Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr. 953/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 953/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 953/2015
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 953
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții S. (B.) M. L. CNP,_, B. N., CNP_, R. D., CNP_, I. M., CNP_, B. C.,CNP_, C. (C.) E., CNP_, P. (C.) M. V., CNP_, O. L., CNP_, B. V., CNP_, N. L., CNP_, B. (A.) A. C., CNP_, A. (F.) V. O., CNP_, S. A., CNP_, L. E., CNP_, G. (M.) O. D., CNP,_, P. N., CNP_, C. (Ș.) L., CNP_, Ș. (I.) I. M., CNP_, B. R., CNP_, IVASCU M., CNP_, D. G., CNP_, V. T. N., CNP_, T. V. C., CNP_, M. D., CNP_, I. A., CNP_, G. G., CNP_, I. A., CNP_, I. C., CNP_, BĂRBUTĂ (C.) E., CNP,_, T. I., CNP_, L. E. L., CNP_, P. C., CNP_, B. S., CNP_, M. M., CNP_, C. D., CNP_, S. C., CNP_, T. E. M., CNP_, B. F., CNP_, F. M., CNP_, I. M., CNP_, A. C. M., CNP_, S. C., CNP_, S. C., CNP_, A. (A.) V., CNP_, M. M. G., CNP_, B. S. CNP_ si G. M. CNP_, toți reprezentați prin S. M. L. cu domiciliul ales în G., ., județul G. și de pârâtul M. JUSTITIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2504 pronunțată la data de 5 noiembrie 2014 de T. Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. O., CNP_, domiciliată în G., .. 25, județul G., și intimații-pârâții C. DE A. GALATI, CUI_, cu sediul în G., ., județul G. si T. GALATI, cu sediul în G., ., județul G..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apelurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
C., în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelurile sunt motivate, la dosar s-au depus întâmpinări, iar apelanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C., consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Princerereaînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții S. (B.) M. L. CNP,_, B. N., CNP_, R. D., CNP_, I. M., CNP_, B. C.,CNP_, C. (C.) E., CNP_, P. (C.) M. V., CNP_, O. L., CNP_, B. V., CNP_, N. L., CNP_, B. (A.) A. C., CNP_, A. (F.) V. O., CNP_, S. A., CNP_, L. E., CNP_, G. (M.) O. D., CNP,_, P. N., CNP_, C. (Ș.) L., CNP_, Ș. (I.) I. M., CNP_, B. R., CNP_, IVASCU M., CNP_, D. G., CNP_, V. T. N., CNP_, T. V. C., CNP_, M. D., CNP_, I. A., CNP_, G. G., CNP_, I. A., CNP_, I. C., CNP_, BĂRBUTĂ (C.) E., CNP,_, T. I., CNP_, L. E. L., CNP_, P. C., CNP_, B. S., CNP_, M. M., CNP_, C. D., CNP_, S. C., CNP_, T. E. M., CNP_, B. F., CNP_, F. M., CNP_, I. M., CNP_, A. C. M., CNP_, S. C., CNP_, S. C., CNP_, A. (A.) V., CNP_, M. M. G., CNP_, B. S. CNP_ si G. M. CNP_, toți reprezentați prin S. B., M. L. cu domiciliul ales în G., ., județul G. si G. O., CNP_, au chemat în judecată pe pârâții M. JUSTITIEI, C. DE A. GALATI si T. GALATI, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori și executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează titlu de drepturi salariale, conform sentințelor si deciziilor pronunțate favoarea reclamantelor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 135/29.01.2008 pronunțată de T. G. dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 552/R/ 18.05.2009 a Curții de A., sentința civilă nr. 1859/17.12.2007 pronunțată de T. G. dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 306/R/05.05.2008 pronunțată de C. de A. G. și sentința civilă nr. 766/12.06.2008 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 608/R/ 25.05.2008 a Curții de A. G., au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Conform hotărârilor judecătorești menționate, pârâții au fost obligați să plătească drepturile salariale menționate anterior, doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG 71/2009, pentru a amâna plata diferențelor.
Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabila întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul de proprietate, iar prin executarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un acces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și discutarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, să ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât restituind tot ce datorează, deodată. Este adevărat că de la acest principiu există câteva excepții.
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență. Așa cum rezultă din hotărârile atașate suntem în prezența unei creanțe certe, exigibile.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea acta a obligației, iar daca acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării u executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză reclamanții solicita acordarea de daune interese moratorii, ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da, având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite în cauză, sunt îndeplinite toate cerințele legii. Cât privește prejudiciul, acesta nu trebuie probat, prin excepție, în asemenea situație, întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legala Deci, câtă vreme suntem în fața unei evaluări legale, nu avem obligația de a face dovada că, prin executarea cu întârziere a obligației, am suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 C. civ. anterior, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile, iar conform art. 1088 din același cod: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afara de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Aceste dispoziții au fost, de altfel, preluate, în mod asemănător, de art. 1535 din Noul cod civil - „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fară a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese; pentru repararea prejudiciului produs angajatului."
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul creditorului (al reclamanților) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamanților, se cuvin ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Ca atare, reclamanții sunt îndreptățiți să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001).
OG nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
De asemenea, interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior conduce la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamanților la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți; în nici un caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
In contextul celor expuse anterior, reclamanții sunt, în mod evident, îndreptățiți la cuantumul dobânzii penalizatoare ce va fi calculată, după . OG nr. 13/2001, potrivit acestui act normativ, dobândă penalizatoare care este definită de art.l alin.3 ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective, la scadență. Până la data de 01 septembrie 2011, când a intrat în vigoare OG nr. 13/2011, dobânda legală urmează a fi calculată potrivit dispozițiilor OG nr. 9/2000.
În privința evaluării daunelor interese moratorii, aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligației are ca obiect o sumă de bani.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care debitorul nu a avut acordul nostru în calitate de creditori, la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
In același timp, titlurile executorii sunt din anul 2008, ceea ce ar însemna ca plata să se facă efectiv la peste 8 ani de la data emiterii lor! In plus, pentru mulți alți creditori, sumele cuvenite s-au achitat integral, deși titlurile lor - care intrau sub incidența aceleiași ordonanțe - erau mult mai recente.
In acest sens, debitorul M. Justiției a efectuat plăți din conturi special alimentate, ceea ce denotă posibilitatea reală de plată din partea sa, situație care conduce la concluzia că se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situație care ar exonera pe debitor de răspundere.
In concluzie, prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor pentru sumele datorate, de la data emiterii titlurilor executorii menționate in preambulul prezentei acțiuni, până în prezent și pentru viitor, până la achitarea integrală a datoriei; aceasta reprezentând o reparare integrală a prejudiciului, în sensul dispozițiilor conform celor arătate mai sus.
In drept, art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 1082, 1088, 1101 C. civ. anterior, art. 1535 și 1536 din Noul Cod civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 -Codul muncii, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabila O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, potrivit OUG 71/2009, pentru a se evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând, totodată, statului, posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.
În condițiile în care a operat deja actualizarea în funcție de indicele de inflație, nu se mai justifică și dobânda legală, pentru că, astfel, s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
A mai susținut pârâtul că daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, astfel cum este reglementată la art. 1535 C. civ., care prevede că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul ia daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit".
Obligarea și la plata dobânzii legale nu se impune, având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutare obligației de plată).
Legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect personalul din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează;
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadentă, reclamantele nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Totodată, pârâtul a susținut că reclamanții aveau posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda legală, din ziua cererii de judecată, o dată cu introducerea acțiunilor respective, cale de care nu au uzat.
Pârâtul M. Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru rate din pretenții, susținând că pretențiile sunt parțial prescrise și neputând fi acordate decât pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni. Pârâtul a precizat că este vorba de pretenții distincte, pentru care termenul de prescripție se raportează de la data introducerii acțiunii.
Totodată, a arătat pârâtul că nu a intervenit suspendarea cursului prescripției prin recunoașterea debitului, deoarece recunoașterea trebuie să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce și să se refere la pretențiile afirmate. Or, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor cuprinse în titlurile executorii, s-au prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti, la termenele arătate, sumele prevăzute în titlurile executorii, actualizate cu indicele prețurilor de consum, de la data plății.
A mai arătat pârâtul că, urmare a termenelor suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin OUG nr. 71/2009, creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale, nu curge dobânda penalizatoare.
Această ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și, implicit, finalizarea procesului civil, are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și îndeplinește cerința unui raport rezonabil de proporționalitate cu scopul urmărit.
În consecință, a subliniat pârâtul, intervenția legiuitorului printr-un act normativ, validat pe cale jurisprudențială de C. Constituțională și instanța de contencios european, constituie un caz fortuit ce exonerează debitorul de plata dobânzilor legale.
Pârâta C. de A. G. a formulatîntâmpinare, prin care au arătat că, prin decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza 1 și art 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 si art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare".
În cauză, instanța a încuviințat, părților, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2504 pronunțată la data de 5 noiembrie 2014, T. Prahova a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției prin întâmpinare și a respins acțiunea pentru perioada până la data de 01.04.2011, ca fiind prescrisă.
A admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „drepturi salariale”, formulată de reclamanți și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina pârâților, prin titluri executorii, de la data de 01.04.2011 și în continuare, până la achitarea integrală a sumelor pe care pârâții le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform titlurilor executorii – sentințelor și deciziilor pronunțate în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut cu privire la excepția prescripției în parte a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției prin întâmpinare, că potrivit art. 6 alin. 4 din NCC și art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute sub legea veche rămân guvernate de dispozițiile legale care le-au instituit.
Dobânda penalizatoare pentru întârzierea în executarea unei obligații cu executare succesivă are natura juridică a unei prestații succesive, dreptul la acțiune privind fiecare prestație fiind supus unui termen de prescripție distinct, cu durata termenului general de prescripție de trei ani (aspect statuat constant în literatura juridică și în jurisprudență - de exemplu, Decizia nr.1366/1981 a Secției Civile a Tribunalului Suprem).
Atât timp cât dobânzile moratorii solicitate prin prezentul demers judiciar nu au fost stabilite prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii, fără a opera vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției întrucât debitorii nu au recunoscut că datorează aceste sume, în temeiul art.248 alin.4 Cod procedură civilă, coroborat cu art.12 din decretul nr. 167/1958, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 01.04.2011, data introducerii acțiunii fiind 01.04.2011, excepție invocată de pârâtul M. Justiției prin întâmpinare, urmând a respinge pretențiile pentru perioada anterioară datei de 01.04.2011, ca fiind prescrise.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 135/29.01.2008 pronunțată de T. G. dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 552/R/ 18.05.2009 a Curții de A., sentința civilă nr. 1859/17.12.2007 pronunțată de T. G. dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 306/R/05.05.2008 pronunțată de C. de A. G. și sentința civilă nr. 766/12.06.2008 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 608/R/ 25.05.2008 a Curții de A. G., pârâții au fost obligați să plătească reclamanților din prezenta cauză o . drepturi salariale, sumele fiind actualizate cu indicele de inflație.
Prin hotărârile civile menționate, au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi și pârâții au înțeles să achite benevol doar o parte din aceste drepturi, prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG 71/2009, pentru a amâna plata diferențelor.
Prezentul litigiu este guvernat de dispozițiile vechiului Cod civil de la 1864, care, în cuprinsul art. 1073, prevede dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar, dreptul la dezdăunări.
În plus, prin dispozițiile art. 1082, legiuitorul a instituit obligația debitorului de a plăti daune interese pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea credință din partea sa, afară de justificarea unei cauze străine și neimputabile, iar dispozițiile art. 1088 din același cod, prevăd: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Normele legale enunțate în precedent, au fost preluate în mod similar de art.1535 din Noul Cod civil, care statuează că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
În cauză, își găsesc aplicabilitate și dispozițiile art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cărora „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului”, în condițiile în care cererea de chemare în judecată vizează accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanțele cuprinse în titlurile executorii.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, s-a statuat ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată, pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, Legea nr. 230/2011), au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că, prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare cu titlu de daune-interese moratorii, deoarece, prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs, în patrimoniul creditorilor, un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
În mod cert, actualizarea creanțelor cu rata inflației nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamantă.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși, astfel, la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării este acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație, nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil vechi, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
T. a apreciat că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamantei, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil vechi, respectiv art. 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, fie de forța majoră, sau fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată, nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
În soluționarea prezentei cauze, conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă, tribunalul va da eficiență deciziei nr.2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr.21/2013, prin care s-a admis recursul in interesul legii în sensul că, în aplicarea disp. art.1082 si 1088 C civil (de la 1864), respectiv art. 1531 al. 1, al. 2 teza 1 si art. 1535 al. 1 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, in condițiile art. 1 si art. 2 din OUG 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările si completările ulterioare.
În plus, nu poate fi ignorată nici jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului ce a statuat că, unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa, nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare pentru a obține executarea, iar reclamantului, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții și pârâtul M. Justiției.
Apelantul pârât M. Justiției, în motivarea cererii de apel, a arătat că reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese, constând în actualizarea sumelor datorate, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Mai mult decât atât, a solicitat a se observa că OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii are ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și a prevăzut la art. II alin.(3) că: „Sumele prevăzutele alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.."
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge, astfel, la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În același timp, potrivit art.1489 alin. 1 Cod civil, „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege,"
De asemenea, la art. 1535, se prevede că: „(1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadența până în momentul plații, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadența.
Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației si dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Prin urmare, în mod greșit, prima instanță a acordat reclamantului dobânda legală solicitată.
Astfel, prima instanță trebuia să observe că, în speță, creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010:
"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept."
În același sens, sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul justiției.
În fine, subliniază că, la 12.12.2011, a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, intimații reclamanți nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Totodată, urmează a se observa că, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, respingând acțiunea ca fiind prescrisă integral.
Apelanții-reclamanți critică sentința ca fiind nelegală în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției, cu privire la sumele anterioare datei de 1.04.2011.
Arată că, prin titlurile executorii supuse analizei, au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă, nefiind achitate debitele datorate, în totalitatea lor, nici până în prezent.
Astfel, se arată în motivarea sentinței apelate că „dobânda penalizatoare pentru întârzierea în executarea unei obligații cu executare succesivă are natura juridică a unei prestații succesive, dreptul Ia acțiune privind fiecare prestație fiind supus unui termen de prescripție distinct cu durata termenului general de prescripție de trei ani".
Insă, pârâtul — debitor, M. Justiției omite să precizeze că executarea care a fost și este benevolă (cel puțin în ceea ce-i privește pe grefierii de la T. G.), a început încă din octombrie 2008 și a continuat cu plăți efectuate, tot benevol, în septembrie 2010 și aprilie 2012, anul 2013, anul 2014, urmând să continue cu plăți ce se vor efectua în luna martie 2015, iunie 2015 și februarie 2016.
Se mai arată în sentința apelată că „dobânzile moratorii solicitate nu au fost stabilite prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii, fără a opera vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției, întrucât debitorii nu au recunoscut că datorează aceste sume".
Pârâtul - debitor M. Justiției, chiar dacă nu a recunoscut inițial că datorează, vreo sumă reprezentând drepturi salariale, a efectuat plăți parțiale (succesive) a acestora, de bună - voie, începând cu octombrie 2008 și continuând cu septembrie 2010, aprilie 2012, inclusiv anul 2013, anul 2014 și urmând să continue cu plăți ce se vor efectua în luna martie 2015, iunie 2015 și februarie 2016.
Rezultă, fără putință de tăgadă, că termenul de prescripție s-a întrerupt în octombrie 2008, în septembrie 2010 și în aprilie 2012, astfel că excepția prescripției în parte a dreptului material la acțiune, a fost admisă în mod nelegal.
De altfel, pârâtul - debitor M. Justiției, având la îndemână atât puterea instituțională, cât și puterea legislativă, și-a permis, fără să aibă acordul creditorilor, să eșaloneze plata debitelor constatate prin titluri executorii, lipsindu-i pe creditori de beneficiul care ar fi rezultat dintr-o investiție a acestor sume sau chiar de beneficiul dobânzii.
Totodată, prin aceeași sentință, se precizează că nu a operat vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției, întrucât debitorii nu au recunoscut că datorează aceste sume.
Apreciază că plățile efectuate de pârâtul - debitor, M. Justiției, de bună - voie, în luna octombrie 2008, luna septembrie 2010 și luna aprilie 2012 sunt, în mod indubitabil, cauze de întrerupere a cursului prescripției.
De asemenea, urmează a se reține că împotriva pârâtului - debitor, M. Justiției nu s-a început vreo executare silită de către grefierii de la T. G., iar plățile efectuate de către pârâtul - debitor au fost făcute de bună-voie.
În dovedirea acestor susțineri s-a depus adeverința nr. 1868/C din 6.03.2015 eliberată de T. G. din care rezultă că în luna octombrie 2008, luna septembrie 2010 și aprilie 2012 s-au făcut plăți ale drepturilor salariate restante, precum și care sunt hotărârile în baza cărora s-au efectuat aceste plăți.
Solicită, în temeiul disp. art. 480 alin. 2 din C.pr.civ., admiterea apelului și, în rejudecare, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii, în totalitate, a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, C. reține următoarele:
Având în vedere împrejurarea că nemulțumirile exprimate de ambele apelante prin calea de atac promovată vizează, în esență, aceleași aspecte privind condițiile acordării dobânzii legale pentru sumele cuprinse în titluri executorii, față de dispozițiile OUG nr. 71/2009 și ale Legii nr. 230/2011, acestea vor fi analizate concomitent, urmând ca instanța să le răspundă pe baza unor considerente comune.
Problema ce se cere a fi tranșată în cauza dedusă judecății se referă la existența prejudiciului și la natura acestuia, în funcție de interpretarea dată asupra legii aplicabile, prin urmare, la îndreptățirea reclamantelor de a obține reparație sub forma daunelor interese moratorii și, dacă acestea constau doar în actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial, așa cum se susțin recurenții, ori în dobânda legală, înțeleasă separat de actualizarea la inflație, așa cum susține reclamanta.
În rezolvarea acestor chestiuni, se reține, mai întâi, că legea aplicabilă este dată de dispozițiile vechiului Cod civil de la 1864, care, în cuprinsul art. 1073, prevede dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar, dreptul la dezdăunări.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 1082, legiuitorul a instituit obligația debitorului de a plăti daune interese pentru întârzierea executării, chiar dacă nu există rea credință din partea sa, afară de justificarea unei cauze străine și neimputabile, iar dispozițiile art. 1088 din același cod prevăd: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Aceste dispoziții au fost, de altfel, preluate în mod asemănător de art.1535 din Noul Cod civil – „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul creditorului (al reclamantelor) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial. O astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenta, fiind afectate de un termen suspensiv, ca urmare a reglementarii unei proceduri speciale de executare, C. retine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamantele au un titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive, respectiv prin OUG 71/2009 și L. 230/2011. Plata creanței reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu a fost eșalonată independent de voința reclamantelor, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
Aceasta nu înseamnă că respectivele creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, așa cum susțin apelanții, cu motivarea că, în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, iar executarea ei se poate cere numai după împlinirea lui.
În cauză, nu este vorba de o astfel de creanța la care fac referire apelanții, deoarece creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar aceste hotărâri pronunțate în materia conflictelor de muncă sunt definitive și executorii, potrivit art. 289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că ele, de la data pronunțării, au devenit certe, lichide și irevocabile. Creanțele reclamantelor constatate prin hotărâri judecătorești își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executarea a hotărârilor judecătorești.
Referitor la motivul de apel potrivit căruia, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifica și dobânda legala, se constată că, prin neexecutarea integrală a creanțelor la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs, în patrimoniul beneficiarului, un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățite reclamantele pentru neexecutare integrala a creanțelor.
Prin acordarea creanței actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art. 1084 Cod civil, daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit), având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparațiii a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată, sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamantelor, se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
În acest context, nimic nu susține apărarea pârâților, în sensul că singura modalitate de daună moratorie cuvenită reclamantelor și recunoscută (determinată) de lege, ar fi actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial, potrivit art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009, căci o astfel de interpretare nu numai că nu este afirmată de legiuitor, dar ea are la bază un sofism judiciar, dat de extragerea unei concluzii, pornind de la o premisă ce a fost eronat restrânsă, ceea ce, în plan juridic, se exprimă prin excluderea greșită a ideii de daune interese din formularea textului art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009, care nu afirmă nimic despre posibilitatea ori interdicția de a cere, separat de actualizare, dobânzile legale, ca daune moratorii, tocmai pentru că cele două instituții nu se confundă între ele.
În raport de argumentele expuse mai sus, C. constată că, prin obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci se asigură repararea integrală a prejudiciului, acest motiv de recurs fiind nefondat.
Dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantei la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți.
În niciun caz, acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
Rezultă din cele expuse anterior, că reclamantele, în calitate de creditoare, sunt beneficiarele acestor dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar aceasta, datorită actelor normative menționate mai sus, a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Soluția de obligare a apelanților la plata dobânzii se impune și din considerente de echitate, dat fiind că amânarea executării datoriei sau eșalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanță de urgență a guvernului, fără acordul reclamantelor creditoare, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului și nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
În raport de toate aceste considerente, C., în baza art. 480 Cod procedură civilă va respinge ambele apeluri ca nefondate, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții S. (B.) M. L. CNP,_, B. N., CNP_, R. D., CNP_, I. M., CNP_, B. C.,CNP_, C. (C.) E., CNP_, P. (C.) M. V., CNP_, O. L., CNP_, B. V., CNP_, N. L., CNP_, B. (A.) A. C., CNP_, A. (F.) V. O., CNP_, S. A., CNP_, L. E., CNP_, G. (M.) O. D., CNP,_, P. N., CNP_, C. (Ș.) L., CNP_, Ș. (I.) I. M., CNP_, B. R., CNP_, IVASCU M., CNP_, D. G., CNP_, V. T. N., CNP_, T. V. C., CNP_, M. D., CNP_, I. A., CNP_, G. G., CNP_, I. A., CNP_, I. C., CNP_, BĂRBUTĂ (C.) E., CNP,_, T. I., CNP_, L. E. L., CNP_, P. C., CNP_, B. S., CNP_, M. M., CNP_, C. D., CNP_, S. C., CNP_, T. E. M., CNP_, B. F., CNP_, F. M., CNP_, I. M., CNP_, A. C. M., CNP_, S. C., CNP_, S. C., CNP_, A. (A.) V., CNP_, M. M. G., CNP_, B. S. CNP_ si G. M. CNP_, toți reprezentați prin S. M. L., cu domiciliul ales în G., ., județul G. și de pârâtul M. JUSTITIEI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2504 pronunțată la data de 5 noiembrie 2014 de T. Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. O., CNP_, domiciliată în G., .. 25, județul G. și intimații-pârâții C. DE A. GALATI, CUI_ cu sediul în G., ., județul G. si T. GALATI cu sediul în G., ., județul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
7 ex./23.06.2015
d.f._ Trib. Prahova
j.f. M. N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 955/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 956/2015.... → |
|---|
