Acţiune în constatare. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 712/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 712
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Președinte – C.-M. M.
Judecător - M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții A. M. A. domiciliată în Ploiești, ., ., ., O. M. A. domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, M. I. F. domiciliată în Ploiești, ..C, ., împotriva sentinței civile nr. 61 din 9 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții N. D. și N. V. cu domiciliu ales la Cabinetul de avocatură C. C. G. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și pârâta U. M. M. SA cu sediul în . DN 72, Km.33+145, jud. Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă . SA prin consilier juridic V. G., în baza delegației aflată la fila 33 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și că prin intermediul Serviciului registratură, s-au depus la dosar de către apelantele reclamante A. M. A. și O. M. A. cereri de renunțare la judecata acțiunii, înregistrate la nr._ și_/11.05.2015.
Curtea, ia act că apelantele reclamante A. M. A. și O. M. A. au depus la dosar cereri de renunțare la judecata acțiunii.
Consilier juridic V. G. pentru in timata pârâtă, arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic V. G. pentru intimata pârâtă . SA solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții A. M.-A., O. M.-A., N. D., N. V. și M. I.-F., au chemat în judecată pe pârâta . SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioadele menționate în anexa la cererea de chemare în judecata au avut meserii și au desfășurat activități care se încadrează în grupa I de muncă sau grupa a II a de muncă, în procent de 100%, sau mai puțin, și codiții deosebite de muncă, după caz, precum și obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că în perioadele menționate în cerere, au fost angajați în cadrul pârâtei în condiții grele de lucru (beneficiind de spor pentru muncă grea) întrucât și-au desfășurat activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât consideră că locul de muncă și activitatea desfășurată, se încadrează în prevederile Ordinul nr. 50/1990 republicat.
Arată reclamanții că S.N. ROMARM S.A.-Filiala . este o unitate de dimensiuni mari, înființata încă din anul 1938 sub denumirea de Întreprinderea M. și Chimică M., ca societate pe acțiuni, având ca fondator savantul Elie Carafoli care împreuna cu cu alți membri au pus bazele Uzinei Mecanice M., unitate cu specific industriei militare.
Au mai precizat reclamanții că locul de muncă l-a reprezentat o hală industrială din construcții metalice cu o suprafață de aproximativ 7000 mp și o înălțime de până la 12 ml, în aceeași secție condițiile de muncă rămânând aceleași, fără ventilație și fără încălzire.
În ceea ce privește procesul tehnologic, reclamanții au arătat că, în secțiile respective, se efectuau diverse operațiuni la piese, cu dimensiuni și greutăți de la cele mai mici până la cele de circa 20 m lungime sau 20-30 kg greutate.
Arată reclamanții faptul că, proiectarea și executarea acestei secții a fost făcută în perioada 1960-1970 și nu a fost dotată cu spatii de izolare în care să se execute operațiunile de curățare prin polizare, chituire, grunduire, grunduire și vopsire a reperelor astfel că, în urma executării acestor operațiuni în mijlocul secției, rezulta pulberi metalice și vapori de vopsele care au afectat toți muncitorii.
O alta operațiune care se execută în mijlocul secției (datorită reperelor de mari dimensiuni și greutăți) era și sudarea pentru îmbinări astfel că, noxele afectau toți salariații.
Mai mult, reclamanții au învederat faptul că efectuau operațiuni pe produse din fontă și, în urma proceselor de prelucrare, prin strunjire, frezare sau rectificare, rezultau pulberi metalice și vapori ai lichidelor de răcire, ce le-au afectat sănătatea, iar utilajele de așchiere nu au fost dotate cu aspiratoare de vapori și praf.
Reclamanții au precizat că un alt aspect este faptul că lichidul de răcire are în compoziție elemente pe care chiar fabricantul acestor emulsii le-a catalogat ca fiind iritante pentru ochi și piele, recomandând evitarea contactului vaporilor rezultați cu pielea și ochii, însă acest lucru a fost imposibil datorită condițiilor efective e lucru.
De asemenea, în cazul rectificărilor pe care le executau în acest proces tehnologic de prelucrarea a pieselor rezultau vapori compuși din micropulberi metalice, amestecate cu micropulberi ale lichidului de răcire, care ajungeau în plămâni și de aici gradul de îmbolnăvire este foarte ridicat în rândul lor.
Reclamanții au precizat că potrivit Ordinului nr. 50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal, care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2” și care au primit spor pentru muncă grea.
Reclamanții au mai menționat că sunt colegi de muncă cărora angajatorul le-a acordat grupa de muncă sau le-a fost recunoscut acest drept în instanță și, întrucât a avut același loc de muncă, în aceleași condiții și a desfășurat aceleași activități, astfel că solicită să i se recunoască grupa de muncă în care și-a desfășurat activitatea.
În raport de susținerile reclamantei, pârâta S.C. U. M. M. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, atât timp cât reclamanții au fost încadrați corespunzător în grupele de muncă, ținându-se seama de normele legale în vigoare la data încadrării.
Prin sentința civilă nr. 61 din 9 ianuarie 2015, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții A. M.-A., O. M.-A., N. D., N. V. și M. I.-F., a constatat că reclamanta M. I. F. beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% și de condiții deosebite pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate conform concluziilor raportului de expertiză B. V., inclusiv răspuns la obiecțiuni, respectiv:
- perioada 11.06._98 grupa I de muncă în procent de 100%
- perioada 01.03._06 condiții deosebite de muncă.
A obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă, procentul și condițiile în care aceasta și-a desfășurat activitatea.
A respins în rest acțiunea formulată de reclamanta M. I. F., ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. M. A., O. M. A., N. D. și N. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr.50/1990, „în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1”, iar conform pct.2 al aceluiași ordin, în grupa a – II - a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că, în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus - menționat prevede la art.3 că „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a – II - a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, C.T.C., precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2”.
În art.6 se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a – II - a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii, etc), această posibilitate a conducerii dând naștere la subiectivism și interpretări eronate.
La rândul său, art.7 prevede că încadrarea în grupa I și a - II - a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară efectuat de expert judiciar B. V., locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamanta M. I. F. se încadrează în anexa I poz. 96 și 107 din Ordinului 50/1990 și HG nr. 261/2001, pentru perioadele arătate în concluziile aceluiași raport.
Noțiunea de grupă de muncă există în reglementările romanești din domeniul pensiilor de peste 50 de ani, aceasta reprezentând o recunoaștere din partea statului ca în procesul muncii desfășurat în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman este prematur degradat ca urmare a acțiunii combinate și de durată a noxelor profesionale și a altor factori de risc profesional, impunându-se astfel pensionarea celor în cauză, la vârste și durate minime de vechime profesională, inferioare în raport cu cele ale persoanelor care și-au desfășurat activitatea profesională în condiții normale de muncă.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate mașini unelte, tribunalul a reținut că reclamantii au desfășurat activitate în cadrul pârâtei astfel: A. M. A. - 04.09._86 inginer tehnolog secția Mecanica Ușoara, 01.02._95 inginer proiectare Produse Speciale; O. M. A. - 04.09._86, inginer tehnolog secția Mecanica Ușoara, 01.01._89, inginer proiectare Produse Speciale; N. D. - 04.08._79, economist Planificare, 27.03._80, analist Oficiul de Calcul, 06.08._86, analist Oficiul de Calcul; N. V. - 09.02._87, analist Oficiul de Calcul; M. I. F. - 11.06._98, subinginer Forja-Tratamente termice; 01.01._01, subinginer Marketing; 01.04._02, subinginer Marketing; 01.03._07, subinginer Tratamente termice.
Particularitățile locurilor de muncă unde reclamanta M. I. F. și-a desfășurat activitatea în perioadele 11.06._98 și 01.03._06 au fost determinate de expertul desemnat de instanță ca fiind:
Secția Forja -Tratamente: zgomot, gaze de monoxid si bioxid de carbon, pulberi metalice și minerale, oxizi de azot, gaze de ardere, condiții grele de lucru, temperaturi extreme, curenți de aer, iluminat artificial. Pentru recompensarea salariaților față de condițiile grele și periculoase în care și-au desfășurat activitatea au fost acordate: sporuri salariale pentru munca grea, spor de toxicitate, sporuri pentru producție militară, lapte ca supliment alimentar și zile suplimentare la concediul de odihnă.
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă că locurile de muncă în cadrul pârâtei în care a lucrat reclamanta în perioadele 11.06._98 și 01.03._06 sunt cuprinse în Ordinul nr.50/05.03.1990, Anexa 1 poz. 96, 107 și HG nr. 261/2001, ceea ce înseamnă că în perioadele și procentele expres menționate în cuprinsul raportului de expertiză, reclamanta a lucrat efectiv în cadrul pârâtei în locuri de munca care se încadrează în grupa I de munca, în procent de 100% din programul de lucru și condiții deosebite de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 reglementează faptul că, pentru perioada din 18.03. 1969 și până la 31.12.1989, încadrarea în grupele I și, respectiv a - II - a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, la art.3 prevăzându-se că beneficiază de încadrarea în grupele I și a – II - a, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
De asemenea, în ceea ce privește activitatea lucrată ulterior datei de 01.04.2001, tribunalul constată că aceasta este reglementată de dispozițiile de HG nr. 261/2001 pentru încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite, respectiv Avizul nr. 39/6023/27.06.2002.
În ceea ce privește situația reclamanților A. M. A., O. M. A. pentru întreaga perioada solicitată și M. I. F. pentru perioada 01.01._01, prin prisma locurilor efective de muncă, a sarcinilor de lucru concrete și specifice, care nu au legătură cu procesul de producție, instanța consideră că nu pot beneficia de încadrare în grupă superioară de muncă.
În esență, în perioadele analizate, munca efectivă prestată de reclamanții indicați (ce au îndeplinit atribuții de inginer tehnolog secția Mecanica Ușoara, inginer proiectare Produse Speciale - A. M. A.; inginer tehnolog secția Mecanica Ușoara, inginer proiectare Produse Speciale - O. M. A.; subinginer Marketing - M. I. F.) nu a implicat expunerea efectivă la factori de risc care ar fi putut afecta starea lor de sănătate, nejustificându-se un pericol iminent de îmbolnăviri profesionale, incapacitate temporară de muncă, cât și invaliditate.
Referitor la situația reclamanților N. D. și N. V. pentru care s-a constatat decăderea din dreptul la administrarea probei cu expertiză ca urmare a neachitării onorariului de expert, instanța a constatat că, de principiu, în cazul conflictelor de muncă sarcina probei incumbă societății angajatoare, conform art.287 din Codul Muncii, însă, în judecarea prezentei cauze, nu trebuie ignorat faptul că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr.50/1990-aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamanților.
În aceste circumstanțe, referitor la cererea acestora de a se constata că în perioadele menționate în acțiune au prestat activitate ce se încadrează în grupa I sau a II a de muncă, respectiv condiții speciale/deosebite de muncă, se observă că din mențiunile efectuate de unitatea pârâtă în carnetele lor de muncă pentru perioadele precizate nu rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să li se recunoască dreptul de a beneficia de grupă superioară de muncă, singura probă concludentă în acest sens fiind expertiza de specialitate pe care instanța a încuviințat-o, dar din administrarea căreia reclamanții au fost decăzuți, urmare a neachitării onorariului de expert stabilit în sarcina lor de plată.
În legătură cu acest aspect, tribunalul a făcut mențiunea că simpla referire la împrejurarea că unitatea pârâtă în mod nejustificat nu le-a acordat grupă superioară de muncă, atâta timp cât activitatea pe care au desfășurat-o a fost în permanență în condiții grele și periculoase de muncă, îndeplinind condițiile de acordare a grupei I sau a II a de muncă, nu este de natură a concluziona că și reclamanții N. D. și N. V. sunt îndreptățiți în acest sens, în condițiile în care, astfel cum s-a precizat anterior, pentru lămurirea acestei situații de fapt era nevoie ca instanța să cunoască părerea unui specialist.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, instanța a admis în parte acțiunea precizată în sensul că a constatat că reclamanta M. I. F. beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, cât și de condiții deosebite de muncă pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, conform raportului de expertiză B. Valriu.
Totodată, a obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceasta și-a desfășurat activitatea și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta M. I. F., pentru perioada 01.01._01, ca fiind neîntemeiată.
De asemenea, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții A. M. A., O. M. A., N. D. și N. V., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții A. M. A., O. M. A. și M. I. F., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii, urmând a se constata că pentru perioadele menționate expres in concluziile raportului de expertiza, au avut meserii si au desfășurat activități ce se incadreaza in grupa a-I-a de munca sau a Il-a dupa caz in procent de 100% sau mai puțin si condiții deosebite, si sa să fie obligată intimata parata sa elibereze adeverințe in acest sens.
În dezvoltarea motivelor de apel, au făcut un scurt istoric al cauzei, după care, au arătat că instanța a respins acțiunea, motivând ca locurile efective de munca, sarcinile de lucru concrete si specifice nu pot beneficia de incadrare in grupa superioara de munca. Munca efectiva prestata de reclamanți nu a implicat expunerea efectiva la factori de risc care ar fi putut afecta starea lor de sănătate, nejustifîcandu-se un pericol iminent al imbolnavirii profesionale, incapacitate temporara de munca, cat si invaliditate.
Au precizat că Ordinul 50/1990 reglementează acordarea grupelor de munca in baza a patru principii și anume: activitatea desfășurata, condițiile de munca,
categorii de personal care prestează activitatea și timpul de munca.
Apelanții reclamanți si-au desfășurat activitatea in următoarele condiții grele de
lucru: activitatea s-a desfășurat in spatii inchise, neaerisite si neventilate, atmosfera era viciata datorita fumului si noxelor provenite de la operația de strunjire, frezare, polizare, rectificare, condiții de luminozitate reduse, lucrul in spatii inguste, dimensiuni reduse ale fronturilor de lucru, poziție preponderant ortostatica: in picioare, spațiu incomod pentru operațiile necesare efectuării sarcinii de munca, suprasolicitări: auditive, osteo-musculo-articulare, coloana vertebrala, membre superioare si inferioare, manipularea manuala a maselor prin ridicare, coborâre, împingere, tragere, manipulare piese de dimensiuni mari Factori de risc prezenți la locurile de munca: accidente mecanice, accidente electrice, accidente termice, intoxicare.
Datorita condițiilor de lucru pe toata perioada lucrata, apelanții reclamanți au beneficiat de spor special de tehnicitate, aprobat pentru societățile si personalul care a lucrat la producerea echipamentelor speciale pentru armata (muniție si tehnica de lupta).
A mai arătat în continuare că apelanții reclamanți si-au desfășurat activitatea in următoarele condiții: activități desfășurate in condiții de risc de explozie-societetea a fost un mare producător de muniție, respective depozitar de material pirotehnice si muniție asamblata, condiții de stres si insecuritate a muncii-prin specificul activității de producție, societatea a fost amplasata . de restul localității, accesul fiind restricționat, activitatea s-a desfășurat in spatii inchise, neincalzite, fara sisteme de climatizare si ventilație forțată funcționale si insuficiente, atmosfera viciata de noxe provenite de la operațiile de strunjire, frezare, polizare, rectificare, condiții de luminozitate reduse, lucru in spatii inguste, dimensiuni reduse ale fronturilor de lucru
Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea in grupe superioare de munca se face pe baza existentei condițiilor de munca deosebite si uzurii capacității de munca a acelor persoane ce au lucrat in astfel de condiții, Anexele nr. 1 si 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind in fapt mai multe meserii.
Voința legiuitorului a fost aceea de a acorda un beneficiu angajaților ce erau incadrati in locuri de munca, care isi desfășurau activitatea sau se incadrau in categorii profesionale care implicau un grad ridicat de noxe, condiții nefavorabile de climat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc de explozie, iradieri sau infectare, inclusiv pentru cei care au lucrat in aceste condiții anterior anului 1990, astfel ca pentru perioada 1976-31 decembrie 1989, incadrarea nu a fost condiționata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
In activitatea sa apelanții reclamanți au fost supus unui cumul de factori de risc datorați echipamentelor de munca, mediului de munca dar si factori de risc legați de sarcina de munca care determina suprasolicitare fizica si suprasolicitarea psihica.
Activitatea apelanților reclamanți poate fi raportata la prevederile Ordinului
50/1990 .
Condițiile de lucru ale apelanților reclamanți se caracterizează prin suprasolocitari fizice si nervoase, riscuri de accidentare si imbolnavire profesionala.
Activitatea desfășurata de către apelanții reclamanți este incadrabila in grupa superioara de munca prin raportare la prevederile Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare, Ordinului 125/1990 cu completările ulterioare.
Au mai arătat că în cauză a fost administrată proba cu expertiză, ocazie cu care s-a constatat mediul de lucru, condițiile in care si-au desfășurat activitatea apelantii-reclamanti și riscurile la care au fost supuși.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza rezultă faptul ca apelantii-reclamanti pot benefia de încadrare in grupa a-I-a sau a ll-a de muncă dupa caz, în procent de 100% si condiții deosebite.
Au definit expertiza, subliniind că instanța a incuviintat, expertiza tehnica, in vederea lămuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzei, respectiv „sa se precizeze daca reclamanții benefîcieaza de grupa I-a sau all-a de munca dupa caz, in procent de 100% sau mai puțin si condiții deosebite, in funcție de meseriile avute, atribuțiile prestate, munca efectiv indeplinita la locul de munca, condițiile de lucru pentru perioadele expres menționate in cererea de chemare în judecată", raportul de expertiză tehnic constituind mijloc de proba.
Au precizat că instanța ignora raportul de expertiza tehnica judiciara, netinand cont de concluziile acestuia, concluzii pe care le-au reiterate în moltivele de apel.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art 466 si următoarele din Codul de procedura civila.
Intimata pârâtă . SA, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, având în vedere cererea de renunțare la judecata acțiunii, formulată de apelantele-reclamante O. M. A. și A. M. A. reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.406 alin.1 NCPC, reclamantul poate să renunța oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.
Cum procesul civil este guvernat de principiul dreptului de dispoziție al părților și renunțarea la judecată este parte componentă a acestui principiu, curtea urmează a lua act de manifestarea expresă de voință a apelantelor reclamante O. M. A. și A. M. A..
A..5 din art.406 NCPC prevede faptul că în situația în care renunțarea la judecată se face în apel, instanța va lua act de renunțare și va dispune anularea hotărârii pronunțate în cauză.
Pe cale de consecință, dată fiind poziția apelantelor reclamante de renunțare la judecata acțiunii, curtea va dispune anularea în parte a sentinței civile nr. 61/9.01.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în privința apelantelor-reclamante O. M. A. și A. M. A..
Față de apelul declarat de apelanta reclamantă M. I. F., curtea va reține următoarele:
Raportat la perioada 1.01.1998 – 1.04.2001, la care se referă apelanta în motivele sale de apel, curtea va reține că în mod corect tribunalul a respins pretențiile acesteia, întrucât munca efectiv prestată ca subinginer Marketing nu a implicat expunerea la factori de risc susceptibili a justifica încadrarea în grupa superioară de muncă indicată.
Încadrarea în grupa de muncă presupune, potrivit disp. art.3 din Ordinul 50/1990, ca activitatea salariatului să se desfășoare efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute la anexele 1 și 2 din ordin. Ori, activitatea apelantei, în perioada de referință, nu a avut legătură directă și efectivă cu locurile de muncă supuse încadrării în grupă de muncă.
În mod corect tribunalul nu a omologat concluziile raportului de expertiză, în condițiile în care expertul nu a putut face decât aprecieri generale, bazate pe considerații teoretice, fără a preciza concret condițiile de muncă ce ar fi justificat încadrarea în grupă de muncă.
Prin urmare, probele administrate în cauză nu au făcut dovada incidenței Ordinului nr.50/1990, actualizat invocată în cauză.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.480 NCPC, va respinge apelul formulat de apelanta reclamantă M. I. F. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de apelantele-reclamante O. M. A. și A. M. A..
Anulează în parte sentința nr. 61/9.01.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în privința apelantelor-reclamante O. M. A. și A. M. A..
Cu recurs în 30 de zile în ce privește cererile de renunțare la judecata acțiunii, recursul urmând a fi depus la Curtea de Apel Ploiești.
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă M. I. F., împotriva sentinței civile nr. 61 din 9 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții N. D. și N. V. cu domiciliu ales la Cabinetul de avocatură C. C. G. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și pârâta U. M. M. SA cu sediul în . DN 72, Km.33+145, jud. Dâmbovița, ca nefondat.
Definitivă în ce privește apelul declarat de reclamanta M. I. F..
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2015.
Președinte, Judecător,
C.-M. M. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
8 ex./27.05.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. D. G.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 390/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 391/2015.... → |
|---|
