Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 956/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 956/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 956/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 956
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Președinte - M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea soluționarea apelului declarat de reclamanta P. R., domiciliată în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 175 pronunțată la data de 17 februarie 2015 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. M. INDIVIDUAL DR. I. C., cu sediul în B., . 18, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă P. R. asistată de avocat M. G. din Baroul B. și intimatul-pârât C. M. INDIVIDUAL DR. I. C., prin avocat C. D. din Baroul B..
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și declarat în termen, iar la dosar s-au depus întâmpinare.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu au cerero de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea apelului.
Avocat M. G. pentru apelantă având cuvântul critică hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, instanța de fond făcând o încadrare eronată a pretențiilor.
Susține că. Instanța de fond nu răspunde nici în fapt nici și nici în drept la pretenția efectivă care a fost dedusă judecății și, mai mult decât atât, refuză să încuviințeze probă cu expertiză de specialitate, probă care ar fi fost pe deplin edificatoare, atât cât cu privire la fondul efectiv al pretenției mele cât și cu privire la cadrul legal incident în speță și care evident s-ar fi coroborat cu susținerile/argumentele din cererea introductivă de instanță, bazată evident pe probele aflate la dosarul cauzei.
Mai mult decât urmează a se observa că motivarea instanței de fond nu răspunde și nu contrazice în nici un fel susținerea reclamantei referitoare la cadrul legal aplicabil în cauză, aceasta practic neglijează pur și simplu această susținere.
Urmează a se avea în vedere, în momentul analizei sentinței supusă controlului de legalitate, faptul că în conformitate cu prevederile art. 11, al. (2) din O.U.G. nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale - " In cabinetele medicale în care sunt încadrate persoane cu contract individual de muncă, salariile se stabilesc prin negociere, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementările legale în vigoare".
În situația în care angajatorul nu putea să asigure salarizarea corespunzătoare pentru normă întreagă acesta putea să facă o încadrare conform acestei legi care îi era aplicabilă, avea posibilitatea să dispună încadrarea cu fracțiune de normă conform prevederilor art. 10, al. (2), cap. II din Legea nr. 284/2010 și nu să neglijeze pur și simplu legea aplicabilă.
Așadar, în considerarea prevederilor legale mai sus evocate, dar și considerentelor teoretice expuse, urmează a se observa că judecătorul fondului, prin motivarea sentinței nu răspunde în nici un fel acestor susțineri, nici în sensul reținerii ca incidente în speță a prevederilor din Legea nr. 284/2010, dar nici în sensul oferirii unei justificări logico-juridice care să susțină inaplicabilitatea acestei legi în cauza dedusă judecății.
Se solicită admiterea apelului, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat C. D. având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Susține că, în mod corect instanța de fond s-a aplecat să analizeze fondul dedus judecății, contractul a fost negociat de părți, astfel că nu sunt îndeplinite dispozițiile Legii 284/2010.
Învederează că, nu s-a refuzat efectuarea unei expertize contabile, s-a considerat că această probă este inutilă, pentru că este vorba de un salariu fix.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ reclamanta P. R. a chemat în judecată pe pârâtul C. M. INDIVIDUAL DR. I. C. –B., solicitând instanței de judecata obligarea pârâtului să-i plătească diferența de salariu pe perioada noiembrie 2011 si pana la 30.06.2014, ce rezulta din faptul ca in conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1, Anexa III, cap. II art. 10 alin. 1 din L. 284/2010, trebuia sa fie plătită la nivelul salariilor de baza pe funcții, grade si trepte profesionale, stabilite corespunzător vechimii in munca pentru unități clinice, respectiv la nivelul clasei 46 la care se adaugă 5 gradații corespunzătoare transelor de vechime in munca (peste 20 ani). In perioada precizata mai sus a fost plătită cu un salariu de 900 lei brut .
Solicită ca sumele ce i se cuvin sa fie actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului pana la data plații efective a lor.
Totodată solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor care fac obiectul capătului 1 din cerere, calculata de la data înregistrării prezentei cereri pana la plata efectiva a sumei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta arătat că, a fost angajata paratei cu norma întreaga, in meseria de asistent medical principal in specialitatea balneofizioterapie, de la data înființării Cabinetului pana la data de 30.06.2014 când a încetat raporturile de munca prin acordul părților conform ar 55 lit. b din Codul Muncii. Arată că a renunțat să mai lucreze la parata, din cauza salarizării, fiind plătită cu un salariu foarte mic (900 lei brut) in raport cu specializarea, experiența si vechimea sa in munca. Precizează ca i-a adus la cunoștința acest lucru doctorului titular, insa a fost refuzată total.
Reclamanta invocă prevederile art. 11 alin. 2 din OUG 124/1998 privind organizarea si funcționarea cabinetelor medicale potrivit cărora - "In cabinetele medicale în care sunt încadrate persoane cu contract individual de muncă, salariile se stabilesc prin negociere, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementările legale în vigoare"".
Totodată la cap. II art. 10 alin. 1 din L. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a reglementat care este nivelul minim de salarizare al angajaților cabinetelor medicale individuale: " Salariile individuale ale personalului contractual din cabinetele medicale individuale, organizate conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si funcționarea cabinetelor medicale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, din asistenta medicala primara si ambulatorie de specialitate se stabilesc prin negociere si nu pot fi mai mici decât salariile de baza pe funcții, grade si trepte profesionale, stabilite corespunzător vechimii in munca prevăzute pentru unități clinice"".
In ANEXA III poz. 30 din L. 284/2010, salariul minim al unui asistent medical principal cu studii postliceale in unitățile clinice este cel aferent clasei 46, coeficientul de ierarhizare fiind 3,04. Pentru obținerea valorii salariului, acest coeficient se înmulțește cu valoarea de referința prevăzuta de aceeași lege stabilita la 600 lei, rezultând un salariu brut de 1824 lei, la care se adaugă 5 gradații corespunzătoare transelor de vechime in munca (peste 20 ani).
Precizează că, după încetarea raporturilor de munca cu pârâta, a sesizat si Inspecția Muncii din cadrul I.T.M. B., privitor la faptul ca a fost plătită cu un salariu sub nivelul minim legal. In urma controlului efectuat Inspecția Muncii a constatat ca parata nu a respectat prevederile legale privitoare la salarizarea personalului contractual din cabinetele medicale, dispunând medicului titular DR. I. C., . cum reiese din adresa răspuns nr._/21.10.2014.
Arată că, in situația in care, pârâta nu avea posibilitatea de a-i asigura salariul minim prevăzut de legea 284/2010 pentru o norma întreaga, aceasta putea dispune încadrarea sa cu fracțiune de norma, potrivit dispozițiilor legale (cap. II art. 10 alin. 2 din L. 284/2010 -"Reprezentantul legal al cabinetelor medicale din asistenta medicala primara si ambulatorie de specialitate care au pe lista proprie un număr mai mic de 1.000 de asigurați sau in cazul in care nivelul veniturilor realizate nu permite încadrarea personalului contractual cu norma întreagă poate dispune încadrarea cu fracțiuni de norma". Parata a inteles sa nu respecte nici aceasta prevedere legala in ceea ce o privește, având drept scop maximizarea profitului.
A mai menționat ca parata se afla in relație contractuala cu Casa de Asigurări de Sănătate.
In drept, reclamanta a invocat prevederi legale: art. 40 alin. 2 lit. c), art. 171 alin. 1, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, - art. 10 alin. 1, Anexa III, cap. II art. 10 alin. 1 din L. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, - art. 11 alin. 2 din OUG nr.124/1998 privind organizarea si funcționarea cabinetelor medicale, - art. 451, 452, 453 din Codul de Procedura Civila.
În dovedirea pretențiilor sale reclamanta a depus la dosar: copie Carte Identitate ; adresa_/23.10.2014 - Extras Revisal ; adresa_/21.10.2014 - Răspuns Petiție ; adeverința nr. 7088/27.10.2014 ; adeverința nr. 8 din 19.01.1995 ; fisa postului ; diploma de studii, certificate de calificare .
Pârâtul C. M. INDIVIDUAL DR. I. C., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată .
În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că, în primul rând, cererea de chemare in judecata trebuie analizata prin prisma aplicării/neaplicării legilor aplicabile, dupa cum urmează:
a)Salarizarea aferenta anului 2011 este stipulata in Legea 284/2010fart. 10, alin (4) la data intrării in vigoare a - prezentei legi, valoarea de referința este de 600 lei.)
b)Salarizarea aferenta anului 2012 este stipulata in Legea 283/2011 care menține nivelul din decembrie 2011
ART.l din Legea 283/2011 (1)în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizaților de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2)în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3)în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condici.
c)Salarizarea aferenta anului 2013 este stipulata in OUG 84/2012 care menține salarizarea din decembrie 2012( art. 9. - Prevederile art 15,18,19 si 20 ale art. II din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 283/2011, se aplica in mod corespunzător si in anul 2013.)
d)Salarizarea aferenta anului 2014 este stipulata in OUG 103/2013 care menține salariul de baza la același nivel cu decembrie 2013.
Salarizarea în anul 2014 a personalului plătit din fonduri publice
Art.l(1)în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2 în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
In consecința, in mod faptic salariile bugetarilor din sectorul sănătate, in speța pentru un asistent medical cu vechime de peste 30 de ani, la nivelul anului 2010, stabilit conform Legii salarizării 330/2009, raportat la grila de salarizare decembrie 2009 conform OUG 115/2004, este de 683 lei, la care se adaugă sporul de vechime 25%, sporul de prevenție 11% si cuantumul lunar al primei de stabilitate.
Deci salariul de baza, salariul de încadrare, spor vechime, spor de prevenție, cuantum lunar prima de stabilitate.
Începând cu 01.07.2010 se diminuează cu 25% cuantumul brut al salariului, conform Legii 118/30.06.2010, art. 1, alin. 1.
Cu data de 01.01.2011 salariul de baza minim este de 901 lei, stabilit conform legii cadru 284/2010 si legii 285/2010. La 01.06.2012 salariul de baza minim este de 974 lei stabilit conform legii cadru 284/2010 si OUG 19/2012.
La 01.12.2012 salariul de baza minim este de 1046 lei stabilit conform Legii 284/2010 si OUG 19/2012.,
La 01.01.2014 si 01.06.2014 salariul de baza minim al funcției de asistent medical este de 1046 lei.
In concluzie, in virtutea analizării textelor de lege aplicabile, rezulta ca in nici un caz salariul nu putea fi 1824 lei, ci a variat intre 1044 si 1046 lei in perioada 2011-iunie 2014 solicitata de reclamanta, aspect întărit de adresa de răspuns a Spitalului Județean B. - compartiment resurse umane, care a detaliat si defalcat pe ani si a făcut trimitere si la textele de lege in vigoare cuantumul salariului unui asistent medical, perioadă care se suprapune și cu reducerea salariilor bugetarilor cu 25% conform textelor de lege invocate.
Pe de alta parte, reclamanta a susținut ca a fost angajata cu norma întreaga, in meseria de asistent medical principal, in specialitatea balneofizioterapie, aspect pe care pârâta il contrazice.
Astfel, arată că, reclamanta a fost angajata cu norma întreaga in meseria de asistent medical, și nu de asistent medical principal, conform contractului de munca înregistrat la ITM sub nr. J616/_/10.01.2001 unde se precizează ca este angajata ca asistent medical B.F.T, dar si din analiza fisei postului, scrisa si semnata de chiar reclamanta., completata in 10.01.2001. In cuprinsul fisei postului, la rubrica încadrare apare asistent medical B.J.T.
Menționează că niciodată reclamanta nu a consemnat că deține certificat de asistent medical principal, emis in 1994, de care a luat la cunoștința in timpul procesului.
De altfel, inspectorul ITM care a fost trimis la sediul CMI, a constatat ca in dosarul de personal al acesteia nu se regăsește acest document, iar reclamanta a recunoscut ca nu 1-a depus niciodată la CMI DR I. C.. Totuși, înțelege sa se folosească de el, pentru a obține un salariu mai mare. Solicită să se observe ca documentul care este luat in calcul si care justifica specialitatea sa, este certificatul de membru . nr._/23.01.2009 emis de Ordinul asistenților medicali generaliști, moașelor si asistenților medicali din România care atesta ca are specialitatea de asistent medical balneofizioterapie si nu asistent medical principal.
Prin urmare, salarizarea trebuie sa aiba in vedere meseria de asistent medical BFT, si nu asistent medical principal BFT.
Referitor la motivele invocate de reclamanta prin care invoca drept motiv al încetării raporturilor de munca, salarizarea mica in raport cu specializarea, experiența si vechimea in munca, aspect pe care pretinde ca a fost adus la cunoștința medicului titular, fiind total refuzata, pârâtul arată că acest aspect nu este real deoarece:
- cererea de încetare a raporturilor de munca a fost înregistrata in Registrul de intrare/ ieșire a corespondentei chiar de către reclamanta cu nr. 24/10.06.2014, încetare din motiv personale(deci, se poate observa ca a avut permanent acces la întreaga evidenta a CMI DR .I.)
- cererea de concediu de odihna pentru perioada aferenta orelor lucrate in anul 2014 a fost înregistrata de asemenea personal, înregistrata cu nr. 24/10.06.2014.
Nu in ultimul rând, la noul loc de munca a fost încadrata pe aceeași funcție (asistent medical B.F.T) si cu același cuantum al salariului, 900 de lei, lucru ce se poate confrunta si constata in adeverința nr. 7088/27.10.2014 emisa de Casa de Pensii B. la cererea reclamantei, unde se observa ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale/venit net este pentru lunile iulie, august, septembrie, tot 900 de lei.
In ceea ce privește susținerea ca C.M.I. DR.I. C. ar fi putut face încadrarea cu fracțiuni de norma, pârâtul arată că, acest lucru era imposibil, deoarece prevederea legala la care face trimitere se refera strict la medicii de familie, asistenta medicala primara.
Prin sentința civilă nr. 175 pronunțată la data de 17 februarie 2015, Tribunalul B. a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând următoarele:
Conform mențiunilor din carnetul de muncă, reclamanta a fost angajată la C. M. Individual Dr I. C. începând cu data de 15.11.1999, în funcția de asistent medical
Între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr. I616/_/19.11.1999, pe durată determinată, unde la clauza II „Felul serviciului” apare mențiunea de asistent medical BFT Balneofizioterapie) La pct VIII „ Alte clauze” s-a menționat că salariul se mărește sau se micșorează în funcție de depășirea sau realizarea veniturilor, raportat la cheltuieli( fila 57 dosar).
După expirarea duratei contractului individual de muncă, s-a încheiat un nou contract de muncă la data de 10.01.2001 pentru funcția de asistent medical, iar la pct VIII din contract s-a stabilit aceiași clauză privind majorarea sau micșorarea salariului în funcție de depășirea sau realizarea veniturilor și de cheltuieli efectuate( fila 58 dosar)
Conform fișei postului, reclamanta ocupă un post de asistent medical BFT la compartimentul Fizioterapie.
Prin actul adițional nr. 10/27.09.2010 la contractul individual de muncă, se modifică salariul în sensul că salariul brut se modifică de la 1000 lei brut la 900 lei brut, începând cu data de 01.08.2010, actul adițional fiind semnat de reclamantă.
Conform art. 157 alin 1 din Codul Muncii valabil la data încheierii contractului individual de muncă( art 162 alin 2 din Codul Muncii modificat și completat) salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat.
D. fiind faptul că angajatorul nu este o unitate bugetară pentru ca salariul să fie stabilit prin lege, s-a menționat corect clauza la pct .VIII din contractul individual de muncă - reprezentând principiul salarizării în funcție de posibilitățile financiare ale angajatorului. Singura condiție impusă fiind cea a negocierii și garantării în plată a salariului de bază minim brut pe țară stabilit prin hotărârea de guvern ( art. 164 Codul Muncii).
Reclamanta susține că trebuia plătită la nivelul salariilor de bază pe funcție, grade și trepte profesionale, respectiv ca asistent medical principal corespunzător nivelului clasei 46, la care să se adauge 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă( peste 20 ani) invocând dispozitiile din Anexa III poz 30 din Legea nr 284/2010.
Tribunalul a constatat că, din mențiunile carnetului de muncă, a contractului individual de muncă, fișa postului, reclamanta a fost angajată ca asistent medical și nu asistent medical principal. Așa cum a constatat și inspectorii ITM, la dosarul personal al reclamantei nu se regăsește nici un document din care să rezulte că a obținut gradul de asistent medical principal. Este culpa reclamantei că la data negocierii clauzelor contractului individual de muncă nu a prezentat toate actele de studii și calificări obținute în profesia sa .
Postul pentru care a fost încheiat contractul de muncă a fost acela de asistent medical balneofizioterapie ( BFT) și nu asistent medical principal
Contractul individual de muncă a fost încheiat pe principiul libertății de voință, libertate ce privește condițiile în care vor încheia acest contract, cu alte cuvinte, libertatea în ce privește conținutul contractului de muncă.
Pe tot parcursul aplicării acestui contract de muncă reclamanta nu a solicitat modificarea acestei clauze privind funcția, fie prin acordul părților sau, în caz de refuz, prin instanță. Modificarea felului muncii din asistent medical BTF în asistent medical principal ca element esențial al contractului de muncă, nu se face decât în condițiile legii și nu intervine de drept.
Prin urmare, solicitarea reclamantei de a fi salarizată retroactiv ca asistent medical principal nu are fundament legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. R., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, instanța de fond dând dovadă, în parte de o atitudine subiectivă și tratând sumar actul dedus judecații, în ceea ce privește capătul principal de cerere pe care l-a respins fără a justifica în nici un fel soluția pronunțată.
Apreciază că hotărârea este determinată de o aplicare și interpretare greșită a legii incidente în speță, judecătorul fondului, justificându-și soluția printr-o motivare care este confuză, incongruentă și mai ales contrară probelor aflate la dosarul cauzei.
Astfel, aduce în atenție premisele respectării, în acest sens, a garanțiilor procesuale statuate prin dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., referitoare la un proces echitabil. Ori prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil C.E.D.O. apreciază că instanței îi revine sarcina de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, a argumentelor și a propunerilor de probe, fără a prejudeca relevanța sau evaluarea acestora.
Conform jurisprudenței Curții, dreptul de acces la un Tribunal implică dreptul părților de a obține o hotărâre motivată, ca act final al judecății. Legitimitatea motivării trebuie sa fie în strânsă legătură cu transparența actului jurisdicțional și posibilitatea exercitării controlului judiciar.
Motivarea hotărârii, prin ea însăși garantează dreptul la apărare și la un proces echitabil și protejează părțile împotriva arbitrariului, fiind inerentă unui proces echitabil. Practic obligația instanței are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și nu în ultimul rând raționamentul logico juridic care a fundamentat soluția adoptată. Motivarea trebuie să fie clară, fluentă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.
Prin prisma celor mai sus expuse, în concret, urmează a se observa că în motivarea soluției pronunțate instanța fondului comite o gravă eroare cu privire la însăși pretenția dedusă judecății.
Aceasta practic nu răspunde nici în fapt nici și nici în drept la pretenția efectivă care a fost dedusă judecății și, mai mult decât atât, refuză să încuviințeze o probă esențială - expertiză de specialitate, probă care ar fi fost pe deplin edificatoare, atât cât cu privire la fondul efectiv al pretenției mele cât și cu privire la cadrul legal incident în speță și care evident s-ar fi coroborat cu susținerile/argumentele din cererea introductivă de instanță, bazată evident pe probele aflate la dosarul cauzei.
Mai mult decât urmează a se observa că motivarea instanței de fond nu răspunde și nu contrazice în nici un fel susținerea reclamantei referitoare la cadrul legal aplicabil în cauză, aceasta practic neglijează pur și simplu această susținere.
Urmează a se avea în vedere, în momentul analizei sentinței supusă controlului de legalitate, faptul că în conformitate cu prevederile art. 11, al. (2) din O.U.G. nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale - " In cabinetele medicale în care sunt încadrate persoane cu contract individual de muncă, salariile se stabilesc prin negociere, cu respectarea nivelurilor minime prevăzute de reglementările legale în vigoare".
Conform prevederilor art. 10, al. (2), cap. II din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a reglementat care este nivelul minim de salarizare al angajaților cabinetelor medicale individuale: "Salariile individuale ale personalului contractual din cabinetele medicale individuale, organizate conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si funcționarea cabinetelor medicale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, din asistenta medicala primara si ambulatorie de specialitate se stabilesc prin negociere si nu pot fi mai mici decât salariile de baza pe funcții, grade si trepte profesionale, stabilite corespunzător vechimii in munca prevăzute pentru unități clinice"".
Această prevedere legală face practic trimitere sau mai bine spus stabilește fără echivoc că nivelul minim de salarizare, corespunzător funcției, gradelor și treptelor profesionale, de la care se poate negocia salariul personalului medical din cabinetele medicale individuale este cel prevăzut pentru personalul similar din sectorul bugetar - din spitale/unitățile clinice.
Se stabilește fără putință de tăgadă că nivelul minim în unitățile clinice sub care nu se poate negocia este cel prevăzut de Legea nr. 284/2010 - Anexa III poziția 30 - pentru asistent medical principal cu studii post liceale: clasa 46, cu coeficient de ierarhizare 3,04, pentru asistent medical cu studii post liceale: clasa 44, cu coeficient de ierarhizare 2,89.
Unitățile clinice cuprind: spitale clinice județene de urgenta, spitale județene de urgență, spitale regionale, "
Acest coeficient care se înmulțește cu valoarea de referință prevăzută de această lege, respectiv cu valoarea de 600 lei.
În situația în care angajatorul nu putea să asigure salarizarea corespunzătoare pentru normă întreagă acesta putea să facă o încadrare conform acestei legi care îi era aplicabilă, avea posibilitatea să dispună încadrarea cu fracțiune de normă conform prevederilor art. 10, al. (2), cap. II din Legea nr. 284/2010 și nu să neglijeze pur și simplu legea aplicabilă.
Așadar, în considerarea prevederilor legale mai sus evocate, dar și considerentelor teoretice expuse, urmează a se observa că judecătorul fondului, prin motivarea sentinței nu răspunde în nici un fel acestor susțineri, nici în sensul reținerii ca incidente în speță a prevederilor din Legea nr. 284/2010, dar nici în sensul oferirii unei justificări logico-juridice care să susțină inaplicabilitatea acestei legi în cauza dedusă judecății.
Practic judecătorul fondului se rezumă doar la a constata ca intimata-pârâtă nu este o unitate bugetara pentru ca salariile sa fie stabilite prin lege, evitând sa analizeze textele de lege invocate în petitul cererii. In urma acestei constatări eronate instanța de fond analizează speța raportându-se la legea generala deși atât prin cererea de chemare in judecata cat si in faza dezbaterilor, a arătat că în speță este aplicabilă Legea 284/2010. Chiar si intimata-parata prin întâmpinarea formulata recunoaște aplicabilitatea in speța a Legii 284/2010.
Așadar instanța nu și-a îndeplinit obligația de stabilire în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, elaborând un raționament logico-juridic eronat care a fundamentat soluția adoptată, în condițiile în care motivarea ar trebui să fie clară, fluentă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.
Se solicită admiterea apelului, iar în temeiul art.480 al. (2) din Codul de procedură civilă, modificarea în tot sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
In drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466, 468, 470, 471, din Legea nr. 134/2010, privind codul de procedură civilă și pe dispozițiile Legii nr. 284/2010 și ale O.U.G. nr. 124/1998.
In temeiul art. 478 alin. 2 teza a II-a si art. 479 alin. 2, solicită încuviințarea probei cu expertiză contabilă pentru calcularea efectiva a salariului de baza conform grilei de salarizare raportat la meseria mea, a gradului si treptelor profesionale, stabilite corespunzător vechimii în munca (peste 20 ani) pentru unități clinice. De asemenea, sa se stabilească care este diferența de salariu dintre cel cuvenit si cel plătit pe perioada dedusa judecații.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică se referă la nemotivarea hotărârii, Curtea constatând că instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a motiva, hotărârea fiind temeinic argumentată, în fapt și în drept, putându-se remarca analiza amănunțită a raporturilor juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor administrate.
Sub acest aspect, nu se poate cere instanței un răspuns detaliat la fiecare afirmație a reclamantei, fiind suficient ca motivarea să conțină un raționament logico-juridic, în raport de circumstanțele concrete și esențiale ale cauzei.
Pe fondul cauzei, apelanta-reclamantă susține că trebuia plătită la nivelul salariilor de bază pe funcție, grade și trepte profesionale, respectiv ca asistent medical principal corespunzător nivelului clasei 46, la care să se adauge 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă( peste 20 ani) invocând dispozițiile din Anexa III poz. 30 din Legea nr. 284/2010.
Se impune a se menționa faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut că a fost angajata pârâtei cu normă întreagă, în funcția de asistent medical principal, specialitatea balneofizioterapie, însă în contractul individual de muncă înreg.la ITM sub nr.J616/_/10.01.2001 se precizează un post diferit și anume acela de asistent medical B.F.T., împrejurare ce rezultă și din fișa postului.
Așa cum corect a remarcat și instanța de fond la dosarul personal al reclamantei nu se regăsește nici un document din care să rezulte că a obținut gradul de asistent medical principal, situație constatată și de către inspectorii ITM, fiind așadar culpa reclamantei că la data negocierii clauzelor contractului individual de muncă nu a prezentat toate actele de studii și calificări obținute în profesia sa.
În aceste condiții, postul pentru care a fost încheiat contractul de muncă a fost acela de asistent medical balneofizioterapie ( BFT) și nu asistent medical principal.
Contractul individual de muncă este un contract consensual, pentru a cărui încheiere valabilă este necesară și suficientă realizarea acordului de voință al părților, contractul valabil încheiat fiind legea părților contractante. Ori, în speță, nu s-a făcut dovada menționării unor prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative, din moment ce reclamanta a fost încadrată de la început pe un post inferior pregătirii sale, încheierea contractului fiind însă rezultatul negocierii libere a părților.
Instanța nu se poate substitui angajatorului pentru a modifica unele clauze ale contractului individual de muncă din moment ce reclamanta nu i-a adus la cunoștință specializarea și nu a solicitat încadrarea conform pregătirii reale, cu o salarizare superioară corespunzătoare.
Prin urmare, a reținut corect instanța de fond că dat fiind faptul că angajatorul nu este o unitate bugetară pentru ca salariul să fie stabilit prin lege, s-a menționat corect clauza la pct .VIII din contractul individual de muncă - reprezentând principiul salarizării în funcție de posibilitățile financiare ale angajatorului, singura condiție impusă fiind cea a negocierii și garantării în plată a salariului de bază minim brut pe țară stabilit prin hotărârea de guvern ( art.164 Codul Muncii).
Față de considerentele expuse, în baza art.480 N.C.P.C., Curtea va păstra hotărârea atacată și va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. R., domiciliată în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 175 pronunțată la data de 17 februarie 2015 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. M. INDIVIDUAL DR. I. C., cu sediul în B., . 18, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. MG
Tehnored.CO
4 ex./01.07.2015
d.f._ Trib. B.
j.f. A. E. D.
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 534/2015. Curtea... → |
|---|
