Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 390/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 390/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 390
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Președinte - V. S.
Judecător - E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.2474 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul B. M., domiciliat în Ploiești, ., jud.Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că apelanta-reclamantă a solicitat judecata în lipsă, dând curs disp. art. 411 alin.1 pct. 2 teza a II-a NCPC, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamanta . SA Ploiești, a chemat în judecată pe B. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 143,51 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 20 litri motorină pe luna noiembrie 2012 precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plații efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuând transportul de calatori cu troleibuzul marca Neoplan N6121, care are stabilit un consum mediu de combustibil de 52,6 litri motorină la 100 km parcurși, astfel încât în luna noiembrie 2012 a parcurs 126 km pentru care trebuia să consume 74 l motorină, însa a consumat 94 l motorină, depășind cantitatea aprobată cu 20 litri motorină în valoare de 143,51 lei. S-a solicitat admiterea acțiunii.
În drept au fost invocate disp. art. 270, 271 și 273 Codul Muncii și art. 942 și urm. Cod Civil.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 2474/03.11.2014 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând următoarele:
Conform înscrisurilor existente la dosar (nota de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei, factura fiscală nr._/15.02.2013, procesul verbal din 18.04.2013 și foaia de parcurs de la filele 9-10 dosar), pârâtul, în calitate de conducător auto a efectuat transport de calatori în luna noiembrie 2012, înregistrând o depășire la consumul de carburanți de 20 litri motorina, în valoare de 143,51 lei, în condițiile în care a parcurs 126 km, pentru care consumul normat era de 74 l motorină, consumul efectiv fiind de 94 l motorină.
Disp. art. 287 Codul muncii și art. 75 din Legea 168/1999, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp. art. 270 Codul muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul, pentru care nu s-a făcut dovada calității de salariat al reclamantei, a efectuat în luna noiembrie 2012 transport de călători cu troleibusul marca Neoplan, număr inventar 5912, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 20 l motorină la 126 km parcurși, în valoare totala de 143,51 lei ceea ce nu înseamnă, automat că pârâtul a depășit din vina sa consumul normat de combustibil, respectiv că nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, că ar fi săvârșit vreo faptă ilicită care să determine producerea unei pagube în dauna reclamantei de natură a angaja răspunderea acestuia. Tribunalul reține că din nicio probă administrată în cauza nu reiese că pârâtul și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzată efectiv de din vina acestuia.
Apărările reclamantei că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând timpii de mers în gol și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor sunt nefondate atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât si nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la vehiculele pe care le exploatează și nicidecum pârâtul, nefiind de ignorat nici condițiile din trafic care, nu de multe ori au o influență negativă asupra consumului de combustibil.
Prin urmare, tribunalul, în raport de considerentele expuse și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.270 din Codul muncii, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat apel în termen legal, criticând-o ca nelegală, invocând disp. art. 466 NCPC.
Susține apelanta că intimatul, conducător auto la societatea apelantă având în primire troleibuzul marca Neoplan, a înregistrat un supraconsum în luna noiembrie 2012 de 20 l. motorină în valoare de 143,51 lei, în condițiile în care, acest timp de troleibuz este dotat cu un motor principal care funcționează pe bază de curent electric și un motor auxiliar tip diesel care folosește drept combustibil motorină și în cazul în care sunt devieri de la traseu sau troleibuzul se deconectează de Ia rețeaua electrică, acesta funcționează cu motorul auxiliar care folosește drept combustibil motorina.
Susține că instanța de fond nu a ținut cont că troleibuzele societății efectuează curse regulate conectate la rețeaua electrică folosind motorul electric, conducătorul auto are obligația de a folosi motorul auxiliar doar în cazuri extreme (ambuteiaje în trafic, pene de curent sau devieri de la traseu), astfel că, față de aceste aspecte depășirile de motorină nu sunt justificate.
Precizează că potrivit prevederilor din fișa postului, șoferul are obligația să urmărească starea tehnică a troleibuzului, sesizează defecțiunile constatate șefului de coloană și nu în cele din urmă, are obligația să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la „Sarcinile șoferului”, stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor, la Capitolul 3 pct.3.1.2. se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători.
Concluzionează apelanta că, întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la troleibuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare cu privire la apelul formulat de reclamantă.
Curtea, verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță potrivit disp. art. 479(1) Cod pr. civilă, constată că apelul este nefondat și va fi respins ca atare cu motivarea de mai jos:
În conformitate cu disp.art.270 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.270, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.287 din Codul muncii.
Intimatul-pârât B. L. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de apelanta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 20 litri motorină, în valoare de 143,51 pe luna noiembrie 2012.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din partea apelantei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la troleibuzul condus de pârât, iar apelanta nu a probat care era gradul de uzură al acestui troleibuz, starea de funcționare, reieșind chiar din conținutul notei de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei depusă la dosarul de fond de către apelantă, că este vorba de un troleibusul marca Neoplan, număr inventar 5912, km. echivalenți parcurși pe perioada analizată de 126, consum normat 74 l., consum efectiv realizat 94 l.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește apelul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza disp. art. 480 alin.1 NCPC îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.2474 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul B. M., domiciliat în Ploiești, ., jud.Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2015.
Președinte, Judecător,
V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. V.S./tehnored. V.M.
4 ex./26.03.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. G. M.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 534/2015. Curtea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
