Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din 05-10-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 1396/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 1396
Ședința publică din data de 5 octombrie 2015
Președinte - V. -A. P.
Judecător - C.-P. B.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1358/13.05.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul P. C., domiciliat în Ploiești, .. 3, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 alin. 1 pct.2 teza finală și alin. 2 C.pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta . SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul P. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 43,83 lei, reprezentând lipsa cantității de 6 litri motorină pe luna septembrie 2012, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuând transportul de călători cu autobuzul marca BMC pe care îl are in primire și conform cărții tehnice și normativului de consum, are stabilit și aprobat un consum de 20 litri motorină/100 km parcurși, iar în luna septembrie 2012, acesta a parcurs 1581 km având un consum normat de 346 litri motorină, însă a consumat 352 litri motorină, depășind cantitatea cu 6 litri motorină.
A mai susținut reclamanta că potrivit art.39 alin.2 lit.c din Codul muncii, coroborat cu art.4.1.pct.15 din Regulamentul Intern și cu prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, Capitolul III, pct.2.1, conducătorul auto are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat înlăturând defecțiunile apărute și timpi de mers în gol, iar când constată că se mărește consumul, să ceară în scris conducerii autobazei să repare autovehiculul și să-i stabilească consumul normat.
S-a mai arătat că pârâtul nu a cerut scris înlăturarea defecțiunilor și efectuarea probei de consum, fiind vinovat de producerea pagubei de 43,83 lei, contravaloarea cantității de 6 litri motorină lipsă din rezervor.
În drept, au fost invocate disp.art.270, 271, 273 din Codul muncii, art.942 și următoarele din Codul civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea reclamantei.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1358 pronunțată la 13.05.2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că pârâtul, care își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante, în calitate de conducător auto, efectuând transporturi de călători, a înregistrat pe luna septembrie 2012 o depășire la consumul de carburanți de 6 litri motorină, în valoare de 43,83 lei, în condițiile în care a parcurs 1581 km. pentru care consumul normat era de 346 litri motorină.
S-a mai reținut că dispozițiile art.272 Codul muncii prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare, art. 254 Codul muncii stipulând că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Din probele administrate în cauză, a arătat tribunalul, rezultă că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto, a efectuat în luna septembrie 2012 transport de călători cu autobuzul pe care îl are în primire, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 6 litri motorină la 1581 km. parcurși, în valoare totală de 43,83 lei, ceea ce, a apreciat prima instanță, înseamnă că acesta nu a săvârșit din vina sa vreo faptă ilicită constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu și producerea unei pagube în daune reclamantei, deoarece din nicio probă administrată în cauză nu reiese că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorină ar fi fost cauzată efectiv de câtre pârât.
Faptul că autobuzul primit de câtre pârât a înregistrat în luna septembrie 2012 o depășire a consumului normat nu înseamnă, în mod automat, că acesta este vinovat de producerea pagubei, întrucât, a arătat instanța de fond, pe de o parte, sarcina probei revine reclamantei - de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobzului și deci, în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu există niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului.
Tribunalul a apreciat ca nefondate apărările reclamantei în sensul că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor, atâta timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și, nicidecum, pârâtul.
Prin urmare, în raport de aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 254 Codul muncii, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal apel, criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Susține apelanta că în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care, potrivit prevederilor din fișa postului, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar în plus de acestea, conducătorul auto trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la „Sarcinile șoferului”, stabilesc că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.
Se mai susține că prin Ordinul nr.14/1982, la Capitolul 3 pct.3.1.2. se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători, statuându-se la alin. 4 pct. 3.1.2. din Ordinul nr.14/1082 că sectorul de drum pe care se efectuează măsurătorile trebuie „să fie de categoria K (categoria a II-a de drum), să aibă o lungime de 10 km, pe cât posibil rectiliniu, fără degradări, uscat și cu pante scurte care să nu depășească 2%, situat în afara localităților și cu o intensitate medie a traficului rutier.”
Concluzionează apelanta că întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
Se solicită, pentru aceste motive, admiterea apelului, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-pârât P. C. nu a depus la dosar întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.254 alin.1 din Codul muncii republicat, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.254, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.272 din Codul muncii republicat.
Intimatul-pârât P. C. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de apelanta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității totale de 6 litri motorină în sumă de 43,83 lei pe luna septembrie 2012, considerându-se nevinovat de producerea prejudiciului, conform notei explicative pe care a dat-o în cauză, astfel cum s-a consemnat în mod expres în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 28.02.2014 de către Comisia de stocuri întrunită pentru a solicita angajamentul de plată intimatului-pârât, fără ca apelanta-reclamantă să depună la dosar și nota explicativă dată de către intimatul-pârât, la care se face referire chiar în procesul-verbal întocmit la data de 28.02.2014.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din partea apelantei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât, iar apelanta nu a probat care era gradul de uzură al acestui autobuz, starea de funcționare, reieșind chiar din conținutul notei de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei depusă la dosarul de fond de apelantă, că autobuzul condus de pârât, marca BMC, cu numărul de inventar 3072, a parcurs nu mai puțin de_ km de la punerea în exploatare ca nou.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește apelul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1358/13.05.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul P. C., domiciliat în Ploiești, .. 3, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-A. P. C.-P. B.
Grefier
M. F.
Red.VAP/Tehnored.FM
4 ex./21.10.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. N. A.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1389/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1485/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
