Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 391/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 391/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 391
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Președinte - V. S.
Judecător - E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta . cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1192 din 25 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul S. L. independent IFTE B. din cadrul . - Centrul de E. B., cu sediul în B., ., membră a Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL, semnatară a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul ., în numele membrilor sindicat A. M., Liscă M. M., G. M. C., L. V. M., B. C., N. L., C. C., P. M. C., P. E., C. T., M. D., Coșiță V., I. M., D. M., V. V. A., L. D., S. G., M. M., P. S., P. V., Ș. M., A. V., I. V., H. I., P. G., H. C., N. V., T. Ș. I., G. M. C., B. I., C. V., G. M., D. C., S. C. Luci, I. A., Somoiag C., Gălățianu I., G. C., I. V., V. D., I. H. S. T., L. G., D. C., R. V., D. G., M. T., G. Z., D. N., S. G., P. V., M. E., I. D., R. I., I. T., Rachieru T., N. L., S. D., G. N., I. I., M. M., E. M. Ș., D. Ș., M. D., E. P., Ș. I., M. D. N., M. M., B. B. C., S. V., S. A., D. A., Marafet C., M. C., B. C., A. C., B. M., Brujbu N., D. C., J. E., S. N., F. G., C. V., C. I., Sicoiu D., A. N. M., A. C. – toți reprezentanți convențional de avocat N. L., cu sediul în Galații, ., ..
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant reprezentat de avocat N. L. din Baroul G., lipsind apelanta-pârâtă.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin motivele de apel, pârâta apelantă a solicitat judecata în lipsă, iar intimatul-reclamant a depus concluzii scrise.
Apărătorul intimatei învederează că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constatând că apelanta a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N. L. având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a actului dedus judecății.
În esență, arată că prin cererea formulată reclamantul a solicitat acordarea ajutorului de C. pe anul 2013 și a ajutorului de P. pentru anul 2014 – drepturi care au fost prevăzute în CCM încheiat la nivel de unitate 2013-2014 – art. 64, în cuantum conform clasei 1 de salarizare care este corespunzător sumei de 800 lei.
Prin apărările formulate pârâta nu a negat situația de fapt existentă, respectiv neacordarea ajutoarelor materiale, dar a invocat faptul că acțiunea este nelegală în absența unui acord care să stabilească în concret cuantumul sumelor acordate.
De asemenea, arată că, atâta timp cât în CCM s-a prevăzut acordarea acestor drepturi, apelanta nu se poate prevala acum de situația financiară care nu-i permite acordarea sumelor.
Mai susține că și prima de P. 2014 s-a solicitat tot în baza CCM la nivel de unitate pe anul 2014, care este valabil până la data de 22.04.2014.
Depune practică judiciară și concluzionează, solicitând respingerea apelului ca nefondat potrivit concluziilor scrise.
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei pentru fiecare reclamant potrivit chitanțelor depuse la fila 54.
C u r t e a:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul S. L. independent IFTE B. din cadrul .-Centrul de E. B., membră a Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL, în numele salariaților, membri de sindicat indicați în tabelul anexă, a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pe anul 2013, conform dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . pentru anii 2013-2014, pentru acest drept solicitând suma de 800 lei brut, indexat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective; a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de P. pe anul 2014, conform dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . pentru anii 2013-2014, pentru care s-a indicat suma de 800 lei brut, indexat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;plata dobânzii legale, constând in beneficiul nerealizat, în cuantumul prevăzut de OG nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că în calitate de salariați ai . București, membrii de sindicat ar fi trebuit să beneficieze de drepturile colective negociate și consemnate în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . pentru anii 2013-2014, respectiv de ajutorul material ocazionat de sărbătorile de C. pe anul 2013 si ajutorul material ocazionat de sărbătorile de P. pe anul 2014.
Această prevedere contractuală menționată mai sus a fost stipulată în art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . pe anii 2013-2014, înregistrat la Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București sub nr. 184/22.04.2013.
Astfel, la art.64 sunt stipulate următoarele: "În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua ., se va acorda salariaților un ajutor material. în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare: de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioada de 1 an". Cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților . un ajutor material. într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15.11.2013 și nu se acordă ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Ziua . în anul 2013.”
A susținut reclamantul că, deși aceste prevederi contractuale au fost negociate și acceptate de ambele părți, ele nu s-au materializat în fapt.
Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . stipulează: la art. 1 alin.(1) "Părțile contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea CCM la nivel . și se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia ", la art. 1 alin.(2) " Prezentul contract colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților din ., semnatari ai contractului de muncă, încadrați în funcțiile și meseriile din Anexa 2"; la art. 2 alin.(8) "în cazul în care părțile își încalcă obligațiile prevăzute în prezentul contract, neexercitarea de către partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere legal executarea întocmai sau, după caz, prin echivalent bănesc a obligațiilor respective nu înseamnă că ea a renunțat la acest drept al său ".
În temeiul dispozițiilor legale cuprinse în Codul muncii art. 37 " Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă"; art. 40 alin. (2) din Codul Muncii: Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: lit. c)" să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă"; - art. 229 alin. (1) care prevede: "contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă " și alin. (4) "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților ".
De asemenea, art. 148 alin.(1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social: "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta "; s-a invocat că în materia executării obligațiilor, în general, se vorbește de principiul executării în natură a obligației, aceasta însemnând executarea obligației în natura ei specifică, realizarea obiectului avut în vedere de părți, debitorul neputând înlocui acest obiect cu o altă prestație.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația, creditorul, pentru valorificarea dreptului său subiectiv patrimonial, poate să recurgă la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție pentru a-l sili la executare.
Întrucât nu există considerente de natură juridică care să ducă la suspendarea ori anularea acestor drepturi de natură salarială, reclamantul a considerat că se impune obținerea lor pe calea unei hotărâri judecătorești în termenul prevăzut de art. 171 alin.(1) din Codul muncii, respectiv „Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariate, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere neplata drepturilor salariale susmenționate la data scadenței acestora, în temeiul dispozițiilor legale, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor datorate, actualizate cu rata inflației de la data scadenței acestora și până la plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite conform CCM la nivel de ..
Drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă, care după încheiere și îndeplinirea formalităților de înregistrare la organul competent, intră în vigoare și își produce efectele față de toți salariații, având putere de lege între părțile contractante.
Fiind vorba de un contract colectiv de muncă, executarea clauzelor înscrise in acesta este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părții care se face vinovată de aceasta.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 161 din Codul muncii: "Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", iar conform art. 166 alin. 4 "întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Prin urmare, dobânda reprezintă beneficiul nerealizat ca urmare a neplății la scadență a drepturilor, ea exprimând fructele creanței, având caracter moratoriu față de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate și care exprimă acoperirea prejudiciului produs de sau prin erodarea creanței, având caracter compensatoriu, cele două componente putându-se cumula.
Așadar, s-a susținut că ambele reprezintă o reparare corectă și legală a prejudiciului produs de către pârâtă, prin neplata la scadența a drepturilor salariale cuvenite.
În termen legal, pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.
Pârâta, ca motive de nelegalitate, a invocat prevederile articolului 64 lit. a din Contractul Colectiv de munca valabil pentru anii 2013 - 2014: "cu ocazia sărbătorilor de C. se. va acorda salariaților . un ajutor material, într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, pana la data de 15.11.2013", în raport de care s-a precizat că pentru a fi acordat ajutorul material solicitat, părțile ar fi trebuit sa încheie un acord, astfel încât să fie stabilit cuantumul ajutorului.
Mai mult, acest acord ar fi trebuit încheiat până la data de 15.11.2013. Având în vedere că niciuna dintre părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, nu au solicitat încheierea unui astfel de document, s-a considerat că reclamantul nu este îndreptățit pentru a beneficia de acest ajutor material.
S-a susținut că, din conținutul cererii de chemare în judecată reiese faptul că solicitările formulate au ca si temei art. 64 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2013-2014, reclamantul solicitând obligarea . de a plăti drepturi salariale în cuantum de 800 lei pentru fiecare prima.
În aceste condiții, s-a învederat că acest cuantum nu a fost stabilit de comun acord între administrație si organizațiile sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind evident faptul că această prevedere nu poate fi admisibilă în condițiile în care nu a fost negociată și acceptată de părți.
S-a apreciat că în acest caz sunt încălcate prevederile art.1279 (1) din Codul Civil, potrivit căruia " Promisiunea de a contracta trebuie sa conțină toate acele clauze ale contractului promis, in lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea", astfel încât ., nu a putut executa aceasta prevedere din contract, in lipsa acordului asupra sumei datorate.
Pârâta a menționat că noțiunea de „ajutor" utilizată în CCM 2013/2014 este in realitate o primă care se include in fondul de salarii si pentru care salariatul ar trebui să probeze depășirea indicatorilor de muncă, deși CCM nu prevede acest caz și a apreciat că acest motiv este de ordine publică, deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 1270 Noul Cod Civil.
Pârâta a invocat ca motive de fond că este societate comercială înființată prin H.G.1283/2004, ca filială a Companiei Naționale de Cai Ferate C. SA.
Începând cu anul 2009, societatea este monitorizată, datorita înregistrării în fiecare an a unor pierderi semnificative, cât si înregistrării unui fond de salarii superior prevederilor din bugetul de venituri si cheltuieli al fiecărui an supus supravegherii.
S-a precizat că în conformitate cu prevederile O.G, nr. 26/2013 - privind întărirea disciplinei la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ- teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritara - bugetul de venituri si cheltuieli al societății a fost elaborat cu respectarea dispozițiilor exprese ale acesteia, respectiv: Art. 7(1)" Anual, prin legea bugetului de stat se stabilesc obiective de politica salariala pe baza cărora operatorii economici fundamentează indicatorii din bugetele de venituri si cheltuieli; (2) „Reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ- teritoriale din cadrul organelor de administrare si conducere ale operatorilor economici au obligația sa pună in aplicare obiectivele politicilor salariale prevăzute de aliniatul (1)*"
Conform acestor prevederi, elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli se realizează in cadrul fiecărei entități economice, dar acesta este verificat de reprezentanții statului, in cazul S.C.„E. C." SA.- Ministerul Transporturilor si Ministerul Finalelor Publice si aprobat de Guvernul României.
Pentru anul 2013, respectându-se prevederile OG nr. 26/2013, în bugetul de venituri si cheltuieli nu au putut fi cuprinse premii, bonusuri., facilitați etc., ci numai drepturile de bază, respectiv; salariul de încadrare, indemnizațiile de concedii de odihna, sporuri de vechime, munca grea, periculoasa, nociva, etc. Chiar si in aceasta situație, S.C.„E. CIR" SA, fără a-și programa plăți de premii, bonusuri, facilitați, etc. înregistrează o depășire a costurilor cu personalul de peste 6,1 mii. lei, situație care a contribuit la înregistrarea unor pierderi de peste 47 mii, lei la 31.12.2013.
Elaborarea BVC pentru anul 2014 in condițiile restrictive ale art. 48 din Legea bugetului de stat, anul in curs nu a permis includerea in fondul de salarii a ajutoarelor prevăzute de art. 64 din CCM 2013/2014.
S-a menționat că noțiunea de „ajutor" utilizată în CCM 2013/2014, este în realitate o primă care se include în fondul de salarii si pentru care salariatul ar trebui să probeze depășirea indicatorilor de munca, deși CCM nu prevede acest caz.
Pârâta a considerat că primele de C. si Paste, nu au regimul juridic aplicabil salariului, întrucât sumele de bani respective se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat (conf. Art. 159 Codul Muncii alin 1 și 2 ,,1 Salariul reprezintă contraprestația muncii depusa de salariat. în baza contractului individual de muncă, 2 Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă flecare salariat are, dreptul la un salariu exprimat în bani), ci este o liberalitate a angajatorului față de proprii angajați.
Așadar ajutorul material nu reprezintă plata muncii salariatului, fiind o diferență fundamentală între salariu, care este o contraprestație a muncii depuse de salariat, și primele de C. si Paste, acordată doar datorită simplei calități de salariat.
Pentru încadrarea în fondul de salarii, aprobat, cât si pentru eliminarea unei părți însemnate a pierderilor, paralel cu acordarea premiilor de natura celor solicitate de reclamant, S.C. E. CER SA ar trebui să recurgă la măsuri de disponibilizare, situație pentru care societatea caută soluții de evitare a impactului social.
S-a mai precizat că S.C.„E. C." SA,, este societate monitorizată de FMI prin Guvernul României conform prevederilor OG nr. 26/2013, iar proiectul BVC-ului in acest caz este analizat si avizat atât de Ministerul Transporturilor, cât și de Ministerul Finanțelor Publice, înaintea prezentării spre aprobare la Guvern si emitere a Hotărârii corespunzătoare.
Astfel, pentru a putea acorda prime cu ocazia zilei de C. pe anul 2013 si Paste pe anul 2014, societatea ar trebui să aibă profit, sau cel puțin să nu aibă pierderi.
Așadar, neexecutarea obligației asumată prin încheierea contractului colectiv de muncă constituie un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către societate, care se vede astfel în situația oneroasă de a-și atrage o situație economico - financiară foarte dificilă.
Or, in contextul in care societatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor s-a considerat că nu există obligația plății aferente solicitate de reclamant.
Cu privire la obligarea societății la indexarea cu rata inflației a sumei până la data plății efective, cât și acordarea dobânzii legale, pârâta a precizat că potrivit art. I și art. 8 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar - fiscale in domeniul bancar, părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate.
Or, în cauză, între societate și reclamant nu s-au stabilit, raporturi juridice de natura dobânzii legale, ci raporturi de muncă, obiectul acțiunii reprezentând diferența de drepturi salariale.
Dobânda legală reglementată este prevăzuta de art. 1.535 din. Noul cod civil cu referire la O.G. nr. 13/2011 si privește exclusiv convențiile, după caz contractele referitoare la drepturi bănești asumate ca obligații și neexecutate, în dreptul muncii, plata dobânzii legale devine admisibilă atunci când părțile contractante au stipulat în convenție o astfel de clauză.
Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (4) Codul muncii, republicat, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, despăgubirile constând într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferii de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor. Or, in cauza obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea ajutorului material de C. si Paste.
În cazul admiterii acțiunii, acordând suma actualizată cu rata inflației de la data scadentă pana la data plații efective, precum si acordarea dobânzii, legale, instanța ar da efecte și clauze de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale, să fie acoperită.
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În concluzie, pârâta a apreciat că în cazul admiterii acțiunii, nu se impune actualizarea diferențelor de bani cu rata inflației si acordarea dobânzii legale.
In drept, pârâta a invocat dispozițiile Codului de proc. civ, Codului Civil, O.G. nr.26/2013, CCM al . pe anul 2013-2014, O.G. nr. 13/2011, precum si pe orice alte acte normative incidente in cauza.
În cauză a formulat cerere de intervenție în nume propriu J. P., prin care a solicitat în contradictoriu cu aceiași societate, plata primei de C. pentru anul 2013, actualizat cu indicele de inflație și plata cheltuielilor de judecată, invocând dispozițiile art. 64 din CCM la nivel de unitate . și precizând că, întrucât nu există considerente de natura juridică, care să ducă la suspendarea ori anularea acestor drepturi de natura salarială, se impune obținerea lor pe calea unei hotărâri judecătorești.
Având în vedere neplata drepturilor salariale mai sus menționate la data scadentei acestora, in temeiul dispozițiilor legale, intervenientul a solicitat obligarea pârâtei si la plata ratei inflației aferenta sumelor datorate de la data scadentei acestora si până la plata efectiva a drepturilor salariale cuvenite conform CCM.
În cadrul ședinței publice din 22.10.2014, instanța în conformitate cu art.64 Cod procedură civilă a încuviințat în principiu cererea de intervenție voluntară formulată de intervenientul J. P., față de care pârâta a formulat întâmpinate invocând, în esență, aceleași apărări ca și în cea anterioară depusă pentru ceilalți membrii de sindicat.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă nr. 1192/25 noiembrie 2014 prin care a admis, ca fondată, acțiunea formulată de reclamantul S. L. independent IFTE B. din cadrul .- Centrul de E. B., membră a Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL, semnatară a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul ., în numele salariaților membri de sindicat expres indicați. Prin aceiași sentință a admis, ca fondată, cererea de intervenție voluntară formulată de intervenientul J. P., în contradictoriu cu pârâta .. A dispus obligarea pârâtei la plata către petenții membrii de sindicat a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013 și a celui de P. aferent anului 2014, iar pentru intervenient doar a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013, fiecare dintre ajutoare în cuantum de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare și care potrivit anexei I la contract este de 800 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective precum și la dobânda legală aferentă sumelor solicitate și a luat act că reclamanții și intervenientul J. P. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Petenții și intervenientul sunt membri de sindicat ai reclamantului și prin cererile formulate, au solicitat obligarea pârâtei la plata ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013 și a celui de Paști aferent anului 2014, fiind invocate în acest sens dispozițiile art.64 din CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2013-2014.
Instanța a constatat din înscrisurile atașate, că CCM pe anii 2013-2014, a fost valabil înregistrat la ITM București sub nr.184/22.04.2013, iar sub nr._/29.04.2014 s-a dispus înscrierea actului adițional nr.2/29.04.2014 la acest contract, cu mențiunea producerii efectelor începând cu data de 01.05.2014.
În ce privește solicitările concret formulate, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.64 lit.a din CCM "În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua ., se va acorda salariaților un ajutor material. în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare: de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioada de 1 an.
Cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților . un ajutor material. într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15.11.2013.
Nu se acordă ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Ziua . in anul 2013.”
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta nu a negat situația de fapt expusă, respectiv neacordarea acestor ajutoare materiale, însă a invocat că în absența unui acord care să stabilească în concret cuantumul sumei acordate, acțiunea formulată este nelegală. Au fost înlăturate apărările pârâtei cu privire la lipsa unui acord referitor la cuantumul viitor, ca fiind nefondate întrucât, pe de o parte,cuantumul minim este stabilit prin CCM la nivel de unitate ,,cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”, iar pe de altă parte pentru că pârâta nu se poate prevala de propria culpă în ce privește lipsa hotărârii Consiliului de Administrație pentru stabilirea cuantumului acesteia.
Pe fond, instanța a constatat că prin încheierea CCM valabil înregistrat, părțile și-au asumat atât clauze referitoare la drepturi cât și la obligațiile ce le revin în calitate de contractanți.
În condițiile în care aceste clauze din Contractul colectiv de muncă negociate de comun acord nu au fost anulate sau suspendate, ele sunt obligatorii pentru angajator, conform art. 229 al.4 Codul muncii, potrivit căruia „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”, coroborat cu dispozițiile art. 41 al.5 din Constituția României, care statuează că „Drepturile la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.”
Pe de altă parte, art. 37 din Codul muncii, consacră principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în cuprinsul art. 38 din același Cod sunt indicate, într-o modalitate imperativă, limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului.
Apărările pârâtei referitoare la aceste ajutoare, legate de lipsa de fonduri, nu au putut fi acceptate, întrucât clauzele contractului colectiv de muncă trebuie respectate astfel cum au fost negociate, pe considerentele și temeiurile legale mai sus invocate.
Mai mult, instanța a constatat că în contextul în care prin art.64 lit.a s-a convenit neacordarea ajutorului de Paști pentru anul 2013, iar din actul adițional nr.2/29.04.2014, ulterior încheiat nu s-au efectuat alte modificări cu privire la acest articol se apreciază că solicitările formulate cu privire la prima aferentă acestei sărbători este legală, fiind justificată și cea ocazionată de sărbătorile de C. pentru anul 2013, în condițiile în care nu se poate invoca vreo culpă salariaților pentru lipsa unei negocieri din partea Consiliului de administrație cu privire la cuantumul acordat.
Față de considerentele invocate și reținând legalitatea convenției părților, materializată în CCM pe anii 2013-2014, instanța a admis acest prim capăt de cerere și a dispus obligarea pârâtei la plata către petenții membrii de sindicat și a intervenientului a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013 și a celui de P. aferent anului 2014 doar pentru petenți, în cuantum de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare și care, potrivit anexei I la contract este de 800 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective.
Cu privire la dobânda legală aferentă sumelor solicitate instanța a apreciat că și această solicitarea este fondată. Astfel, dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art. 1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
Dacă actualizarea cu rata de inflație are ca finalitatea aducerea creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, în cazul daunelor interese moratorii, intervine o reparație a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Dobânda reprezintă o sancțiune, respectiv daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, în timp ce actualizarea obligației cu rata inflației reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, respectiv daune compensatorii.
În ce privește efectul, instanța a constatat că prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, în timp ce prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței până la plata efectivă a sumei datorate. Actualizarea se constituie în consecință într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat.
Prin obligarea la plata dobânzii legale aferentă creanței neexecutate nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci se asigură repararea integrală a prejudiciului.
Mai mult, s-a constatat că OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, stabilește nivelul dobânzii legale pentru aceste obligații, iar aceste dobânzi, accesorii ale creanțelor petenților se cuvin ca daune moratorii, ce au un alt temei decât al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate pretinde solicitând actualizarea creanței la inflație.
Sub ansamblul celor evocate, instanța a admis acțiunea și cererea de intervenție ca fiind fondate și a dispus obligarea pârâtei la plata către petenții membrii de sindicat a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013 și a celui de P. aferent anului 2014, iar pentru intervenient doar a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013, fiecare dintre ajutoare în cuantum de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare și care potrivit anexei I la contract este de 800 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective precum și la dobânda legală aferentă sumelor solicitate.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legalpârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că deși instanța a reținut faptul că părțile au stabilit, în legătură cu valoarea ajutorului material, ca până la data de 15 noiembrie 2013 să fie determinată prin negociere valoarea acestuia și deși la dosar nu s-a depus niciun acord în acest sens, totuși a admis acțiunea stabilind astfel cuantumul ajutorului la suma de 800 lei, sub acest aspect hotărârea fiind nelegală.
S-a mai arătat că în conformitate cu prev.art.64 lit.a din CCM valabil pentru anii 2013-2014 s-a prevăzut ca pentru sărbătorile de C. să se acorde salariaților . un ajutor material într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15 noiembrie 2013 și față de condiția prevăzută în acest articol acțiunea nu putea fi admisă decât dacă părțile încheiau un acord în acest sens, prin care să stabilească cuantumul ajutorului.
Consideră apelanta că prin hotărârea pronunțată s-au încălcat prev.art.1279 Cod civil potrivit cărora promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea, astfel încât . nu a putut executa această prevedere din contract în lipsa acordului asupra sumei datorate.
A criticat apelanta și aspectul că a fost obligată la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație la data plății și a fost obligată și la acordarea dobânzilor legale; că față de obiectul acțiunii nu se impunea acordarea dobânzilor și nici actualizarea sumelor, sub toate aspectele invocate solicitând admiterea apelului.
Curtea, verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei-apelante la plata ajutorului material pentru sărbătorile de C. pe anul 2013, conform art.64 din CCM încheiat pentru anii 2013 – 2014 în sumă de 800 lei brut indexat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective, la plata ajutorului material pentru P. pe anul 2014 conform acelorași dispoziții din CCM și în același cuantum.
Prin sentința atacată instanța a admis acțiunea, obligând apelanta la plata sumelor solicitate și în cuantumul solicitat, ignorând faptul că cuantumul acestor ajutoare ocazionate de sărbătorile de C. și de P. nu a fost stabilit.
Este adevărat că în conformitate cu art.64 lit.a din CCM valabil pentru anii 2013-2014 s-a prevăzut că pentru sărbătorile de C. să se acorde salariaților un ajutor material într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15 noiembrie 2013.
De observat că acest ajutor, deși a fost prevăzut în CCM, nu s-au purtat discuții între patronat și sindicate pentru negocierea cuantumului acestor ajutoare deși s-a prevăzut în mod expres ca până la data de 15.11.2013 să se stabilească cuantumul ajutorului.
Niciuna dintre părți nu a fost în măsură să dovedească că această condiție a fost îndeplinită, respectiv că până la data de 15.11.2013 părțile au negociat cuantumul ajutoarelor solicitate prin acțiune, nedepunându-se la dosar niciun act în acest sens.
Instanța de fond ignoră acest lucru și obligă pârâta-apelantă la plata ajutoarelor solicitate în cuantum de 800 lei, pe care l-a stabilit în raport de salariul de bază la nivelul clasei 1 de salarizare și care potrivit anexei 1 la contract este de 800 lei.
Dacă se dorea a se stabili acest cuantum al ajutoarelor, părțile ar fi prevăzut în chiar cuprinsul contractului acest lucru, însă nu s-au înțeles asupra cuantumului urmând ca acesta să fie negociat ulterior.
În lipsa unor negocieri în urma cărora să se stabilească cuantumul ajutoarelor de P. și C., acțiunea nu putea fi admisă, motive pentru care apelul de față este fondat urmând a fi admis față de prev.art.480 NCPC și pe cale de consecință să se schimbe în tot sentința în sensul respingerii acțiunii.
Critica referitoare la greșita obligare a apelantei la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație și dobânzile legale nu se mai impune a fi analizată față de soluția ce urmează a se pronunța, așa cum s-a arătat în precedent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta . cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1192 din 25 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul S. L. Independent IFTE B. din cadrul . - Centrul de E. B., cu sediul în B., ., membră a Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL, semnatară a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul ., în numele membrilor sindicat A. M., Liscă M. M., G. M. C., L. V. M., B. C., N. L., C. C., P. M. C., P. E., C. T., M. D., Coșiță V., I. M., D. M., V. V. A., L. D., S. G., M. M., P. S., P. V., Ș. M., A. V., I. V., H. I., P. G., H. C., N. V., T. Ș. I., G. M. C., B. I., C. V., G. M., D. C., S. C. Luci, I. A., Somoiag C., Gălățianu I., G. C., I. V., V. D., I. H. S. T., L. G., D. C., R. V., D. G., M. T., G. Z., D. N., S. G., P. V., M. E., I. D., R. I., I. T., Rachieru T., N. L., S. D., G. N., I. I., M. M., E. M. Ș., D. Ș., M. D., E. P., Ș. I., M. D. N., M. M., B. B. C., S. V., S. A., D. A., Marafet C., M. C., B. C., A. C., B. M., Brujbu N., D. C., J. E., S. N., F. G., C. V., C. I., Sicoiu D., A. N. M., A. C. – toți reprezentanți convențional de avocat N. L., cu sediul în Galații, ., ., ., jud. G. și în consecință:
Schimbă în tot sus-menționata sentință și pe fond respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2015.
Președinte, Judecător,
V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. E.M./tehnored. A.F.
5 ex./ 2015-03-18
d.f._ Tribunalul B.
j.f. G. S.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 377/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
