Cereri. Sentința nr. 685/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 685/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 3376/40/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.685
Ședința publică de la 24.04. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de asigurări sociale privind pe S. C. Militare Disponibilizate În Rezervă Și În Retragere - reprezentant al contestatorului MARIȘCU C. și pe intimații C. De P. Sectorială A M. A. Naționale București, Ministerul A. Naționale București- Comisia de Contestații din C. M. A. Naționale, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.Saleh A.-M. pentru contestator și cons. jr. P. F. Honorius pentru intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că s-au depus la dosar înscrisurile solicitate de la intimatul Ministerul A. Naționale.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea acțiunii.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
INSTANȚA
P. acțiunea înregistrată pe rolul Secției I civile a Tribunalului B. la data de 10 mai 2012 S. cadrelor militare disponibilizate în rezervă și în retragere, în numele și pentru membrul de sindicat Marișcu C., în contradictoriu cu intimații C. de P. Sectorială a M. A. Naționale și Ministerul A. Naționale - Comisia de soluționare a contestațiilor,a solicitat următoarele:
l. Anularea Deciziei nr._/29.12.2011 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. l/2011, emisa de C. de P. Sectoriala a M. A. Naționale;
2. Menținerea in plată a cuantumului pensiei din luna decembrie 2010;
3. Obligarea paratei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.164/2001, în cuantum de 2301lei brut și pensia revizuită conform Legii 119/2010 și OUG 1/2011 în cuantum de 1669 lei brut;
4. Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevăzute de O.G. nr. 9/2000, aferentă sumelor reprezentând diferența de pensii dintre cele doua decizii;
5. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, s-a contestat cuantumul pensiei revizuite, întrucât ar fi fost stabilit cu aplicarea greșita a dispozițiilor legale în vigoare și fără a se lua în calcul toate veniturile realizate de contestator.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a ieșit la pensie la data de 31.10.2007 în baza Deciziei de pensionare nr._/23.11.2007, actualizată, cuantumul pensiei în luna decembrie 2010 fiind de 2301 lei (brut) și 2032 lei (net).
In conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/28.07.2010, prin Decizia de recalculare nr._/31.12.2010, în luna ianuarie 2011 cuantumul pensiei a fost diminuat, rezultând o pensie bruta de 1281 lei și netă de 1177 lei.
Din luna februarie 2011 a primit pensia la nivelul lunii decembrie 2010 precum și diferența ce fusese diminuată în ianuarie 2011, întrucât prin Decizia nr. 38/07.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus suspendarea executării HG 735/2010, fapt pentru care Guvernul României a abrogat-o și a emis OUG nr. 1/31.01.2011. Astfel, a primit cuantumul normal al pensiei conform deciziei vechi de pensionare (in baza Legii 164/2001) pe tot parcursul anului 2011, inclusiv luna decembrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 1 din OUG 1/2011 s-a emis Decizia de revizuire nr._/29.12.2011, prin care în luna ianuarie 2012 cuantumul pensiei a fost din nou diminuat,, față de luna decembrie 2010, rezultând un cuantum brut al pensiei de 1669 lei brut și 1485 lei net.
S-a mai arătat că în baza prevederilor art. 7 din OUG l/2011 in perioada ianuarie - martie 2012 se va efectua regularizarea pensiilor militare prin stabilirea sumelor de recuperat, iar din aprilie 2012 acestea vor fi reținute in condițiile legii. Deci, diferențele dintre cuantumul din decembrie 2010 și cuantumul rezultat din revizuire in ianuarie 2012, primite lunar pe parcursul anului 2011 vor fi considerate in mod abuziv venituri necuvenite și vor fi reținute din noul cuantum regularizat.
Însă, prin Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 38/07.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus: „suspendarea executării HG 735/2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond”.
Așadar, emiterea deciziei de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic ca urmare a sentinței civile mai sus arătate.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat că recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare era suspendată prin hotărâre judecătorească, ar reprezenta o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine la rândul său nelegalitatea deciziei de revizuire contestate și a cuantumului pensiei, astfel cum a fost el stabilit în procesul de revizuire.
De asemenea, contestatorul a menționat că prin diminuarea pensiei i-a fost încălcat dreptul la proprietate așa cum ar fi statuat și ar fi arătat Înalta Curte de Casație și Justiție care a examinat la data de 15.12.2011 recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, raportat la art. 20, alin.2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art.l din lege.
Or, în considerentele Deciziei nr.29, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că jurisdicțiile naționale trebuiau să analizeze plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție) și să constate că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). De asemenea, I.C.C.J mai reținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004) s-a stabilit că prestațiile sociale intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, fiind asimilate bunurilor - obiect al dreptului de proprietate indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora.
Și întrucât prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 contestatorului i s-a diminuat cuantumul pensiei cu un procent de 27,47% la prima revizuire, acesta consideră că legea respectivă reprezintă o „ingerință” din perspectiva respectării dreptului de proprietate, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Iar, sub acest aspect trebuie avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010, Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004."
A mai exemplificat din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croației — decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei), cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
Totodată, contestatorul a pretins că măsura privind revizuirea pensiei recalculate încalcă și principiului neretroactivității legii, stabilit de art.15 alin. (2) din Constituția României.
Aceasta întrucât decizia de revizuire emisă la data de 29.12.2011 își produce efecte retroactiv, de la data de 01.01.2011, în condițiile în care la data de 31.12.2010 dreptul la pensie era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr. 119/2010. În această situație, la 01.01.2011 nu pot opera, concomitent, două dispoziții contrare: una care să prevadă recalcularea pensiei, iar cealaltă care să prevadă revizuirea recalculării.
Astfel, prin Decizia nr.830/2008, Curtea Constituțională a statuat că „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă deîndată tuturor și situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (...)".
De asemenea, s-au menționat și Deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr.57/2006 și nr. 120/2007, prin care se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.
De altfel, în avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată: în cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după . proiectului, nu și situațiile deja existente.
P. urmare, drepturile petentului legal câștigate sunt cele prevăzute de legea anterioară Legii nr. 119/2010 și anume de Legea nr. 164/2001 și nu de cele cuprinse în deciziile nelegale de recalculare și de revizuire a pensiei sale.
Pe de altă parte, contestatorul a susținut că la determinarea cuantumului pensiei revizuite nu s-ar fi avut în vedere premiile, sporurile salariale, indemnizațiile de conducere, soldele de merit de care a beneficiat pe parcursul carierei, deși în Hotărârea Comisiei de contestație s-a menționat în mod eronat că punctajele medii anuale au fost stabilite pe baza veniturilor realizate lunar, în care sunt incluse sporurile, salariul de merit, indemnizația de comandă, primele. În concret, acesta a arătat că suma de_ lei reprezentând diferență de salariu din luna iulie 1998 consemnată în Adeverința nr. HCR 296/8.12.2010 a U.M._ și premiul de 4.000.000 lei din decembrie 2001 nu au fost valorificate la calculul pensiei.
Totodată, contestatorul a criticat deciziile de revizuire sub aspectul încadrării greșite în grupele de muncă, determinat de erorile din cuprinsul Completării la fișa cu locurile de muncă.
De asemenea, s-a arătat că decizia de revizuire ar fi nelegală deoarece încalcă și principiul drepturilor câștigate, pensia petentului de serviciu fiind stabilită în conformitate cu prescripțiile Legii nr. 164/2001 și se afla în plată la momentul intervenției Legii nr. 119/2010 constituind deci, un drept câștigat ce nu poate fi recalculat în baza unei legi noi neputând fi nici modificat, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
După data de 01.01.2011 drepturile petentului ar fi fost în mod abuziv diminuate, cu încălcarea legalității prin emiterea deciziilor de recalculare și ulterior de revizuire a pensiei, fără nici un suport legal, ajungându-se astfel să se încalce chiar substanța dreptului la pensie ( Cauza Muller v. Austria, ceea ce echivalează și cu aplicarea retroactivă a legii de recalculare).
Iar acest principiu este consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene care a arătat că: „dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse".
Principiul drepturilor câștigate este expres stipulat și în practica judiciară a CEDO, care în mod consecvent a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
Totodată, acest principiu este recunoscut și de Curtea Constituțională prin Decizia nr.120 din l5.02.2007 .
Mai mult, acest principiu a fost inclus în dispozițiile art. 180 alin. (6) și (7) din Legea nr. 19/2000, modificată: „ (6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin. 2,3.5 și 7.
În situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6) este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos".
De asemenea, contestatorul a menționat că recalcularea din pensie de serviciu în pensie conform Legii 19/2000 a fost efectuată abuziv, în întregime pe baza salariului mediu pe economie, iar revizuirea este echivalentă cu o recalculare pe baza adeverințelor de venit (cărora nu li se poate verifica conformitatea cu veniturile reale din statele de plată).
Cu privire la autenticitatea și veridicitatea documentelor pe baza cărora s-a efectuat revizuirea pensiei, a invocat prevederile art.125 din H.G. nr. 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 263/2011, conform cărora angajatorul sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează.
Or, din studiul deciziei de revizuire, rezultă că nu este certificată conformitatea cu originalul a următoarelor date: cuantumul lunar al veniturilor obținute și stagiul de cotizare realizat; vechimea în serviciul militar si vechimea totala în munca; perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurată în grupele de muncă.
Iar din analiza datelor înscrise în actele (tabelele) anexate la decizia de revizuire nu rezultă documentele care au stat la baza calcului pensiei militare, în conformitate cu art. 5 din O.G. nr. 33/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002 care reglementează eliberarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale.
Or, Legea nr. 223/2002 prevede că: „Certificatele și adeverințele eliberate vor conține în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea".
Iar indicarea acestor documente este imperios necesară având în vedere că în activitate, cadrul militar nu a beneficiat de o carte de muncă pentru a-și putea verifica acum realitatea datelor înscrise în decizia de pensie și în actele anexate.
S-a mai arătat că aprecierea Curții Constituționale a României din cuprinsul Deciziei nr. 871/25.06.2010, că Legea nr.119/2010 nu încalcă dispozițiile Constituției României, nu împiedică însă instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1.344 din 9 decembrie 2008, a reținut faptul că nu are atribuția de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislația supranațională, aceasta revenind instanțelor judecătorești, arătând că: „instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta ".
Cu privire la drepturile de creanță, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și fosta Comisie au decis că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit,pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o „speranță legitimă" de a-1 vedea concretizat.
Referitor la existenta bunului, prin hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, Curtea a decis că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.
De asemenea, referitor la garantarea unui cuantum al pensiei ce face obiectul protecției art. 1 al Protocolului 1 adițional la Convenție, trebuie reținută cauza PRAVEDNAYA c. Rusia, în care Curtea a considerat că prin privarea reclamanților de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil, existent între interesele aflate în joc. în consecință, Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 (paragraful 41), în același sens fiind și hotărârea dată în cauza Pressos Compania Naviera SA și alții c. Belgia (paragraful 43), unde a reținut că:
Totodată, prin Hotărârea din 18 februarie 2009, dată în cauza Andrejeva contra Letoniei, Curtea a statuat că există o încălcare a art. 14 raportat la art. 1 din Protocolul 1 și a art. 6 din Convenție, obligând statul să plătească despăgubiri reținând că dreptul la pensie, astfel cum a fost stabilit administrativ de autoritățile letone constituie un „bun" în sensul Convenției, chiar dacă pensia a fost recalculată pentru viitor.
S-a mai arătat că reducerea pensiei membrilor SCMD pentru viitor și lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea membrilor SCMD de bunul lor, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
Transformarea pensiilor speciale, în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost determinată de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică, dar și de asigurarea sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice, precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale.
Instanța de contencios european al drepturilor omului a statuat faptul că o reglementare a folosinței bunurilor care urmărește un interes general poate constitui o încălcare a art. 1 Protocolul nr. 1 datorită disproporționalității, consacrând principiul unui real control de proporționalitate pentru măsurile restrictive de proprietate, începând cu hotărârea din 29 aprilie 1999 și confirmată ulterior printr-o jurisprudență constantă.
Or, Legea nr. 119/2010 nu oferă membrilor SCMD posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză. lipsa totală a despăgubirilor nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult, cu cât nici o circumstanță excepțională nu a fost invocată de Guvern pentru a o justifica.
Procedându-se în acest fel s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
De asemenea, interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporționalității consacrat de jurisprudența CEDO, prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general prin privarea membrilor SCMD de dreptul de a beneficia de pensie în suma garantată de dispozițiile legii speciale.
în acest sens, a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Nu în ultimul rând, chiar instanța de contencios constituțional recunoaște neconformitatea Legii nr. 119/2010 cu dispozițiile constituționale (art. 1 alin. (5) și art. 47 din Constituție), reținând în Decizia nr. 871/25.06.2010:
„Critica de neconstituționalitate are un oarecare grad de pertinență întrucât legiuitorul a menținut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu”.
Toată jurisprudența Curții Constituționale arată, fără echivoc, că privarea membrilor SCMD de dreptul de a beneficia de pensie în suma garantată de dispozițiile legii speciale, este lipsită de proporționalitate, rupând astfel echilibrul just dintre interesele acesteia și interesul general.
S-a mai arătat că prin recalcularea și revizuirea pensiilor se creează o discriminare, pe de o parte între militarii activi care au avut șansa de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și ceilalți polițiști care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe .
De asemenea se creează o discriminare și între militari și personalul civil, personalul civil putându-și valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, document oficial prin care se atestă, printre altele, și veniturile realizate .
Nu în ultimul rând se creează o discriminare între militari și magistrați (aceștia beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil - procent din salariul realizat).
Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o diferență de tratament în situații similare constituie o discriminare în sensul articolului 14 din Convenție dacă nu are o justificare rezonabilă și obiectivă și nu urmărește un scop legitim. Pe de altă parte, lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ și nu limitativ .
În dovedirea acțiunii, contestatorul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; Legea nr. 164/2001, O.U.G nr.1/2011; O.G. nr.9/2000; art.28 al.(2) din Legea nr.54/2003; disp. art. 2 pct.1 Cod proc. civilă rap. la art. 152 - 153 din Legea nr.263/2010, art.112, art.274 Cod proc. civilă.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
P. întâmpinare, Ministerul A. Naționale în nume propriu și pentru C. de P. Sectorială a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii intimatul a renunțat ulterior, instanța luând act de renunțare prin Încheierea din 6.11.2012.
Cu privire la fondul cauzei s-a argumentat că pensia petentului a fost revizuită în temeiul art. 1 alin.1 din OUG 1/2011, iar actul contestat este temeinic și legal întrucât a fost emis în baza unui act juridic publicat în Monitorul Oficial în concordanță cu art.1 lit.a din Legea 119/2010.
Obligația identificării și transmiterii veniturilor realizate lunar de către beneficiar a revenit instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională astfel că nu poate fi pusă în sarcina Casei de P. Sectoriale eventuala neconformitate a actelor. În situația în care nu au fost găsite documente privind veniturile realizate de petent s-a folosit la determinarea punctajului salariul mediu brut pe economie din luna respectivă. Determinarea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual s-a făcut pe baza datelor din dosarul de pensionare. Pensia anterioară emisă potrivit Legii 119/2010 a rămas fără efect ca urmare a intrării în vigoare a OUG 1/2011. În luna februarie 2011 petentul a primit diferențe drepturi de pensie iar până în decembrie 2011 au fost menținute în plată drepturile anterioare.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la proprietate s-a menționat că CEDO în cauza Muller contra Austriei a stabilit că art.1 din Protocolul 1 adițional la convenție se interpretează în sensul că o persoană are dreptul la pensie și nu dreptul la pensie într-un anumit cuantum. De altfel, instanța europeană a acceptat în repetate rânduri reduceri substanțiale ale drepturilor de asigurări sociale.
Totodată, intimatul a invocat și decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO în cauza M. contra României prin care s-a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr.1 sub aspectul reducerii cu 25 % a salariilor.
S-a mai arătat că prin decizia 29/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a indicat circumstanțele obiective de analiză ce ar trebui avute în vedere de instanțe în legătură cu pretinsele încălcări a drepturilor ocrotite de art.1 Protocolul 1 al Convenției. A indicat în acest sens că pensia medie în România era de 777 lei în trimestrul IV al anului 2008.
S-a mai considerat că nu este încălcat principiul neretroactivității legii întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia 29/2011 că Legea 119/2010 modifică raporturi juridice pe viitor și nu se aplică actelor juridice anterioare.
În ceea ce privește principiul drepturilor câștigate a opinat că acesta este un principiu inventat de contestator întrucât nu există nici un act normativ care să reglementeze necesitatea păstrării în plată într-un anumit cuantum al drepturilor de asigurări sociale.
Referitor la gradul militar, contestatorul a fost și rămâne cadru militar în rezervă, această calitate nefiindu-i atribuită de vechea sau noua lege a pensiilor ci de gradul avut ca militar activ la data trecerii în rezervă conform Legii 80/1995. Degradarea militară este exclusiv atributul instanțelor de judecată.
În privința cuantumului pensiei, a adus la cunoștință că la emiterea deciziei de revizuire s-au avut în vedere veniturile realizate lunar evidențiate de Centrul M. Județean, fișa de pensie și fișa cu locurile de muncă. Reclamantul are posibilitatea de a formula o cerere de revizuire a pensiei în măsura în care obține adeverințe care să ateste alte situații decât documentele deja depuse la C. de P. Sectorială. Această cerere poate fi făcută până la 1 ianuarie 2014 pentru a putea beneficia eventual retroactiv de drepturile suplimentare începând cu 1 ianuarie 2011.
Din tot cuprinsul acțiunii,rezultă că petentul nu solicită recalcularea pensiei de asigurări sociale, ci menținerea în plată a vechii pensii militare, pretenție ce ar trebui respinsă în baza Legii 119/2010 care a stabilit că pensiile militare de serviciu devin pensii de asigurări sociale în condițiile Legii 19/2000. Începând cu data de 1 ianuarie 2011 Legea 19/2000 a fost abrogată prin Legea 263/2010 care a menținut necesitatea acordării unei pensii de asigurări sociale și cadrelor militare în rezervă pensionate sub imperiul Legii 164/2001.
Ulterior,prin înscrisul depus la fila 94 dosar contestatorul și-a completat contestația, în sensul că a solicitat și anularea Deciziei nr._/1.03.2012,decizie prin care cuantumul pensei a crescut la 1780 lei brut, iar prin înscrisul depus la fila 150 dosar a înțeles să conteste și Hotărârea nr._/27.09.2012 prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva Deciziilor nr._/29.12.2011 și 1.03.2012.
De asemenea, prin răspunsul la întâmpinare(filele 80.01 dosar) contestatorul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic, excepție care a fost respinsă de instanță prin Încheierea din 6.11.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. decizia nr._/29.12.2011 i-a fost acordată contestatorului pensie de asigurări sociale în baza OUG nr.1/2011 în cuantum de 1669 lei brut față de pensia de serviciu pe care o primea de 2301 lei brut.
Ulterior, la 1.03.2012 s-a emis o nouă decizie de revizuire, nr._ prin care i s-a stabilit petentului o pensie brută de 1780 lei.
P. Hotărârea nr._ din 27.09.2012 ,contestațiile formulate de petent împotriva celor două decizii au respinse.
Instanța reține că petentul a făcut parte din cadrul MApN având gradul de maior.
Conform Legii 119/2010: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat (...)”.
De asemenea, conform art. 1 din OUG 1/2011: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari..
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
(5) Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2.
ART. 2
(1) Pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual”.
Ca urmare, potrivit art.1 lit. a din Legea nr.119/2010, pensia de serviciu a contestatorului ce-i fusese acordată în temeiul Legii nr.164/2001 în calitate de cadru militar, a fost desființată ,devenind pensie în înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensie .
Ulterior ,în baza OUG 1/2011 pensia recalculată a fost revizuită .
Astfel, prin Decizia nr._/29.12.2011(fila 33 dosar) acestuia i-a fost acordată în urma revizuirii în baza OUG 1/2011, o pensie de asigurări sociale în cuantum brut de 1669 lei, față de pensia de serviciu pe care o primea ,în sumă de 2301 lei la nivelul lunii decembrie 2010.
Iar la data de 1.03.2012 s-a emis încă o decizie de revizuire(fila 99 dosar) ,cuantumul pensiei fiind de 1780 lei brut ca urmare a luării în calcul a Completării la fișa cu locurile de muncă încadrate în condiții deosebite speciale sau alte condiții(fila 123 dosar).
Petentul a contestat aceste decizii în temeiul art.149 din Legea nr.263/2010, iar Comisia de contestații din cadrul MApN prin Hotărârea_/27.09.2012(filele 87-93 dosar) a respins contestațiile împotriva ambelor decizii menționate în precedent.
S-a mai reținut prin Hotărârea nr._/27.09.2012 că motivele invocate de contestator vizează analizarea legalității actelor normative care au stat la baza emiterii deciziilor de revizuire. Or, o asemenea analiză ar excede competențelor sale.
Instanța reține la rândul său, că potrivit art.11 alin.1 lit. f) pct. a din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora și, prin decizia nr.873/2010 Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate a Legii nr.119/2010, aceasta fiind promulgată de către Președintele României.
De asemenea, potrivit art.108 alin.2 din Constituție Guvernul României adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor.
Astfel, în baza dispozițiilor Legii nr.119/2010, Guvernul României a emis H.G. nr.737/2010 și apoi OUG 1/2011 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, acte normative în privința cărora contestatorul susține că ar fi contrare principiului neretroactivității.
Însă, judecătorul ,în soluționarea contestației întemeiată pe dispozițiile art.162 din Legea nr.263/2000 ,nu poate dispune anularea deciziei de recalculare pe acest motiv al neretroactivității legii civile prevăzut de art.15 din Constituție, fără a încălca principiul separației puterilor în stat.
Potrivit art.124 alin.1 din Constituție și art.2 alin.1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, justiția se înfăptuiește în numele legii și, ca atare, judecătorul în realizarea competențelor sale trebuie să analizeze corecta aplicare a legilor în vigoare.
Astfel, instanța va avea în vedere în primul rând, statuările Curții Constituționale în privința pensiei militarilor.
P. decizia nr. 661 din 19 iunie 2012,Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010, precum și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În motivarea acestei decizii, Curtea a reținut că Legea nr. 119/2010 a mai fost supusă controlului de constituționalitate, prin raportare la motive similare de neconcordanță cu Legea fundamentală, în acest sens fiind Decizia nr. 1.587 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, și Decizia nr. 1.380 din 18 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011.
În deciziile menționate, Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, cumulat cu pensia contributivă, formează pensia de serviciu stabilită în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. P. urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări.
Curtea a statuat, de asemenea, că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
În privința pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 din Constituție și ale art. 11 și art. 20 din Legea fundamentală raportate la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că stabilirea stagiilor de cotizare și a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competența exclusivă a legiuitorului, care, ținând cont de particularitățile activității desfășurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
De altfel, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea, în privința cadrelor militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, a statuat că aceștia au beneficiat și continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții. Principiul egalității, așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situații obiectiv diferite ce justifică și chiar impun instituirea unui tratament juridic diferențiat.
Distinct față de cele reținute în deciziile menționate, Curtea Constituțională a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 a fost adoptată în virtutea faptului că în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Totodată, s-au avut în vedere atât instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități, cât și exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat. Toate aceste împrejurări se regăsesc în preambulul actului normativ criticat, vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare și care au impus adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010.
Totodată, Curtea Constituțională a considerat că actele normative criticate îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate, astfel cum au fost acestea definite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, instanța europeană s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este "previzibilă" atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza R. împotriva României, paragraful 55). Totodată, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării. Totodată, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza D. și M.-Pidhorni contra României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. (A se vedea și Hotărârea din 28 martie 1990, pronunțată în Cauza Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției, paragraful 68.) Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Totodată, aceeași instanță a mai reținut că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent.
În privința practicii în materie, a Curții Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul va avea în vedere că prin cauza C. A. ș.a. împotriva României s-a stabilit de principiu că recalcularea pensiilor de serviciu ale fostelor cadre militare dispusă prin Legea 119/2010 și respectiv OUG 1/2011, nu încalcă în sine prevederile art.1 Protocolul 1 din Convenție. S-a reținut în acest sens că petentul are dreptul la pensie în general și nu la o pensie într-un anumit cuantum, și că este la latitudinea statului să dispună în legătură cu eventualul supliment pe care putea să îl primească pensionarii militari în sensul acordării sau a retragerii acestuia față de pensia stabilită pe baza principiului contributivității.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98; Jankovic c. Croației decizi, nr._/98; Kuna c. Germaniei, decizie, nr._/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr._/00; Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._/09,_/08,_/08,_/08 și_/08, par. 55).Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. șii S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._/11 și_/11).În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
Iar în această privință, Curtea europeană a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, F. și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr._/11).
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, s-a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari. Curtea a respins, ca inadmisibilă, în temeiul art. 35 par. 3 și 4 din Convenție, plângerea referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și art. 14 din Convenție.
În concluzie, Tribunalul subliniază că Legile 119/2010 și respectiv OUG 1/2011 nu se aplică retroactiv întrucât nu au desființat dreptul la pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă acordat petentului anterior. Recalcularea drepturilor de asigurări sociale privește perioada ulterioară intrării în vigoare a celor două acte normative. În plus, reține instanța că drepturile de asigurări sociale nu au fost recalculate începând cu data intrării în vigoare a Legii 119/2010, ci începând cu data de 1 ianuarie 2011 în baza OUG 1/2011.
Or, în forma în vigoare în prezent a OUG 1/2011, s-a consemnat la art. 7 alin. 3 că în situația în care prin regularizarea pensiei prevăzute la alin. (1) rezultă sume de recuperat pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, acestea nu se recuperează, indiferent dacă au fost sau nu emise decizii în acest sens, fapt ce arată că prevederile celor două acte normative sunt puse în aplicare începând cu data de 1 ianuarie 2012 și nu cu 1 ianuarie 2012.
În privința modului concret de calcul al pensiei, instanța constată susținerile contestatorului sunt nefondate.
Astfel,la revizuirea cuantumului pensiei contestatorului prin Decizia nr._/20.12.2011 intimata a avut în vedere:
-situația veniturilor realizate lunar din Adeverința nr.P.78/3.09.2011 eliberată de Unitatea Militară nr._ B.;
-fișa de pensie,înregistrată sub nr. A 137/12.11.2007 eliberată de Unitatea Militară_ B.;
-fișa cu locurile de muncă eliberată de Unitatea Militară_ B. anexă la fișa de pensie;
La revizuirea cuantumului pensiei prin Decizia nr._/1.03.2012 pe lângă documentele mai sus enumerate intimata a mai valorificat și o Completare la Fișa cu locurile de muncă (fila 123 dosar) eliberată de Centrul Mitar Zona București.
Susținerea petentului referitoare la faptul că diferența de salariu pe luna iulie 1998 de 25.440 lei nu ar fi fost luată în calcul de intimată la revizuirea pensiei a fost înlăturată de instanță, întrucât această diferență este evidențiată în Adeverința nr. NC 296/8.12.2010 eliberată de Unitatea militară nr._(filele 197-199 dosar) și valorificată în buletinul de calcul atașat deciziei(filele119-121 dosar),în care s-a luat ca sumă contributivă_ lei, compusă din solda lunară brută de 1.365.200 lei plus diferența de salariu de 25.440 lei.
În ceea ce privește premiul de 4.000.000 lei pe care petentul susține că l-ar fi încasat în anul 2001, acesta nu este evidențiat în nici o adeverința, astfel încât intimata nu putea să-l valorifice la revizuirea pensiei.
În concluzie, instanța constată că ultima revizuire a pensiei contestatorului s-a realizat în baza documentelor existente la dosarul administrativ de pensionare.
Este de observat că, oricum, în cazul în care contestatorul apreciază că veniturile înscrise în „Situația veniturilor realizate lunar” și avute în vedere la revizuirea drepturilor de pensiei, nu sunt conforme cu cele obținute de-a lungul carierei militare, acesta se poate adresa U.M._ B. în scopul întocmirii unei noi „Situații a veniturilor realizate lunar” care să fie transmisă Casei de P. sectoriale a M.. posibilității de revizuire a drepturilor de pensie.
De asemenea, în situația în care contestatorul deține și alte documente justificative care să ateste venituri realizate în perioada de activitate, le poate depune la C. de pensii sectorială, în original sau în copie legalizată, pentru a fi valorificate prin emiterea unei noi decizii de revizuire.
Astfel, conform art. 2 din OUG 1/2011: „ (1) Pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.
(2) Drepturile de pensii revizuite potrivit alin. (1) se cuvin astfel:
a) de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014;
b) de la data de întâi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială peste termenul prevăzut la lit. a)”.
P. urmare, instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul Marișcu C.-prin S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere București împotriva Hotărârii Comisiei de Contestații nr._/27.09.2012 privind Deciziile de revizuire a pensiei nr._/20.12.2011 și 1.03.2012, în contradictoriu cu intimații C. de P. Sectorială a M. A. Naționale București și Ministerul A. Naționale-Comisia de Contestații.
De asemenea, va respinge ca nefondate capetele de cerere având ca obiect menținerea în plată a pensiei din luna decembrie 2010, obligarea la plata diferenței de pensie, a dobânzii legale ,precum și a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul Marișcu C. – prin S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere București, cu sediul în București, ., sector 1 - împotriva Hotărârii Comisiei de Contestații nr._ din 27.09.2012 privind Deciziile de revizuire a pensiei nr._ din 29.12.2011 și 01.03.2012, în contradictoriu cu intimații C. de P. Sectorială a M. A. Naționale București, cu sediul în București, ..7-9, sector 6 și Ministerul A. Naționale București - Comisia de Contestații, cu sediul în București, ., sector 5.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind menținerea în plată a pensiei din luna decembrie 2010, obligarea la plata diferenței de pensie, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.04 .2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./26.06.2013
Tehnored.P.R./28.06.2013
Ex.5
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 781/2013.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1182/2013.... → |
|---|
