Conflict de muncă. Sentința nr. 662/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 662/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 7653/40/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.662
Ședința publică din data de 18.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. I.
Asistenți judiciari- P. E., C. D.
Grefier - P. R.
Pe rol, judecarea cauzei privind pe reclamanta S.C.D. SA B. și pârâtul B. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-au depus la dosar relațiile solicitate din partea reclamantei.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 13.12.2012 reclamanta S.C.D. SA B. a chemat în judecată pe pârâtul B. I. solicitând obligarea acestuia să achite societății cu titlu de daune materiale și morale suma de 2.000 lei.
In fapt, a arătat că pârâtul a fost angajatul societății în funcția de director, conform contractului individual de muncă nr. 196 din 01.05.2009. Raporturile de muncă au încetat în data de 25.06.2010 prin Decizia nr. 80.
În luna august 2010, societatea a fost verificată de către AFPM - DGFP
B., primind o amendă de 1.000 lei, motivul fiind, că: "societatea prin
reprezentanții sai legali nu a înregistrat în evidența contabilă, datele consemnate în
facturile fiscale".
Reclamanta a mai arătat că ,din verificările efectuate în cadrul societății, s-a constatat faptul că persoana responsabilă având atribuții de serviciu în înregistrarea facturilor, în perioada supusă controlului, a fost pârâtul, atașând referatul nr. 130 din 30.10.2010.
În urma contestării procesului verbal nr._ din 26.08.2010, societății i s-a respins contestația și ca urmare are de achitat suma de 1.000 lei. Pe lângă această sumă a achitat suma de 500 lei, onorariu avocat și alte cheltuieli de judecată (taxa de timbru, etc).
Pârâta a invocat prevederile art. 270 alin. (1) art.164, art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, precum și art.1349 din NCC.
Totodată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, și-a întemeiem cererea pe prevederile art. 164, art. 274 alin 1 si art. 283 alin 1 pct. c) din Codul Muncii, art. 1357 și art. 1349 Noul Cod Civil.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul legal citat, a depus întâmpinare la 06.02.2013 prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea cauzei și excepția de netimbrare a cererii.
Cu privire la excepția de necompetență materială a arătat că aceasta aparține Tribunalului B.- Secția Civilă Conflicte de Muncă si Asigurării Sociale, deoarece este vorba de un litigiu de muncă, având aplicabilitate art 2 lit.b Cod proc. civ, art. 284 Codul Muncii și art 210 din Legea nr.62/2011.
Referitor la excepția de netimbrare a cererii a invocat Legea nr. 146/2007 susținând că plata taxei de timbru se achită anticipat odată cu introducerea cererii de chemare în judecată.
Prin Încheierea din data de 12.02.2013 instanța inițial investită a constatat că cererea dedusă judecății are natura unui litigiu de muncă pentru care sunt aplicabile dispozițiile art.266 și următoarele din Legea 53/2003. Cum, potrivit art.55 din Legea 304/2004 completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și doi asistenți judiciari a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei în vederea distribuirii aleatorii la un complet de litigii de muncă și asigurări sociale.
După redistribuire, la data de 21.03.2013 pârâtul a depus o nouă întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității dreptului la acțiune și pe fond a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
A arătat că în cazul în care s-a constatat ca a adus un prejudiciu în legătură cu activitatea sa, angajatorul era obligat să emită o decizie de impunere în termen de 6 luni de la data constatării (art 268 Codul Muncii).
A învederat instanței că nu avea în atribuțiile indicate de reclamantă în cerere. Mai mult de atât, reclamanta era obligată ca în conformitate cu art, 272 din Codul Muncii să aducă probe "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Or, reclamanta nu a depus fișa postului, statul de funcții și organigrama societății din care să rezulte atribuțiile personalului din societate implicit ale sale. De asemenea, a mai arătat că ,dacă angajatorul ar fi constatat prin organele abilitate că ar fi avut vreo vină el ,pârâtul, ar fi invocat aceste aspecte în dosarul cu nr._ prin care prin sentința civilă cu nr. 583/24.02.2011, reclamanta a fost obligată să-i plătească drepturi salariale aferente lunii iunie 2010.
A făcut trimitere la prevederile art.270 (3 ) din Legea nr. 53/2003 .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod proc.civ. instanța urmează să soluționeze cu prioritate excepțiile invocate în cauză.
Excepția necompetenței materiale urmează să fie respinsă reținându-se că pretențiile au fost formulate de către societatea reclamantă în calitatea sa de fost angajator al salariatului B. I. și se întemeiază pe prevederile art.270 ( în prezent 254) din Legea 53/2003.
Față de aceste împrejurări și văzând că însuși reclamantul a invocat inițial această excepție susținând natura de litigiu de muncă a cererii sale, în temeiul art. 266 din Legea 53/2003 rap. la art. 2 pct.1 lit.c Cod proc.civ. va respinge excepția necompetenței materiale a instanței de judecată.
Luând în considerare natura de litigiu de muncă a cauzei și văzând prevederile art.270 din Legea 53/2003 potrivit cărora cauzele prevăzute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar, instanța va respinge și excepția de netimbrare invocată de către pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, în legătură cu fondul cauzei instanța constată că:
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr.196 din 02.05.2009 ( f.8-10 ds.) pârâtul a desfășurat activitate în funcția de director la societatea reclamantă.
Raporturile dintre părți au încetat începând cu data de 25.06.2010 în conformitate cu prevederile art.79 alin.1 din Legea 53/2003 ( f.11 ds.).
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 26.08.2010 s-a stabilit că societatea reclamantă prin reprezentanții săi legali nu a înregistrat în evidența contabilă datele consemnate în facturile fiscale . CCA nr._,_,_,_,_,_ emise în anul 2009.
Potrivit mențiunilor din cuprinsul acestui proces verbal de săvârșirea faptelor se face vinovată persoana fizică Debeli M. stabilindu-se în raport cu prevederile art.42 alin.1 din Legea 82/1991 o amendă în cuantum de 1.000 lei în sarcina acestuia.
Față de mențiunile din cuprinsul acestui proces verbal instanța va reține că este neîntemeiată susținerea societății reclamante potrivit căreia răspunderea contravențională ar fi fost stabilită în sarcina persoanei juridice.
Mai mult, instanța reține că, deși avea sarcina de a depune dovezile în susținerea cererii sale până la primul termen de judecată conform art.272 din Legea 53/2003, iar la termenul din 27.03.2013 în conformitate cu disp. art.129 Cod proc.civ. instanța a pus în discuție necesitatea administrării probei cu înscrisuri din care să rezulte dovada plății amenzii și a înregistrării debitului în contabilitatea societății, societatea reclamantă nu a prezentat asemenea dovezi.
Rezultă că, nu poate fi reținut un prejudiciu ce ar fi fost provocat patrimoniului societății reclamante astfel încât, este de prisos a fi analizate celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale ale salariatului astfel cum sunt reglementate de disp. art.254 din Legea 53/2003.
Pentru motivele arătate, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C.D. SA D., în contradictoriu cu pârâtul B. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de necompetență materială.
Respinge excepția de netimbrare a cererii invocată de pârât.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C.D. SA D., ., jud.B., în contradictoriu cu pârâtul B. I., domiciliat în D., ., jud.B..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2013.
Cu aceeași opinie
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./26.06.2013
Tehnored.P.R./28.06.2013
Ex.4
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1050/2013. Tribunalul... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
