Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 17/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 5671/40/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.17
Ședința publică de la 08.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier P. R.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe contestatorul S. C. și pe intimata S.C. Teleconstrucția S.A. București - prin administrator judiciar R. SPRL, având ca obiect contestație decizie de concediere .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-au depus la dosar concluzii scrise însoțite de înscrisuri din partea contestatorului.
Instanța pune în discuție necesitatea disjungerii capătului de cerere având ca obiect acordarea unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu 31.08.2012 - până la reintegrarea efectivă pe post,față de care urmează să fie analizată intervenirea cauzei de suspendare de drept prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește contestația formulată de contestatorul S. C., împotriva deciziei nr. 250 din 28.08.2012 emisă de intimata . ,instanța pune în discuție excepția nulității absolute a deciziei nr. 250 din 28.08.2012 emisă de ., după care rămâne în pronunțare asupra necesității disjungerii și suspendării capătului de cerere având ca obiect acordarea despăgubirii egală cu salariile indexate, majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu 31.08.2012 - până la reintegrarea efectivă pe post, ,asupra excepțiilor și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 14.09.2012 contestatorul S. C. a chemat în judecată intimata S.C. Teleconstrucția S.A. București - prin administrator judiciar R. SPRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a deciziei cu nr. 250/28.08.2012 emisă de intimată și să fie obligată aceasta la reintegrarea pe postul deținut anterior și la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data plății efective, precum și la plata către stat a unei amenzi civile in cuantum de 50 de lei pe zi până la punerea efectivă în executare a sentinței.
A arătat contestatorul că,în ceea ce privește competența materială și teritorială aceasta aparține Tribunalului B., deoarece pe de o parte Înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia nr. 1076/09.02.2011 . a decis că, în soluționare competența aparține instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, iar pe de altă parte și deoarece prin decizia de concediere, intimata arată că decizia poate fi contestată la tribunalul de la domiciliul salariatului.
De asemenea ,a arătat că în cauză au aplicabilitate prevederile Codului Muncii și Legii nr.62/2011.De la data de 31.10.2011 Tribunalul București a dispus, la cererea angajatorului . insolvență a acestuia (dosar_/3/2011) ,însă în cauză nu au aplicabilitate prevederile legii insolvenței, deoarece la emiterea deciziei au fost invocate exclusiv dispozițiile art. 61 lit. a din Codul Muncii, iar nu și art. 86 alin, 5-6 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult de atât ,dispozițiile art. 86 alin. 5 prevăd că un contract de muncă sau de închiriere va putea fi denunțat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Or, în cauză s-a aplicat măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, iar nu cea a denunțării contractului.
În fapt, a arătat că a fost salariat la angajatorul S.C. Teleconstructia S.A Sucursala Bacău, iar la data de 13 08.2012 s-a adresat angajatorului cu o cerere de suspendare a contractului individual de muncă pe care angajatorul i-a aprobat-o până pe data de 29 .08. 2012. La această dată s-a deplasat la locul de muncă și a solicitat reluarea activității, dar angajatorul a invocat că i s-a desfăcut contractul individual de muncă disciplinar.
A solicitat să se constate faptul că decizia de concediere este nulă ,invocând prevederile art. 252 alin 2 lit. b și art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii .
Astfel, decizia de concediere nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea.
În drept contestatorul a invocat prevederile art. 80, 251. 252,Codul
Muncii, Deciziile Curții Constituționale eu nr.319/2007 si 654/2007.
La cerere au fost anexate decizia de concediere, cererea de reluare a activității, decizia de suspendare a activității.
Legal citată prin administrator judiciar R. SPRL, intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin întâmpinarea formulată, administratorul special C. Parashivescu a solicitat respingerea cererii ca nefondată arătând că petentul S. C. a fost angajat in cadrul Sucursalei nr. 3 Bacău îndeplinind mai multe funcții de-a lungul timpului, fiind angajat prin Contract Individual de munca încheiat si înregistrat sub nr. 402/17.11.2008.
A arătat că, la data de 13.08.2012, contestatorul a transmis prin fax către Sucursala nr. 3 Bacău aparținând societății o cerere de suspendare a contractului de muncă pentru perioada 13.08._12. Cererea sa a fost înregistrată în cadrul Sucursalei nr. 3 Bacău cu numărul 190/13.08.2012, fiind semnată de șeful ierarhic superior din cadrul Sucursalei și întocmindu-se Decizia nr. 118/20.08.2012, decizie care este nulă deoarece nu a fost întocmită de o persoana care să aibă calitate de reprezentant legal, cererea domnului S. trebuind trimisă spre aprobare, așa cum era obligatoriu, către sediul central al societății din București, pentru a fi aprobată sau respinsă de către singurul decident din punct de vedere legal ,anume administratorul special domnul P. C. numit prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 7195/19.12.2011. A mai arătat că societatea se află în insolvență începând cu data de 01.11.2011 .
Datorită faptului că cererea nu a fost transmisă de acesta către sediul central al societății, așa cum era obligat-arată administratorul special că suspendarea contractului individual de muncă a fost solicitată de la o persoană care nu mai avea calitatea de a decide aprobarea sau respingerea acestei cereri,astfel că petentul a fost considerat, ca absent nemotivat de la locul de muncă.
În data de 28.08.2012 a fost întocmită Decizia nr. 250/28.08.2012 prin care, în conformitate cu art. 61 litera a, art 251 si art. 252 din Codul Muncii (Legea 53/2003 republicata), art. 86 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței si art. 7 din Regulamentul Intern al societății, contestatorului i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
În data de 29.08.2012, contestatorul a solicitat reluarea activității, transmițând de aceasta dată solicitarea la sediul central al societății, solicitare refuzată de către conducerea S.C. „Teleconstructia" S.A.
A mai susținut administratorul special că, în conformitate cu prevederile art. 49 din Contractul Colectiv de muncă aplicabil la nivel de societate, conducătorul Sucursalei nr. 3 Bacău nu avea competența de a aproba cererea de suspendare a contractului individual de muncă, mai ales că petentul a solicitat suspendarea pe o perioadă mai mare de 30 (treizeci) de zile.
Invocând prevederile art. 54 din Legea 53/2003 republicată (Codul Muncii), coroborate cu prevederile art. 153 din Legea 53/2003 republicată (Codul Muncii) a susținut că inițiativa suspendării contractului o are salariatul care trebuie să solicite acordarea concediului, justificând și necesitatea acestuia, rămânând la latitudinea angajatorului să decidă asupra duratei, și presupunându-se totodată că părțile s-au înțeles pentru suspendarea contractului..
A mai arătat că în cazul în care societatea are nevoie ca angajații săi să efectueze lucrări de profil în diverse zone ale țării, aceștia trebuie să își respecte sarcinile care le revin în conformitate cu contractul lor de muncă și cu cele stabilite prin fișa postului. Prin faptul că petentul a lipsit de la muncă, acesta a periclitat desfășurarea bunului mers al activității societății și efectuarea de lucrări generatoare de venituri care să îndestuleze creditorii înscriși la masa credală.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, precum și orice alte probe .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri ,după analizarea cărora instanța a pus în discuție excepția nulității absolută a deciziei de concediere.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că:
Contestatorul a fost angajat al societății intimate . prin decizia nr.250 din 28.08.2012 s-a stabilit că începând cu 31.08.2012 încetează contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.C_ din 10.12.2008 în conformitate cu prevederile art.61 lit.a, 251 și 252 din Codul muncii precum și a art.7 din Regulamentul Intern potrivit căruia orice absență ar fi trebuit justificată în 48 de ore de la săvârșirea ei.
Această decizie face obiectul contestației în cauza de față.
În analizarea legalității deciziei instanța are în vedere faptul că, din certificatul nr._/3/2011 emis la 01.11.2011 rezultă că pentru debitoarea . sentința pronunțată la 31.10.2011 s-a admis cererea acesteia iar în tem. art.32 alin.1 din Legea 85/2006 s-a deschis procedura generală împotriva societății .
Prin aceeași sentință a fost numit administrator judiciar . care se arată că va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea 85/2006.
S-a pus în vedere administratorului judiciar îndeplinirea formalităților privind menționarea la Registrul Comerțului a reprezentanților permanenți ai săi.
Așa cum se observă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, decizia nr.250 din 28.08.2012 ( fila 4 ds.) a fost emisă de către administratorul special C. P., iar nu de către administratorul judiciar deși între atribuțiunile prevăzute de Legea 85/2006 la art.18 alin.2 nu se regăsește o atribuțiune care i-ar conferi acestuia posibilitatea să dispună în legătură cu încetarea contractelor individuale de muncă ale angajaților. Această atribuțiune aparține administratorului judiciar aspect care rezultă din procedura reglementată de art.86 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește modalitatea în care a fost emisă decizia nr.250 din 28.08.2012 instanța va constata că aceasta nu respectă dispozițiile prevăzute de art.252 alin.2 din Legea 53/2003.
Potrivit art.252 alin.2 din Legea 53/2003, sub sancțiunea nulității absolute ,în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În conținutul deciziei nu sunt efectuate referiri în legătură cu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care în condițiile prevăzute de lege nu a fost efectuată cercetarea.
Instanța va reține și că nici prevederile art.251 din Legea 53/2003 nu au fost respectate potrivit cărora sub sancțiunea nulități absolute nici o măsură cu excepția avertismentului nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, în vederea desfășurării acestei cercetări salariatul fiind convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea.
Față de motivele invocate, văzând că emiterea deciziei s-a făcut fără respectarea prevederilor art.251 și 252 din Legea 53/2003, că emiterea ei nu s-a făcut de către administratorul judiciar în acord cu prevederile Legii 85/2006 ,instanța va admite excepția nulității absolute invocată de către contestator și va constata nulitatea absolută a deciziei nr.250 din 22.08.2012 emisă de către ..
Față de cele menționate constată că este de prisos a se analiza celelalte motive și apărările formulate în legătură cu fondul cererii de către administratorul special al .>
Pe cale de consecință, în tem. art.78 raportat la art.80 alin.2 din Legea 53/2003 va obliga intimata să reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr.250 din 28.08.2012.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata către stat a amenzi de 50 lei /zi instanța urmează a o respinge reținând că în cauză sunt aplicabile prevederile art.580 ind.3 Cod proc.civ. și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege .Astfel ,abia de la momentul pronunțării hotărârii în cauza de față se poate pune în discuție existența unui titlu executoriu având ca obiect obligația de a face față de care se poate constata refuzul de a se pune în executare această obligație .
Pe cale de consecință, va respinge capătul de cerere privind plata către stat a amenzii de 50 lei pe zi.
Cum, în cauză ,față de cererea având ca obiect acordarea unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu 31.08.2012 urmează să se analizeze intervenirea suspendării judecății în raport cu dispozițiile Legii 85/2006 instanța- în tem. art.165 Cod proc.civ.- va disjunge capătul de cerere având ca obiect acordarea acestei despăgubiri cererea urmând a fi înregistrată sub un nou număr de dosar pentru care ,în temeiul art.260 Cod proc.civ. va amâna pronunțarea la 11.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Disjunge capătul de cerere având ca obiect acordarea unei despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu 31.08.2012 - până la reintegrarea efectivă pe post, cerere ce va fi înregistrată sub un număr, nou de dosar pentru care amână pronunțarea la data de 11.01.2013.
Admite contestația formulată de contestatorul S. C., domiciliat în D., ., ..2, ., împotiva deciziei nr. 250 din 28.08.2012 emisă de intimata ., prin administrator judiciar S.C. R. SPRL cu sediul în București, ., nr.2, sector 1.
Admite excepția nulității absolute a deciziei nr. 250 din 28.08.2012 emisă de . și, pe cale de consecință constată nulă decizia susmenționată.
Obligă intimata să reintegreze contestatorul pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 250 din 28.08.2012.
Respinge capătul de cerere privind plata către stat a amenzii de 50 lei/zi.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 08.01.2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./22.01.2013
Tehnored.P.R./28.01.2013
Ex.4
| ← Pretentii. Sentința nr. 261/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 275/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
