Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 464/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 464/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 4524/40/2013
DOSAR NR._ asigurări sociale
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 464
Ședința publică din 7 aprilie 2014
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre reclamantul M. P., domiciliat în B., ., ., . C. Națională de Pensii Publice -. Comisia Centrală de Contestații București, ., sector 2 și C. Județeană de Pensii B., cu sediul în Calea Națională nr. 85.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul asistat de avocat G. S., martorii A. C. și B. D., lipsind reprezentanții pârâtelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se evidențiază părțile, obiectul cauzei și că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Se constată că C. Națională de Pensii Publice a depus la dosar răspuns la relațiile cerute de instanță prin adresa din 11 martie 2014.
Martorul A. C. se legitimează cu CI . nr._/2008 și B. D. cu CI . nr._/2012.
După identificarea martorilor conform art. 318 și depunerea jurământului conform art. 319 alin. 1 din NCPC, instanța a trecut la ascultarea acestora și consemnarea susținerilor lor care sau fost trecute în procese – verbale atașate aparte la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, cu luarea în considerare în calculul pensiei a perioadei 15 mai 1972 – 1 mai 1991 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă potrivit Ordinului 50/1991.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 30 septembrie 2013 reclamantul M. P. a chemat în judecată pe pârâtele C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații București, și C. Județeană de Pensii B. solicitând anularea Deciziei_/R din 31 mai 2012 de respingere a cererii de pensionare.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că cererea sa de pensionare a fost respinsă în mod nelegal întrucât nu i s-a valorificat grupa a II a de muncă așa cum rezultă din adeverința 14/22.02.2012 emisă de Agromec SA B..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 184 și 178 din Ordinul 50/1990.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri și au fost audiați martorii A. C. și B. D..
Prin întâmpinare pârâta C. Județeană de Pensii a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității acțiunii întrucât nu are calitatea de angajator al reclamantului și nici de deținător al arhivelor societății.
Iar cu privire la prematuritate, a arătat că dacă s-ar admite cererea de chemare în judecată pentru constatarea perioadei lucrate în grupa a II a de muncă, hotărârea ar trebui depusă mai întâi la C. Județeană de Pensii B. iar în cazul în care reclamantul ar fi nemulțumit de decizia emisă ar trebui să o conteste potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea 263/2010.
Pe fondul acțiunii s-a susținut că mențiunile din cuprinsul adeverinței 14/2010 ar fi eronate deoarece temeiurile indicate – pct. 178 și 184 din Ordinul 50/90 – au în vederea mecanici agricoli și mecanici de întreținere precum și activitatea din sectoarele de demontări, decapări, degresări, în timp ce reclamantul a deținut funcțiile de strungar și maistru.
Totodată, s-a motivat că mențiunea de la poziția 58 din carnetul de muncă „nu a fost luată în calcul deoarece nu are baza legală corectă”.
Prin Încheierea de ședință din 10 martie 2014, instanța a respins excepțiile invocate de CJP întrucât obiectul acțiunii îl constituie contestația împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare, decizie emisă de CJP B., iar aceasta a fost contestă și pe cale administrativă, însă Comisia Centrală nu a emis încă hotărârea aferentă deși termenul de 45 de zile s-a epuizat.
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale în materie și probele administrate, instanța reține următoarele:
Conform pct. 178 din Ordinul 50/90, se încadrează în grupa a II a de muncă „mecanicii agricoli care efectuat lucrări în câmp și livezi cu tractoare și combine autopropulsate, cei care efectuat tratament fitosanitar prin stropire cu mașini de udat și de stropit și prăfuit, precum și mecanicii de întreținere a tractoarelor, combinelor, mașinilor agricole pentru perioada lucrată la câmp”.
Iar la pct. 184 este prevăzută „activitatea în sectoarele de demontări, decapări, gresări ...”.
Reclamantul a solicitat CJP la 25 aprilie 2012 înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, iar la 31.05.2012 cererea sa a fost respinsă prin Decizia_ cu motivarea că „nu s-a valorificat grupa de muncă din adeverința 14/22.02.2012deoarece funcția de strungar și maistru nu se regăsesc la pct. 184 și 178 din Ordinul 50/1990”.
Instanța constată că în cuprinsul adeverinței 14/22.02.2012 (f. 8 dosar) eliberată de . se menționase că reclamantul a lucrat „în perioada de la 15.02.1972 până la 1.05.1991, având funcția mecanic atelier – maistru a fost încadrat în grupa II de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. 1/20.12.1991 + Decizia 179/1.10.199. Temeiul juridic al încadrării în grupa II de muncă îl reprezintă Ordinul 50/1990 art. 3 anexa 2 pct. 184 și 178. Observații: A efectuat lucrări de demontări, decapări, degresări în Atelierul specialitate de reparații al unității (...)”.
Într-adevăr, în același timp, în carnetul de muncă se menționa la pozițiile 3 – 16 (15.05.1972 – 1.01.1986) și 17 – 26 (1.01.1986 – 1.05.1991) că reclamantul a fost angajat la SMA B. (fostul Agromec SA B.) în funcțiile de strungar și respectiv maistru.
Însă, adeverința 14/2012 este ulterioară și precizează în mod expres, în mod suplimentar, nu numai funcția deținut ci și, mai ales, activitatea prestată efectiv.
Or, aceasta a fost indicată, întocmai, ca fiind cea de reparare a mașinilor și utilajelor agricole în atelierul mecanic și că a constat în decapări, demontări, degresări utilaje și mașini.
Prin urmare, se face referire expresă la activitatea prevăzută de pct. 184 din anexa 2 la Ordinul 50/1990, astfel încât cel puțin din acest punct de vedere, CJP era obligată să ia în considerarea grupa a II a de muncă conform atestării din cuprinsul adeverinței, chiar dacă sub aspectul activității specifice funcției de mecanic agricol prev. de pct. 178 din ordin avea nelămuriri.
De altfel, ambii martori au confirmat că locul de muncă a fost atelierul mecanic, și că reclamantul a desfășurat în toată perioada de angajare la SMA în mod efectiv lucrări de demontări, decapări, degresări, reparații motoare, tractoare și utilaje și mașini agricole, chiar dacă „a mai lucrat și pe strung din „când în când” sau pe hârtie este posibil să fi avut menționată și funcția de maistru, așa cum a relatat martorul B. D..
De altfel, ambii martori au declarat fără echivoc că activitatea prestată efectiv de reclamant a fost cea de mecanic.
Astfel domnul A. C. a relatat că: „Am lucrat la SMA B. respectiv la Centrul de Reparații în perioada 1969 / 1996 au aproximație și am avut funcția de mecanic, apoi maistru mecanic. Din anul 1972 a fost angajat și reclamantul în funcția de mecanic. Iar în anul 1974 a lucrat chiar în locul meu. Din câte cunosc reclamantul a lucrat în continuare până la desființarea centrului în anii 1990. Reclamantul în calitate de mecanic, a desfășurat activități de demontări, decapări, degresări, acesta reparat motoare de tot tipul, inclusiv pentru tractoare și alte mașini. Cînd era nevoie făcea reparațiile și în teren nu numai în atelier. Totodată, acesta efectua lucrări cu tractoarele și în câmp. Lucrările erau efectuate de reclamant cu tractoare și combine autopropulsate. Reclamantul lucra ori la câmp ori în atelier la reparații. Reclamantul a avut funcția de mecanic agricol și mecanic de reparații. Eu personal am recunoscută grupa a II de muncă pentru activitatea desfășurată la SMA și toți ceilalți mecanici la fel. Eu aveam cunoștință cu eram încadrat în grupa a II de muncă. Noi lucram de multe ori și în frig, afară. Noi pentru spălarea pieselor, degresarea lor lucram cu sodă caustică și se îmbolnăveau din această cauză. De la această sodă caustică ieșea un abur puternic”.
Iar domnul B. D. a declarat că: „Am lucrat la SMA B. împreună cu reclamantul din anul 1973 eu am ieșit la pensie în anul 1999. Din câte țin eu minte reclamantul a rămas să lucreze și în anul 1999 tot la Agromec. Amândoi am fost mecanicii lucrând în atelier în condiții deosebit de grele la demontări, decapări, degresări de motoare și alte piese. Noi reparam motoare de tractoare și combine. Reclamantul a mai lucrat uneori și ca mecanic agricol cu tractorul sau cu combina autopropulsată. Noi am lucrat numai în frig, erau gaze toxice, se lucra cu sodă caustică Ia degresări. Deși reclamantul îndeplinea aceleași atribuții ca și mine și aveam același program de lucru, acestuia știu că nu i s-a recunoscut grupa de muncă la C. de Pensii. Eu nu știu ce decizii existau în privința nominalizării sau nu a mecanicilor în grupa de muncă. Reclamantul a mai lucrat și pe strung, din când în când. Pe hârtie este posibil ca reclamantul să fi avut menționată și funcția de maistru însă el a muncit același de ceilalți din greu, școală însă avea. De altfel, tuturor mecanicilor agricoli care făcuseră școală de maiștri li se recunoștea și această calitate”.
În concluzie, cel puțin în considerarea desfășurării activității de demontare, decapări și degresări desfășurată în mod efectiv de către reclamant ( sau chiar și în baza faptului că activitățile respective ar fi fost desfășurate de alți colegi, însă a lucrat în aceeași incintă – atelier – sub influența noxelor rezultate de la acestea), CJP trebuia să-i valorifice reclamantului mențiunile din adeverință aplicând pct. 184 din anexa 2 la Ordinul 50/1990, cât și art. 3 din Ordin (articol menționat expres în adeverință).
Totodată, instanța constată că adeverința 14/2012 îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de Normele de aplicare a Legii 263/2010, fiind întocmită conform modelului prevăzut de HG 257/2010.
Așa fiind, instanța va admite contestația obligând pârâta CJP să emită reclamantului decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare prin valorificarea grupei a II a de muncă pentru întreaga perioadă în care a desfășurat activitate la fostul SMA B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE
Admite contestația formulată de reclamantul M. P. împotriva Deciziei nr. R/_/31.05.2012 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B..
Anulează Decizia nr. R/_/31.05.2012.
Obligă pârâta să emită pentru contestator decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare, cu luarea în calcul a perioadei 15.05.1972-1.05.1991 ca fiind lucrată în grupa II de muncă, în procent de 100%, drepturile de pensie astfel stabilite urmând a fi acordate reclamantului începând cu data de 25.04.2012.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 7.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./16 iunie 2014,
Dact. D.U,
Ex. 4/17 iunie 2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1275/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 827/2014. Tribunalul... → |
|---|
