Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1208/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1208/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 5284/40/2013
DOSAR NR._ ASIGURĂRI SOCIALE
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1208
Ședința publică din 28 octombrie 2014
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. – G. D.
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre reclamantul P. A. din B., . nr. 91 și pârâtele C. Județeană de Pensii B. și C. Națională de Pensii - Comisia Centrală de Contestații București.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul lipsă, avocat C. S., lipsind reprezentanții pârâtelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, cu obligarea Casei Județene de Pensii la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a sporurilor din adeverințele depuse la dosar pentru care s-au virat către stat contribuțiile de asigurări sociale, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la 27 noiembrie 2013 astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul P. A. a solicitat în contradictoriu cu C. Județeană de pensii și C. Națională de Pensii – Comisia de contestații anularea deciziei_/7.08.2013 și a Hotărârii 8724 din 29 septembrie 2014.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul a arătat că la calul pensiei nu i s-au valorificat și adeverințele 668/2012 și 1037/2012, casa de pensii susținând că sporurile pe care le atestau nu fac parte din categoria celor permanente prevăzute de art. 25 din HG 271/2011.
Această interpretare ar fi însă eronată întrucât sporurile respective au intrat în baza de calcul pentru care s-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale și nu s-au avut în vedere nici art. 165 alin.2, 3 și 4 din Legea 263/2013 și nici Decizia 5 /2010 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea contestației s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta C. Județeană de Pensii B. a solicitat respingerea contestației întrucît cele două adeverințe ar cuprinde inadvertențe cu privire la perioada și temeiul acordării.
În plus, Anexa 15 din HG nr. 257/2011 ar exclude în mod expres de la calculul pensiilor formele de retribuire în acord, premiile și recompensle cu caracter limitat, formele de retribuire pentru orele splimentare și alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Pârâta C. Județeană de Pensii a depus în copie înscrisurile existente la dosarul de pensionare al reclamantului.
Analizînd susținerile părților în raport de dispozițile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr._ din 7 august 2013, emisă de C. Județeană de Pensii reclamantului i s-a stabilit pensie pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 26 iulie 2013, rezultând un punctaj mediu anual de 1,_ puncte (din care 0,_ aferent indicelui de corecție), pentru un stagiu total de cotizare de 47 ani, 5 luni și 7 zile.
Prin decizia nr._/7.08.2013 au fost valorificate sporurile reprezentând “conducere automacara, șantier, condiții deosebite (pericol, grele, toxic), și “izolare” dar nu au fost valorificate veniturile reprezentând “spor acord”, diverse sporuri pentru perioade anterioare “program prelungit” și diferență încadrare, conform înscrisurilor din adeverința nr. 1037/26.06.2012 eliberată de . precum și veniturile reprezentând “spor ore suplimentare”, “indici realizare normă” și alt spor, conform înscrisurilor din adeverința nr. 668 din 27.07.2012, eliberată de . SA București – punct de lucru Ploiești, întrucât acestea nu ar constitui sporuri cu caracter permanent conform anexei nr. 15 la normele de aplicare a prervederilor Legii nr. 263/2010, aprobate de HG nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Prin Hotărârea Comisiei Centale de Contestații nr. 8724/29.09.2014 contestația reclamantului a fost respinsă.
La soluționarea cauzei, instanța va avea în vedere că în cuprinsul celor două adeverințe fostul angajator a menționat că pentru sporurile menționate în cuprinsul lor,unitate a virat CAS –ul la total fond salarii.
De asemenea, se va reține că prin Decizia nr. 19/17.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea dispozițiilor art.2,lit.e, art.78 și art.164(1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din OUG nr. 4/2005 vizând recalcularea pensiilor din sistemul public,provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat a decis că:,,formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12,alin.1 litera a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 54/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că pensia reclamantului a fost stabilită în baza Legii nr. 263/2010 și, ca urmare, ar fi aplicabile dispozițiile art.15 din H.G. nr. 257/2011 potrivit cărora:,, Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”, este înlăturată de instanță motivat de următoarele:
1.-Potrivit art.12(1) litera a din Legea nr. 57/1974 printre formele de retribuire prevăzută de legiuitor era și cea în acord global.
Așadar, în cazul reclamantului sumele încasate în acord global au avut un caracter permanent, forma de retribuire în acord era prevăzută de lege, iar virarea C.A.S.-ului s-a făcut la total venit brut realizat, întrucât conform art.1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii erau obligați ,,să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat”.
Prevederea legală mai sus citată a fost menținută prin Legea nr. 49/1991, modificându-se numai procentul C.A.S.-ului datorat de angajator.
2.-Conform art.164 alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe de la angajator.
3.-Mai mult, și Legea nr. 263/2010 a reluat în cuprinsul art.2 litera c) principiul contributivității, în sensul că drepturile de asigurări sociale trebuie să fie proporționale cu contribuțiile de asigurări sociale plătite.
În prezent prin Legea 263/2010 nu se mai face nici o mențiune cu privire la tipurile de venituri avute în vedere la calcularea sau recalcularea drepturilor de pensie în art. 165 consemnându-se că trebuie avute în vedere veniturile brute sau nete după caz înscrise în carnetul de muncă. Dar în Anexa 15 din HG 2578/2011 punctul 4 se menționează că trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie alte sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
În aceiași anexă 15 în mențiune se stabilește că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
În condițiile în care reclamantul a dovedit că în fapt sporul de acord a făcut parte din baza de calcul a pensiilor întrucât s-a reținut și plătit contribuția de asigurări sociale rezultă că este răsturnată ipoteza consemnată în textul menționat.
În cazul în care nu s-ar lua în considerare veniturile obținute anterior datei de 01.04.2001 pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, ar fi încălcat principiul fundamental al asigurărilor sociale, al contributivității, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii C.A.S.-ului și pentru sumele menționate în adeverințe, prin obținerea unei prestații de asigurări sociale care nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu în ultimul rând,instanța observă că și în finalul OUG 4/2005, act aplicabil până la 01.01.2011 exista o mențiune în care se arăta:
„Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;
- drepturile de autor;
- drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;
- al 13-lea salariu;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.”
Această mențiune a fost efectiv preluată în anexa 15 sus menționată.
În condițiile în care ÎCCJ a pronunțat recursul în interesul legii atâta timp cât în OUG 4/2005 existau asemenea prevederi, soluționarea favorabilă a cererii reclamantului se impune cu atât mai mult cu cât aceleași mențiuni se regăsesc în prezent într-un act de nivel inferior respectiv H.G. nr. 257/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamantul P. A., CNP_ din B., . nr. 91 împotriva Deciziei nr._/7.08.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în Calea Națională nr. 85 și Hotărârii nr. 8724/29.09.2014 emisă de pârâta Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București, cu sediul în . sector 2.
Anulează Decizia nr._/7.08.2013 și Hotărârea nr. 8724/29.09.2014.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii B. să emită pentru reclamant o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul și a sumelor din Adeverința nr. 668/27.07._ ,precum și pe cele din Adeverința nr. 1037/26.06.2012,drepturile de pensie astfel recalculate urmând a fi plătite reclamantului începând cu data de 1.08.2013.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
Red. L.L./27.11.2014
DACT. D.U.
Ex. 4/3.12.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 113/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1382/2014.... → |
|---|
