Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 113/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 113/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 6633/40/2010
Dosar nr._ asigurări sociale
R O M Â NI A
TRIBUNALUL B. SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 28 ianuarie 2014
Instanța constituită din :
Președinte – N. T.
Asistent judiciar - D. C.
Asistent judiciar – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 113
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre contestatoarea V. I., cu domiciliul în B., ., .. B, ., și intimata C. Județeană de Pensii B. cu sediul în B., Calea Națională nr. 85, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. M. pentru contestatoarea lipsă, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța admite cererea de repunere pe rol a cauzei întrucât dosarul nr._ a fost soluționat în mod irevocabil și, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul la dezbateri asupra fondului pricinii.
Avocat G. M. solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, să se aibă în vedere practica judiciară atașată la dosar și faptul că personalul auxiliar trebuie să beneficieze de pensie de serviciu având în vedere natura activității desfășurate.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de asigurări sociale de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, contestatoarea V. I. a solicitat anularea deciziei privind recalcularea pensiei de serviciu nr._/17.08.2010 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., cu consecința menținerii deciziei cu același număr de acordare a pensiei de serviciu, precum și obligarea intimatei la plata sumei ce reprezintă diferența de pensie astfel cuvenită începând cu luna septembrie 2010 până la pronunțarea sentinței și în continuare, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de rata inflației începând cu data scadenței și până la data plații efective a diferenței de pensie.
În fapt, contestatoarea a arătat că a beneficiat de pensie de serviciu în baza disp. art. 68 alin.1 din Legea 567/2004, dispoziții legale care nu condiționează în nici un mod acordarea pensiei de serviciu de existența fondurilor financiare.
Conform alin.12 al aceluiași articol, din Legea 567/2004, pensia sa de serviciu a fost actualizată periodic, având regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă potrivit art. 68 alin.4 din același act normativ.
Cu toate acestea, în mod nelegal și abuziv, prin decizia contestată drepturile sale de pensie au fost înlăturate, cuantumul pensiei fiind diminuat în mod substanțial, fiind grav afectată substanța dreptului de proprietate și a dreptului de asigurări sociale garantat și ocrotit de dispozițiile constituționale și internaționale.
Ca temei legal al diminuării pensiei, contestatoarea a arătat că au fost invocate dispozițiile Legii 119/2010, ale HG nr. 737/2010 și ale Legii nr. 19/2000, intimata motivând că în conformitate cu art. 1 din Legea 119/2010, pensia de serviciu stabilită prin decizia anterioară,a devenit pensie în înțelesul Legii 19/2000, în cuantumul recalculat prin această decizie.
Contestatoarea a arătat și că pensia sa a fost diminuată deși, conform art. 47 din Constituție dreptul la pensie este garantat, iar conform jurisprudenței constante a CEDO, pensia reprezintă un „bun” respectiv un „drept câștigat” de natură legală și având valoare pecuniară, citând în acest sens hotărârile pronunțate în Cauza Buchen c Cehiei, Cauza Pravednaya c Rusiei, Cauza Andrejeva c Letoniei, Cauza Muller c Austriei, Cauza M. c României, Cauza Stubbings c Marii Britanii.
În același timp, prin contestație s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile constituționale precum și cele convenționale care interzic discriminarea, nefăcându-se aplicarea dispozițiilor art. 180 alin.7 din Legea 19/2000, care stabilesc că în situația în care în urma recalculării, cuantumul pensiei este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos.
Prin aplicarea disp. Legii 119 /2010, contestatoarea a pretins că au fost încălcate și principiile de drept internațional ale neretroactivității legii și speranței legitime, întrucât legislația europeană prevalează legislației românești. În plus, au fost încălcate și disp. art. 15 alin.2 din Constituție care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor, sens în care Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant prin deciziile nr. 46/2002, 375/2005, 120/2007, 57/2006.
În acest sens, contestatoarea a invocat și poziția exprimată de instituții ale statului cu privire la proiectul de lege în vedere eliminării pensiei de serviciu, Consiliul Legislativ, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă ÎCCJ și Ministerul Justiției, Instituția Avocatului Poporului și judecătorii constituiți în Adunările Generale ale instanțelor judecătorești apreciind că reprezintă o încălcare clară a principiului neretroactivității legii.
Contestatoarea a susținut și că decizia contestată conține erori prin neluarea în considerare a tuturor veniturilor brute realizate în perioada activității, altele decât cele trecute în carnetul de muncă, precum și prin aplicarea greșită a stagiului de cotizare, care pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilit la 25 de ani, respectiv 20 de ani, conform Legii 567/2004, solicitând a se face aplicarea art. 180 din Legea 19/2000, prin menținerea în plată a pensiei de serviciu mai avantajoasă.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp. art. 84 rap. la art. 155 lit. d și f și art. 156 din Legea 19/2000 și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În dovedire, contestatoarea a depus înscrisuri.
Intimata C. Județeană de Pensii B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În apărare, intimata a arătat că petenta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr._/10.09.2002, în temeiul Legii nr. 19/2000.
Odată cu . Legii 567/2004, contestatoarea a beneficiat de stabilirea pensiei de serviciu potrivit deciziei nr._/21.12.2005, prin intermediul căreia s-a stabilit cuantumul pensiei de serviciu dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut lunar pe care îl are personalul auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței unde a funcționat înainte de pensionare.
Potrivit art. 68 pct. 11 din Legea 567/2004, pensia de serviciu este formată din două componente, respectiv o pensie de asigurări sociale, stabilită conform dispozițiilor legale din domeniul asigurărilor sociale și bazată pe principiul contributivității, și un supliment, ce reprezintă partea care depășește cuantumul pensiei de asigurări sociale, plătită de la bugetul de stat.
Având în vedere că pensionara a fost înscrisă la pensie în anul 2002, conform prevederilor Legii 19/2000,CJP B. a stabilit prin decizia de pensie de serviciu o pensie de asigurări sociale de_ lei și un supliment plătit de la bugetul de stat de_ lei.
De asemenea, au fost aplicate disp. OUG 19/2007, astfel încât începând cu 1.07.2007, punctajul mediu anual a crescut la 1,_ puncte.
În conformitate cu disp. art. 3 din Legea 119/2010, pensia de serviciu a devenit pensie în înțelesul Legii 19/2000.
Astfel, potrivit art. 3 alin.1 din HG 737/2010, în cadrul procesului de recalculare, i s-a atribuit acel punctaj mediu anual și precum și cuantumul pensiei din sistemul public corespunzător acestuia. Procedându-se astfel, pe baza punctajului mediu anual de 1,_ de puncte, a rezultat un cuantum al pensiei de 1219 lei în conformitate cu Legea 19/2010- în baza carnetului de muncă, a adeverinței nr.558/08.07.2002 emisă de Tribunalul B. și a adeverinței de stagiu de cotizare.
Referitor la modul de calcul al punctajului mediu anual, intimata a arătat că au fost aplicate disp. art. 164 din Legea 19/2000, iar în situația în care contestatoarea va prezenta adeverințe din care să rezulte alte elemente decât cele aflate la dosarul de pensie, drepturile sale vor fi recalculate potrivit art. 95 din Legea 19/2000. De asemenea, s-a precizat că au fost aplicate disp. art. 165 din Legea 19/2000, referitoare la creșterea punctajului în funcție de procentul de contribuție la fondul pentru pensia suplimentară.
Referitor la critica contestatoarei privind nerespectarea de către intimată a disp. art. 180 alin.7 din Legea 19/2000, intimata a arătat că este neîntemeiată întrucât acest text de lege se aplică doar componentei din pensia de serviciu ce reprezintă pensia de asigurări sociale, așa încât prin decizia de recalculare, s-a menținut în plată cuantumul pensiei de asigurări sociale de stat avut anterior recalculării.
În ceea ce privește criticile formulate de contestatoare cu privire la dispozițiile Legii 119/2010, intimata a arătat că acest act normativ a fost supus controlului de constituționalitate și că, prin decizia nr. 873/25.06.2010, Curtea Constituțională a stabilit conformitatea legii cu Constituția. Instanța constituțională a reținut că pensia de serviciu a unei categorii profesionale are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului, și că acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie. De asemenea, Curtea Constituțională a stabilit că nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii, și că, legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
În drept, intimata a invocat disp. Legii 567/2004, Legii 19/2000, OUG 4/2005, OUG 19/2007, Legii 119/2010 și Codului de procedură civilă.
În dovedire, intimata a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Contestatoarea V. I. a solicitat anularea deciziei privind recalcularea pensiei de serviciu nr._/17.08.2010 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., cu consecința menținerii deciziei cu același număr de acordare a pensiei de serviciu, precum și obligarea intimatei la plata sumei ce reprezintă diferența de pensie astfel cuvenită începând cu luna septembrie 2010 până la pronunțarea sentinței și în continuare, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de rata inflației începând cu data scadenței și până la data plații efective a diferenței de pensie.
Prin decizia nr._/17.08.2010 ( f.7), C. Județeană de Pensii B. a recalculat pensia contestatoarei V. I., stabilind pentru aceasta o pensie brută de 1219 lei, începând cu data de 1.09.2010.
În motivarea deciziei,s-a reținut că ,, În conformitate cu prevederile art.3 din Legea nr.119/2010,pensia de serviciu stabilită prin decizia nr._/20.11.2008 a devenit pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000,în cuantumul recalculat prin prezenta decizie’’.
Criticile formulate de pensionară cu privire la această decizie vizează atât încălcarea unor principii constituționale și convenționale prin punerea în aplicare a Legii 119/2010 cât și aspecte legate stagiul complet de cotizare luat în considerare la recalculare.
Însă ,în ceea ce privește prima categorie de argumente invocate în susținerea nelegalității deciziei contestate, nu se poate reține că această decizie de recalculare încalcă dreptul de proprietate al contestatoarei sau dreptul la pensie al acesteia, așa cum este protejat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale și de jurisprudența CEDO.
Aceasta întrucât, mai mult decât hotărârile pronunțate de CEDO în Cauza Buchen c Cehiei, Cauza Pravednaya c Rusiei, Cauza Andrejeva c Letoniei, Cauza Muller c Austriei, Cauza M. c României, Cauza Stubbings c Marii Britanii – invocate de contestatoare, în cauză este relevantă Decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României.
Astfel, în această decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010.
Decizia în discuție a fost pronunțată ca urmare a plângerilor formulate de reclamantele susmenționate – persoane care s-au pensionat între anii 2006 – 2008, după ce au îndeplinit funcția de grefier la instanțele și parchetele din județul C. mai mult de 30 ani. Reclamantele au beneficiat inițial de pensii de serviciu stabilite în temeiul Legii nr. 567/2004, iar ca urmare a aplicării Legii nr. 119/2010, pensiile lor au fost recalculate, cu consecința diminuării cuantumurilor cu până la 70%.
În acest context faptic și legislativ, CEDO a stabilit că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie,iar aceste motive nu pot fi considerate lipsite de temei sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a considerat că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
Este de remarcat că, prin decizia susmenționată, CEDO a confirmat interpretările succesive ale Curții Constituționale din deciziile nr. 871/25 iunie 2010 și nr. 1237/6 octombrie 2010, prin care acestea stabilesc că dispozițiile Legii nr.119/2010 nu au caracter retroactiv, întrucât afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, celelalte condiții de acordare, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nefiind afectate de noile reglementări.
Prin urmare, interpretarea Curții Constituționale sub aspectul respectării principiului neretroactivității de către dispozițiile Legii nr. 119/2010 se impune și în cauza de față conform dispozițiilor art. 147 alin.4 din Constituție, așa încât nu poate fi reținută nici această apărare formulată de contestatoare.
De altfel, instanța constituțională a fost constantă în modul de apreciere a caracterului neretroactiv al unei legi, arătând atât în deciziile susmenționate cât și în decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003 că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.”
Contrar opiniei contestatoarei, prin emiterea deciziei de recalculare a pensiei nu s-a adus atingere nici principiului speranței legitime – principiu neconsacrat constituțional, de altfel.
În acest sens, în decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012, CEDO a reiterat că, deși art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanelor care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat – statele părți la Convenție beneficiind de o marjă de apreciere destul de amplă atunci când vine vorba de reglementarea politicii lor sociale.
Cu atât mai mult,apreciază tribunalul, pensia necontributivă – supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare necesare acordării ei – deși integrată în noțiunea de „bun” conform interpretării CEDO, aceasta constituie un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a legii noi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Prin emiterea deciziei de recalculare ce face obiectul cauzei nu a fost încălcat nici principiul nediscriminării, întrucât recalcularea pensiilor de serviciu a fost aplicată tuturor categoriilor de persoane vizate de Legea 119/2010,și nu numai contestatoarei,iar în ceea ce privește textul art. 180 alin.7 din Legea nr. 19/2000, acesta viza doar pensiile contributive – fiind înscris într-un act normativ ce reglementa doar această categorie de pensie - iar Legea nr. 119/2010 nu cuprinde dispoziții în acest sens.
Prin urmare, față de cele ce preced, tribunalul constată că nu este dat nici unul din motivele de nelegalitate a deciziei pretinse de contestatoare.
În ceea ce privește critica ce vizează neluarea în considerare a tuturor veniturilor brute realizate în perioada activității, altele decât cele trecute în carnetul de muncă, este de observat că aceste venituri nu au fost indicate în mod concret și nici nu au fost depuse înscrisuri doveditoare ale acordării lor, așa încât urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată.
Cum tot ca neîntemeiată se dovedește a fi și critica privind stagiul complet de cotizare luat în calcul la recalculare ,întrucât potrivit deciziei contestate acesta a fost de 25 de ani și 1 lună ,fiind respectate dispozițiile art.3 alin.1 din Legea 119/2010 și art. 4 și 5 alin.2 lit.a din HG 737/2010, în vigoare la data emiterii deciziei de recalculare ( în dosarul nr._ fiind respinsă în mod irevocabil cererea de anulare a HG 737/2010) – nici unul dintre aceste acte normative neindicând luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 25 ani/ 20 ani în cazul recalculării pensiilor prevăzute de art.1 lit.c din Legea 119/2010.
Prin urmare, va fi respinse ca nefondate atât contestația împotriva deciziei de recalculare a pensiei cât și capetele de cerere accesorii privind menținerea în plată a pensiei de serviciu și plata diferențelor de pensie, cu observația că, în mod evident, nu au format obiect de analiză eventualele diferențe de pensie cuvenite în baza unor acte normative ulterioare( de exemplu, OUG 59/2011).
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite cererea de repunere pe rol.
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea V. I., cu domiciliul în B., ., .. B, ., împotriva Deciziei nr._/17.08.2010 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Națională nr. 85, jud. B..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/ 17.02.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 737/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1208/2014.... → |
|---|
