Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1101/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1101/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 1101/2015
Dosar nr._ litigiu de muncă
Disjuns din_
ROMÂNIA
T. B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1101
Ședința publică din 26.10.2015
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier R. T.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamanții S. M., M. N., S. I., U. D. M., A. M., V. Hânțescu R., A. M., S. S., A. A., P. C., A. A. - în calitate de moștenitor al numitei L. C., B. C., N. E. I., R. D. în contradictoriu cu pârâții M. Justiției București, C. de A. Suceava, T. B., M. Finanțelor Publice București - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată din dosar nr._, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
T.
Prin cererea înregistrată la T. Iași sub nr._ din 13.01.2015, reclamanții J. R., B. C., C. L., B. C., C. L., Balașa M., U. G. D., G. M., V. M., S. E., A. E. D., R. A., B. C., P. R., F. G. G., A. C. M., C. R., M. C., I. B., B. C. I., P. L., C. I. C., M. C., U. G., C. M., A. D., C. A., C. S., D. R., I. M., A. O., Ș. M. C., V. D. N., S. M., M. N., S. I., U. D. M., A. M., V. Hânțescu R., A. M., S. S., A. A., P. C., A. A. - în calitate de moștenitor al numitei L. C., B. C., N. E. I. și R. D. au chemat în judecată pârâții: M. Justiției București, C. de A. Suceava, T. B., M. Finanțelor Publice București –prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
În motivare, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de grefier, respectiv personal conex la Tribunalului B., pârâții având calitatea de ordonator de credite si, drept urmare, obligația de a acorda reclamanților toate drepturile de natura salariala ce decurg din lege.
Dreptul la acordarea tichetelor de vacanță (redenumite "vouchere" prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut reclamanților prin adoptarea OUG 8/18.02.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009, potrivit căreia (art. 1) începând de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe " instituțiile din sectorul bugetar (...) acordă în condițiile legii, tichete de vacanță".
In ceea ce privește data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, dat fiind faptul că în cuprinsul sau nu este prevăzut un alt termen, aceasta este data publicării in Monitorul Oficial, respectiv, 24.02.2009, astfel cum reiese din aplicarea dispozițiilor art. 11 alin.2 din Legea 24/2000 (în vigoare la data promulgării ordonanței), în conformitate cu care "Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară."
C/valoarea tichetelor/voucherelor de vacanță a fost stabilit de alin.4 al articolului 1 din ordonanța, sub acest aspect prevăzându-se că „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal."
Dreptul de a beneficia de voucher de vacanță are configurația unui drept salarial prevăzut de o lege speciala, conferit în condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale, este determinată de efectul forței obligatorii a OUG nr. 8/2009 aprobată cu modificări și completări prin legea nr.94/2014.
In cadrul raportului juridic ce se naște în acest caz, beneficiar este o persoană care are calitatea de salariat, iar cel obligat să acorde voucherul de vacanță este angajatorul salariatului.
Aceste aspecte rezultă din lectura art.l alin.(2) din OUG nr.8/2009 aprobată cu modificări și completări prin legea nr.94/2014 unde se prevede că „Instituțiile publice [...] acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță".
Prin urmare instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este T./ Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. Dispozițiile art. 1 alin.2 din OUG 8/2009 creează in sarcina instituției pârâte obligația de a acorda tichetele/voucherele de vacanta, textul legal fiind clar si nelăsând loc de interpretare contrara.
Astfel, este creată o diferența clara intre angajatorii din sectorul privat, care "pot acorda" aceste vouchere, și instituțiile din sectorul bugetar si celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de alin.2 al art. 1 din OUG 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi bănești.
Diferența este data de caracterul normei legale care, la alin. 2, devine imperativă, obligatorie, nelăsând la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării acestor drepturi.
Niciun act normativ ulterior OUG 8/2009 nu a abrogat aceste dispoziții legale, iar aplicarea acestora nu a fost amânata/prorogata.
Mai mult, intenția legiuitorului de a menține valabilitatea acestor dispoziții legale rezulta din aprobarea OUG 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.
In conformitate cu dispozițiile art. 160 Codul Muncii, "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile si alte adaosuri", iar, potrivit dispozițiilor art. 40 alin.2 lit.c " angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractele individuale de munca".
Așadar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin.2 din OUG 8/2009, coroborate cu dispozițiile art. 160 si 40 alin.2 lit.c Codul Muncii, in sarcina pârâtei a existat aceasta obligație încă de la data publicării ordonanței in Monitorul Oficial, obligație pe care insa acesta nu si-a îndeplinit-o pana in prezent.
Pârâta nu se poate apară susținând ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale întrucât acesteia îi revine obligația de a efectua demersurile necesare in vedere alocării de fonduri.
Astfel, potrivit art.l alin.(3) din OUG Rep nr.8/2009 în forma modificată prin Legea nr.94/2014 „ (3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. "
Aceleași dispoziții se regăsesc și la alin.(3) al art.l din OUGR nr.8/2009, cu excepția faptului că, în loc de sintagma „vouchere de vacanță" se utiliza sintagma „tichet de vacanță".
Așa fiind, legea a prevăzut și prevede că obligația efectuării demersurilor legale în asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanță (tichetelor de vacanță) incumbă pârâtei.
Prin urmare, susținerea în sensul că fondurile necesare nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislația în vigoare, deoarece pârâta cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.
Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile legislației conexe privind drepturile salariaților, cum este OUG nr.8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr.94/2014.
Aceste aspecte au fost reținute în mod constat în jurisprudență (Deciziile nr.288/2010, nr.1365/2009, nr.1304/2009 ale Curții de A. Timișoara/Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale; Decizia nr.4598/R/2012 a Curții de A. București, s. a Vll-a civ., conflicte de muncă și asigurări sociale).
Apreciază astfel că, din culpa exclusivă a pârâtei, oricare ar fi fost cauza după caz, neprevederea sumelor în bugetul anual, chiar și după rectificările bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv, voucherelor de vacanță in perioada 2012 - 2014 de către pârâtă le-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert și constă în privarea nejustificată de dreptul salarial prevăzut de lege.
Apreciază ca obligația pârâtei de a acorda tichetele/voucherele de vacanta pentru perioada 2012 - 2014 nu poate fi executată in natură întrucât in conformitate cu art. 2 alin. 4 din OUG 8/2009, tichetele/voucherele de vacanta au o perioada de valabilitate limitata, acestea neputând fi utilizate de beneficiari decât pana la data de 31 decembrie a anului in care au fost emise.
In conformitate cu dispozițiile Codul Civil anterior, "orice obligație de a face (...) se schimba în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului." (art. 1075 C. civ.) Singura excepție de la transformarea obligației de a face într-o obligație de a plăti despăgubiri o constituia situația în care executarea poate fi făcută de creditor pe cheltuiala debitorului: "Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului" (art. 1077 C. civ.).
In noua reglementare prevăzută de Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, temeiul juridic în baza căruia se poate dispune executarea prin echivalent îl constituie dispozițiile art. 1527 potrivit cărora "creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns sa execute obligația in natura, cu excepția cazului in care o asemenea executare este imposibila. (2) Dreptul la executarea in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa".
Astfel, consideră că singura posibilitate de executare a obligației, in prezent, o constituie acordarea in bani a c/valorii tichetelor/voucherelor de vacanta, in caz contrar dreptul legal al reclamanților rămânând unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natura salariala -neacoperit.
In drept au invocat art.l din OUG nr.8/2009 aprobată prin legea nr.94/2014;art. I pct.2 din legea nr.94/2014,art.l alin.(1) din HG nr.871/2013,art. 40 alin. (2) lit.c) C. muncii,art. 253 C. muncii,art.266 și urm. C.Muncii
În dosar nr._, la data de 23.04.2015 a depus întâmpinare pârâtul M. Finanțelor Publice București - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, având in vedere ca titlul de parte in proces trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecații, concretizat in speța in drepturi bănesti, ca rezultat al raporturilor de serviciu sau de munca încheiate de reclamanți.
In speța, M. Finanțelor Publice nu figurează ca subiect al raporturilor de serviciu încheiate de reclamanți cu angajatorul.
Învederează instanței faptul ca stabilirea si acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de munca sau de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului care are obligația verificării condițiilor de acordare si de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Precizam ca, in situația in care instanța de judecata ar admite ca întemeiata si fondata prezenta acțiune, dreptului reclamanților la sumele solicitate cu titlu de despăgubire, ii corespunde obligația corelativa de plata a acestora doar de către instituția publica parata ce are personalitate juridica si cu care aceasta s-a aflat in raporturi de munca sau de serviciu, si nu de către paratul M. Finanțelor Publice.
Este adevărat ca intre instituțiile publice parate chemate în judecata si M. Finanțelor Publice exista raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere in virtutea obligațiilor legale reciproce si specifice ce le revin in procesul bugetar. In cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, indeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuții de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute in legea bugetului de stat si cu respectarea acesteia.
Procedura legala de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementata de OG 22/2002,
In situația in care va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice si veti proceda la judecarea cauzei si in contradictoriu cu subscrisul, pe fondul cauzei, va rugam sa respingeți acțiunea in contradictoriu cu M. Finanțelor Publice ca neîntemeiata si nefondata.
Pârâtul T. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Potrivit art. 1 alin 1 din OUG 8/2009 începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda în condițiile legii bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță.”
Art. 1 alin 3 din aceeași ordonanață, prevede că „ Voucherele de vacanță se acordă în limita sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelelte categorii de angajatori". .
C. Constituținală, a statuat că „sporurile primite și alte stimulente acordate salariaților prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de constituție. „ (decizia nr 108/14 februarie 2006).
Sintetizând, acordarea vouchereior de vacanță nu poate fi apreciat ca fiind un drept fundamental al salariatului
întrucât T. B. își desfășoară activitatea conform filei de buget alocată de ordonatorul secundar de credite - C. de A. Suceava, iar în filele de buget aferente anilor menționați în cererea de chemare în judecată nu au fost alocate sume pentru plata unor drepturi suplimentare de natura celui solicitat de reclamanți, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Și pârâtul M. Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
OUG nr. 8/2009 instituie categoriile de personal care pot beneficia de tichete de vacanță și stabilește totodată condiția respectării prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat.
Prin urmare, textele de lege învederate sunt aplicabile Instituțiilor publice din sistemul bugetar care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă și prevăd în mod concret limitele și condițiile în care tichetele de vacanță se acordă. In urma interpretării acestora reiese că, de vreme ce nu au fost alocate sume cu această destinație în bugetele pârâtelor, nu puteau fi acordate tichete de vacanță, respectiva prevedere fiind o vocație a angajatului, iar nu un drept al său, care poate fi acordat doar dacă sunt întrunite condițiile legale.
Ideea existenței doar a unei vocații la acordarea tichetelor de vacanță reiese și din cuprinsul art. 4 al. 4 din OUG nr. 8/2009, care prevede că: "(4) Nivelui maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacantă reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe tară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal". Cererea reclamanților la plata maximului prevăzut de lege (6 salarii brute prin echivalent) se suține cu atât mai puțin, cu cât, confom legii, doar angajatorul poate hotărî asupra oportunității acordării tichetelor de vacantă (dacă să le acorde sau nu, iar dacă le acordă - în ce cuantum), instanța de judecată putând lua o astfel de decizie doar cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
În intervalul 2012 - 2014, prin dispoziții iegale succesive, s-a prevăzut în mod expres și imperativ faptul că în bugetele instituțiilor publice nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete de vacanță personalului din cadrul acestora, astfel cum vom arăta mai jos:
Astfel, Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 a prevăzut că: "în bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora".
OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 a prevăzut la art. 2 că: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art, fi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
La fel, prin OUG nr. 103 din 14 noiembrie 201privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9, s-a prevăzut că: "(2) în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță".
Or, dacă în intervalul 2012 - 2014 s-a prevăzut faptul că în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de vacanță, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, este cert că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat era în imposibilitatea de a acorda asemenea drepturi.
Prin OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 8 al. 5, s-a prevăzut faptul că în bugetele pe anul 2015 ale instituțiilor și autorităților publice nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanță și vouchere de vacanță (astfel cum sunt definite prin Legea nr. 94/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanță) personalului din cadrul acestora.
De asemenea, având în vedere că tichetele de vacanță au aceeași natură juridică cu cea a tichetelor de masă, învederează instanței de judecată Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, prin care înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că: "Dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
De asemenea, art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, care conține texte cu un conținut similar1 a fost verificat de C. Constituțională în mai multe rânduri (de exemplu, prin deciziile nr. 297/2018, 1.310/2008, nr. 297/2008, nr. 1.194/2008 și nr. 580/2010) și au fost considerate constituționale.
Prin urmare, obligarea Ministerului Justiției la plata tichetelor de vacanță ar constitui o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești. în acest sens, vă rugăm să observați și Decizia Curții Constituționale nr. 838 din data de 27 mai 2008 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească (reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție), pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și prin care s-a reținut că: „în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental ai separației și echilibrului puterilor, consacrat de ari. 1 alin.(4) din Constituția României, înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora".
Cere să se aibă în vedere la momentul pronunțării asupra cauzei faptul că M. Justiției are exclusiv rolul de a asigura fondurile necesare instanțelor si instituțiilor din subordine, neputând fi obligat direct la plata sumelor solicitate de către reclamanți.
La data de 30.04.2015 a depus la dosar întâmpinare pârâta C. de apel Suceava prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând ca și M. Justiției că potrivit dispozițiilor art. 15, alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 80 / 2010, art. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84 / 2012, 5, alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 29 / 2013 nu au fost prevăzute fonduri pentru acordarea tichetelor de vacanță .
Prin sentința civilă nr. 1644/2015, T. Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., reținând că,
În dosarul nr._, T. B. la termenul de judecată din 19.10.2015 a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului B. în legătură cu cererea formulată de reclamanții J. R., B. C., C. L., B. C., C. L., Balașa M., U. G. D., G. M., V. M., S. E., A. E. D., R. A., B. C., P. R., F. G. G., A. C. M., C. R., M. C., I. B., B. C. I., P. L., C. I. C., M. C., U. G., C. M., A. D., C. A., C. S., D. R., I. M., A. O., Ș. M. C., V. D. N., care, la data de 13.03.2015, aveau calitatea de grefier în contradictoriu cu pârâții: M. Justiției București, C. de A. Suceava, T. B., M. Finanțelor Publice București –prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
A disjuns cererea formulată de reclamanții S. M., M. N., S. I., U. D. M., A. M., V. Hânțescu R., A. M., S. S., A. A., P. C., A. A. - în calitate de moștenitor al numitei L. C., B. C., N. E. I. și R. D., care nu aveau calitatea de grefier la data de 13.03.2015 în contradictoriu cu pârâții: M. Justiției București, C. de A. Suceava, T. B., M. Finanțelor Publice București –prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, dispunând formarea unui nou dosar, cu nr._, pentru a cărui soluționare tribunalul B. este competent potrivti art. 208 din Legea nr. 62/2011. Cererea astfel disjunsă a fost înregistrată sub numărul_ .
Analizând cu prioritate excepția invocată de M. Finanțelor tribunalul stabilește că potrivit art. 36 din NCPC calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Din probele administrate rezultă că reclamanții sunt angajații Tribunalului B. respectiv au avut calitatea de angajați sau sunt moștenitori ai unui fost angajat al Tribunalului B. și nu ai Ministerului Finanțelor Publice. Pe de altă parte M. Finanțelor Publice nu are nici calitatea de ordonator principal de credite pentru T. B.. În aceste condiții cum acest pârât nu are atribuțiuni de asigurare a finanțării drepturilor salariale respectiv a acelor drepturi ce decurg din desfășurarea unor raporturi de muncă rezultă că nu este dată calitatea procesual pasivă a Ministerului Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei instanța reține că la data de 13.01.2015 că reclamanții S. M., M. N., S. I., U. D. M., A. M., V. Hânțescu R., A. M., S. S., A. A., P. C., A. A. - în calitate de moștenitor al numitei L. C., B. C., N. E. I. și R. D. au solicitat acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, fiind invocată OUG8/2009 .
în temeiul OUG 8/2009.
Actul normativ invocat prevedea în intervalul 01.01._14 că instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condițiile legii, tichete de vacanță.
Tichetele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugete locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Începând cu data de 06.07.2014 textul a fost modificat având următoarea formă „Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.
(3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.”
De la 04 iulie 2015 textul are următoarea formă potrivit Legii 173/2015 „Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, care încadrează funcționari publici și/sau personal prin încheierea unui contract individual de muncă, după caz, acordă, în condițiile legii, prime de vacanță numai sub forma voucherelor de vacanță.
(3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.”
Din aceste texte reiese în primul rând că tichetele sau vouchere pot fi acordate indiferent dacă personalul este numit, angajat prin concurs sau în urma încheierii unui contract individual de muncă.
În al doilea rând în aliniatul 3 legiuitorul a stabilit în mod expres că tichetele de vacanță cât și primele de vacanță sub forma tichetelor de vacanță se acordă în condițiile legii .Susținerile reclamanților privind acordarea în orice condiții a tichetelor ar fi fost valabile dacă legiuitorul doar prevedea că trebuie acordate aceste tichete fără a mai face mențiunea „conform legii”. Atâta timp cât s-a făcut trimitere la condițiile legii sunt aplicabile prevederile alin. 3 al art. 2 care arată că aceste tichete sau vouchere de vacanță se acordă numai în măsura în care există sume prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau după caz în bugetele locale .
Or chiar din acțiunea formulată rezultă că reclamanții au invocat faptul că nu există sume necesare în bugetul Tribunalului B. .
Mai mult conform art. 15 alin. 2 din OUG 80/2010 în bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora. Textul a fost aplicabil și în 2013 potrivit art. 9 din OUG 84/2012 . În anul 2014 potrivit art . 5 alin . 2 din OG 29/2013 nu au fost din nou prevăzute sume pentru acordarea tichetelor de vacanță. În fine pentru anul 2015 sunt aplicabile prevederile art. 8 alin 5 din OUG 83/2014care arată că în bugetele pe anul 2015 ale instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora.
În consecință cum nu este îndeplinită condiția prevederii unor sume în bugetul Tribunalului B. rezultă că nu pot fi acordate tichete de vacanță aferente perioadei 2012-2014 reclamanților S. M., M. N., S. I., U. D. M., A. M., V. Hânțescu R., A. M., S. S., A. A., P. C., A. A. - în calitate de moștenitor al numitei L. C., B. C., N. E. I. și R. D. astfel că acțiunea va fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice - Prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași cu sediul în București ., sector 5, cod_ și, pe cale de consecință respinge acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanții: S. M., M. N., S. I., U. D. M., A. M., V. Hânțescu R., A. M., S. S., A. A., P. C., A. A. - în calitate de moștenitor al numitei L. C., B. C., N. E. I. și R. D., prin reprezentant J. R. CNP-_, toți cu domiciliul ales la T. B., .. 8, județul B., privind acordarea unei despăgubiri echivalentă cu contravaloarea voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 acțiune formulată în contradictoriu cu pârâții M. Justiției București, cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. Suceava, cu sediul în Suceava, ., nr. 62, județul Suceava; T. B., cu sediul în B., .. 8, județul B.; M. Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 5, cod_.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul trebuie depus la T. B..
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. T. R.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. CM/13.11.2015
Tehnored. TR/ 21ex./13.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1075/2015.... → |
|---|
