Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 704/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 704/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 3984/40/2014
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.704
Ședința publică din 18.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul H. I. în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți-B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul asistat de avocat Gagos-Z. D., reprezentanta pârâtei – consilier juridic S. A., martorii O. Ș. și F. M. A., lipsă fiind martorul N. A..
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect reconstituire vechime, se află la al șaselea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită; totodată, arată că pârâta a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere de renunțare la proba testimonială cu martorii N. A. și F. M. A., precum și înscrisuri.
Avocat Gagos-Z. D. depune la dosar împuternicire avocațială. Precizează că lasă la aprecierea instanței audierea martorului F. M. A..
Instanța, potrivit art.22 din NCPC dispune audierea martorului F. M. A..
Sub prestare de jurământ sunt ascultați martorii O. Ș. și F. M. A., susținerile acestora fiind consemnate în procese verbale separate atașate la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție necesitatea disjungerii capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata salariului și a sporului de 75% din salariul de bază pentru munca suplimentară prestată zilnic în perioada 3.11._14, la plata salariului și a sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, precum și la plata salariului și a sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de sărbători legale din același interval de timp, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat în iulie 2014, și înregistrarea acestor capete de cerere sub un nou număr de dosar. Totodată, acordă cuvântul și asupra contestației formulate de reclamantul H. I. împotriva Deciziei nr. 77/29.09.2014 emisă de pârâtă.
Apărătorul reclamantului arată că lasă la aprecierea instanței disjungerea capetelor de cerere așa cum a fost pusă în discuție. Cu privire la contestație solicită admiterea acesteia, anularea deciziei contestate, obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada scursă de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 30.09.2014 și până la reintegrarea efectivă pe același post.
Reprezentanta pârâtei arată că este de acord cu disjungerea capetelor de cerere întrucât au solicitat acest lucru și prin întâmpinare. Cu privire la contestația formulată solicită respingerea acesteia. Din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor audiați în cauză precum și din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost sancționat disciplinar.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2014 sub nr._, pe rolul Tribunalului B. reclamantul H. I. în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți-B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1 .anularea ca nelegală a deciziei de concediere nr. 77 din data de 29.09.2014;
2.obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe postul de cioban, post deținut anterior emiterii deciziei de concediere ;
3.obligarea pârâtei să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat în perioada scursă de la data încetării raporturilor de muncă - 30.09.2014 și până la reintegrarea sa efectivă pe același post;
4.obligarea pârâtei la plata salariului și a sporului de 75 % din salariul de bază pentru munca suplimentară prestată zilnic în perioada 3.11._14, la plata salariului și a sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, precum și la plata salariului și a sporului de 100 % pentru munca prestată în zilele de sărbători legale în aceeași perioadă ;
5.obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat în iulie 2014 ;
6.obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, a fost angajatul pârâtei ca cioban la Ferma nr.2 - sector caprine din 2003, cu o întrerupere de aproximativ 2 ani în perioada 2009- 2011. Ultima dată i s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 4/ 28.06.2011 în care a fost înscris salariul de 759 lei lunar și un program zilnic de 8 ore/zi și respectiv 40 de ore/săptămână.
1 . În legătură cu decizia de concediere contestată, a arătat următoarele:
Nu corespunde realității faptul că ar mai fi fost sancționat anterior cu avertisment scris prin Decizia nr. 48/21.05.2014 și cu reducerea salariului cu 10% pe 3 luni prin Decizia nr. 56/ 10.06.2014. Nu i s-au comunicat asemenea decizii, nu a mai fost cercetat disciplinar și nici nu a avut salariul diminuat în această perioadă .
În legătură cu cele 3 abateri disciplinare reținute în sarcina sa prin decizia de concediere, a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea nici uneia dintre ele, după cum urmează:
a) Nu este adevărat că, în ziua de 7.09.2014, ar fi lăsat nesupravegheate animalele pe care le pășuna. În realitate, deși normativul de animale pentru un cioban este de 150 de capre, i s-au dat în pază 220 de capre. În ziua respectivă, a mers cu caprele la păscut la lizieră pe deal și când să plece, câteva capre au rămas în lizieră. S-a întors după ele și, timp de maxim 10 minute, celelalte au rămas nesupravegheate, 12 dintre ele intrând în lanul de lucerna aflat la cea 100 m distanță .
Într-adevăr, 2 dintre cele 12 capre au murit, dar nu se consideră vinovat întrucât el se dusese după celelalte rămase în lizieră, iar puterea sa de supraveghere era depășită din cauza faptului că i s-au dat în pază mai multe animale decât prevedea normativul. Totodată, incidentul a avut loc și din cauza oboselii accentuate întrucât în anul 2014 a lucrat zilnic câte 14 ore, între orele 6,00 - 20,00, iar uneori câte 12 ore/zi ,în intervalul 6,15 - 18,15, fără a beneficia de repaus săptămânal sau zile libere în compensare .
b) Nu este adevărat nici faptul că, în ziua de 8.09.2014, a sustras lucerna cosită de pe terenul unității, ci brațul de lucerna cu care a fost găsit l-a luat cu permisiunea d-lui director, așa cum au procedat și ceilalți ciobani. Când a fost oprit de paznic, a restituit lucerna pe care o luase pentru a o da la calul cu care face naveta de acasă la serviciu .
c) În zilele de 23 și 24 august 2014, nu a lipsit de la serviciu nemotivat, ci a fost învoit de șeful de fermă F. M. cu condiția să își asigure substituirea, lucru pe care l-a făcut. Erau zile de sâmbătă și duminică care, potrivit dispozițiilor legale, sunt zile de repaus săptămânal, a avut niște probleme familiale de rezolvat și în locul său au lucrat ceilalți colegi în fermă, iar la pășunat l-a înlocuit M. E. .
În toate cele 3 cazuri nu este dată condiția vinovăției, condiție prevăzută de art. 247 alin.2 din Codul muncii .
2. În legătură cu drepturile salariale pretinse, a arătat următoarele:
În perioada menționată în petit, a lucrat zilnic câte 12 ore în intervalul 6,15 - 18,15, cu excepția unor luni în care a lucrat zilnic câte 14 ore în intervalul 6,00 - 20,00. A lucrat în fiecare zi de sâmbătă și duminică, precum și în toate zilele de sărbători legale. Foarte rar a primit zile libere.
A mai precizat că, lunar, activitatea celor 10 ciobani era planificată potrivit graficelor anexate și că, în fapt, era o singură pauză de masă dimineața între 9,00 — 9,30. Din aceste grafice rezultă și zilele libere acordate .
Consideră că pentru munca suplimentară zilnică și cea prestată în zilele de sâmbătă și duminică lucrate i se cuvine plata salariului precum și un spor de 75% din salariul de bază potrivit disp. art. 123(2) din Codul muncii, iar pentru zilele de sărbătoare legală lucrate i se cuvine plata salariului plus un spor de 100% din salariul de bază potrivit art.142 (2) din Codul muncii.
În anul 2014, a solicitat efectuarea concediului de odihnă în luna iulie, dar nu a realizat efectiv acest concediu și nici nu i s-a plătit indemnizația de concediu.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu martorii H. G. și M. E. pentru a dovedi situația de fapt în legătură cu cele 3 abateri disciplinare, și proba cu înscrisuri. A mai solicitat ca pârâta să depună graficele pentru activitatea lunară din perioada 3.11._14 și statele de plată din această perioadă, documentația care a stat la baza emiterii deciziei de concediere.
În drept, și-a întemeiat contestația pe disp. art. 266, 268, 80, art.120-art.123 (2),art. 137, art.142 (2) și art. 150 din Codul muncii, art.453 Cod procedură civilă.
Pârâta Stațiunea de cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți-B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a Deciziei de concediere nr. 77 din data de 29.09.2014, a capătului de cerere privind obligarea la reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii și plata unei despăgubiri egale cu salariile de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 30.09.2014 și până la reintegrarea pe post.
A mai solicitat disjungerea capetelor de cerere nr. 4 și 5 prin care reclamantul solicită plata salariului și a sporului de 75% din salariul de baza pentru munca prestată suplimentar în perioada 03.11._14, plata salariului și a sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, precum și plata salariului și a sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, precum și plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat in iulie 2014.
În data de 07.09.2014, reclamantul H. I., angajat pe funcția de cioban, era responsabil cu îngrijirea efectivului de animale, conform fișei postului, însă a lăsat nesupravegheate animalele, astfel acestea au ajuns pe terenurile cultivate cu lucerna, 12 s-au umflat, iar două nu au mai putut fi salvate. În data de 08.09.2014 a fost surprins sustrăgând lucerna cosită de pe terenurile unității. În data de 23.08.2014, reclamantul a lipsit de la activitatea de muls (dimineața și seara), iar în data de 24.08.2014 a lipsit de la muncă.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul își recunoaște faptele, respectiv ca a lăsat animalele nesupravegheate, ajungând în lucerna, însă consideră că puterea sa de supraveghere era depășită. Reclamantul în nota explicativă a arătat faptul că avea cunoștință despre consecințele păscutului în terenurile cu lucerna, însă a considerat că pășunatul de lucerna pentru un interval de "doar" 10 minute nu avea cum să conducă la umflarea animalelor. De altfel, fapta din 07.09.2014 nu este singulară - reclamantul în data de 24.04.2014 având în grijă efectivul de capre, a pierdut una din acestea. O alta abatere - conform notei de relații nr. 592/02.06.2014, reclamantul a lăsat nesupravegheate animalele angajându-se în discuții cu alți salariați, timp în care două au căzut într-un bazin.
Reclamantul nu a respectat atribuțiile stabilite prin fișa postului, respectiv asigurarea securității efectivului de animale pe timpul zilei și respectarea programului de lucru stabilit prin contractul individual de muncă. în data de 23.08.2014 nu a venit la timp la serviciu, în data de 24.08.2014 a lipsit nemotivat întreaga zi, în data de 13.08.2014 a plecat în timpul programului nefiind învoit de directorul unității, în data de 15.08.2014 a întârziat la program, nemotivat a lipsit și în data de 04.05.2014. Salariatul a motivat lipsa de la serviciu prin învoire, însă șefii ierarhici nu au confirmat susținerile salariatului, nu există nici o cerere din partea acestuia.
Referitor la fapta constând în sustragerea de lucerna, reclamantul prin cererea de chemare în judecată arată că nu este adevărat că a sustras lucerna de pe terenul unității, dar afirma că a „restituit lucerna" pe care o luase pentru a o da calului cu care face naveta de acasă la serviciu. De fapt, recunoaște că a fost surprins de paznici sustrăgând lucerna, însă are diverse motivații.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut că nu a mai fost sancționat anterior cu avertisment scris prin Decizia nr. 48/21.05.2014 și cu reducerea salariului cu 10% pe 3 luni prin Decizia nr. 56/10.06.2014- anexează deciziile care poartă mențiunea "am primit un exemplar" și semnătura reclamantului.
Referitor la capetele de cerere nr. 4 și 5 prin care reclamantul solicită plata salariului și a sporului de 75% din salariul de baza pentru munca prestată suplimentar în perioada 03.11._14, plata salariului si a sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, precum si plata salariului si a sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, precum si plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat in iulie 2014, solicită să fie respinse conform foilor de prezenta salariatul nu a efectuat ore suplimentare.
În susținerea întâmpinării a solicitat proba cu înscrisuri și martori. A depus, în copie, înscrisuri: procese-verbale, convocări, adrese, notă explicativă, note de relații, referat, note de constatare, decizii de sancționare, fișa postului.
La primul termen de judecată, cu ambele părți prezente, reclamantul, prin apărător, a invocat excepția nulității absolute a Deciziei nr.77/29.09.2014 emisă de pârâta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți-B..
Prin încheierea de ședință din 18 februarie 2015 instanța a respins excepția nulității absolute a Deciziei nr.77/29.09.2014 emisă de pârâta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți - B. întrucât au fost respectate prevederile art. 252 lit.b din Codul Muncii, angajatorul a consemnat motivul pentru care a înțeles să înlăture apărările acestuia, iar termenul de contestare a măsurii concedierii din motive disciplinare a fost consemnat de angajator.
În ședința publică din 19 mai 2015 martorul H. G. a declarat:
„Sunt secretar științific la Stațiunea C. Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor Popăuți și îl cunosc pe H. I. de 8 ani. În perioada 29 – 30 august 2014 până pe 9 septembrie 2014 am fost desemnat să țin locul șefului de fermă – Ferma de elită caracul. Știu că H. I. era muncitor calificat îngrijitor de ovine în cadrul instituției. Eu doar gestionam în acel interval activitățile din cadrul acestei ferme. Programarea efectivă a activității salariaților din cadrul acestei ferme fusese făcută de șeful de fermă și aprobată de director anterior și am observat că graficul de lucru pentru reclamant era de 14 ore pe zi. Mai arăt că în cadrul stațiunii prin norme interne stabilite de comun acord cu Academia de Științe agricole și silvice fusese stabilit ca un îngrijitor să aibă în pază 150 de animale adulte. Eu personal am văzut un asemenea normativ intern la fostul șef de fermă – U. S.. Știu că în acesta era consemnat că un muncitor trebuie să aibă grijă de 150 de animale adulte iar pentru tineret cred că se consemnase un număr de 200 de capete. Cred că reclamantul avea în grijă 250 – 260 de capre pentru că era cel care gestiona ferma de capre. Eu nu am fost foarte implicat în chestiunea administrativă întrucât eram personal de cercetare. Erau două persoane care se ocupau de capre. Știu că în cadrul stațiunii se creșteau și capre din sectorul particular, din punctul meu de vedere nejustificat. Cred că pe 7 septembrie 2014 a picat anul trecut într-o zi de sâmbătă sau duminică eu am fost anunțat că niște capre au scăpat în lucernă și au trebuit sacrificate. Eu am văzut două animale sacrificate în cadrul fermei dar nu am putut să îmi dau seama dacă erau ale stațiunii sau ale altor persoane. Eu știu că șeful de fermă ar fi trebuit să întocmească documente pentru aceste două animale. Responsabilitățile mele erau limitate pentru perioada respectivă. Mi a adus la cunoștință numita O. D. că acele animale nu erau crotaliate. Știu că programul de activitate de 14 ore era zilnic iar salariații au cerut plata orelor suplimentare. Li s a răspuns că pot să lucreze și 500 de ore pe zi că oricum nu o să primească recuperare. Eu nu am întocmit pontaje în perioada în care gestionam ferma, nu aveam dreptul. Știu că o perioadă salariații au fost plătiți pentru 4 ore suplimentare zilnic. Ulterior știu că aceștia au beneficiat de zile libere în compensare însă nu aș putea să ofer detalii. Aceste lucruri au rezultat din discuțiile pe care le aveam cu șeful de fermă sau chiar cu muncitorii. Nu cunosc nimic în legătură cu fapta din 8 septembrie 2014. Mie nu mi s a adus la cunoștință că în luna august 2014 reclamantul a lipsit de la muncă. Știu că fostul director al stațiunii a încercat eliminarea muncitorilor profesioniști vechi și a încercat să aducă alt personal. Pot afirma că fostul director a ,,măcelărit,, corpul de cercetători științifici. Știu măcar un exemplu în persoana inginerului U. S. care a și câștigat un proces la tribunal . Mai sunt încă vreo 6 care nu au făcut acțiune. Știu că reclamantul trebuia să fie calificat pentru a și desfășura activitatea și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu. În cadrul stațiunii se puteau întâmpla accidente de aceeași natură, respectiv moartea unor animale, consider datorită alergiilor la medicamente sau la hrană, ține de biochimia fiecărui animal și arăt că în cadrul stațiunii s au mai întâmplat accidente de acest gen ocazional. Știu că multe animale consumă lucernă dar nu toate fac acest fenomen de timpanită ( se umflă stomacul și crapă).”
În ședința publică din 18 iunie 2015 au fost audiați martorii O. Ș. și F. M. A..
Martorul O. Ș. a declarat:
„Îl cunosc pe H. I. de mult timp, eu lucrez la stațiune din 1981și, cred că reclamantul H. I. a fost angajat după revoluție în calitate de îngrijitor ovine. Eu sunt tehnician veterinar. La data de 7.09.2014 am fost sunat acasă și mi s-a spus că sunt 13 capre umflate. Știu că una dintre acestea a murit, a crăpat, iar a doua a fost sacrificată. Acestea s-au umflat pentru că au mâncat trifoi. Nu trebuiau să mănânce trifoi. Celelalte 9 capre au fost salvate s-a făcut tratament la ele. Caprele erau în responsabilitatea lui H. I.. În ultima perioadă nu s-a mai întâmplat să fi murit capre datorită consumului de trifoi., Totuși au mai existat situații în care acestea anterior datei de 7 septembrie 2014 au fost scăpate în trifoi chiar de alți angajați dar au fost salvate. Nu știu dacă pe 23 sau pe 24 august reclamantul a lipsit de la serviciu. Știu că reclamantul a mai fost chemat la comisia de disciplină o dată pentru un ied pierdut, încă o dată pentru un incident cu o capră și respectiv în legătură cu incidentul pentru care este cercetat în această cauză. Știu că angajații nu au voie să ia lucernă de pe terenul societății. Nu l-am văzut pe reclamant la 8.09.2014 luând lucernă de pe terenul unității. Nu era în sarcina mea să verific existența normativelor în ceea ce privește numărul de animale ce trebuiau îngrijite de un angajat al stațiunii. Animalele sunt înmatriculate cu numărul matricol obligatoriu și sunt înregistrate și la APIA. Știu că mai cad numerele matricole, bagă capul pe la uluc și cad numerele matricole. Se întâmplă des acest lucru dar numerele matricole sunt puse imediat la loc. Cele 13 capre umflate la 7.09.2014 erau ale stațiunii. Cele 2 animale care au murit la 7.09.2014, respectiv au fost sacrificate erau ale stațiunii. Nu avem voie să ținem capre ale altor persoane fizice. Au fost chiar efectuate controale în acest sens. Înainte de acest incident se puteau ține animale străine. Chiar exista o lege că fiecare îngrijitor putea ține 13 oi, dar acum nu se mai poate acest lucru și nici în septembrie 2014. I. știe acest lucru. Știu că reclamantul a lucrat și sâmbăta și duminica dar există un grafic prin care personalul beneficiază de zile libere în alte zile din săptămână decât sâmbăta și duminica. Nu e treaba mea să verific dacă reclamantul a fost liber sau nu. Știu că există un grafic dar nu știu dacă reclamantului i s-au dat zile libere sau nu. Știu că îngrijitorii sunt instruiți în legătură cu necesitatea supravegherii animalelor. Li s-a spus îngrijitorilor că lucerna este toxică în perioada în care este verde și nu trebuie lăsate animalele să consume lucerna, este pășune pentru oi. Nu sunt garduri care să delimiteze pășunea de oi de lucernă și sunt situații în care îngrijitorul mai scapă animalele în lucernă. Numerele de înmatriculare sunt atașate cu un clește iar aceste numerele pot sări atunci când animalele sunt hrănite la sistemul cu uluce. La acel sistem caprele trebuie să introducă partea din corp printre niște uluce și astfel este posibil ca acele numere de înmatriculare să sară de la ureche. La o perioadă de timp acestea se completează. Și la strungă e posibil să sară acele numere de înmatriculare chiar de la soare pentru că materialul este casant. Ca să identifice acel animal trebuie să iei toate caprele să le verifici. Ele sunt înmatriculate pe ani. Dacă era o capră din afara stațiunii a unei alte persoane eu puteam să îmi dau seama. I. știe că nu are capre străine în unitate. Este unitate de stat și din acest motiv nu avem voie să ținem capre din altă parte. În orice hârtie se specifică dacă animalele au sau nu număr de înmatriculare. Și în caiete se specifică acest lucru. Eu nu am intenționat să semnalez faptul că animalul nu este din cadrul stațiunii. Una dintre capre trebuia să fie luată de către reclamant și să îi plătească valoarea. Acest lucru nu s-a întâmplat. Capra și acum este în frigider.”
Martorul F. M. A. a declarat:
„Sunt șef Fermă Zootehnică. Îl cunosc pe H. I. din 2013 de când lucrez la stațiune. Reclamantul a lipsit de la serviciu în mai multe rânduri. Acesta nu respecta programul respectiv, întârzia. La data de 23 august și respectiv 24 august 2014 am făcut controlul în fermă și am observat că acesta lipsește. Exista un program stabilit pe care acesta trebuia să îl respecte. Programul era stabilit în funcție de angajați. În luna august 2014 era stabilit un program de lucru pe care oamenii trebuiau să îl respecte. Activitatea în zootehnie nu este de 8 ore zilnic . Se lucrează suplimentar dar se acordă zile libere în lunile de iarnă când activitatea se restrânge. În perioada 7 – 8 septembrie 2014 cred că am fost în concediu. În zootehnie ar trebui să existe norme, știu că au existat în legislația veche. În luna septembrie de exemplu într-un an un îngrijitor ar trebuie să aibă grijă de un număr de 250 de animale cu tot cu tineret. Numărul de animale dat în grijă se stabilește în funcție de perioada din an. Din 2013 de când sunt la stațiune nu știu să fi murit vreo capră datorită consumului de trifoi. Cred că s-a umflat o oaie de la consumul de soia. Din câte știu eu nici un alt angajat din cadrul stațiunii nu a scăpat capre în lucernă. În afara amenințării pentru animale se distruge și cultura de lucernă. Consider că o capră trebuie să pască cel puțin 20 – 25 de minute pe o solă cu lucernă pentru a se umfla. Depinde acest interval și de perioada din zi, respectiv dacă este cu rouă sau dacă este o vreme ploioasă perioada poate să mai scadă. Documentul care a fost prezentat de apărătorul reclamantului este un grafic de prezență care se semnează la începutul lunii. Aceasta nu este o fișă de pontaj, este o planificare. În cadrul stațiunii nu se cresc și animale din afara unității. Animalele sunt marcate, au crotaliu individual. Din experiența mea aceste crotalii mai pot să pice de la ureche, se agață la gard, respectivul material este casant, pot să cadă de la soare. Din ce știu eu salariații nu au voie să ia din lucerna cosită. Reclamantul nu a beneficiat de zile libere în compensație pentru că a plecat în luna septembrie.”
La termenul din 18 iunie 2015 s-a disjuns soluționarea capetelor de cerere având ca obiect:
- obligarea pârâtei la plata salariului și a sporului de 75% din salariul de bază pentru munca suplimentară prestată zilnic în perioada 3.11._14, la plata salariului și a sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, precum și la plata salariului și a sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de sărbători legale din același interval de timp,
- obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat în iulie 2014, și dispune înregistrarea acestor capete de cerere sub un nou număr de dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin Decizia nr 77 din 29 septembrie 2014 Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți-B. a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de munca a numitului H. Iounț în temeiul art 61 litera a din Codul Muncii și art 248 alineatul 1 litera e din același act normativ . A reținut in sarcina acestuia că la data de 7 septembrie 2014 fiind responsabil cu îngrijirea efectivului de animale conform fișei postului a lăsat nesupravegheate animalele și acestea au ajuns pe terenurile cultivate cu lucernă iar 12 dintre ele s-au umflat și două animale nu au mai putut fi salvate . S-a mai reținut că la data de 8 septembrie 2014 acesta a fost surprins sustrăgând lucernă cosită de pe terenurile unității . Angajatorul a mai reținut și o faptă de absență nemotivată arătând că la data de 23 august 2014 angajatul a lipsit de la activitatea de muls de dimineață si seara iar la data de 24 august 2014 a lipsit de la muncă. In decizie s-a menționat că salariatul a încălcat prevederile din fișa postului cu privire la regulile de disciplina muncii în unitate si că a fost sancționat anterior prin Decizia 48 din 21 mai 2014 cu avertisment scris și prin Decizia nr 56 din 10 iunie 2014 cu reducerea salariului de bază pe durata de 3 luni cu 10% .
Reclamantul a contestat această decizie arătând în primul rând că aceasta nu respectă condițiile de formă stabilite de Codul Muncii . Totusi instanța analizând excepția prin încheierea menționate mai sus din 18.02.2015 a respins excepția nulității absolute a deciziei .
Pe de altă parte reclamantul a menționat că nu se face vinovat de săvârșirea celor 3 fapte întrucât in primul rând el a avut grijă de un număr mai mare de animale decât stabileau normativele în vigoare . Totuși nici din cerere nici din precizările ulterioare nu rezultă care ar fi fost actele normative la care se referă reclamantul. În plus martorii audiați în cauză au menționat că la nivelul Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți-B. nu există normative cu privire la numărul de animale ce trebuie îngrijite dar acesta în principiu se ridică la un efectiv de 200- 250 de capete cu tot cu tineret. În aceste condiții reclamantul a încălcat atribuțiile stabilite prin fișa postului privind asigurarea securității efectivului de caprine pe timpul zilei și a săvârșit o abatere disciplinară la data de 7 septembrie 2014 când datorită lipsei de supraveghere a animalelor încredințate acestuia două capre au murit.
În legătură cu fapta din data de 8 septembrie 2014 instanța reține că acesta a recunoscut ca a fost surprins de paznicii unității în timp ce încerca să ia lucerna cosită de pe terenurile acestei stațiuni . Reclamantul a menționat însă că acest lucru era în obișnuința angajaților petrecându-se cu voia conducerii unității. Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a adus la cunoștință că într-adevăr salariații stațiunii puteau prelua cantitatea de lucernă de pe terenurile unității în vederea hrănirii animalelor personale .
În ceea ce privește cea de a treia fată, lipsa de la serviciu a fost relevată și de martorul F. M. A. cel care avea în atribuțiile de serviciu verificarea aspectelor legate de activitatea salariaților aflați în subordinea sa printre care și reclamantul . În acțiune acesta a menționat că a asigurat substituirea pentru perioada indicată în decizia de concediere dar niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a confirmat că acesta ar fi asigurat substituirea si ca ar fi avut acceptul conducerii pentru a lipsi la 23 august 2014 și 24 august 2014.
Conform fișei postului aflata in copie la filele 51-52 dosar, în care reclamantul a consemnat că a luat la cunoștință la data de 28 iunie 2011, acesta avea obligația de a asigura securitatea efectivului de caprine pe timpul zilei, de asigurare integritatea mijloacelor fixe și a inventarului primit si respectiv de a participa efectiv la activitate conform graficului din timp stabilit . Reclamantul a menționat că în ceea ce privește prima faptă nu se poate vorbi despre săvârșirea unei abateri disciplinare intrucât caprele ce au murit nu erau ale Stațiunii de C. Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți-B.. Acest punct de vedere a fost insă infirmat de către martorii audiați în cauză care au adus la cunoștința instanței că în cadrul efectivului primit spre supraveghere de către reclamant nu se aflau capre ale unor persoane fizice străine.
Rezultă așadar că reclamantul a săvârșit cele trei faptei consemnate de către angajator în decizia nr 77 din 29 septembrie 2014 așa că se impunea atragerea răspunderii disciplinare .
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii tribunalul constata ca angajatorul a avut în vedere prevederile art 250 din Codul Muncii. Potrivit acestui text angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Instanța observă că reclamantul prin cerere a precizat că nu a mai fost sancționat disciplinar anterior iar deciziile despre care face vorbire angajatorul nu i-au fost comunicate niciodată . Susținerile acestuia sunt însă infirmate de înscrisurile aflate în copie la filele 42-46 dosar din care rezultă că la data de 28 mai 2014 reclamantul a fost sancționat cu avertisment scris pentru altă faptă disciplinară pe decizie existând mențiunea acestuia că a primit un exemplar si semnătura iar prin decizia din 10 iunie 2014 reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe durata de 3 luni cu 10% și pe aceasta existând mențiunea că a primit un exemplar si semnătura reclamantului.
Rezultă așadar că în condițiile in care reclamantul a mai fost sancționat disciplinar anterior de două ori este justificată măsura dispusă de angajator de încetare a contractului individual de muncă, în temeiul art 61 litera a din Codul Muncii .
În raport cu cele consemnate tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei numărul 77 din 29 septembrie 2014 cât și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată în raport cu această contestație.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Disjunge soluționarea capetelor de cerere având ca obiect:
- obligarea pârâtei la plata salariului și a sporului de 75% din salariul de bază pentru munca suplimentară prestată zilnic în perioada 3.11._14, la plata salariului și a sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, precum și la plata salariului și a sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de sărbători legale din același interval de timp,
- obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat în iulie 2014, și dispune înregistrarea acestor capete de cerere sub un nou număr de dosar pentru care fixează termen de judecată la data de 1.09.2015, pentru care părțile au termen în cunoștință.
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul H. I., CNP_, cu domiciliul în satul Costești, ., împotriva Deciziei nr. 77/29.09.2014 emisă de pârâta Stațiunea de cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Popăuți-B., C._, cu sediul în localitatea Răchiți, județul B..
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Plecată în C.O. semnează locțiitor P. grefier,
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Plecate în C.O. semnează Președinte complet,
Red. C.M./13.08.2015
Tehnored. P.R./13.08.2015
5 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 168/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Despăgubire. Sentința nr. 866/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
