Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 576/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 576/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 576/2015
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.576
Ședința publică din 19.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâta . B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal și reprezentanta pârâtei – avocat P. C. S..
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect contestație decizie de concediere, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Se procedează la identificarea reclamantului B. P. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..105, ., ..
Avocat P. C. S. depune la dosar împuternicire avocațială.
Reclamantul precizează că renunță la judecata capătului de cerere privind contravaloare indemnizație concediu de odihnă pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2014.
Se procedează la luarea undei declarații reclamantului B. P., susținerile acestuia fiind consemnate în proces verbal atașat la dosarul cauzei.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea probei cu înscrisuri și cu martorii indicați în întâmpinare în legătură cu necesitatea restructurării postului, pentru orele suplimentare.
Reclamantul arată că este de acord cu martorii propuși de pârâtă și solicită admiterea probei cu martorii H. A. și Caprian V., ceilalți doi dispeceri.
Reprezentanta pârâtei arată că societatea nu contestată faptul că au existat trei posturi de dispeceri iar acum există doar două posturi de dispeceri.
Reclamantul înmânează reprezentantei pârâtei copie de pe răspunsul la întâmpinare în care se arată că reclamantul a efectuat un număr de 296 de ore suplimentare.
Instanța pune în discuție necesitatea disjungerii judecării capetelor de cerere din acțiunea formulată de reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâta . B. privind obligarea la plata orelor suplimentare efectuate în intervalul 01.01._14; obligarea la plata orelor normale lucrate în luna martie 2013 și respectiv octombrie 2014; obligarea la plata indemnizației pentru concediile de odihnă neefectuate pentru perioada 01.01._14 și obligarea la plata daunelor morale. Totodată, acordă cuvântul la fond asupra primelor trei capete de cerere.
Reclamantul arată că este de acord cu disjungerea așa cum a fost pusă în discuție. Cu privire la contestația împotriva deciziei de concediere solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată întrucât postul său a fost desființat din rațiuni economice și nu din vina sa. Postul a fost desființat doar scriptic dar nu și faptic. Activitatea societății se desfășoară tot cu trei dispeceri. Este cel mai vechi în societate având gradul profesional cel mai mare, și fiind singurul specialist în domeniu cu atestat acreditat de ARR. Nu a fost niciodată sancționat și nu a creat vreun prejudiciu societății. Când se restructurează un post unitatea trebuie să facă o verificarea profesională. În aceeași perioadă a fost restructurat și postul soției sale astfel că situația financiară în cadrul familiei este deosebită.
Reprezentanta pârâtei arată că este de acord cu disjungerea așa cum a fost pusă în discuție. Solicită respingerea primelor trei capete de cerere și menținerea deciziei de concediere ca fiind temeinică și legală. Desființarea postului reclamantului a avut o cauză reală și serioasă fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.65 alin.1 din Codul muncii. Societatea și-a restructurat activitatea și nici o altă persoană nu a fost angajată pe postul reclamantului. Reclamantul nu a avut tocmai o atitudine impecabilă la serviciu. Reclamantul presta activitate și în folosul altei societăți.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 3 martie 2015 sub nr._, pe rolul Tribunalului B., reclamantul B. P. a chemat in judecata pârâta . B. formulând contestație împotriva deciziei de concediere nr.385 din 06.02.2015 prin care pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă, în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea deciziei de concediere nr. 385 din 06.02.2015;
- reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, conform art. 80 alin. 2 din Codul Muncii;
- obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate și majorate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă deținută anterior concedierii;
- obligarea la plata orelor suplimentare lucrate si care nu au fost plătite in perioada 01.01._14 (904 ore in 2012, 880 ore in 2013 si 666 ore in 2014);
- obligarea la plata concediilor de odihna neefectuate si care nu au fost plătite in perioada 01.01._14;
- obligarea la plata unei despăgubiri morale in cuantum de 5000 iei, întrucât au fost lezate demnitatea si imaginea sa.
În motivare a arătat că, în fapt, la data de 01.08.2000 a încheiat cu intimata contractul individual de muncă nr._ din 15.08.2000.
În urma acestui contract, și-a respectat toate obligațiile fată de angajator, atât în ce privește clauzele contractuale, cât si în ce privește clauzele Regulamentului de ordine interioară.
La data de 06.02.2015, intimata a emis decizia de concediere nr. 385/06.02.2015, prin care s-a dispus concedierea lui în baza art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, concediere pe care o apreciază ca abuzivă, neîntemeiată, nelegală și nejustificată.
Solicită admiterea acțiunii sale întrucât nu a avut în toți acești ani, nici o abatere disciplinară, decizia a fost emisă fără o cercetare prealabilă deoarece pe funcția pe care a lucrat, mai sunt încă doua persoane (în total erau 3 pe funcția de impiegat de mișcare), si nu au fost stabilite criterii de disponibilizare, el având gradul profesional cel mai mare, vechimea cea mai mare și de asemeni fiind singurul specialist in domeniu cu atestat acreditat de ARR, locul de muncă nu a fost desființat, ceilalți doi salariați care au rămas lucrează unul o zi, iar celalalt o zi cate 16 ore zi, 7 zile pe săptămâna, respectiv zilnic de la ora 4 dimineața până la orele 20 seara, așa cum prevăd normele de funcționare in baza licenței de funcționare a autogării din cadrul societății.
Potrivit dispozițiilor art.65 alin.1 si 2 din Codul muncii desființarea locului de munca trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
La momentul concedierii, societatea nu avea dificultăți economice si nici încasări slabe așa cum se susține în preavizul de concediere.
Simpla invocare in preavizul de concediere a încasărilor slabe din ultimele luni si a dificultăților economice nu este de natura a demonstra o cauza reala si serioasa a desființării locului de munca, mai ales ca prin disponibilizarea sa unitatea nu a redus cheltuielile salariale, acestea fiind acordate ca ore suplimentare celorlalți 2 salariați.
În dovedirea acțiunii a arătat că înțelege să se folosească de probe ce se vor solicita în funcție de posibilitatea de dovedire a faptelor si de capetele de cerere formulate, probe cu acte, expertiza si martori si orice altă probă necesară cauzei si raportată din nou la capetele de cerere ale acesteia.
A atașat, în copie, înscrisuri: carte de identitate; decizia de concediere nr. 385 din 06.02.2015; preaviz nr. 362/09.01.2015; carnet de munca . nr._;
A mai precizat că își rezervă dreptul să formuleze cerere pentru probele a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 266- 269 din Codul Muncii.
Pârâta . B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivare a arătat că Decizia de concediere nr.385/06.02.2015 a fost emisă în conformitate cu prevederile Codului muncii, Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, desființarea locului de muncă fiind efectivă, având o cauza reală și serioasă.
La data de 09.01.2015 s-a comunicat către reclamant preavizul nr.362 prin care i s-a adus la cunoștință încetarea contractului individual de muncă, la împlinirea termenului de preaviz, ca urmare a restrângerii activității determinate de situația economică a societății, măsurilor de reorganizare și restructurare. Au fost menționate motivele ce nu țin de persoana salariatului care determină concedierea, respectiv desființarea locului de muncă ocupat de către contestator ca urmare a restrângerii activității societății din motive financiare. Măsura desființării postului din structura societății a fost reală iar la data concedierii nu existau posturi vacante pe care să poată fi încadrat reclamantul.
Desființarea locului de muncă al reclamantului a fost hotărâtă în mod statutar și fundamentată pe aspecte de natura economică și organizatorică. Sub acest aspect nu sunt relevante datele legate de profitul înregistrat de societate ci dacă decizia de eficientizare a activității departamentului în care lucra reclamantul are la bază o cauza reală, neputându-i-se cere unui comerciant să întârzie luarea măsurilor de reorganizare a activității chiar și până în momentul în care începe să înregistreze pierdere economică.
Or, din aceasta perspectiva, data fiind situația învederată, probleme în derularea contractelor încheiate, reducerea semnificativa a contractelor de prestări servicii, reducerea traseelor începând cu anul 2014, nu se mai justifica menținerea unui număr de 3 dispeceri. A solicitat să se aprecieze că desființarea postului reclamantului a avut la baza o cauză reală și serioasă și că desființarea locului de munca al reclamantului este efectivă fiind astfel îndeplinite condițiile art.65 al.1 din Codul Muncii. Faptul că reducerea și restructurarea postului a fost una efectivă și reală este demonstrată și de faptul că în prezent nici o altă persoană nu a fost angajată pe postul restructurat. Societatea are un Contract de prestări servicii cu o societate ce asigură serviciul de pază și control acces autogară, substituind din atribuțiile dispecerului.
Privind cercetarea prealabilă a precizat că nu era necesară pentru reclamant această modalitate de încetare Contract individual de munca iar în privința abaterilor disciplinare ( aspect fără legătură cu cauza) a precizat totuși că au existat, mai multe, contrar susținerilor reclamantului. A atașat în probatoriu câteva din Notele explicative date de reclamant, referat si documente vizând abaterile acestuia de la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Privind orele suplimentare solicitate, a precizat faptul că acestea au fost achitate conform Contractului colectiv de munca la nivel de unitate art.44 si Regulamentului intern art.13. (anexam extrase). De asemeni, a atașat fluturașii - stat plata aferenți perioadei 01.02._15 din care rezultă faptul că au fost achitate orele suplimentare efectuate.
Pretențiile privind orele suplimentare nu sunt explicite, în ce constau, mai mult se poate observa cum reclamantul, cu rea intenție, pare să treacă cu vederea orele suplimentare ce i-au fost achitate. Nu explică câte ore suplimentare efectua lunar, câte i-au fost aprobate prin cererile adresate conducerii unității, câte au fost achitate s.a. Cert este că la plata drepturilor salariale i s-au acordat și orele suplimentare efectuate ori au fost compensate cu timp liber corespunzător.
Concediul de odihna neefectuat poate fi compensat in bani doar la încetarea contractului de muncă și pe cale de consecință el se regăsește pe ultimul fluturaș/stat de plata.
Referitor la capătul de cerere reprezentând despăgubirile morale solicitate, a cerut a fi respins ca nefondat.
Faptul că societatea se află in dificultate economică și a desființat postul reclamantului nu poate conduce la concluzia că acestuia i-au fost lezate personalitatea si prestigiul profesional.
În susținerea apărărilor a atașat, în copie, următoarele documente: fluturasii de salariu ; răspunsul comunicat reclamantului urmare a solicitărilor adresate subscrisei; referat si documente privind abaterile disciplinare ale reclamantului; extras contract prestări servicii si paza; extras proces/verbal CA privind restructurarea postului; extras Regulamentul intern si Contract colectiv de munca cu reglementari privind orele suplimentare efectuate de angajați; balanța sintetica februarie2015 atestând pierderea fiscala.
A mai solicitat admiterea probei cu martorii S. G. si M. D..
A mai precizat că își rezervă dreptul completării probatoriului si cu alte mijloace de proba a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a reiterat motivele arătate în contestație. În plus a consemnat că în raport cu întâmpinarea formulată de către pârâtă a rezultat că nu i-au fost plătite sumele reprezentând drepturi salariale pentru un număr de 1372 ore suplimentar și înțelege sa formuleze un nou capăt de cerere privind neplata drepturilor salariale pentru număr de 296 de ore lucrate în regim normal și neplătite .
La ultimul termen de judecată tribunalul a pus în discuție necesitatea disjungerii capetelor de cerere privind obligarea la plata orelor suplimentare ,la plata concediilor de odihnă neefectuate și la plata unei despăgubiri morale întrucât în legătură cu aceste capete de cerere formulate s-a solicitat administrarea uni probatoriu suplimentar .Având în vedere faptul că acțiunea privind contestarea deciziei de concediere, acordarea unor despăgubiri cu titlu de drepturi salariale și reintegrarea pe postul deținut anterior este în stare de judecată instanța in temeiul art. 139 alineatul 5 din noul Cod de Procedură Civilă va dispune disjungerea soluționării ultimelor trei capete de cerere formulate de reclamant și înregistrarea acestora sub un nou număr de dosar .
Cu privire la contestația formulată de B. P. tribunalul observă că prin Decizia 385 din 6 februarie 2011 . B. a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alineatul 1 din Codul Muncii arătând că aceasta se datorează restrângerii activității .Anterior la data de 9 ianuarie 2011 pe numele reclamantului a fost emis un preaviz de concediere în care s-a arătat că urmează a fi concediat salariatul întrucât situația economică națională în transportul de persoane a cunoscut o scădere considerabilă iar din planul de producție și veniturile realizate în anul 2014 la nivelul societății a rezultat o scădere a venitului și limitarea posibilității dezvoltării proiectelor .
Reclamantul a apreciat în primul rând în legătură cu decizia de concediere că nu ar exista acea cauză reală si serioasă privind desființarea locului de muncă ocupat . Tribunalul arată în acest sens că prevederile art. 65 alineatul 1 din Legea 53/2003 stabilesc că desființarea locului de muncă trebuie să fie efective și să aibă o cauză reală și serioasă . Reclamantul în contestație a menționat că situația economică a societății nu impune desființarea postului pe care l-a ocupat mai ales în condițiile în care societatea a obținut profit in ultimul an de activitate . Totuși în prevederile art. 65 din Codul Muncii legiuitorul nu a stabilit că desființarea locului de muncă trebuie să aibă la bază o dificultate economică a societății ci că trebuie doar ca angajatorul să invoce o cauză reală și serioasă. În speța de față ,așa cum s-a consemnat în decizia de preaviz, angajatorul a făcut trimitere la nerealizarea planului de venituri și cheltuieli realizat pe anul 2014 și respectiv la perspectivele de realizare a încasărilor în anul 2015 . Explicațiile dată de . B. în legătură cu situația economică națională, care a presupus o scădere considerabilă în ceea ce privește transportul de persoane este suficientă pentru a determina tribunalul să considere că desființarea locului de muncă a avut o cauză reală și serioasă .
Articolul 65 din Codul Muncii nu permite instanței să se substituie conducerii administrative a societății și deci implicit să verifice dacă motivele pentru care s-a dispus desființarea locului de muncă ar fi întemeiate din punct de vedere economic .
Desființarea locului de muncă a fost efectivă atâta timp cât părțile din prezenta cauză au confirmat că din cele trei posturi de impiegat de mișcare după emiterea deciziei au mai rămas două posturi și nu a fost angajată nici o altă persoană pe postul respectiv .În privința preluării atribuțiilor de serviciu de către alte persoane respectiv de către instituții sau societăți din afara entității economice instanța reține că și contractul de prestări servicii la care a făcut referire . B. în ceea ce privește activitățile de pază poate fi o măsura economică dispusa de către administrația societății ce se substituie noțiuni constituționale de libertate economică a întreprinzătorilor (art. 45 din Constituție) .
Totuși contestația formulată de reclamant se găsește întemeiată sub un alt aspect . Prevederile art. 65 din Codul Muncii stabilesc că trebuie să aibă loc o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului . Legiuitorul nu a stabilit criteriile de analizat în ceea ce privește emiterea unei decizii de concediere în temeiul articolului 65 alineatul 1 dar în speța de față așa cum s-a precizat mai sus angajatorul a dispus desființarea unui post de impiegat de mișcare din cele trei existente in organigrama societății. Nici decizia de concediere și nici în documentația depusă ulterior angajatorul nu a precizat de ce a fost necesară concedierea tocmai a reclamantului în raport cu celelalte două persoane care se aflau în aceiași situație .
Pentru a se considera că desfacerea contractului de muncă se face pentru motive care nu țin de persoana salariatului trebuiau avute în vedere criterii obiective maia ales în condițiile în care reclamantul a precizat că avea vechimea în funcție cea mai mare și era singurul autorizat RAR să ocupe postul de impiegat. Ar fi trebuit ca angajatorul să stabilească în ce condiții se face selecția salariatului căruia urmează să-i înceteze raportul de muncă atâta timp cat existau trei persoane care se aflau în aceiași situație . În caz contrar dacă angajatorul a dispus desființarea unui anumit post ocupat de către un anumit salariat aflat într-o situație echivalentă ,din punctul de vedere al postului ocupat, cu alte două sau trei persoane rezultă ca nu sunt îndeplinite cerințele art. 65 atâta timp cât concedierea se face pentru motive care țin de persoana salariatului . O dovadă în plus în legătură cu cele prezentate este și faptul că prin întâmpinare societatea a adus la cunoștință că deși nu a fost sancționat disciplinar reclamantul din prezenta cauză a fost cercetat și există mai multe note explicative data de acesta în legătură cu activitatea desfășurată .
În consecință din acest punct de vedere nu sunt îndeplinite cerințele art. 65 alineatul 1 din Codul Muncii. Tribunalul va admite contestația în temeiul art. 80 din Codul Muncii va anula decizia de încetare a raporturilor de muncă, va reintegra reclamantul pe postul deținut anterior și va obliga societatea la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze acesta.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
I. Disjunge judecarea capetelor de cerere din acțiunea formulată de reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâta . B. privind:
- obligarea la plata orelor suplimentare efectuate în intervalul 01.01._14;
- obligarea la plata orelor normale lucrate în luna martie 2013 și respectiv octombrie 2014.
- obligarea la plata indemnizației pentru concediile de odihnă neefectuate pentru perioada 01.01._14:
- obligarea la plata daunelor morale .
Dispune înființarea unui nou dosar și fixează termen de judecată la data de 18.06.2015.
II. Admite contestația formulată de reclamantul B. P., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..105, ., ., în contradictoriu cu pârâta . B., CUI_, cu sediul în municipiul B., ., județul B..
Anulează Decizia nr. 385/06.02.2015 emisă de pârâta . B..
Obligă pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior concedierii și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 07.02.2015 până la data reintegrării efective pe post;
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./25.06.2015
Tehnored. C.L./25.06.2015
5 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 584/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
