Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 514/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 514/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 514/2015
DOSAR NR._ litigiu de muncă
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 514
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul P. G. domiciliat în satul Cătămărăști Deal, . B. și pârâta . T. N., ., județul N..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 ianuarie 2015, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „1 D.” SRL Tg. N., - solicitând anularea deciziei nr. 564/2014 de încetare a contractului individual de muncă și reîncadrarea pe postul anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești începând cu data de 17.11.2014, calculate la nivelul unui salariu de 2.000 lei lunar.
În motivarea în fapt a cererii sale, reclamantul a arătat că la angajare a convenit cu administratorul societății să înceapă activitatea de la 17.11.2014 cu un salariu lunar de 2.000 lei, însă la data de 19 noiembrie 2014 i s-a înmânat spre semnare contractul individual de muncă în care era trecut un post cu studii medii (în loc de superioare) și un salariu de 900 lei, astfel încât a refuzat să-l semneze. În acest context i s-a comunicat să aștepte că i se va rezolva problema, însă la data de 24 noiembrie 2014 a primit un mesaj pe telefonul mobil să nu se mai prezinte deoarece nu mai este nevoie de serviciile sale. Cu toate intervențiile sale la Inspectoratul Teritorial de Muncă N., nu a mai fost primit la lucru, iar la data de 14.01.2015 i s-a comunicat la domiciliu prin poștă decizia nr. 564/2014 de încetare a contractului individual de muncă, deși nu semnase un asemenea contract.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât între părți nu a existat un raport juridic de muncă, chiar reclamantul recunoscând că nu a semnat un contract de muncă.
S-a mai arătat că acțiunile I.T.M și sancțiunile aplicate și mediatizarea lor au determinat unitatea „să facă mai mult decât obligă legea sub aspectul comunicării în REVISAL”.
Într-adevăr, datorită neglijenței personalului, contractul de muncă nr. 555/18.11.2014 nu a fost semnat de reclamant cu toate că s-a comunicat conducerii că era semnat. Pentru a se evita alte sancțiuni din partea inspectorilor I.T.M a fost comunicată declarația REVISAL în care reclamantul figura ca fiind încadrat în funcția de tehnician cu o retribuție de bază de 900 lei, „așa cum s-a convenit pentru viitor în cazul în care ar fi trecut perioada de probă”. Abia ulterior s-ar fi constatat lipsa semnăturii, însă reclamantul a refuzat să mai semneze contractul în aceste condiții, ridicând alte pretenții decât cele inițiale.
S-a mai arătat că a fost întocmită și comunicată Decizia nr. 564/02.12.2014 de încetare a raporturilor de muncă, cu toate că acestea nu existau în deplinătatea lor, „doar pentru a se evita sancțiuni din partea organelor de control din domeniu” iar pentru cele trei zile în care s-a prezentat la locul de muncă secția de panificație i s-a trimis, prin poștă suma de 210 lei plus 150 lei ulterior, „cu toate că nu exista această obligație însă pentru a mulțumi petentul și a încheia acest subiect definitiv”.
S-a precizat și că în cazul în care contractul de muncă ar fi fost semnat de ambele părți și recunoscut și de reclamant, „perioada în care s-a prezentat a fost o perioadă de probă, care nu a fost trecută cu bine de către petent, relațiile încetând în temeiul art. 31 alin. 3 din Codul muncii, inclusiv petentul recunoscând că nu a fost de acord cu condițiile oferite față de pretențiile sale”.
În dovedirea acestor susțineri, pârâta a depus înscrisuri.
Instanța va respinge ca inadmisibilă excepția inadmisibilității acțiunii, constatând că de fapt motivarea acestei excepții constituie o apărare în sine a pârâtei, referitoare la inexistența unui raport de muncă cu reclamantul.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 564/2014 s-a dispus „încetarea raportului de muncă începând cu 26.11.2014 potrivit art. 31 alin. 3 din Codul Muncii, al salariatului P. G., încadrat cu contract individual de muncă nr. 555/18.11.2014, angajat din data de 20.11.2014, având funcția de Tehnician în industria alimentară”.
În primul rând, instanța va avea în vedere că reclamantul susține că în realitate a convenit verbal cu administratorul să ocupe un alt loc de muncă și anume de inginer cu condiția de studii superioare, și cu un salariu de 2.000 de lei în loc de 900 lei.
Pârâta infirmă însă această înțelegere verbală, depunând un contract de muncă în formă scrisă ce conține alte elemente ale raportului de muncă (altă funcție și alt salariu).
Or, în acest context, reclamantul nu a dovedit că situația de fapt ar fi fost cea invocată de el, nefăcând nici un fel de probe privind existența convenției verbale și aspectele concrete ale acesteia.
În concluzie, pretențiile reclamantului privind plata unui salariu de 2.000 lei sunt nefondate. Oricum, conform art. 16 din Codul Muncii” “Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”
Prin urmare, chiar dacă ar fi fost dovedită existența unei convenții verbale, aceasta nu produce efecte juridice nefiind valabilă ca și contract de muncă, negenerând deci un raport de muncă.
În al doilea rând, ambele părți confirmă că reclamantul nu a semnat contractul individual de muncă în formă scrisă.
Prin urmare, nici acest înscris nu produce efecte juridice, nefiind însușit, consimțit de către reclamant.
În aceste condiții, chiar dacă pârâta a emis o decizie de încetare a contractului de muncă, rezultă că o asemenea decizie nu are efecte juridice, neexistând de fapt între părți nici un contract de muncă valabil încheiat.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de a se dispune „reîncadrarea” sa pe postul anterior și de a fi obligată pârâta la plata salariului de 2.000 de lei lunar este neîntemeiată.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei suma de 500 de lei reprezentând onorariul pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. G. CNP_ domiciliat în satul Cătămărăști Deal, . B. în contradictoriu cu pârâta S.C.1 D. SRL Târgu N., cu sediul în . județul N..
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. jud. LL/ 02.06.2015
Tehnoredactat F. A. – M./02.06.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 1039/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Reconstituire vechime. Sentința nr. 520/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
