Obligaţie de a face. Sentința nr. 579/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 579/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 599/40/2015
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.579
Ședința publică din 19.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. C. SA B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect obligația de a face, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Se procedează la identificarea reclamantului C. V. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..53, ., ..
Reclamantul precizează că nu are de formulat alte cereri.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul.
Reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată motivat de faptul că în 2002 și 2003 a avut aceeași funcție ca până în 2001, respectiv de director de producție și și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții și același loc de muncă, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2015 sub nr._, pe rolul Tribunalului B., reclamantul C. V. a chemat in judecata pârâta S.C. M. C. SA B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la depunerea unei declarații nominale rectificative pentru condiții deosebite de munca, privind perioada de 1(un) an si 9(nouă) luni (01.04._02), ca perioada lucrata in condiții deosebite de munca (conf. O MM nr. 357/07.05.2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a HG nr. 261/2001 privind criteriile de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite), către Casa Teritoriala de Pensii B.;
În motivare a arătat că, în fapt, în perioada anterioară datei de 01.04.2001, și-a desfășurat activitatea ca angajat al S.C. Termica S.A. B., ca inginer șef secție, inginer șef, director, director tehnic, director producție,etc., încadrat în grupa a II a de munca, în procent de 100% si 70%, așa cum rezulta din Carnetul de munca ., nr._, pentru perioada 20.10._01. S.C. M. C. S.A. B., a fost identificată ca fiind „succesoarea în drepturi si obligații a S.C. Termica S.A. B." (conform Sentinței Civile nr. 545/28.04.2014, la Dosar nr._, pag.5, alin. 2).
După data de 01.04.2001, respectiv până la data de 31.12.2002, și-a desfășurat activitatea în același loc de muncă si în aceleași condiții, așa cum rezultă din Carnetul de Muncă, ..nr._, la poziția nr.65, 66, 67, 68.
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.02.2012, la Tribunalul Botosani - Secția Civilă - Litigii si Conflicte de Muncă, Sindicatul Liber Independent CET B., cheamă în judecată S.C. Termica S.A. B., în numele unui număr important de membri de sindicat, foști angajați ai S.C. Termica S.A. B. în perioada 01.04._02, pentru care s-a solicitat eliberarea de adeverințe privind perioada de 1(un) an si 9(nouă) luni (01.04._02), ca perioada lucrata in condiții deosebite de munca, si ulterior depunerea unor declarații nominale rectificative pentru condiții deosebite de munca, către Casa Teritoriala de Pensii B.;
A menționat că la data înregistrării acțiunii Sindicatului Liber Independent CET B., el nu mai era membru al acestui sindicat, nu mai era angajat al S.C. M. C. S.A. B., si nici nu a avut cunoștință de demersul făcut de S.L.I. CET B..
Demersul S.LI. CET B. s-a concretizat in Dosarul nr._ finalizat cu Sentința Civilă nr. 44/11.01.2013, si Dosarul nr._ finalizat cu Sentința civilă nr. 545/28.04.2014, în care s-au clarificat aspecte referitoare la calitatea procesuală a S.C. Termica S.A. B. si a S.C. M. C. S.A. B., drepturile si obligațiile (de a face, n.a.) S.C. M. C. S.A. B., ca deținătoare a arhivei S.C. Termica S.A. B., dar si ca „succesoarea în drepturi si obligații a S.C. Termica S.A. B." (conform Sentinței Civile nr. 545/28.04.2014, la Dosar nr._, pag.5, alin. 2).
În dovedirea acțiunii a depus, în copie, înscrisuri: Carnet de Munca ,..nr._; Sentința Civilă nr. 44/11.01.2013, la Dosarul nr._ ;
Sentința civilă nr. 545/28.04.2014, la Dosarul nr._ ; act de identitate.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii Pensiilor nr. 263/2010, cu precădere pe prevederile H.G. nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, intrat în vigoare la 01.04.2001, precum si pe prevederile Ordinului Ministerului Muncii nr. 357/07.05.2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a H.G. nr. 261/2001 privind criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv Sentința Civilă nr. 44/11.01.2013 si Sentința civilă nr. 545/28.04.2014, care ar putea avea autoritatea / puterea de lucru judecat.
Pârâta S.C. M. C. SA B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că activitatea desfășurata de reclamant, in perioada 01.04._02, pe funcția de director de producție, a fost o activitate realizata in condiții normale de munca.
În anul 2001, conform metodologiei prevăzute de HG nr.261/2001, ., a procedat la expertizarea locurilor de munca in vederea încadrării in condiții deosebite de munca.
Nominalizarea locurilor de muncă în vederea încadrării în condiții deosebite s-a făcut in baza buletinelor de analiza emise de către Direcția de sănătate publica B.. În baza documentației depuse după expertizarea locurilor de munca, ITM B. a emis avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr.360/25.01.2002, care în anexă cuprinde locurile de muncă din cadrul societății încadrate în condiții deosebite. Locul de muncă ocupat de către reclamant, respectiv de director de producție nu este menționat în anexă la avizul nr.360/2002.
Mai mult, conform prevederilor art.10 din HG nr.261/2001, încadrarea tuturor categoriilor de salariați în locurile de muncă în condiții deosebite se face numai în cazul in care activitatea lor se desfășoară efectiv în aceste locuri de muncă, potrivit programului normal de muncă.
Atât timp cât locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul nu a fost încadrat in condiții deosebite de muncă, nu sunt îndeplinite prevederile art.10 din HG nr.261/2001, pentru ca acesta să poată fi încadrat în condiții deosebite de muncă.
Prin adresa nr.3006/27.06.2002, . a depus la Casa Teritoriala de Pensii B., Lista cuprinzând categoriile profesionale încadrate in condiții deosebite de muncă în baza avizului nr.360/28.01.2002, listă în care postul ocupat de către reclamant nu se regăsește.
În dosarul nr._, despre care amintește reclamantul în cererea sa, având ca reclamant Sindicatul liber independent CET B., instanța a pronunțat o hotărâre favorabila membrilor de sindicat, în sensul de a obliga . B. să elibereze adeverințe din care să rezulte că aceștia și-au desfășurat activitatea de muncă în condiții deosebite, motivat de faptul că "prin încadrarea activității în condiții deosebite începând cu 01.01.2013, angajatorul a recunoscut că nu s-au normalizat condițiile de muncă în care își desfășoară activitatea reclamanții." Astfel, locurile de muncă ocupate de către reclamanți din acest dosar, au fost încadrate in condiții deosebite de muncă și după 01.01.2013.
În ceea ce privește locul de muncă ocupat de către reclamant, după data de 01.04.2001, acesta s-a normalizat conform art.8 din HG nr.261/2001, condițiile în care a lucrat reclamantul după această dată fiind normale.
În dovedirea susținerilor au depus, în copie, înscrisuri: avizul pentru încadrarea locurilor de muncă nr.360/28.01.2002, anexă la aviz, adresă, lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în condiții deosebite de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că acțiunea formulată de reclamant este nefondată pentru considerentele ce urmează. Potrivit articolului 7 din Legea 263 din 2010 persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. I și II, denumite în continuare angajatori, instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. III, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V sunt obligate să întocmească și să depună declarația nominală de asigurare.
În situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, și/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare și punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să întocmească și să depună o declarație nominală de asigurare rectificativă.
Rezultă așadar că pentru a fi obligată pârâta să depună declarație nominală de rectificare trebuie să se constate că există erori în cuprinsul declarațiilor anterioare deja depuse de către angajator . Reclamantul a invocat faptul că pentru perioada 1 aprilie 2001- 31 decembrie 2002 fostul angajator ar fi trebuit să depună declarații rectificative întrucât și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă . A făcut trimitere în acest sens la alte două hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul B. prin care unora dintre foștii colegi li s-a admis solicitarea privind eliberarea de adeverințe și respectiv a fost obligat angajatorul să depună declarații nominale rectificative .
Tribunalul observă însă că nu sunt îndeplinite cerințele articolului 7 din actul normativ menționat întrucât conform documentației întocmite în temeiul Hotărârii de Guvern 261 din 2001 Inspectoratul Teritorial de Muncă B. nu a avizat încadrarea activității de director adjunct ca fiind desfășurată în condiții deosebite de muncă . Nu are nicio relevanță faptul că până la data de 1 aprilie 2001 activitatea prestată de reclamant a fost încadrată în grupa a II a de muncă intrucât condițiile de acordare a acestei grupe erau diferite în raport cu perioada de după . Legii 19/2000. Anterior datei de 1 aprilie 2001 încadrarea în grupe superioare de muncă se făcea de către consiliul de administrație împreună cu sindicatele . Începând cu data de 1 aprilie 2001 condițiile deosebite de munca se stabileau cu ajutorul unei expertize efectuate în cadrul procedurii derulate de Inspectoratul Teritorial de Muncă B.. D. în situația în care se constata că în raport cu Legea 19/2000 este necesară încadrarea activității desfășurată de o persoană în condiții deosebite de muncă atunci se întocmea un tabel nominal prin care se atesta că funcția ocupată respectiva persoană, în raport cu Hotărârea de Guvern 261, trebuia încadrată în condiții deosebite de muncă. Din înscrisurile aflate la filele 59-61 dosar rezultă că activitatea de director adjunct nu a fost încadrată în condiții deosebite de muncă în urma derulării procedurii prevăzute de Hotărârea de Guvern 261/ 2001. Din acest punct de vedere rezultă că angajatorul nu a comis erori în redactarea declarației nominale de asigurare a reclamantului privind intervalul analizat .
Situația este diferită față de cea a reclamanților din dosarele indicate de reclamant .Astfel aceștia în prima fază prin sentința civilă nr. 44 din 11 ianuarie 2013 au obținut obligarea angajatorului la eliberarea unei adeverințe privind desfășurarea activității în condiții deosebite de muncă în intervalul 1 aprilie 2001 - 31 decembrie 2002. Ulterior prin sentința civilă 545 din 28 aprilie 2014 a fost obligat angajatorul să depună declarații nominale rectificative avându-se în vedere că prin sentința anterioară 44 din 11 ianuarie 2011 a fost stabilit în mod definitiv că aceștia au dreptul la încadrarea activității în condiții deosebite de muncă . În prezenta cauză reclamantul nu a depus la dosar vreo sentința din care să rezulte că tribunalul a statuat în legătură cu încadrarea activității desfășurate de acesta în intervalul 1 aprilie 2001-31 decembrie 2002 în condiții deosebite de muncă așa că nici sub acest aspect nu se poate reține că angajatorul a consemnat date eronate în declarațiile nominale depuse inițial .
În raport cu cele consemnate și avându-se în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele articolului 7 alineatul 2 din Legea 263 /2011 tribunalul va respinge ca nefondată acțiunea.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. V., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..53, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. C. SA B., CUI RO_, cu seiul în municipiul B., ., județul B..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./25.06.2015
Tehnored. C.L./25.06.2015
4 ex.
| ← Reconstituire vechime. Sentința nr. 839/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
