Obligaţie de a face. Sentința nr. 515/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 515/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 154/40/2015
DOSAR NR._ litigiu de muncă
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 515
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul A. M. domiciliat în B., .. 2, . CNP_ și pârâta B. C. RĂSCOALA B., ., parter.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când;
TRIBUNALUL
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 ianuarie 2015, reclamantul A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. C. Răscoala B. anularea deciziei de concediere nr. 168/2014, obligarea la plata despăgubirilor reprezentând salariile de care a fost lipsit ca urmare a concedierii, reintegrarea pe post, precum și obligarea la restituirea sumei de 490 de lei reținută lunar începând cu 18.10.2013 ca urmare a fuziunii băncii.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul a arătat că decizia nu ar menționa motivele care au determinat concedierea și că această măsură ar fi abuzivă întrucât desființarea locului de muncă nu ar fi fost efectivă și nu ar fi avut o cauză reală și serioasă, nerespectându-se aceste cerințe prevăzute de alin. 2 al art. 65 din Codul Muncii.
Astfel, locul său de muncă nu a fost înlăturat din structura angajatorului, regăsindu-se în continuare în organigramă și în statul de funcții.
Mai mult, la 01.11.2014 a fost angajat un alt jurist, sub denumirea de șef compartiment juridic, după care a fost concediat reclamantul.
De asemenea, cauza nu ar fi reală întrucât nu a fost impusă de nevoi obiective: „în condițiile în care toate departamentele aveau cel puțin câte doi salariați”, situație care ar fi putut să se regăsească și la departamentul juridic.
Totodată, cauza concedierii nu ar putea fi considerată serioasă întrucât situația angajatorului nu este una gravă, ci dimpotrivă, „în condițiile unei piețe bancare care înregistrează pierderi an de an, B. C. Răscoala B. își propune și realizează profituri cât mai mari de la an la an”.
S-a arătat că în realitate concedierea ar fi fost determinată de solicitarea sa de a i se cumula după fuziune salariul de la Răscoala cu cel avut la banca absorbită, de atenționarea pe care a făcut-o conducerii că nu ar avea dreptul la bonuri de masă, de faptul că a cerut să li se explice clienților împrumutați ce reprezintă renunțarea la beneficiul de discuțiune, de solicitarea făcută conducerii de a respecta dispozițiile legale la alegerea reprezentanților salariaților.
În dovedirea contestației s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației susținând că decizia de concediere a fost motivată atât în drept - făcându-se referire la art. 65 alin. 1 și art. 75 alin. 1 din codul Muncii - cât și cu privire la motivele reale ce au stat la baza emiterii acesteia, respectiv reorganizarea activității Băncii Cooperatiste Răscoala B. și desființarea postului de consilier juridic din cadrul Compartimentului juridic.
Concedierea a fost efectivă, întrucât din două posturi existente in cadrul compartimentului juridic a rămas doar unul singur, postul ocupat de reclamant fiind efectiv desființat din organigrama unității. De asemenea, a fost reală, „întrucât volumul de muncă, în urma analizelor cu privire la acest aspect, era unul în scădere, ce nu justifica existenta a două posturi în cadrul compartimentului juridic”.
În fapt, ca urmare a intrării in vigoare a Regulamentului nr. 3 din 9 iulie 2014 pentru modificarea și completarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 6/2008 privind începerea activității și modificările în situația instituțiilor de credit, persoane juridice romane și a sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe, în categoria persoanelor cu funcție de conducere de nivel mediu cu activități de importanță deosebită din cadrul instituțiilor de credit a fost inclusă și activitatea juridică.
Potrivit acestei reglementari și coroborat cu Normele CREDITCOOP privind modificările în situația băncilor cooperatiste din rețea, pentru dobândirea acestei funcții de conducere de nivel mediu trebuie îndeplinite mai multe condiții, printre care si aprobarea persoanei in cauza de către forul superior, respectiv B. Centrala Cooperatista CREDITCOOP.
Astfel, reclamantul, fiind singurul angajat in funcția de consilier juridic al Băncii Cooperatiste Răscoala B. in cadrul compartimentului juridic, la momentul respectiv, a fost propus de către conducerea unității pentru ocuparea funcției de conducere de nivel mediu a activității juridice, sens in care urma sa fie supus evaluării de către autoritatea de supraveghere si control a băncii cooperatiste.
În urma evaluării B. Centrala Cooperatista CREDITCOOP a transmis adresa nr. X/R.F./4073/30.09.2014 prin care se comunica faptul că a hotărât respingerea reclamantului A. M., in calitate de persoana cu funcție de conducere de nivel mediu a activității juridice la B. Cooperatista Răscoala B. din mai multe motive, precum: „nu deține cunoștințe referitoare la cadrul legislativ care guvernează activitatea organizațiilor cooperatiste de credit, nu cunoaște categoriile in care se pot constitui si funcționa instituțiile de credit, conform dispozițiilor prevăzute in partea a II - a a O.U.G. nr. 99/2006", etc.
Pentru a duce la îndeplinire prevederile Regulamentului nr. 3 din 9 iulie 2014 și a Normei CREDITCOOP pârâta a făcut demersurile necesare si legale în vederea angajării unei alte persoane, „care în urma testelor, a interviului susținut in fata comisiei de examinare si a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 21 alin. (4) din Regulamentul 6/2008, prin adresa nr. VI/R.F./4656/31.10.2014 a Băncii Centrale Cooperatiste CREDITCOOP a primit aprobarea prealabila pentru funcție de conducere de nivel mediu a activității juridice la B. Cooperatista Răscoala B.”.
S-a mai arătat că în acest context „și, mai ales, ținând cont de reducerea volumului de munca la compartimentul juridic, ca urmare a diminuării activității de creditare si implicit a scăderii numărului de dosare de credit supuse analizei, care a condus la micșorarea veniturilor instituției, Consiliul de administrație al Băncii Cooperatiste Răscoala B. a analizat si hotărât ca la compartimentul juridic nu se justifica existenta a doi salariați, drept pentru care s-a decis reorganizarea activității Băncii Cooperatiste Răscoala B. si implicit desființarea postului de consilier juridic ocupat de reclamant in cadrul Compartimentului juridic”.
La încheierea ședinței Consiliului de Administrație din data de 17.11.2014, s-a adoptat Hotărârea nr. 37/17.11.2014, care a stat la baza încetării contractului individual de munca nr. 2611/31.07.2009, din motive care nu țin de persoana angajatului, cu respectarea art. 65 si art. 75 din Legea 53/2003 - Codul Muncii.
Pârâta a subliniat necesitatea efectuării unei distincții clare ce trebuie făcuta intre cele doua posturi pe care erau angajate cele doua persoane in cadrul compartimentului juridic, respectiv cel de consilier juridic care îndeplinește funcția de conducere de nivel mediu a activității juridice si cel de consilier juridic, întrucât nu sunt doua posturi de aceeași natura, deși ambele au la baza studii superioare de lunga durata in domeniul juridic. Astfel, pentru ocuparea primului post cu funcție de conducere de nivel mediu era necesara, in plus,aprobarea de către B. Centrala Cooperatista CREDITCOOP, pe când pentru ocuparea celui de al doilea post de consilier juridic nu se impunea îndeplinirea acestei condiții.
Referitor la solicitarea reclamantului cu privire la reținerea unor sume s-a arătat că acesta a fost angajat si al Băncii Cooperatiste Sporul Sulița iar la data de 08.10.2013, prin Sentința civila nr. 3091, rămasa definitiva prin nerecurare, a Tribunalului B., pronunțata in dosarul nr._ a fost admisa cererea de fuziune prin absorbție formulata de către B. Cooperatista Răscoala B., in calitate de banca absorbanta a Băncii Cooperatiste Sporul Sulița - unitate absorbită.
Urmare acestui fapt, prin decizia nr. 106/18.10.2013 s-a hotărât încetarea contractului individual de muncă nr. 1/25.10.2010 al reclamantului, începând cu data de 19.10.2013; data la care reclamantul a continuat sa își desfășoare activitatea doar în baza contractului individual de muncă nr. 2611/31.07.2009, încheiat cu B. Cooperatista Răscoala B. cu norma întreagă.
În aceste condiții reclamantul a desfășurat activitatea lărgită la B. Cooperatista Răscoala B. - Agenția Sulița (fosta BC Sporul Sulița) în baza contractului susmenționat, cu normă întreagă.
Datorită acestui fapt, conducerea unității, prin decizia nr. 67/18.10.2013, a stabilit ca salariul de baza negociat al reclamantului, angajat în funcția de consilier juridic la B. Răscoala B. sa fie majorat la 1900 lei, începând cu data de 19.10.2013, față de 1.380 lei în lunile anterioare, rezultând astfel o mărire a salariului de 520 lei venit net, conform Raportului per salariat.
Or, reclamantul nu a contestat Decizia nr. 106/18.10.2013 de încetare a contractului individual de munca nr. 1/25,10.2010 încheiat cu fosta – Bancă Sporul Sulița, ci a acceptat-o prin semnarea Actului adițional nr.4 la contractul individual de muncă încheiat cu pârâta prin care s-a stabilit o creștere salarială, tocmai ca o compensație pentru activitatea lărgită ce urma sa o desfășoare.
În concluzie, „se poate lesne observa că reclamantul a fost recompensat chiar din ziua imediat următoare încetării contractului individual de munca cu fosta B. Cooperatista Sporul Sulița, pentru activitatea lărgita ce urma sa o desfășoare in baza contractului individual de munca încheiat cu B. Cooperatista Răscoala B.”.
S-a mai arătat că de la data aducerii la cunoștința reclamantului a Preavizului nr. 3874/18.11.2014, durata de preaviz de 20 zile lucrătoare s-ar fi împlinit la data de 16.12.2014. Așadar, motivul pentru care Decizia nr. 168/24.12.2014 de încetare a contractului individual de munca nr. 2611/31.07.2009 a început sa-si producă efectele cu data de 25.12.2014 s-a datorat faptului ca reclamantul a întrerupt cursul preavizului de 20 de zile lucrătoare printr-o cerere de concediu medical de 5 zile, cerere care a fost aprobata de conducerea unității.
În plus, la momentul încetării contractului individual de munca, reclamantul ar fi beneficiat „de absolut toate drepturile bănești la zi, ce i se cuveneau în baza contractului individual de muncă încasând chiar și prima de C., echivalentul a unui salariu de încadrare, precum și prima de C. pentru copii in valoare de 150 lei/copil minor, de care au beneficiat și ceilalți angajați ai Băncii Cooperatiste Răscoala B. care au copii minori și o vechime de 3 ani în cadrul unității”.
Referitor la cel de al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, s-a solicitat respingerea ca nefondat, „motivat de faptul că reclamantul nu poate fi repus in situația anterioara emiterii Deciziei nr. 168/24.12.2014, întrucât postul deținut de reclamant a fost desființat, in baza Hotărârii nr. 37/17.11.2014 a Consiliului de Administrație al Băncii Cooperatiste Răscoala B.”.
În dovedirea acestor apărări, pârâta a depus înscrisuri.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 168/24.12.2014, directorul general al pârâtei B. C. Răscoala B. a dispus încetarea începând cu 25.12.2014 a contractului de muncă al reclamantului în calitate de jurist, conform art. 65 alin. 1 din codul Muncii, „ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat”. Reclamantului i se comunicase un preaviz de 20 de zile lucrătoare.
În preambulul deciziei se face trimitere la Hotărârea nr. 37 a Consiliului de Administrație al Băncii Cooperatiste Răscoala B. din 17.11.2014 prin care s-a dispus reorganizarea activității acestei bănci și desființarea postului de consilier juridic din cadrul Compartimentului juridic.
Prin urmare, este nefondată susținerea reclamantului că decizia ar fi nulă întrucât nu ar cuprinde motivele care au determinat concedierea, motivarea constituind-o tocmai această referire la Hotărârea nr. 37/2014.
Pe fondul concedierii, instanța reține că reclamantul a fost angajat cu normă întreagă la pârâtă începând cu 01.08.2009 pe postul de consilier juridic, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și decizia nr. 21/2009 (fila 20 dosar).
De asemenea, de la data de 25.10.2010 acesta a fost angajat cu o fracțiune de normă (2 ore pe zi, 10 ore pe săptămână ) la B. cooperatistă „Sporul” Sulița (fila 28), contract care a încetat la data de 19.10.2013 ca urmare a finalizării procesului de fuziune prin absorbție dintre cele două bănci.(fila 51 dosar).
Instanța constată că la 01.11.2014 a fost angajat la pârâtă, o nouă juristă, direct ca și șef compartiment, existând deci de la acea dată în compartimentul juridic două persoane: reclamantul (consilier juridic) și N. P., șef compartiment.
Însă la 18.11.2014 i s-a emis preaviz reclamantului, aducându-i-se la cunoștiință desființarea unui post de consilier juridic și respectiv reducerea postului său.
Or, acest preaviz (fila 46) a intervenit la un interval foarte scurt, ceea ce înseamnă că, în condițiile în care cu doar aproape două săptămâni în urmă unitatea a considerat că era necesară angajarea unui jurist în plus, rezultă că motivul real al concedierii reclamantului nu putea fi reducerea postului ca urmare a reducerii activității băncii, respectiv a „numărului de servicii juridice acordate în activitatea de analiză de credite, dar și o diminuare a veniturilor băncii” (după cum se arată în Hotărârea nr. 37/17.11.2014 – fila 42).
O asemenea reducere a activității băncii - respectiv a numărului de credite - era cunoscută, oricum, și cu două săptămâni înainte (de altfel, conform Hotărârii nr. 37/17.11.2014, această reducere a „început cu trimestrul al III - lea” – deci cel puțin din iulie 2014, așa încât în noiembrie nu se impunea acut angajarea unui consilier juridic în plus).
Pârâta pretinde prin întâmpinare că ar fi fost obligată să aibă la compartimentul juridic un șef de compartiment, însă reclamantul nu a fost aprobat în acest sens și de aceea a angajat-o pe N. P. care a ocupat direct funcția de șef compartiment în urma aprobării prealabile.
Dar, pe de o parte, aceste apărări nu se circumscriu motivului expres de concediere indicat în decizia de concediere („urmare a desființării locului de muncă”).
Or, angajatorul nu poate invoca alte motive de concediere, decât cele din decizie.
Pe de altă parte, pentru justificarea desființării postului pârâta a invocat obligativitatea existenței unui șef la compartimentul juridic.
Însă această apărare este nefondată, deoarece în primul rând nicio dispoziție a Regulamentului nr. 3/2014 în vigoare începând din 23 iulie 2014 nu prevede obligativitatea existenței unui șef la compartimentul juridic ci, art. 2 alin. 2 definește numai această sintagmă a „persoanei cu funcție de conducere de nivel mediu a unor activități de importanță deosebită”.
Definiția respectivă nu impune însă desemnarea unei asemenea persoane la compartimentele enumerate ci, trebuie coroborată cu art. 367 din OUG nr. 99 /2006 pe dispozițiile căruia și-a întemeiat chiar pârâta apărarea.
Potrivit acestuia: „În cazul organizării la nivelul cooperativelor de credit a unor structuri care privesc activitățile de administrare a riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum și orice alte activități care pot expune cooperativa de credit unor riscuri semnificative, persoanele desemnate să asigure conducerea acestor structuri trebuie să fie aprobate de casa centrală înainte de începerea exercitării responsabilităților, în condițiile prevăzute prin reglementările-cadru emise de aceasta”.
Instanța constată că acest text de lege nu se referă însă și la compartimentul juridic ci, doar la administratorii de risc și conformitate. Or, din organigrama pârâtei rezultă că oficiul juridic era distinct de cel de administrare, risc și conformitate.
Oricum, înțelesul art. 367 era că numai în situația în care se stabilea necesitatea unui șef la vreun compartiment dintre cele enumerate expres, era necesară aprobarea.
Cu alte cuvinte, acest text nu impunea existența unui șef la departamentul juridic, așa cum pretinde în apărare pârâta.
De altfel, în prezent, prin concedierea reclamantului, N. P. a rămas șef de serviciu fără a avea vreun subordonat. Deci această funcție a fost creată în mod artificial, mai ales că în aceeași organigramă există mai multe compartimente la care lucrează mai mulți salariați și nu au șef de compartiment (de exemplu chiar la audit care este enumerat expres atât la art. 2 alin. 2 din Regulament cât și de art. 367 din OUG nr. 99/2006). Prin urmare, și din acest punct de vedere se poate trage concluzia că înțelesul celor două articole nu este cel al obligativității existenței unui șef în compartimentele pe care le vizează. (așadar la audit, pârâta nu a considerat aceste articole obligatorii).
În concluzie, față de cele ce preced, instanța reține că măsura concedierii reclamantului nu a avut o cauză reală și serioasă, astfel încât va dispune anularea deciziei, iar în temeiul art. 80 din Codul Muncii va dispune reintegrarea acestuia pe post.
Apărarea pârâtei privind imposibilitatea reintegrării întrucât postul a fost desființat prin hotărârea Consiliului de Administrație, nu are relevanță în condițiile în care disp. art. 80 au caracter imperativ și reprezintă consecința firească a constatării netemeiniciei concedierii, repunerea părților în situația anterioară constituind efectul juridic al anulării unei asemenea concedieri.
În privința capătului de cerere de restituire a sumei de 490 lei care ar fi fost reținută lunar în mod abuziv, instanța constată că aceasta reprezintă de fapt salariul de care reclamantul a beneficiat la B. C. „Sporul” Sulița, subordonată pârâtei, pentru contractul de muncă parțial (10 ore pe săptămână), începând cu 25.10.2010. Însă, această bancă a fost absorbită de banca pârâtă, iar acel contract de muncă al reclamantului a încetat de la data 18.10.2013.
Prin urmare, nu mai există nici un temei contractual pentru plată. De altfel, activitatea de jurist a reclamantului pe care o avea la Sulița a fost înglobată în activitatea de la B..
În plus, prin actele adiționale la contractul de muncă din 2009 cu pârâta, s-a dovedit că după fuziune reclamantul a beneficiat de importante creșteri salariale care au acoperit de fapt în timp și salariul de care beneficia cumulat pentru activitatea de la „Sporul” Sulița (filele 27 - 33) ajungând de la un salariu lunar de 1.518 lei, la 2.274 lei.
Așa fiind, instanța va respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea.
Admite contestația formulată de reclamantul A. M., CNP_ domiciliat în B., .. 2, . împotriva Deciziei nr. 168/24.12.2014 emisă de pârâta B. C. Răscoala B., cu sediul în ., parter înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. J/_ .
Anulează Decizia nr. 168/24.12.2014 și obligă pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior, de consilier juridic și să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 25.12.2014 până la data reintegrării efective pe post.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 490 de lei pentru fiecare lună din intervalul 18.10._15.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. Jud.L.L/25 mai 2015
Tehnoredactat F. A. –M./27.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
