Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1144/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1144/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 1144/2015
Dosar nr._ Drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1144
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul M. G. și pe pârâta C. Națională Poșta Română S.A., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de av.R. G., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și s-a depus la dosar cerere de amânare a judecății din partea pârâtei.
Instanța constată că potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, funcțional și teritorial în soluționarea cauzei.
În conformitate cu prevederile art.238 NCPC instanța estimează că durata pentru cercetarea procesului este de 200 de zile.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de pârâtă.
Reprezentanta reclamantului arată că nu se opune pentru amânarea cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare dat fiind regimul de urgență în care trebuie soluționate cererile în materia dreptului muncii în raport de dispozițiile art. 271 din Legea nr. 53/2003 .
Se acordă cuvântul asupra excepțiilor autorității de lucru judecat și a tardivității formulării cererii.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepțiilor. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat arată că obiectul prezentei cereri nu este același. Referitor la excepția tardivității susține că din octombrie 2013 nu au trecut 3 ani, obiectul acțiunii nu este o contestație împotriva deciziei de concediere ci acordarea de daune, respectiv se solicită despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin concedierea abuzivă a reclamantului.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 04.09.2015 reclamantul M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Națională Poșta Română SA obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 50.000 lei egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care a fost lipsit, precum și la plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul a invocat dispoz. art.82 coroborat cu art.112 Cod proc.civ., art.274 Cod proc.civ., art.281-291 Codul Muncii, art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În fapt, a arătat că a lucrat în cadrul Companiei Naționale Poșta Română SA pe funcția de diriginte –casier mai bine de 40 de ani în condiții grele urmând cursuri de specializare și pregătire profesională de oficiant diriginte la București și obținând diplomă de excelență.
Prin decizia nr.9236 din 06.09.2013 a fost concediat în mod abuziv urmare a aplicării Hotărârii Consiliului de Administrație nr.175 din 14.06.2013 prin care s-a aprobat planul de disponibilizare din cadrul Companiei Naționale Poșta Română SA. A arătat că în perioada respectivă a depus cerere de pensionare însă intenția sa nu a fost de a se pensiona ci de a formula o adresă informativă pentru a afla cuantumul unei eventuale pensii în cazul în care ar fi optat pentru această ipoteză. Consideră disponibilizarea sa abuzivă pentru argumentele despre care a arătat că le prezintă.
Decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea normelor legale și i s-a cauzat un prejudiciu material și moral. Această decizie nu îndeplinește condițiile legale imperative prevăzute de art.76 alin.1 din Codul Muncii neprevăzând motivele de fapt care au determinat concedierea sa. Decizia face referire doar la temeiul de drept prevăzut de art.65 alin.1 din Codul Muncii privind concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului. Nu se știe dacă a fost cu adevărat o desființare a postului său pentru că nu are cunoștință să fi existat un document intern emis de pârâtă.
A mai arătat că ar fi trebuit să i se aducă la cunoștință dacă sunt alte locuri disponibile în unitate cu aceeași pregătire profesională pentru a i se fi oferit posibilitatea de a opta.
În acest sens a făcut trimitere la prevederile art.65 și 64 din Codul muncii. A mai invocat că măsura concedierii sale pentru motive care nu țin de persoana salariatului încalcă prevederile art.65 alin.2 în sensul că ar fi trebuit să aibă o cauză reală și serioasă, anume postul său să nu mai figureze în organigrama societății. A arătat că după ce a fost concediat atribuțiunile postului său au fost acoperite de salariați fără specializare sau pregătire profesională. După concedierea sa s-au angajat sau au rămas în sistem pensionari care au pensia mai mare ca salariul brut și au fost angajați foști salariați care fuseseră disponibilizați de la Romtelecom și Bancpost. A făcut referire la persoanele M. Dumitrița, C. Octav, T. R.. A arătat că au fost aduși salariați disponibilizați de la Săveni, iar proprii salariați au fost concediați cu toate că erau singurii întreținătorii de familie.
A mai arătat că nu au fost transparente criteriile de performanță luate în considerare. Că nu s-a ținut cont de faptul că avea o vechime de 40 de ani în câmpul muncii, nu a fost sancționat vreodată, a fost plătit pentru ore suplimentare când i s-a solicitat, are o situație materială precară fiind singurul întreținător al familiei sale, iar soția sa are probleme de sănătate.
După reorganizare au rămas în unitate posturi de același tip ,identice ca și calificare și cu atribuțiuni generice. Dacă s-ar fi respectat criteriile de selecție ar fi avut cu siguranță întâietate. A subliniat că s-a dorit înlăturarea sa deoarece în ultimii ani a avut conflicte cu conducerea societății legat de refuzul său de a pleca din unitate pentru a se angaja alte persoane. A lucrat în condiții inumane, într-o încăpere cu umezeală care i-a afectat sănătatea.
A solicitat ca pârâta să răspundă la mai multe aspecte legate de concedierile operate în perioada 2013-2014.
În dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată ( f.40-43 ds.), pârâta C. Națională Poșta Română a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, a invocat autoritatea de lucru judecat față de hotărârea pronunțată în ds. nr._ . A arătat că deși reclamantul nu solicită expres anularea deciziei nr.9236 din 06.09.2013, în motivele de fapt invocă aspecte legate de această decizie. Capătul de cerere a fost soluționat prin sentința civilă nr.484 din 09.04.2014 verificată de Curtea de Apel Suceava la pronunțarea deciziei nr.667 din 28.10.2014. Totodată pârâta a invocat excepția tardivității formulării acțiunii susținând că, în fapt, este contestată decizia nr.9236 din 06.09.2013.
A făcut trimitere la prevederea art.211 lit.a din Legea 62/2011 și a susținut că reclamantul a luat cunoștință despre măsura concedierii la data de 10.10.2013 .A mai arătat pârâta că prin decizia nr.9236 din 06.09.2013 s-a procedat la concedierea reclamantului în urma aplicării Hotărârii Consiliului de Administrație nr.175 din 14.06.2013 prin care s-a aprobat planul de disponibilizare din cadrul Companiei Naționale Poșta Român SA elaborat în conformitate cu OUG nr.36/2013.
Decizia a avut la bază și Hotărârea Consiliului de Administrație nr.206 din 30.07.2013 prin care s-a aprobat referatul Departamentului Resurse Umane nr.101.2 /5108 din 30.07.2013 privind aplicarea prin reducerea posturilor din Organigrama CN Poșta Română SA a planului de disponibilizare aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.175 din 14.06.2013.
Unitatea susține că a respectat procedura privind disponibilizările colective prin transmiterea către Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România a Notificării nr.101/4753/31.07.2013, la ITM și la ANOFM . Temeiul juridic al disponibilizării contestatorului a fost disp. art.65, 66 și 67. A susținut că postul de casier cu normă de 8 ore a fost desființat fiind înființat un alt post cu normă de 4 ore ce i s-a oferit contestatorului prin comunicarea actului adițional nr.119.6/2645.2/06.09.2013. Reclamantul a semnat însă refuzarea acestui act făcându-se mențiune pe înscris, situație în care la 10.10.2013 i-a fost comunicată decizia de concediere.
În baza acestei decizii reclamantul urma să beneficieze de drepturile prev. de OUG nr.36/2013. A mai arătat că unitatea nu a avut cunoștință despre existența deciziei de pensionare nr._ emisă de Casa Județeană de Pensii B. la 18.06.2013 decât la data de 27.11.2013 când a fost comunicată solicitându-se gratificațiile conform contractului colectiv de muncă.
Conform disp. art.56 lit.c din Codul muncii ,la data de 27.11.2013, contractul de muncă al reclamantului înceta de drept, însă potrivit deciziei de concediere -la data respectivă reclamantul nu se mai afla în raporturi de muncă cu unitatea. Această situație arată pârâta se datorează exclusiv reclamantului care dacă ar fi comunicat decizia de pensionare până la data comunicării deciziei de concediere aceasta din urmă nu-și mai producea efectele. Reclamantul a comunicat decizia abia când a fost depistat de către AJOFM ca având decizie de pensionare.
Prin urmare, a solicitat să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și atașarea ds. nr._ al Tribunalului B..
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și a fost atașat ds. nr._ al Tribunalului B..
Considerând că solicitarea reclamantului de înscrisuri în legătură cu concedierile din perioada 2013-2014 ; aprobarea planului de disponibilizare, organigrama CNPR Regionala Iași, situația persoanelor încadrate începând cu 01.10.2012 până la 30.06.2014 nu au legătură cu obiectul prezentei cauze instanța a respins aceste solicitări ca nefiind utile.
Potrivit art.248 Cod proc.civ. instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate în cauză.
În soluționarea excepțiilor instanța reține că a fost investită de către reclamant cu o cerere de acordare de despăgubiri materiale și morale, despăgubiri despre care reclamantul a susținut că i se cuvin urmare a conduitei pe care unitatea angajatoare a avut-o față de persoana sa la momentul emiterii deciziei de concediere și ulterior emiterii acestei decizii prin angajarea sau menținerea în funcție a altor persoane. Față de cadrul procesual astfel determinat de reclamant nu este îndeplinită condiția identității de obiect față de cererile ce au făcut obiectul analizei în ds._ în care reclamantul a precizat acțiunea . Urmare a acestor precizări, în cauza respectivă instanța a avut de analizat doar cererea acestuia de obligare la plata salariilor compensatorii potrivit OUG nr.36/2013 respectiv a obligației pentru pensia facultativă privată pilonul III actualizată cu indicii de inflație.
Cum nu sunt îndeplinite condițiile art.431 alin.1 Cod proc.civ. va respinge excepția autorității de lucru judecat.
Și excepția tardivității cererii urmează a fi respinsă pentru motivul că reclamantul nu solicită prin cererea sa anularea deciziei de concediere nr.9236 din 06.09.2013 ci doar acordarea de daune morale și materiale, astfel încât incidente în cauză sunt dispozițiile art. 211 alin.1 lit.c din Legea 62/2011 termenul stabilit pentru plata despăgubirilor fiind de 3 ani de la data producerii pagubei.
Pe fondul cauzei instanța constată că acțiunea formulată de către reclamant este nefondată, urmând a fi respinsă pentru motivele redate mai jos.
Reclamantul nu a contestat decizia nr.9236 din 06.09.2013 .Deși în ds. nr._ a solicitat inițial anularea deciziei de concediere ulterior, acesta și-a modificat cererea menținând doar pretențiile de obligare la plata salariilor compensatorii prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și obligația privind plata pensiei facultative private. În analizarea acestor pretenții instanțele în cauza nr. 5150 /40/2013 a analizat îndreptățirea la acordarea acestor beneficii pornind de la analizarea încetării contractului de muncă, respectiv a calității de asigurat a reclamantului.
Va reține tribunalul că ,la data de 22.05.2013 reclamantul a adresat Casei Județene de Pensii cererea de pensionare nr.4477 astfel încât prin decizia nr._ din 18.06.2013 i s-a acordat pensie anticipată parțială începând cu data de 22.05.2013 .
Această decizie a fost comunicată reclamantului la 15.07.2013 iar drepturile de pensie au fost achitate începând cu 11.11.2013.
Potrivit sentinței civile nr. 484 din 09.04.2014 a Tribunalului B. astfel cum a fost modificată prin decizia nr.667 din 28.10.2014 a Curții de Apel Suceava raporturile de muncă au încetat prin concediere în temeiul deciziei nr.9236 din 06.09.2013 însă urmare a faptului că decizia nr._ din 18.06.2013 a Casei Județene de Pensii nu a fost anterior comunicată angajatorului, fie de către Casa Județeană de Pensii B., fie de către salariatul beneficiar al deciziei.
Potrivit aceleiași decizii – cu putere de lucru judecat s-a stabilit că momentul încetării calității de asigurat a reclamantului este cel al luării la cunoștință a deciziei de concediere respectiv 19.10.2013, dată de la care acesta a și devenit beneficiarul pensiei anticipate parțiale. Reclamantul a beneficiat de pensia pentru pensia anticipată parțială iar calitatea sa de asigurat a încetat la momentul comunicării deciziei de concediere, decizie care nu a fost contestată de reclamant în termenul legal astfel că și-a produs efectele inclusiv prin luarea în considerare de către cele două instanțe de judecată care au judecat în fond și în apel ds. nr.5150/40/_, consecința fiind aceea a respingerii solicitării de acordare a plăților compensatorii.
Reclamantul nu poate invoca faptul că solicitarea adresată Casei Județene de Pensii ar fi avut caracter informativ, neexistând o asemenea posibilitate cererea producându-și efecte în ceea ce privește statutul de persoană asigurată a reclamantului, fără ca pârâta să fi avut posibilitatea să intervină în legătură cu acest aspect.
Elementele în legătură cu emiterea deciziei de concediere ar fi putut fi invocate de către reclamant doar în cadrul în care ar fi contestat decizia de concediere menționată în termenul legal. Ulterior expirării acestui termen, decizia a rămas definitivă iar reclamantul a pierdut calitatea de angajat al societății pârâte . Prin urmare modalitatea în care pârâta a înțeles să își desfășoare activitatea în ceea ce privește menținerea contractelor de muncă sau reangajarea unor alte persoane ulterior concedierii reclamantului nu mai poate fi invocată de către reclamant care nu ar mai justifica vreun interes în legătură cu aceasta.
Din motivele de fapt invocate de către reclamant nu rezultă aspecte care să nu se circumscrie legalității deciziei de concediere și care deci să poată fi supuse analizei instanței de judecată .Motivele invocate de reclamant vizează doar elemente ce s-ar putea analiza în cadrul contestației deciziei de concediere acordarea de despăgubiri materiale sau morale pentru acestea având caracter accesoriu .
Instanța are în vedere și atitudinea reclamantului ca beneficiar al pensiei anticipate parțiale care nu a informat angajatorul despre aceasta anterior momentului comunicării deciziei de concediere și care nu a contestat această decizie de concediere .
Prin urmare va constata că este neîntemeiată cererea reclamantului de acordare de despăgubiri neexistând vreo culpă a unității angajatoare în determinarea situațiilor invocate de către reclamant urmând să respingă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității invocate de pârâta C. Națională Poșta Română SA București.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M. G., domiciliat în B., ..7, ., ., CNP –_, în contradictoriu cu pârâta C. Națională Poșta Română SA București, cu sediul în București, sector 2, ..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 4.11.2015.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I.
Tehnored.P.R.
Ex.4/04.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Reconstituire vechime. Sentința nr. 1128/2015. Tribunalul... → |
|---|
