Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2214/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2214/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 3390/118/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2214
Ședința publică din 18.09.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. V. domiciliat în C., ..87, ..A, . cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.09.2015, pentru când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta B. V. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr._/06.03.2015 și să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii legale și temeinice.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată pârâta nu i-a luat în calcul toate salariile brute, conținând sporuri pentru care angajatorul a achitat CAS aferent, astfel cum rezultă din adeverințele nr. A1011/2014, nr. A2117/2014, nr. A 2136/2014 și nr. A 2498/2014.Totodată, pârâta nu a valorificat perioada lucrată în grupa a II a de muncă, deși în carnetul de muncă există o mențiune în acest sens, angajatorul fiind singurul în măsură să stabilească dacă activitatea desfășurată s-a încadrat sau nu în grupă superioară de muncă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri:decizia nr._/06.03.2015 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, extras din carnetul de muncă, adeverințele nr. A1011/2014, nr. A2117/2014, nr. A 2136/2014 și nr. A 2498/2014 emise de M... 5479/14.05.2015 emisă de C. Județeană de Pensii C..
În apărare, pârâta a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a învederat că a procedat la valorificarea adeverințelor nr. A2126/17.06.2014 și nr. A2498/14.10.2014, prin decizia nr._/06.03.2015.Cu privire la adeverințele nr. A1011/03.07.2014 și nr. A 2117/24.06.2014 emise de M.. precizat că acestea nu au fost avute în vedere la stabilirea pensiei deoarece datele înscrise nu fac parte din baza de calcul a pensiei și nici nu se regăsesc în Anexa nr. 15 din HG 257/2011privind Normele metodologice de aplicare a Legii 263/2010.
A mai susținut pârâta că perioada 01.01._97 nu a fost fructificată în grupa a II a de muncă, deoarece funcția deținută de reclamantă nu se regăsește în temeiul legal indicat de angajator.
Pentru dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar documentația care alcătuiește dosarul de pensionare al reclamantei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin decizia nr._/06.03.2015 a fost stabilită în favoarea reclamantei o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 1.124 lei, aferentă unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte.
În cuprinsul deciziei, casa de pensii a menționat în mod expres că sumele înscrise cu titlu de majorare retribuție și recompense în adeverința nr. A 1011/2014 și cele înscrise cu titlu de compensații și concediu medical din adeverința nr. A 2117/24.06.2014 nu au fost fructificate întrucât nu se regăsesc în Anexa nr. 15 la HG 257/2011.Totodată, perioada 01.01._97 nu a fost fructificată în grupă superioară de muncă deoarece funcția deținută nu se regăsește în temeiul legal indicat.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație administrativă potrivit art. 149 din Legea 263/2010, iar în lipsa unei hotărâri emise de C. Națională de Pensii Publice, prin Comisia Centrală de Contestații, s-a adresat direct instanței de judecată.
Procedând deci la analiza legalității și temeiniciei deciziei contestate, instanța este ținută a verifica dacă adeverințele învederate de reclamantă conțin date ce au relevanță din perspectiva calculării punctajului mediu anual.
Astfel, prin adeverințele nr. A2136/17.06.2014 emisă de M..._ și nr. A 2498/14.10.2014 emisă de M..._, au fost prevăzute veniturile încasate de reclamantă în timpul activității desfășurate în cadrul celor două unități, incluzând atât retribuția tarifară, cât și sporul M.. vechime, sporul de dispozitiv, sporul de condiții vătămătoare, precum și premiile anuale, primele și recompensele, pentru toate aceste categorii de venituri fiind indicat temeiul legal al acordării lor.
Din buletinul de calcul anexat deciziei contestate, rezultă că la stabilirea pensiei pârâta a valorificat adeverința nr. A2136/17.06.2014 emisă de M..._, luând în calcul sporul M.. din suma contributivă indicată, precum și sporul de vechime, evidențiat în mod distinct, în procentele menționate de fostul angajator.
Totodată, din același buletin de calcul rezultă că pârâta a ținut seama și de veniturile înscrise în adeverința nr. A2498/14.10.2014 emisă de M..._, menționând la rubrica alte sporuri toate sumele de care a beneficiat reclamanta cu titlu de prime, indemnizații și alte drepturi bănești, în privința cărora fostul angajator a precizat în mod expres includerea în baza de calcul a drepturilor de asigurări sociale.
Pentru aceste motive, instanța reține că motivele de contestație legate de valorificarea adeverințelor nr. nr. A2136/17.06.2014 emisă de M..._ și nr. A 2498/14.10.2014 emisă de M..._ sunt nefondate, din această perspectivă decizia de pensionare criticată fiind legal întocmită.
În ceea ce privește adeverințele nr. A1011/03.07.2014 emisă de M..._ și nr. A 2117/24.06.2014 emisă de M..._, pârâta a precizat chiar în cuprinsul deciziei de pensionare că nu a valorificat sumele înscrise cu titlu de majorare retribuție, recompense, compensații și indemnizație de concediu medical, apreciind că acestea nu se regăsesc în Anexa nr. 15 la HG 257/2011.
În legătură cu aceste susțineri ale pârâtei, se impune a fi subliniat faptul că prin ambele adeverințe analizate, foștii angajatori ai reclamantei au făcut referire la temeiul legal al acordării majorărilor salariale și a compensațiilor lunare, acesta fiind reprezentat de Decretul nr. 46/1982.Or, în Anexa nr. 15 la HG 257/2011, teza finală, se prevede în mod expres excluderea de la calculul punctajului mediu anual a compensațiilor acordate conform Decretului nr. 46/1982, întrucât sumele încasate cu acest titlu nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Prin această dispoziție legală din materia pensiilor, se confirmă regimul juridic al sumelor acordate cu titlu de recompense în temeiul Decretului nr. 46/1982, în condițiile în care prin chiar art. 6 din acest act normativ se prevedea că orice drepturi și obligații care se determină, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuție prevăzute la art. 1.
În consecință, sumele încasate în baza acestui act normativ nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, motiv pentru care referirea din cuprinsul adeverinței la achitarea contribuției de asigurări sociale potrivit reglementărilor legale în vigoare, nu poate fi înțeleasă decât în sensul excluderii sumelor menționate, în temeiul chiar al actului normativ care a reglementat acordarea lor.
Situația este similară și în cazul recompenselor de care a beneficiat reclamanta, menționate de asemenea de teza finală a Anexei nr, 15 la HG 257/2011, precum și în cazul indemnizațiilor de concediu medical, în cazul acestora obligația de plată a contribuției de asigurări sociale aferente fiind instituită abia prin OUG 158/2005.
Față de cele expuse, instanța apreciază că în mod legal pârâta a înlăturat din baza de calcul a pensiei cuvenite reclamantei sumele încasate de aceasta cu titlu de majorări retribuție, recompense, compensații și indemnizații de concediu medical, valorificând adeverințele nr. A1011/03.07.2014 emisă de M..._ și nr. A 2117/24.06.2014 emisă de M..._ doar în ceea ce privește salariul de încadrare și sporurile cu caracter permanent indicate de foștii angajatori.
O altă critică a reclamantei a vizat refuzul pârâtei de a valorifica perioada 01.01._97 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă.
Din examinarea dosarului administrativ, rezulta că la rubrica nr. 53 din carnetul de muncă, depus în original la casa de pensii, se atestă faptul că în perioada menționată, având funcția de referent, reclamanta a fost încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990 al Ministrului Muncii si Protectiei Sociale, anexa 2, pct. 146.
Aceeași mențiune referitoare la încadrarea în grupa superioară de muncă se regăsește și în cuprinsul carnetului de muncă, depus în original la casa de pensii.
Prin urmare, pârâta a refuzat să ia în considerare relații referitoare la condițiile în care reclamanta a realizat stagiul de cotizare avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, cu toate că aceste relații rezultau din înscrisuri cu valoare probatorie de necontestat sub acest aspect, potrivit prevederilor Legii 263/2010, respectiv carnetul de muncă.
Astfel, prin art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).Totodată, art.2 din H.G. 1223/1990 stabilește că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Prin urmare, în condițiile în care reclamantei i s-a recunoscut prestarea activității în procent de 100% în condiții specifice grupei a II a de muncă, acest drept fiind înscris în carnetul de muncă, pârâta avea obligația de a lua în considerare mențiunile efectuate de angajator, neavând nici o competență de a reaprecia situația personalului. Independent de încadrarea sau nu a funcției efectiv deținute în temeiul legal avut în vedere, ceea ce interesează este împrejurarea că angajatorul a procedat în fapt la acordarea grupei superioare de muncă, achitarea contribuțiilor de asigurări sociale realizându-se prin raportare la o activitate desfășurată în aceste condiții.Or, a pretinde la un moment ulterior încetării activității, că din punct de vedere formal s-a procedat la încadrarea greșită în grupa a II a de muncă, ar presupune nu doar cenzurarea în mod retroactiv și nelegal a conduitei angajatorului, ci și nesocotirea principiului contributivității, care stă la baza sistemului public de pensii.
Pentru aceste motive, se va reține că reclamanta este îndreptățită să obțină valorificarea perioadei 01.01._97 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.Cum din această perspectivă decizia contestată este nelegală, se va dispuse anularea ei și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prin care să valorifice perioada 01.01._97 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. V. domiciliat în C., ..87, ..A, . cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Anulează decizia nr._/06.03.2015 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prin care să valorifice perioada 01.01._97 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. G. C.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./02.10.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 314/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 513/2015.... → |
|---|
