Obligaţie de a face. Sentința nr. 786/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 786/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 6932/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 786
Ședința publică din 23 aprilie 2015
PREȘEDINTE – C. S. A.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – S. M. S.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – asigurări sociale formulată de reclamanta V. N., domiciliată în Năvodari, ., județ C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C.,cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect obligația de a face.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 26.03.2015, zi în care părțile prezente au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 09.04.2015, 23.04.2015, dată la care s-a pronunțat sentința
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Cu nr._ /_ din 30-09-2014 s-a inregistrat actiunea formulata de reclamanta V. N. in contradictoriu cu parata C. Judeteana de Pensii Constanta, solicitand obligarea paratei sa inceteze impozitarea ilegala a drepturilor de pensie, obligarea paratei sa inceteze retinerea ilegala din pensie a contributiei la sistemul de sanatate, obligarea paratei la majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obtinute prin valorificarea, potrivit legii, a fiecarui an realizat, conform art. 2 alin. 1 din HG nr. 777/2005 si adaugarea punctajelor rezultate la cuantumul pensiei, obligarea paratei sa-i restituie sumele retinute ilegal din pensie, cu respectarea termenului de prescriptie si actualizarea sumelor respective cu indicele de inflatie la data platii.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca este pensionata in baza Legii nr. 3/1977, care prevedea ca pensia nu este impozabila, precum si dreptul pensionarilor la asistenta medicala si medicamente in mod gratuit. Prin impozitarea si retinerea taxei de sanatate fara temei din pensie, parata incalca prevederile legale. De asemenea, reclamanta arata ca de prevederile HG nr. 777/2005 beneficiaza toti pensionarii si nu doar agricultorii.
In drept, reclamanta invoca Legea nr. 3/1977, HG nr. 777/2005, C. civ., art. 15 din Constitutie.
Actiunea este scutita de la taxa de timbru.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus inscrisuri.
Parata C. Judeteana de Pensii Constanta nu a depus intampinare, ci note scrise, solicitand respingerea actiunii.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin decizia nr._/20-09-1999 emisa de C. Judeteana de Pensii Constanta s-a acordat reclamantei V. N. pensie pentru munca depusa si limita de varsta, incepand cu data de 01.04.1999. Se retine ca decizia de pensionare este emisa in temeiul Legii nr. 3/1977.
Prin art. 7 din Legea nr. 3/1977, s-a prevăzut că pensia nu este impozabilă, în ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate nefiind prevăzută nici o obligație în sarcina beneficiarilor de pensii din sistemul public.
Dispozițiile Legii nr. 3/1977 au fost abrogate însă de Legea nr. 19/2000, intrată în vigoare la data de 01.04.2001 și aplicabilă până la data de 01.01.2011, când a fost la rândul său abrogată de Legea nr. 263/2010.Prin urmare, în perioada vizată de reclamanta prin cererea de față și care este circumscrisă termenului general de prescripție de 3 ani, anterior formulării acțiunii, Legea nr. 263/2010 a asigurat o reglementare unitară a sistemului public de pensii, producând efecte și în privința persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite sub imperiul actelor normative anterioare, în condițiile expres stabilite de lege.
Pensiile stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977 au fost supuse unui proces de recalculare pe baza principiilor ce au guvernat sistemul public de pensii ulterior datei de 01.04.2001, două dintre aceste principii, expres prevăzute atât de Legea nr. 19/2000, cât și de Legea nr. 263/2010, fiind cele ale unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept și al egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Această recalculare, ce a constituit obiect de reglementare al OUG 4/2005 și HG 1550/2004, nu a presupus deci aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii 19/2000, ci a urmărit asigurarea unui cadru legislativ unitar în materie, potrivit principiului expres enunțat de legiuitor la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. De altfel, în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, s-a subliniat că operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a legii noi și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plata numai de la data emiterii deciziei (Decizia nr. 46/2002, Decizia nr. 173/2001, Decizia nr. 375/2005, Decizia nr. 120/2007).
În concluzie, în materia drepturilor de pensie, nu există o obligație a statului de a menține în plată un anumit cuantum al pensiei, stabilit în baza unui act normativ în vigoare la un moment dat, fiind la libera apreciere a legiuitorului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care la acordă.
De altfel, în ceea ce privește politicile fiscale ale statului, Curtea Europeană a stabilit că această materie aparține încă exercițiului unor prerogative absolute ale puterii publice, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din CEDO. Referitor la decizia de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile și veniturile bugetului de stat, Curtea a apreciat că aceasta implică de obicei luarea în considerare a aspectelor politice, economice și sociale, iar legiuitorul național dispune de o marjă largă de apreciere pentru a desfășura o politică economică și socială (Cauzele F. M. și A. G. S. c. României).
În consecință, drepturile de pensie stabilite sub imperiul unui anumit act normativ, în cazul reclamantei fiind vorba de Legea nr. 3/1977, pot fi supuse unor procese de recalculare și reevaluare, în baza unor acte normative ulterioare, ce respectă Constituția și jurisprudența CEDO, legiuitorul având un drept exclusiv de a modifica sau completa legislația în materie, urmărind în toate cazurile un interes public și anume protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile și veniturile statului.
Prin cererea de față, reclamanta a apreciat ca nelegală impozitarea pensiei și reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Ori, în toată această perioadă au fost aplicabile dispozițiile art. 41 și art. 69 Codul fiscal, referitoare la impozitarea veniturilor din pensii, precum și dispozițiile art. 259 alin.2 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 107/2010, privind contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei .
Aceste dispoziții legale au fost aplicabile tuturor pensionarilor ale căror venituri de pensii s-au încadrat între limitele de cuantum instituite de legiuitor, fără vreo distincție în funcție de data stabilirii drepturilor de pensie sau categoria de pensia primită, potrivit principiilor anterior enunțate ale unicității sistemului public de pensii și al egalității între pensionarii aflați în situații juridice identice.
Prin urmare, în cazul reclamantei, instituția pârâtă a procedat la calcularea pensiei cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, ce nu au prevăzut vreun beneficiu pentru titularii de pensii stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, dedus doar din data deschiderii dreptului de pensie. De altfel, o astfel de derogare în favoarea acestei categorii de pensionari, ar fi constituit un caz evident discriminare pozitivă, contrar art. 14 din CEDO.
Pentru toate aceste motive, instanța reține că reclamanta datorează atât impozit pentru venitul din pensii, cât și contribuția de asigurări sociale de sănătate, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 69 Cod fiscal și ale art. 259 alin.2 din Legea nr. 95/2006.
În ceea ce privește cererea de majorare cu 10% a punctajelor medii anuale, în temeiul art. 2 alin.1 din HG nr.777/2005, se va ține seama de categoria beneficiarilor acestei majorări, care rezultă din chiar titlul actului normativ menționat, ce se referă în mod expres la majorarea pensiilor agricultorilor începând cu luna septembrie 2005.
Astfel, art. 1 din HG nr.777/2005 a reglementat majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obținute prin valorificarea, potrivit legii, a fiecărui an util realizat în cadrul fostelor unități agricole cooperatiste și a fiecărui an de contribuție realizat de țăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări ale agricultorilor, precum și a perioadelor de contribuție realizate, conform acestei legi, după data de 29 iulie 1992 și până la data de 1 aprilie 2001.
Aceste dispoziții legale au vizat majorarea pensiilor doar pentru o singură categorie de pensionari, respectiv cei care au realizat stagii de cotizare în agricultură, domeniul de aplicare al actului normativ neputând fi extins asupra altor beneficiari de drepturi de asigurări sociale.
Împrejurarea că la art. 2 din HG 777/2005 s-a prevăzut aplicarea majorării de punctaj și în cazul persoanelor a căror pensie a fost recalculată în temeiul OUG 4/2005 nu poate fi interpretată în sensul includerii în sfera de incidență a hotărârii de guvern a tuturor pensionarilor cu drepturi stabilite în baza Legii nr.3/1977.
Categoria expres determinată de legiuitor ca beneficiară a majorării de punctaj rămâne a fi cea indicată în mod generic la art. 1 din HG nr.777/2005, respectiv pensionarii agricultori, dispozițiile art. 2 venind cu o precizare în sensul acordării beneficiului legii și în cazul pensionarilor din această categorie, care au beneficiat anterior de recalcularea pensiei în baza OUG nr.4/2005.
Cum reclamanta nu a dovedit efectuarea de stagii de cotizare în agricultură, nu se poate prevala de incidența HG nr. 777/2005.
Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca nefondata actiunea formulata de reclamanta V. N., domiciliată în Năvodari, ., județ C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C.,cu sediul în C., ., județ C..
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica din 23-04-2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. S. A. G. C. L. N.
GREFIER
S. M. S.
Tehnored.jud.C.S.A.
4 ex./12.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1327/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 906/2015.... → |
|---|
