Recalculare pensie. Sentința nr. 438/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 438/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 6854/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.438
Ședința publică din 26 februarie 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect recalculare pensie, acțiune formulată de reclamanta S. M. domiciliată in C., ., nr.186, ..B, ., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 16 februarie 2015 si au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2015 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamanta S. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să dispună recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare a veniturilor expuse în adeverința nr. F1/82/38/28.01.2013, care atestă sporul pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică, precum și de sărbători legale în perioada aprilie 1990-martie 2001.
Au fost anexate înscrisuri, respectiv carte de identitate, decizia nr._/15.09.2009, adeverința nr. F1/82/38/28.01.2013, decizia nr._/19.09.2013.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În prealabil, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în baza art. 149 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, respectiv excepția tardivității acțiunii, având în vedere că nu a fost respectat termenul de contestare de 30 de zile prevăzut la art. 149 al. 1 din Legea nr. 263/2010.
Pe fond, pârâta susține că în decizia nr._/19.09.2013 se face vorbire despre adeverința în litigiu, iar conform art. 149 al. 4 din Legea nr. 263/2010 decizia de pensionare necontestată în termen este definitivă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, s-au invocat C. pr. civilă, Legea nr. 263/2010.
Pârâta a anexat decizia nr._/19.09.2013, cerere de recalculare, adeverința nr. F1/82/38/28.01.2013.
La termenul de judecată din data de 16.02.2015, reprezentantul convențional al pârâtei a învederat că nu poate anexa dovada comunicării deciziei către reclamantă.
La același termen de judecată instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtă.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin Decizia nr._/19.09.2013 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C., s-a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite reclamantei S. M., prin valorificarea sumelor reprezentând spor pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale cuprinse în adeverința nr. F1/82/38/28.01.2013 emisă de S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A., cu motivarea că acestea nu fac parte din categoria sporurilor permanente conform Anexei nr. 5 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, iar angajatorul a menționat în adeverință că unitatea nu a virat CAS individual la aceste sume.
Verificând dosarul administrativ, instanța reține că a fost anexată adeverința nr. F1/82/38/28.01.2013, din care reiese că reclamanta a beneficiat ca angajat al S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A. de sume acordate pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, pentru care nu s-a achitat CAS individual, dar s-a achitat CAS la total fond salarii.
În Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă statuează faptul că "(...) în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au "încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii" . În partea finală a deciziei, se concluzionează că în condițiile in care se constată de către instanțele investite cu cererea de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariate angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariate suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariate suplimentare obținute de către salariați, aceste venituri vor fi valorificate la determinarea dreptului de pensie.
Este real că angajatorul nu a virat CAS individual, astfel cum susține pârâta, însă există o mențiune expresă în sensul că s-a achitat CAS la total fond salarii, ceeea ce înseamnă că s-au achitat contribuțiile corespunzătoare veniturilor expuse în adeverință.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Este de menționat în acest sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A. M. F. s.a. impotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și cauza C. Abaluță s.a. împotriva României).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
În temeiul Legii nr. 263/2010 (act normativ invocat de pârâtă în notele scrise), principiul contributivității impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate veniturile pentru care s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plății contribuției individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverință emisă de angajator, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele emise până la înscrierea în fals.
Detaliind acest aspect, instanța reține că legislația asigurărilor sociale nu atribuie caselor teritoriale de pensii competența de a cenzura datele înscrise de angajatori (sau deținători de arhive) în adeverințele pe care sunt obligați să le elibereze la cererea persoanelor interesate și nici să facă verificări ale documentelor pe temeiul cărora s-au eliberat respectivele adeverințe.
În același sens, art. 4 alin 3 din O.U.G. 4/2005 dispune că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor care atestă sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Instanța reține că se impune a fi respectate liniile directoare stabilite prin jurisprudența anterior expusă, motiv pentru care, văzând art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, instanța urmează a admite acțiunea reclamantei.
În consecință, instanța va dispune anularea deciziei nr._/19.09.2013 a pârâtei C. Județeană de Pensii C..
Instanța va obliga pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în favoarea reclamantei, cu luarea în considerare a adeverinței nr. F1/82/38/28.01.2013 emise de S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. M. domiciliată in C., ., nr.186, ..B, ., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C..
Anulează decizia emisă de pârâtă sub nr._/19.09.2013.
Obligă pârâta să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie de recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a adeverinței nr. F1/82/38/28.01.2013 emisă de S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
G. C.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./07.04.2015
2 .
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 431/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 132/2015.... → |
|---|
