Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 872/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 872/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 2880/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 872 /F
Ședința publică din data de 05.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – B. A.
ASISTENT JUDICIAR – A. S.
ASISTENT JUDICIAR - L. A.
GREFIER – L. N. N.
Pe rol pronunțarea litigiului de muncă privind pe reclamanții B. E., PAGIOGA F. și B. G. în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. BUCUREȘTI și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. – SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 29.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința din aceea zi, care face parte integranta din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea la data 05.05.2014, pentru când dispune următoarele:
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 11.12.2013 sub nr._, reclamanții B. E., domiciliat în mun. Fetești, ., nr. 7, jud. Ialomița, având CNP_, PACIOAGA F., domiciliat în mun. Fetești, ., ., jud. Ialomița, având CNP_ și B. G. cu domiciliul în ., ., jud. Ialomița, având CNP_, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură „N. L.”, cu sediul profesional în G., ., ., ., jud. G., a chemat în judecată pârâtele SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. BUCUREȘTI,cu sediul în București, .. 38, sector 1 și sediul procesual ales în C., ., nr.2, jud. C. și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. – SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr.2, jud. C., solicitând obligarea acestora la plata drepturilor constând în:
- Prima pentru „Ziua Feroviarului” și ajutorul material de Paști pentru anul 2011, ajutorul material de C. pentru anul 2010 și 2011, echivalent cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare, conform dispozițiilor C.C.M. la nivel de unitate și art. 71 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2011, prelungit cu cele două acte adiționale, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective a sumei;
- respectarea dispozițiilor art. 30 (1) din CCM la nivel de Unitate și C.C.M. la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar 2006-2011 prelungit cu Actul Adițional nr. 370/2008, în sensul de a acorda reclamanților salariul suplimentar pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic pentru anul 2010 și 2011, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu indicele de inflație;
- prima de vacanță pe anii 2010, stabilită la nivelul clasei 20 de salarizare, calculată în funcție de salariul minim, clasa unu de salarizare egal cu 700 lei;
- plata pentru anul 2011 a diferenței de salariu dintre salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei/lunar conform art. 1 din H.G. nr. 1193/24 noiembrie 2010 publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 824/09.12.2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru fiecare reclamant în perioada 01.01._11, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale solicitate;
- plata pentru anul 2012 a diferenței de salariu dintre salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 700 lei/lunar conform art. 1 din H.G. nr. 1225/14 decembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 922/27.12.2011 și drepturile salariale efectiv plătite pentru fiecare reclamant în perioada 01.01._12, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale solicitate;
- plata pentru anul 2013 și până la zi a diferenței de salariu dintre salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 750 lei/lunar conform art. 1 din H.G. nr. 23/22.01.2013 publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 52/23.01.2013 și drepturile salariale efectiv plătite pentru fiecare reclamant în perioada 01.02.2013 – până la zi, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale solicitate;
- plata dobânzii legale (daune interese) constând în beneficiul nerealizat, în cuantumul prevăzut de O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței drepturilor și până la plata efectivă, precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că prevederile contractului colectiv de muncă nu poate cuprinde clauze inferioare celor prevăzute în lege, respectiv nu poate ignora salariul minim brut pe țară garantat în plată ce trebuie avut în vedere în fiecare an la aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, atunci când se stabilesc salariile angajaților.
Se invocă de asemenea prevederile cuprinse în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivelul de G. de Unități din Transportul Feroviar, contract prin care salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de P. și C. de ajutoare materiale stabilite cel puțin la nivelul clasei unu de salarizare, iar pentru Ziua Feroviarului de o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei 1 de salarizare.
Același contract colectiv de muncă (art. 30), susțin reclamanții, conferă acestora și dreptul de a primi un salariu suplimentar, echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În sfârșit, arată reclamanții, pentru anii 2011, 2013 și 2013 până la zi li se cuvine diferența dintre salariul de bază minim brut pe țară aferent anilor mai sus arătați și drepturile efectiv primite, drepturi care au fost calculate având în vedere clasa 1 de salarizare egală cu 600 lei, cât și diferența la plata primei de vacanță pe anul 2010 în funcție de salariul minim, clasa unu de salarizare =700 lei.
În dovedirea cererii lor reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
În drept reclamanții și-au întemeiat cererea lor pe dispozițiile Contractului Individual de Muncă, H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/22.01.2013, Codului muncii, Legii nr. 130/1996, Legii nr. 62/2011, C.C.M. la nivel de Unitate 2011-2014, Cod civil.
Cererea este legal scutită de taxa de timbru potrivit art. 270 din Codul muncii.
Pârâta S.N.T.F.M. „C. MARFĂ” S.A. BUCUREȘTI a formulat întâmpinare în cauză, invocând pe această cale următoarele excepții:
Excepția inadmisibilității acțiunii, invocând faptul că prealabil formulării cererii de chemare în judecată reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de a participa la ședința de informare privind medierea, invocând în acest sens dispozițiile art. 2 alin. 1 și 1 ind. 2 din Legea nr. 192/2006 coroborat cu art. 60 ind. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 192/2006.
Pârâta mai invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A. Sucursala Muntenia –Dobrogea neavând calitatea de angajator, fiind și lipsită de personalitate juridică.
Mai mult decât atât, în susținerea acestei excepții se invocă și faptul că S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A. Sucursala Muntenia –Dobrogea a fost înființată abia în anul 2010 prin Hotărârea A. nr. 27/ 29 oct.2010, fiind înregistrată la Registrul Comerțului la 8 dec. 2010, potrivit certificatului de înmatriculare.
În sfârșit, având în vedere că sucursala nu are personalitate juridică se invocă și lipsa calității procesuale a acesteia, raportat și la dispozițiile art. 43 din Lg.31/1990.
Tot prin întâmpinare, pârâta S.N.T.F.M.- C.F.R. Marfă S.A. a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, întemeiată atât pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c cât și pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e și d din Codul muncii, considerând că termenul reglementat de aceste texte a fost depășit față de data înregistrării cererii pe rolul instanței.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanți ca neîntemeiată, motivând în susținere faptul că dispozițiile invocate din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități și-au încetat valabilitatea, iar Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate nu reglementează drepturi de ajutor material cu ocazia Zilei Feroviarului, zilelor de P. și C..
Aceeași susținere o face pârâta și cât privește acordarea salariului suplimentar, în plus adăugând că acordarea acestui drept este condiționată atât de comportamentul ireproșabil al salariatului, cât și de obținerea de către unitate a unui profit din care să se prevaleze procentul de 10 % din fondul de salarii realizat lunar pentru constituirea fondului necesar acordării salariului suplimentar.
Cât privește diferențele solicitate de reclamanți cu respectarea salariului minim garantat aferent anilor 2011, 2012 și 2013 la zi, pârâta arată că potrivit anexelor la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Unitate și contractele individuale ale salariaților salariile au fost calculate și plătite așa cum au fost negociate și semnate de fiecare parte.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Excepțiile ridicate în cauză de pârâta S.N.T.F.M. „C. MARFĂ” S.A. BUCUREȘTI au fost respinse ca nefondate prin Încheierea de ședință din data de 4 februarie 2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
În cauză, reclamanții au invocat prevederile C.C.M. la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008 înregistrat în anul 2006 (pag. 90 dosar) care potrivit art. 4 a avut o valabilitate de 24 luni de la înregistrare, C.C.M. prelungit potrivit act adițional nr. 370/2008 cu încă 24 luni, la care trebuie avute în vedere dispozițiile art. 4 alin. 2 din același contract, valabilitatea acestuia fiind prelungită până în luna decembrie 2011.
Potrivit clauzelor acestui contract (art. 30 și 71) salariații erau beneficiarii unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, cât și a unor ajutoare cu ocazia Sărbătorilor de P. și C., cât și de Ziua Feroviarului.
Salariul suplimentar se acorda dintr-un fond constituit din veniturile realizate prin reținerea unui procent de 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Pe de altă parte, potrivit actului adițional al Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2009/2010 se prevede că drepturile mai sus arătate nu se acordă pentru anul 2010, iar în C.C.M. la Nivel de Unitate pentru anul 2011 aceste drepturi nu sunt prevăzute, atât unitatea pârâtă cât și sindicatele din care fac parte reclamanții înțelegând să negocieze aceste drepturi în acest sens.
Fiind vorba de contracte colective încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 62/2011, acestea se supun regimului juridic reglementat de Legea nr. 130/1996.
Așa fiind, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie clauza părților, iar potrivit art. 8 alin. 2 din aceeași lege aceste contracte nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective la nivel superior.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996 statuează că clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 din aceeași lege sunt lovite de nulitate absolută, nulitate care se constată de instanța competentă la cererea părții interesate.
Dacă o astfel de cerere se admite, clauzele constatate de instanță ca fiind nule pot fi negociate, iar până la renegocierea lor sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în C.C.M. încheiat la nivel superior, după caz.
În sfârșit, potrivit art. 268 alin. 1 lit. d din Codul muncii în forma anterioară aplicării Legii nr. 40/2011 (și art. 283 alin. 1 lit. d în actuala formă), cererile de constatare a nulității unor clauze ale Contractului Colectiv de Muncă se pot formula pe toată durata Contractului Colectiv de Muncă.
Așadar, nulitatea clauzelor care încalcă dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996 nu operează de drept ci trebuie constatate de instanță la cererea părții interesate.
Mai mult decât atât, clauzele neconforme cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996 nu pot fi înlocuite de drept, ci numai după ce instanța a constatat pe cale judecătorească nulitatea acestora.
Ori atât unitatea cât și organele sindicale au ales încheierea unui Contract Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate cât și aplicarea lui, și cât timp clauzele acestui contract considerate neconforme cu Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel Superior nu au fost declarate nule pe cale judecătorească (neexistând o solicitate din partea părților solicitate), clauzele contractului astfel încheiat sunt obligatorii pentru părțile contractante.
De altfel, pentru anii 2010 și 2011 există și o anumită logică a renunțării din partea sindicatelor a unor drepturi suplimentare în favoarea membrilor lor de sindicat, dat fiind fapt notoriu și de necontestat că unitatea pârâtă s-a aflat și se află într-o situație economico - financiară foarte dificilă, fiind subordonată Ministerului Transporturilor și făcând parte din categoria societăților comerciale cu capital de stat supusă monitorizării în baza O.U.G. nr. 79/2001 și ulterior O.U.G. nr. 79/2008 are obligația a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de guvern.
Așa fiind pentru aceste considerente urmează a respinge ca neîntemeiat capătul de cerere cu privire la plata salariului suplimentar precum și a ajutorului material solicitat de reclamanți.
Neîntemeiat apare și capătul de cerere cu privire la plata diferențelor salariale pentru anii 2011, 2012 și 2013 la zi cu luarea în considerare a salariului de bază minim brut aferent respectivilor ani.
Invocarea dispozițiilor art. 2 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2011-2012, valabil până-n anul 2014, potrivit cu care „ dacă o prevedere a prezentului contract colectiv de muncă va fi în contradicție cu prevederile unui act normativ apărut ulterior semnării contractului, acesta se va modifica în conformitate cu legislația”, nu poate constitui suport legal pentru admiterea pretențiilor reclamanților.
Din grila de salarizare anexa la C.C.M. la Nivel de Unitate rezultă că salariile sunt stabilite pe clase de salarizare, iar cuantumul aferent fiecărei clase de salarizare rezultă din înmulțirea coeficientului de salarizare al clasei respective cu salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
Nu există nici o prevedere din care să rezulte că salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare trebuie să fie egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și stabilit prin H.G. pe fiecare an parte.
Singura obligație a pârâtei în calitate de unitate angajatoare este aceea a respectării pentru fiecare salariat, cu ocazia calculării și plății salariului lunar, a salariului minim garantat stabilit de guvern pentru fiecare an în parte.
Ori în cauză se constată că reclamanții în raport de clasa de salarizare în care sunt încadrați au primit cu titlu de salariu o sumă mai mare decât salariul minim garantat în plată pe țară.
Așa fiind, pentru aceste considerente urmează a privi ca neîntemeiate pretențiile privind acordarea diferențelor de salariu pentru anii 2011, 2012 și 2013 la zi, cât și cele privind prima de vacanță pentru anul 2010.
Pentru considerentele de mai sus, instanța urmează a respinge în totalitate cererea formulată de reclamanții B. E., PAGIOGA F. și B. G. în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. BUCUREȘTI și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. – SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, opinia asistenților judiciari este concordantă cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 214 și 215 din Legea nr. 62/2011,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții B. E., domiciliat în mun. Fetești, ., nr. 7, jud. Ialomița, având CNP_, PACIOAGA F., domiciliat în mun. Fetești, ., ., având CNP_ și B. G. cu domiciliul în ., ., jud. Ialomița, având CNP_, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură „N. L.”, cu sediul profesional în G., ., ., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. BUCUREȘTI,cu sediul în București, .. 38, sector 1 și sediul procesual ales în C., ., nr.2, jud. C. și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „C. MARFĂ” S.A. – SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, cu sediul în C., ., nr.2, jud. C..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și citită în ședință publică, azi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
B. A. A. S. și L. A. N. L.
Red.B.A.
tehnored.NL.7 ex./26.05.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1062/2014. Tribunalul... → |
|---|
