Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 485/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 485/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 2533/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.485 F
Ședința publică de la 12 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. I.
ASISTENT JUDICIAR - S. A.
ASISTENT JUDICIAR - A. L.
GREFIER - E. T.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta L. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.” S.A, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, asistată de avocat T. R., lipsind pârâta .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual, obiectul dosarului, procedura de citare, precum și faptul că avocat S. M., ce reprezintă în cauză pârâta, a depus la dosar note de ședință, după care ;
Instanța comunică apărătorului reclamantei notele scrise înaintate la dosar de avocatul pârâtei .
Apărătorul reclamantei arată că în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 2 și 1 3 din Legea nr.192/2006, avocatul, chiar și cel ales, legea nefacând distincție în acest sens, poate face procedura de informare privind avantajele medierii, astfel că opinează că în cauză procedura de informare asupra medierii este corect și legal realizată .
Mai mult, dacă se apreciază că procedura informării cu privire la mediere nu e corect realizată de avocat, solicită ca acesta să fie făcută de către instanță, art.2 alin.1 3 din Legea nr.192/2006 conferindu-i acest atribut sau să acorde un termen scurt pentru ca partea să apeleze la un mediator autorizat .
Tribunalul respinge cererea de amânare formulată de apărătorul reclamantei, având în vedere că atât prin adresa prin care reclamantei i s-a comunicat întâmpinarea formulată de pârâtă în cadrul procedurii prealabile cât și prin citația pentru primul termen de judecată s-a pus în vedere reclamantei să facă dovada parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii până cel mai târziu la primul termen de judecată .
Totodată, pune în discuție excepția inadmisibilității cererii, ridicată de pârâtă .
Avocat T. R., pentru reclamantă, solicită respingerea excepției inadmisibilității, apreciind că în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.13din Legea nr.192/2006 procedura de informare cu privire la avantajele medierii a fost parcursă de către reclamantă.
Tribunalul, considerându-se lămurit, în baza art.394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, pe excepția inadmisibilității .
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la litigiul de muncă dedus judecații:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ la data de 05.11.2013 reclamantul L. A. cu domiciliul în S., .. 87, . a chemat in judecata pe pârâta . cu sediul în S., .-6, jud. Ialomița, J_, RO_ formulând contestație împotriva deciziei de concediere nr. 409/04.10.2013 prin care pârâta i-a desfăcut contractul de muncă.
În motivarea cererii reclamantul arată că decizia este lovită de nulitate întrucât nu cuprinde motivele de fapt pentru care s-a dispus sancționarea sa. De asemenea, apreciază că desființarea locului de muncă nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă, veniturile realizate de pârâtă sunt aceleași sau mai mari decât cele de dinaintea concedierii sale. Decizia este nelegală și pentru că nu cuprinde, potrivit art. 74 lit. d C muncii lista tuturor locurilor dde muncă disponibile din unitate și termenul în care salariații pot să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu.
În drept, art. 76-78 C muncii.
Cererea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât decizia de concedierea a fost emisă cu respectarea condițiilor de formă și de fond cerute de lege. Motivele care au determinat concedierea reclamantei au fost determinate de restrângerea și reorganizarea activității societății determinată de criza financiară la nivel global și nu numai la nivel de societate. În ceea ce privește obligația sa de a oferii reclamantei un loc de muncă vacant, potrivit RIL 6/2011 ICCJ a stabilit că în cazul desființării locului de muncă, angajatorului nu îi revine obligația de a-i oferi un loc de muncă salariatului.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, art. 205 și urm C..
La primul termen de judecată, 15.01.2014, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității întrucât reclamanta nu a făcut dovada efectuării procedurii de informare privind medierea.
Din actele si lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
În temeiul art. 248 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, invocată de pârâtă.
Potrivit art. 2 al. 1 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator „Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.”
Art. 601 din aceeași lege prevede materiile în care procedura de informare privind avantajele medierii este obligatorie de parcurs înainte de sesizarea instanței de judecată. Printre acestea sunt enumerate la alin. 1 lit. e litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
Cauza de față are ca obiect un litigiu de muncă referitor la încetarea contractului individual de muncă al reclamantului. Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale enunțate mai sus, reclamantul avea obligația de a face dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Potrivit. art. 2 alin. 12 din legea 192/2006 „Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f).”
În prezentul litigiu reclamanta nu a depus odată cu cererea de chemare în judecată dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii, motiv pentru care, odată cu comunicarea întâmpinării depusă de pârât, instanța a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a depune dovada privind efectuarea procedurii de informare privind avantajele medierii până cel mai târziu la primul termen de judecată. Întrucât reclamanta nu a depus la dosar dovada solicitată de instanță, a fost citată pentru primul termen de judecată cu mențiunea de a face această dovadă până cel mai târziu la primul termen de judecată.
La primul termen de judecată, 15.01.2014 când apărătorul pârâtei a invocat excepția inadmisibilității, apărătorul reclamantei a depus o cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare însoțită de înscrisuri doveditoare, motiv pentru care instanța a admis cererea de amânare și a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a-și spune punctul de vedere cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă referitoare la lipsa dovezii cu privire la participarea la ședința de informare privind avantajele medierii.
La termenul din 12.02.2014 apărătorul reclamantului s-a prezentat și a depus la dosar procesul verbal de informare privind procedura medierii și avantajele acesteia, fără număr, încheiat la data de 03.11.2013 la Cabinet de avocat R. T., aflat la fila 44. Acest proces verbal atestă faptul că reclamanta s-a prezentat la cabinetul avocatului, că a fost informată gratuit cu privire la procedura medierii și că în urma ședinței de informare, reclamanta a apreciat că medierea nu se poate realiza atâta timp cât unitatea angajatoare i-a comunicat faptul că nu mai are locuri de muncă disponibile, astfel că înțelege să se adreseze instanței de judecată.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea 192/2006, medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate.
De asemenea, art. 30 al. 2 din Legea 192/2006 prevede că mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor și să asigure un permanent echilibru între părți.
În sfârșit, art. 36 din aceeași lege stabilește că „Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părți într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul suspus medierii”.
Scopul acestor dispoziții din legea care organizează exercitarea profesiei de mediator este acela de a se asigura că în procedura medierii, mediatorul este o persoană neutră și imparțială care trebuie să asigure echilibrul părților aflate în conflict și să încerce rezolvarea conflictului dintre ele în mod echitabil pentru fiecare parte.
Instanța constată că procesul verbal de informare depus de reclamantă la fila 44 nu face dovada participării reclamantei la ședința de informare privind avantajele medierii întrucât nu respectă cerințele legii. Astfel, procesul verbal este încheiat de avocat T. R. care are calitatea de apărător ales al reclamantei, conform delegației depusă la dosar.
Din dispozițiile legale enunțate mai sus se desprinde concluzia că există incompatibilitate între activitatea de mediator și cea de avocat în cadrul aceleiași procedurii judiciare. Avocatul poate îndeplini procedura informării privind avantajele medierii cu condiția de a nu fi apărătorul vreuneia dintre părțile implicate în conflictul pentru care a realizat procedura de informare. Prin urmare, nu poți fi și mediator și avocat în aceeași cauză.
Întrucât instanța a citat reclamanta (care a dispus de apărare calificată încă de la depunerea cererii de chemare în judecată – cererea e transmisă la instanță de avocat de pe mailul său) de două ori să depună dovada privind parcurgerea procedurii de informare privind avantajele medierii până cel mai târziu la primul termen de judecată, iar dovada depusă de aceasta nu îndeplinește cerințele Legii 192/2006 pentru motivele enunțate mai sus, tribunalul constată că nu este îndeplinită condiția obligatorie pentru introducerea cererii de chemare în judecată. Pentru aceste motive, tribunalul va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant întrucât acesta nu a făcut dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii înainte de introducerea cererii de chemare în judecată sau până la termenul acordat de instanță în acest sens.
În temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.
Văzând si dispozițiile art. 215 din Legea 62/2011,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul L. A. cu domiciliul în S., .. 87, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.” S.R.L, cu sediul în S., .-6, jud. Ialomița, J_, RO_.
Cu apel in 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul Ialomița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
P., ASISTENTI JUDICIARI,
I. M. A. S. L. A.
Grefier,
T. E.
Red./Tehnored. I.M.
4 ex./ ..03.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1551/2014. Tribunalul... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
