Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2250/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2250/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 2308/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2250/ F
Ședința publică din data de 04.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - I. T.
GREFIER - VICTORIȚA P.
Pe rol soluționarea cauzei de contencios-administrativ privind pe reclamantul C. Ș. P. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual al dosarului, obiectul acestuia, procedura de citare și ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.131 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, raportat la dispozițiile art.95 pct.1 Cod procedură civilă, cu trimitere la art.154 din Legea nr.263/2010, se consideră competent general, material și teritorial să soluționeze cauza.
In baza art. 258 Cod pr. civilă încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți și ia act că acestea au fost depuse la dosar .
Ia act că nu s-au mai formulat alte cereri și nu s-au ridicat excepții, și nemaifiind probe de propus și dovezi de administrat, în condițiile legii, considerându-se lămurit, apreciază cercetarea procesului terminată, motiv pentru care nu se mai face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod de procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. 3 și 4 Cod de procedură civilă, în sensul că constată încheiată cercetarea judecătorească, fixează termen pentru soluționarea pe fond a cauzei tot astăzi și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la cauza de asigurări sociale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2014 sub nr._ reclamantul C. Ș. P. cu domiciliul în Slobozia, ., .. A, ., jud. Ialomița, CNP_, a chemat în judecată pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA cu sediul în mun. Slobozia. ., jud. Ialomița, solicitând pe cale judecătorească anularea deciziei nr._ din data de 25.09. 2014 emisă de pârâtă, decizie prin care i se stabilește indemnizația lunară în sumă de 210 lei începând cu data de 01.03.2011.
În motivarea cererii sale, reclamantul, a arătat că este beneficiar al drepturilor reglementate de D.L. nr. 118/1990 potrivit Hotărârii pentru aplicarea prevederilor D.L. nr. 118/1990 nr.537/06.12.1990, dată la care nu există deosebire între indemnizația cuvenită celui cu domiciliu obligatoriu era egală cu cea pentru strămutat.
Consideră reclamantul că emiterea unei decizii de recuperare a unui debit rezultat din sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizație de strămutat, față de sumele la care ar fi fost îndreptățit în calitate de persoană cu domiciliul obligatoriu chiar si în urma unui control al Camerei de Conturi Ialomița, nu este legală atâta timp cât nu a existat în prealabil o decizie de schimbare a încadrării de la strămutat la domiciliu obligatoriu.
Pe de altă parte arată reclamantul, dat fiind condițiile în care familia sa a fost dislocată forțat și mutată din jud. T. în jud. Ialomița, această măsură prin amploarea consecințelor sale, a rezultat o strămutare, familia fiind obligată să abandoneze locuința și întreaga avere condițiile oferite fiind excesiv de grele, iar posibilitatea alegerii libere a unui alt domiciliu fiind suprimată până la ridicarea restricțiilor domiciliare.
Mai mult, reclamantul susține că pârâta nu are competența legală pentru a verifica și modifica actele anterior emise de Comisia de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât prin modificarea intervenită prin O.U.G. nr. 41/1997, Direcțiile generale de muncă și protecție socială au în competență verificarea legalității drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege.
Consideră, astfel, că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, fiind emisă de o autoritate necompetentă.
În dovedirea cererii sale reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004 .
Cererea este legal scutită de taxă de timbru potrivit art. 157 din Lg. nr. 263/2010.
Prin întâmpinare, pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamant, susținând că, constatarea Camerei de Conturi Ialomița, potrivit căreia acesta a avut statutul de persoană cu domiciliu obligatoriu este corectă și că prin cerere era îndreptățit să primească indemnizația aferentă acestui statut și nu cea aferentă statutului de persoană strămutată.
Din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit hotărârii nr. 537 din 06 decembrie 1990 Comisia pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990 a Județului Ialomița în condițiile art. 1 alin 1 lit. d și e coroborat cu art. 3 din D.L nr. 118/1990 s-a stabilit în beneficiul reclamantului o indemnizație lunară de 403 lei, reținându-se că reclamantul s-a născut la data de 22.06.1953, în timp ce părinții săi aveau domiciliul obligatoriu în .
Ulterior, urmare a controlului efectuat de Camera de Conturi Ialomița s-a emis decizia de revizuire nr._ din 25.09.2014 prin care s-a constatat că în mod greșit s-a acordat reclamantului indemnizația de strămutat, el fiind îndreptățit la indemnizație de persoană cu domiciliu obligatoriu, stabilind o indemnizație lunară de 210 lei începând cu data de 01.03.2011.
Așa cum și pârâta a recunoscut, nu a existat o hotărâre a comisiei județene de schimbare a încadrării inițiale.
Această schimbarea a încadrării din persoane cu domiciliu obligatoriu în persoane strămutate în altă localitate a fost dispusă în baza acelorași hotărâri ale Comisiei Județene de aplicare a de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990 Ialomița prin care s-a făcut mențiunea că persoanele beneficiare ale drepturilor au fost cu domiciliu obligatoriu, dar peste care s-au efectuat adăugiri certificate prin semnătura unei persoane neidentificabile sau o ștampilă.
Potrivit art. 14 alin. 1 și 2 din Decretul-lege nr. 118/1990, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 41/1997, începând cu data de 14.07.1997, Direcțiile generale de muncă și protecție socială, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/1997, în Monitorul Oficial al României, Partea I. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire.
Așadar, după data de 14.07.1997, Direcțiile generale de muncă și protecție, ca organe ale administrației publice, au dobândit doar după data de 31 iulie 1997 însărcinarea de a primi și de a soluționa cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
De asemenea, tot aceste organe pot verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege, având competența ca, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, să emită decizie de revizuire.
Așadar, din interpretarea textului de lege sus menționat rezultă fără echivoc că singura autoritate competentă să emită decizie de revizuire este Direcția generală de muncă și protecție socială Ialomița.
C. județeană de Pensii Ialomița doar pune în plată hotărârea Comisiei Ialomița pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990.
Mai mult, decizia nr. 55 din 22.03.2000 pronunțată de Curtea Constituțională a României a statuat că hotărârile de stabilire a drepturilor, emise anterior datei de 31 iulie 1997, sunt acte administrative cu caracter jurisdicțional, care nu pot fi revocate.
Deoarece verificarea legalității drepturilor acordate și revizuirea acestora înseamnă, practic, revizuirea unor hotărâri judecătorești, se încalcă, pe de o parte, principiul separației puterilor în stat, iar pe de altă parte, sunt înfrânte prevederile constituționale ale art. 125 privind înfăptuirea justiției, precum și ale art. 128 referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
Este adevărat că spiritul de justiție nu permite perpetuarea beneficiului unor drepturi obținute prin încălcarea dispozițiilor legale, dar declararea nulității sau anularea actelor prin care au fost acordate drepturile nu se poate face decât de către autoritatea competentă să stabilească, de asemenea, responsabilitățile pentru încălcarea legii, autoritate care nu poate fi alta decât autoritatea judecătorească. Altfel, s-ar afecta grav stabilitatea raporturilor juridice.
Pentru aceste considerațiuni va admite cererea formulată de reclamantul C. Ș. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița și în consecință va dispune anularea deciziei de revizuire nr._ din 25.09.2014 emisă de pârâtă.
Văzând și dispozițiile art. 155 din Legea din Legea nr. 263/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite ca întemeiată cererea formulată de reclamantul C. Ș. P. domiciliat în Slobozia, ., .. A, ., jud. Ialomița, CNP_, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în loc. Slobozia, ., jud. Ialomița .
Dispune anularea deciziei de revizuire nr._ din 25.09.2014 emisă de pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12. 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
Red.I.T.
Tehnored.V.P..
4ex/ 21.12. 2014
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1739/2014. Tribunalul IALOMIŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1549/2014. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
