Pretentii. Sentința nr. 3128/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3128/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 5564/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Octombrie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier Ș. D.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3128/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârâtul P. V., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2014, susținerile apărătorului pârâtului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 06.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fața, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanta S.C. ”C.E.T. IAȘI” S.A., societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. și înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ la data de 11.06.2014 s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului P. V. la restituirea sumei de 2.253 lei, reprezentând contravaloarea concediului de odihnă și a primei de vacanță încasate necuvenit pentru anul 2011, cu cheltuieli de judecata.
S-a motivat că pârâtul a fost salariatul S.C. “C. IAȘI” S.A. în funcția de dispecer șef tură la C. Dispecerat C. Iași II H., în baza contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta. În data de 20.10.2011, în baza acordului dintre părți, s-a suspendat contractul individual de muncă al pârâtului, în conformitate cu art. 54 Codul Muncii, începând cu data de 20.10.2011 până la data de 30.06.2012.
Ulterior pârâtul a formulat o cerere prin care a solicitat încetarea contractului individual de muncă cu acordul părților. Astfel, în data de 01.07.2012 raporturile contractuale de muncă au încetat conform Deciziei nr. 329/11.07.2012, prin acordul părților, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. b Codul
muncii.
Reclamanta mai arată, prin cererea sa de chemare în judecată, că pârâtul a efectuat integral concediul de odihnă aferent anului 2011, pentru care a primit suma de 11.754 lei net, reprezentând indemnizația de concediu de odihnă si prima de vacantă, stabilite potrivit art. 2.6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, pentru 35 zile CO.
Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 2 Codul muncii, “durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată .”. Raportat la activitatea prestată în intervalul 01.01._11 salariatului pârât i se cuvenea suma de 9.401 lei net, calculată pentru 28 de zile CO.
Menționează reclamanta că potrivit prevederilor art. 256 alin.l Codul muncii și a art. 2.12 alin.2 din Contractul colectiv de muncă al . „ salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Pârâtul a încasat necuvenit suma de 2.353 lei net, reprezentând indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță pentru 7 zile CO, aferentă perioadei nelucrate în anul 2011, din care a achitat suma de 100 lei. Astfel, pârâtului îi revine obligația de a restitui suma de 2.253 lei net încasată necuvenit, reprezentând cota parte din indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță, aferentă perioadei nelucrate, calculată până la sfârșitul anului 2011.
Precizează reclamanta, în acțiunea sa, că prin notificarea înregistrată cu nr. 625/18.01.2013 a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, însă fără rezultat. In vederea respectării procedurii prealabile, pârâtul a fost invitat să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, reglementate de art.60 ind. 1 alin. 1 lit. a)-f) din Legea 192/2006 modificata, însă acesta nu a dat curs invitației.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, ale art. 145 alin.2, ale art. 256 alin. l Codul muncii, ale art. 2.12 alin.2 din Contractul colectiv de muncă al S.C. C. IAȘI S.A.
Reclamanta a depus în dovedire, în copii, cu duplicat pentru comunicare, următoarele înscrisuri: extras din contractul colectiv de muncă al ., contract individual de muncă, acord privind suspendarea CIM, Decizia nr. 432/20.10.2011, Decizia nr. 329/11.07.2012, Notificarea nr. 625/18.01.2013, Tabel de calcul CO necuvenit pe anul 2011, S. de plată, Pontaje, Ordin de plată, Borderou de plată, Cerere de mediere, Invitație la mediere, Proces verbal de informare privind medierea.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei.
Prin întâmpinare, pârâtul P. V., invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru recuperarea sumei de 2.253 lei, motivat de următoarele:
Reclamanta precizează în acțiune că a efectuat integral concediul de odihnă în anul 2011, iar suma mai sus menționată ar fi fost pentru aceeași perioadă. Concediul de odihnă efectuat în anul 2011 a fost de fapt o restanță din perioada anului 2010, iar suma încasată de pârât este pe deplin justificată deoarece suma este pentru perioada din 2010.
În drept, pârâtul și-a întemeiat poziția procesuală din întâmpinare pe dispozițiile art.205 și ale art. 453 din NCPC.
La data de 24.07.2014, prin Serviciul Registratură al Tribunalului Iași, reclamanta S.C. ”C.E.T. IAȘI” S.A. depune la dosarul cauzei Răspuns la Întâmpinare (filele 57-58 dosar).
În cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri ce a fost încuviințată de instanță.
La termenul din data de 29.09.2014, instanța constată că, prin întâmpinare, pârâtul precizează că nu are de depus înscrisuri, apărătorul pârâtului, fiind interpelat de instanță, arată că nu solicită alte probe.
Analizând cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 NCPC, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârât, prin Întâmpinare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.253 lei net, reprezentând contravaloarea concediului de odihnă și a primei de vacanță încasate necuvenit pentru anul 2011. La data de 01.07.2012, raporturile contractuale de muncă între părți au încetat conform Deciziei nr. 329/11.07.2012 (fila 20 dosar), prin acordul părților, în temeiul disp. art. 55, lit. b din Codul muncii.
Instanța reține că potrivit disp. art. 268, alin. 1, lit. c), cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța de judecată mai reține faptul că astfel cum reiese din dispozițiile art. 268 litera c Codul muncii cererea reclamantei este suspusă unui termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune ( în cazul de față 3 ani de la data încetării contractului individual de muncă).
Raportat la data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 11.06.2014, instanța constată că nu este depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtul P. V. a fost angajat la reclamanta S.C. “C. IAȘI” S.A. în funcția de dispecer șef tură la C. Dispecerat C. Iași II H., în baza contractului individual de muncă nr. 1181 și actului adițional nr._/2006 la contractul individual de muncă nr. 1181 (filele 36-38 dosar).
Prin decizia nr.432/20.10.2011 s-a dispus suspendarea contractului individual de munca prin acordul părților pentru perioada 20.10._12, iar prin decizia nr. 329/11.07.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de munca a salariatului pârât începând cu data de 01.07.2012.
Din fișele de pontaj și statele de plată, depuse la dosar rezultă că pârâtului i-au fost aprobate 35 zile de concediu de odihnă, pe anul 2011, acesta încasând suma de 11.754 lei net cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă și primă de vacanță.
Raportat la activitatea prestată în intervalul 01.01.2011 – 20.10.2011, salariatului pârât i se cuveneau 28 zile de concediu de odihnă, in timp ce acesta a beneficiat de 35 de zile de concediu. In atare situație, pârâtul datorează reclamantei partea din indemnizația de concediu de odihna și prima de vacanta încasata necuvenit pentru 7 zile, in sumă de 2.353 lei net (fila 13 dosar).
Însă, se reține că reclamanta a adus la cunoștința instanței de judecată faptul că pârâtul a achitat suma de 100 lei, astfel că pârâtului îi revine obligația de a restitui suma de 2.253 lei net încasată necuvenit, reprezentând cota parte din indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță, aferentă perioadei nelucrate.
Așa cum reiese din dispozițiile art. 39 al.1 lit.c din C.M., salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual. Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă conform art. 145 C.M.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, iar potrivit dispozițiilor art. 140 alin. 2 Codul muncii, durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil și este prevăzută în contractul individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 2 Codul muncii, "durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic". Conform prevederilor art. 256 alin.1 Codul muncii și ale art. 2.12 alin.2 din Contractul colectiv de muncă al . "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".
Principalele modalități de stabilire și recuperare a prejudiciului produs sunt învoiala părților și acțiunea în justiție.
Instanța Tribunalului Iași reține că reclamanta a făcut dovada plații indemnizației de concediu, conform art.145 din Codul Muncii, in forma in vigoare la nivelul anului 2011 prin statele de plata și ordinul de plata, motiv pentru care se apreciază întemeiata pretenția reclamantei.
Raportat la activitatea prestata in intervalul 01.01.2011 – 20.10.2011, salariatului pârât i se cuveneau 28 zile de concediu de odihna. Pe cale de consecință, apar ca necuvenit încasate sumele primite de pârât cu titlu de indemnizație de concediu de odihna și primă de vacanta aferentă unui număr de 7 zile de concediu de odihnă, în sumă de 2.353 lei net.
Mai reține instanța că, prin întâmpinare, pârâtul a formulat concluzii de respingere a acțiunii, motivând că suma primită în anul 2011 cu titlu de indemnizație de concediu de odihna și primă de vacanța ar fi fost aferentă concediului de odihnă din anul 2010. Această susținere nu poate fi primită deoarece documentele de pontaj și plată depuse la dosar pentru anul 2011 consemnează efectuarea concediului de odihnă, inclusiv partea necuvenită, și, astfel, reclamanta a demonstrat că a acordat concediu de odihnă aferent anului 2011 chiar în anul 2011, astfel cum prevăd dispozițiile art. 146 alin.1 C. Muncii. Situația la care a făcut referire pârâtul, aceea a efectuării concediului de odihnă în anul următor este una de excepție, și nu a fost probată în cauză.
Pentru toate aceste considerente, se va admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C.E.T. IAȘI” S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul P. V. și va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.253 lei (reținând precizarea reclamantei conform căreia se achitase suma de 100 lei din suma datorată inițial) reprezentând contravaloarea concediului de odihnă și a primei de vacanță încasate necuvenit pentru anul 2011.
Fața de dispozițiile art. 453 N.c.pr.civ se va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata întrucât nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli (cheltuielile de mediere neputând fi avute în vedere, ținând cont de faptul că legiuitorul a prevăzut expres gratuitatea ședinței de informare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul P. V..
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C.E.T. Iași” S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40 BRDE 240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., jud. Iași, C. RO_, în contradictoriu cu pârâtul P. V., CNP_, domiciliat în Iași, ., .. C, ., jud. Iași.
Obligă pârâtul P. V. să plătească reclamantei suma de 2.253 lei cu titlu de sume necuvenit încasate.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iasi, in termen de 10 zile de la comunicare,.
Pronunțată astăzi, 06.10.2014, și pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
M.M. cu opinie în sensul
prezentei hotărâri
B.A. - T.A.
GREFIER,
D.Ș.
RED. TEHNORED. T.A
2 EX.20.01.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 3142/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3292/2014.... → |
|---|
