Recalculare pensie. Sentința nr. 258/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 258/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 1740/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 258/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe reclamant G. D. M. și pe pârât C. DE P. SECTORIALA A MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR -COMISIA DE CONTESTATII P., având ca obiect recalculare pensie
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns reclamanta personal, identificata cu CI . nr._, CNP_ si asistata de av. S. M. care depune imputernicire avocatiala
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este termenul al doilea de judecata, actiune scutita de taxa timbru si timbru judiciar, dupa care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile tribunalul acorda cuvantul la probe
Av. S. pentru reclamanta solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, cele de la dosar
Instanta dupa deliberari, in temeiul art. 167 C.pr.civ incuviinteaza pentru ambele parti proba cu inscrisuri, cele de la dosar si, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constata cauza in stare de judecata si aorda cuvantul pe fond.
Av. S. pentru reclamanta solicita admiterea actiunii, anularea deciziei de revizuire, prin emiterea acesteia s-au incalcat dispozitiile art. 15 din Constitutie dar si art. 1 din vechiul .civ actual 6 in NC.Civ cu privire la neretroactivitatea legii civile. Cu cheltuieli pe cale separata
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ la 2.08.2012 reclamanta G. D. M. a solicitat, in contradictoriu cu paratele C. Sectoriala de P. MAI si Comisia de Contestatii P. MAI pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna:
- constatarea nulitatii absolute a Deciziei de revizuire_/28.03.2012 emisa in temeiul Legii 263/2010 si OUG 1/2011 si a tuturor deciziilor de revizuire/recalculare subsecvente si sa se constate ca Hotararea 7741/5.07.2012 a Comisiei de Contestatii pensii este neintemeiata
- restabilirea situatiei anterioare emiterii deciziei_ in sensul dispunerii masurilor legale in legatura cu dosarul sau de pensionare, de mentinere in plata a pensiei stabilite prin decizia_/9.10.2007 caci in mod nelegal i-a fost scazuta pensia militara de la 2279 la 1968 lei
Solicita si obligarea paratei la achitarea diferentelor ce i se cuvin de la momentul emiterii deciziei de revizuire_/28.03.2012 si pana la repunerea in plata a pensiei stabilite prin Decizia_/9.10.2007
Arata ca decizia de revizuire a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 15 din Constitutia Romaniei si art. 6 .civ, incalcandu-se principiul neretroactivitatii legii civile
Ca legea noua nu poate sa aduca atigere raporturilor periodice ce au luat fiinta in temeiul unei reglementari anterioare
Ca o alte interpretare si o alta practica ar fi de natura a fecta grav stabilitatea si securitatea raporturilor juridice precum si increderea in lege, sens in care s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cazul Silver si altii vs. Marea Britanie)
Ca s-a stabilit in practica CEDO ca o norma juridica pentru a avea putere de izvor de drept trebuie sa sigure oricarei persoane posibilitatea de a-si regla in mod responsabil conduita, cunoscand consecintele juridice ale faptelor sale
Ca prin aplicarea noilor reglementari exact aceasta conditie nu este indeplinita, acest drept castigat fiind alterat si modificat prin sfidarea principiilor constitutionale si ale CEDO
Arata ca impotriva Deciziei_/28.03.2012 a formulat contestatie administrativa insa aceasta a fost respinsa
Ca prin decizia de revizuire pensia sa a fost diminuata
Ca orice modificare a cuantumului pensiei, asa cum a fost dispusa prin decizia ce face obiectul prezenteui cauze, reprezinta o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite in baza legilor anterioare
Invoca in drept dispozitiile OUG 1/2011, Legea 263/2010, Legea 164/2001 si Legea 179/2004
Solicita solutionarea cauzei si in lipsa.
Anexeaza decizia_/28.03.2012, Hotararea 7741/5.07.2012 a Comisiei de Contestatii P.
Pentru termenul din 23.01.2013 parata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii
A aratat parata ca datorita faptului ca in termenul de aplicare al Legii 119/2010 nu au fost identificate documentele necesare dovedirii in totalitate a veniturilor in cadrul procesului de recalculare pentru aproape 140.000 de persoane, a fost adoptata OUG 1/2011 ce prelungea termenul de recalculare pana la 31 decembrie 2011 si totodata prevedea pastrarea in plata a pensiei anterioare pana la data emiterii deciziei de reviozuire
Ca asa fiind reclamanta a primit incepand cu luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010 pana la data revizuirii pensiei
Ca pensia reclamantei a fost revizuita in baza principiului contributivitatii, cu valorificarea veniturilor realizate pe intreaga perioada de cotizare rezultand o pensie de 1968 lei
In ce priveste sustinerile reclamantei cu privire la faptul ca s-a savarsit un abuz, fiind incalcat un drept de proprietate obtinut anterior, arata ca acestea sunt neintemeiate
Invoca dispozitiile OUG 1/2011, si solicita solutionarea cauzei si in lipsa.
Anexeaza hotararea 7741/5.07.2012, Decizia_ din 28.03.2012 emisa in baza OUG 1/2011, buletin de calcul, adeverinta_/24.10.2011, adeverinta 1015/17.06.2011, adeverinta_/27.12.2010, adeverinta_/19.10.2010, brevet semnul onorific „In serviciul patriei”, toate in copie simpla
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul retine umatoarea situatie de fapt:
Drepturile de pensie pentru limita de varsta ale reclamantei s-au deschis sub imperiul Legii 179/2004 la 20.08.2007.
Odata cu . Legii 119/2010 pensiile militare, de tipul celei de care beneficia reclamanta au intrat in proces de racalculare potrivit principiilor Legii 19/2000.
Pensia reclamantei a fost asadar revizuita in baza OUG 1/2011 si Legii 263/2010 (care a abrogat legea 19/2000), fiind emisa Decizia_/28.03.2012 (fila 6 dosar)
Impotriva acesteia a formulat contestatie administrativa reclamanta, contestatie ce a fost respinsa prin Hotararea 7741/5.07.2012 a Comisiei de Contestatii P. a Ministerului Administratiei si Internelor (fila 7 dosar)
In ce priveste critica vizand incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile Tribunalul apreciaza ca aceasta nu poate fi primita, avand in vedere imprejurarea ca, prin decizia de pensie contestata, este revizuit cuantumul pensiei reclamantei numai pentru perioada ulterioara datei de 1.01.2011 (data intrarii in vigoare a Legii 263/2010) iar nu si pentru perioadele anterioare, astfel inat nu se poate aprecia ca dispozitiile actelor ormative avute in vedere au retroactivat.
In ce priveste incidenta in cauza a art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie Tribunalul retine de la bun inceput, odata cu reclamanta, ca atat salariul cat si pensia, odata incasate, reprezinta conform practicii constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) un “bun” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional astfel ca toate principiile aplicabile in general in cauzele interesand art. 1 din Protocolul 1 sunt in egala masura relevante cand vine vorba despre drepturile de pensie, fara insa ca aceasta sa insemne ca acesta garanteaza vreun drept la o pensie de un anumit cuantum (Andrejeva v. Letonia).
Cu toate acestea, instanta nu poate sa nu observe ca sustinerile reclamantei se bazeaza pe eronata interpretare a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, plecand de la premisa similitudinii pana la identitate intre protectia acordata dreptului de proprietate ca „bun” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional si protectia de care se bucura drepturile de creanta prin prisma aceluiasi articol
Astfel, Art. 1 din Protocolul 1 Aditional prevede ca:
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”
Tribunalul retine totusi ca, in acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului notiunea de „bun” in sensul primului alineat al art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie are un inteles autonom, care nu este limitat la detinerea de bunuri fizice si este independent de clasificarile formale din legislatiile interne. O . alte drepturi si creante, ca de exemplu datoriile sau activele pot fi de asemenea considerate drepturi de proprietate in sensul reglementarii art. 1 din Protocolul 1 Aditional
Cu privire la acest aspect, Curtea a stabilit deja ca o creanta nu poate fi considerata ca avand valoare patrimoniala decat daca are o baza suficienta in dreptul intern, spre exemplu, atunci cand este confirmata printr-o jurisprudenta bine stabilita a instantelor (Kopecky c Slovaciei, par. 52)
Adoptand acceptarea . (bunuri mobile si imobile) Curtea a considerat de asemenea ca termenul bunuri se extinde si la drepturile pe care o persoana le poate dobandi, in special la activele din dreptul privat cum ar fi dreptul de a incheia contracte de chirie (Mellacher si altii c. Austriei) sau reclamatii financiare fondate pe neexecutarea obligatiilor comerciale sau pe necesitatea de a acoperi prejudicii (Raffineries greques Stran & Stratis Andreadis c. Greciei)
Termenul “bunuri” cuprinde si drepturile obtinute in cadrul unui regim de pensionare sau securitate sociala (Vasilopoulou c Greciei, 2002), o creanta a Statului (S.A. Dangeville c. Frantei, 2002) etc.
Trebuie cu toate acestea ca dreptul in cauza sa aiba un caracter precis definit, deoarece drepturile viitoare sau in curs de realizare nu intra sub protectia acestui articol.
Problema care trebuie asadar examinata este daca circumstantele particulare ale cauzei, privita ca un intreg, confera reclamantului dreptul la protectia conferita de art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie (Broniowski v. Poland (dec.) [GC], no._/96, § 98, ECHR 2002-X).
Tribunalul retine sub acest aspect ca practica constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului este in sensul ca este la latitudinea statului de a aprecia cuantumul drepturilor ce urmeaza a fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Ca asadar statul poate introduce, suspenda sau inceta plata unor anumite drepturi, prin edictarea unor modificari legislative adecvate. (Kechko v. Ucraina, dec. din 8.02.2006, par. 23)
In cauza Vilho Eskelinen si altii Curtea a statuat ca nu exista un drept protejat de conventie la mentinerea in plata a unui salariu . (Vilho Eskelinen and Others, § 94)
In cauza se retine de catre instanta ca nu avem de-a face cu o privare de proprietate, dreptul reclamantului la pensie ramanand in vigoare, modificandu-se numai cuantumul acesteia, cuantum care, ulterior intrarii in vigoare a Legii 119/2010 a fost calculat in baza principiilor Legii 19/2000 (si ulterior Legii 263/2010), asadar cu respectarea principiului contributivitatii
Cu alte cuvinte tribunalul apreciaza, contrar celor sustinute de reclamanta, ca in ce priveste cuantumul pensiei neincasate si cuvenite pentru perioadele ulterioare intrarii in vigoare a Legii 119/2010 aceasta nu reprezenta un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional.
Urmeaza a fi analizat asadar daca reclamanta avea, la data formularii actiunii, macar o “speranta legitima” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional
Curtea a retinut prima data conceptul de “speranta legitima” in cauza Pine Valley Developments si altii c. Irlandei in care a decis ca exista speranta legitima din momentul in care autoritatile eliberasera un certificat de urbanism pe baza caruia reclamantii in cauza cumparasera un domeniu pe care vroiau sa-l amenajeze. Curtea a apreciat ca acest certificat, asupra caruia autoritatile nu puteau reveni, era un element al proprietatii in chestiune.
Curtea a apreciat ca ceea ce legitimeaza speranta este fie o hotarare judecatoreasca, chiar nedefinitiva, prin care sa fie recunoscut dreptul celui interesat, fie imprejurarea ca acesta se fondeaza de o maniera rezonabil justificata pe un act juridic avand o baza juridica solida si o incidenta asupra drepturilor de proprietate (Strech c. Marii Britanii, 2003)
Asadar, pentru a se putea vorbi despre existența unei ,,speranțe legitime”, astfel cum această noțiune a fost dezvoltată în jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului trebuie avut in vedere ca atunci când interesul patrimonial în discuție aparține categoriei juridice de ,,creanță”, el nu poate fi considerat ca ,,valoare patrimonială” și implicit ca ,,speranță legitimă” decât dacă are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu o dispoziție legală sau dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale. [ CEDO (Marea Cameră), Kopecky c/a Slovacia, Hotărâre din 28 septembrie 2004, par. 35 și 48-52; Pressos Compania Naviera S.A și alții c/a Belgia, Hotărâre din 20 noiembrie 1995, par.31; CEDO (Marea Cameră), Draon c/a Franța, Hotărâre din 6 octombrie 2005, par. 65-70; CEDO (Marea Cameră), Maurice c/a Franța, Hotărâre din 6 octombrie 2005, par.63-70].
Criteriul decisiv al unei ,,speranțe legitime”, protejate de primul Protocol este reprezentat de existența unui baze suficiente în dreptul intern, astfel cum este interpretat de instanțele naționale [CEDO (Marea Cameră), Kopecky, precit, par. 50 și 54; CEDO, Jantner c/a Slovacia, Hotărâre din 4 martie 2003, par. 27-33]
In cauza tribunalul retine ca in ce priveste modalitatea de calcul a pensiei reclamantului aceasta era, anterior intrarii in vigoare a Legii 119/2010 reglementat prin Legea 164/2001 si Legea 179/2004 privind pensiile militare si respectiv statutul politistilor
Asa fiind, retinand ca reclamanta avea o “speranta legitima” in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie si ca modificarea dispozitiilor legale privind modalitatea de calcul a drepturilor sale de pensie prin . Legii 119/2010 reprezinta o ingerinta in dreptul acesteia de proprietate, tribunalul apreciaza ca aceasta ingerinta trebuie analizata tot prin prisma jurisprudentei Curtii, pentru a observa daca art. 1 a fost sau nu incalcat
In cauza Sporrong si Lonnroth c Suediei (1982) Curtea a stabilit care sunt limitele ingerintei statului in ceea ce priveste dreptul de proprietate.
Astfel, ingerinta statului poate fi rezultatul unei masuri luate de o autoritate publica, al unei hotarari judecatoresti sau a anumitor prevederi legale.
O masura care reprezinta o ingerinta in dreptul de proprietate trebuie, conform jurisprudentei CEDO, 1. sa fie prevazuta de lege, 2. sa fie justificata de o cauza de utilitate publica sau de un scop legitim de interes general si 3. sa asigure un just echilibru intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele protejarii drepturilor fundamentale ale individului (Sporrong si Lonnroth c. Suediei)
Preocuparea de a asigura un atare echilibru se reflecta in structura art. 1 din Protocolul 1 Aditional in totalitate, asadar si in a doua teza care trebuie citita in conformitate cu principiul consacrat de prima.
In special trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul vizat si mijloacele folosite (Pressos Compania Naviera SA si altii c. Belgiei, 20 nov. 1995)
In ce priveste ingerinta retinuta in cauza tribunalul apreciaza pe de o parte ca aceasta este prevazuta prin lege si pe de alta parte ca aceasta serveste necesitatii protejarii unui interes general, asigurarea stabilității economice a țării și apărarea siguranței naționale fiind noțiuni care se circumscriu celor de „scop legitim de interes general” și de „cauză de utilitate publică”
Urmeaza asadar a analiza daca a fost respectat justul echilibru intre interesele generale vizate si interesul particular ocrotit, respectiv daca ingerinta statului a impus reclamantei o sarcina individuala excesiva.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a afirmat in repetate randuri, in practica sa constanta, ca in ce priveste cunoasterea directa a societatii si a nevoilor acesteia, autoritatile nationale sunt mai bine plasate decat judecatorii internationali atunci cand vine vorba despre aprecierea „interesului public”, revenindu-le asadar in primul rand acestora sa aprecieze asupra existentei unei probleme de interes public. De aceea, in acest domeniu, ca si in altele ce fac obiect de protectie a Conventiei, autoritatile nationale dispun de o anumita marja de apreciere. In plus, notiunea de „interes public” este in mod necesar pasibila de o interpretare extensiva. (The former king of Greece vs. Greece, Application no._/94)
Curtea apreciaza de acea ca marja de apreciere de care dispun autoritatile nationale in implimentarea politicilor sociale si economice sa fie una larga si cel mai adesea respecta dreptul statelor de a defini „interesul public”, cu conditia ca aceasta definitie sa nu fie in mod manifest lipsita de un fundament rezonabil. (James and Others v. the United Kingdom judgment of 21 February 1986, Series A no. 98, p. 32, § 46).
In speta tribunalul retine ca masurile edictate de art. Legea 119/2010 au avut ca scop, asa cum deja s-a mai aratat mai sus, degrevarea bugetului asigurarilor sociale, respectiv a bugetului de stat de anumite cheltuieli, pe fondul unei crize economice generalizate si profunde si pentru a se crea premizele unei relansari economice reale.
Asa fiind, analizand in lumina practicii constante a CEDO ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantei, tribunalul apreciaza ca aceasta este justificata de un scop legitim si corespunde unui interes public.
Urmeaza asadar a fi analizat daca masura dispusa este de natura a pastra un just echilibru intre necesitatea protejarii interesului general si protectia drepturilor fundamentale ale persoanelor.
In particular, instanta urmeaza a cerceta daca a existat un raport rezonabil de proportionalitate intre masurile luate si scopul urmarit (Pressos Compania Naviera S.A. si Altii v. Belgium, hotararea din 20 November 1995, Series A no. 332, p. 23, § 38).
Tribunalul reaminteste totusi ca, in conformitate cu practica constanta a Curtii EDO, Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu. Curtea a constatat in situatii concrete ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).
In speta, ceea ce urmeaza a fi verificat este, asadar, daca dreptului reclamantei la pensie i-a fost adusa, prin recalcularea pensiei in temeiul Legii 119/2010, o atingere de asa natura incat sa fi fost afectata insasi substanta acestuia
Analizand asadar situatia particulara concreta a reclamantei tribunalul retine ca, asa cum s-a aratat, drepturile de pensie ale reclamantei s-au deschis in luna august 2007, astfel dupa cum rezulta din cuprinsul carnetului de munca atasat in copie la dosar, pensia fiind stabilita in baza dispozitiilor Legii 179/2004
Este de retinut sub acest aspect ca, anterior intrarii in vigoare a Legii 19/2000 obligatia de plata a contributiilor sociale revenea exclusiv angajatorului, salariatul contribuind numai la fondul pentru pensia suplimentara
Numai dupa . Legii 19/2000 obligatia de plata a contributiei sociale s-a impartit intre angajat si angajator.
Modalitatea de calcul a pensiei speciale stabilite conform Legii 179/2004 nu avea ca temei principiul contributivitatii, aceasta fiind calculata prin aplicarea unui procent asupra salariului brut realizat in ultima luna de activitate
Recalcularea pensiei in temeiul Legii 119/2010 nu face altceva decat sa repuna pe reclamanta in situatia celorlalti pensionari, respectiv prin determinarea cuantumului pensiei prin raportare la veniturile realizate de aceasta si la baza de calcul a contributiilor de asigurari sociale platite.
Cu alte cuvinte, ulterior intrarii in vigoare a Legii 119/2010 reclamanta se afla pusa in situatie echivalenta cu pensionarii provenind din toate celelalte categorii sociale (medici, profesori, ingineri, muncitori, etc), ale caror drepturi de pensie se determina pe baza principiului contributivitatii prevazut de Legea 19/2000
In lipsa unor dovezi de orice natura, din care sa rezulte ca parata ar fi efectuat un calcul eronat al drepturilor de pensie (reclamanta de altfel ici nu critica modalitatea de calcul ci numai principiul revizuirii), sau ca nu ar fi avut in vedere in acest proces toate veniturile realizate, instanta apreciaza ca ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantei a fost proportionala cu scopul urmarit si nu a fost de natura a afecta insasi substanta dreptului si va respinge actiunea ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulata de reclamanta G. D. maria, domiciliata in Otopeni, ., jud Ilfov in contradictoriu cu paratele C. de P. Sectoriala a Ministerului Administratiei si Internelor si Comisia de Contestatii P. M.A. I, cu sediul in Bucuresti, .. 3, sect. 4
Cu recurs in 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013
Președinte, A. M. C. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. |
A.C. 08 Februarie 2013
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 489/2013. Tribunalul ILFOV | Recalculare pensie. Sentința nr. 522/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
