Recalculare pensie. Sentința nr. 521/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 521/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 704/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA CIVILA
Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă
și al asigurărilor sociale
SENTINTA CIVILA NR. 521
Ședința publică din 7 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: G. N.
Asistent Judiciar: M. M.
Asistent Judiciar: R. L. P.
GREFIER: O. A.-M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamantul T. G. în contradictoriu cu pârâta C. SECTORIALA DE P. DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, având ca obiect recalculare pensie .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu art.260 C.pr.civ, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 07.03.2013, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15.03.2012, reclamantul T. G. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la refacerea calculelor privind cuantumul pensiei, fără greșeli, cu luarea în calcul a documentelor depuse în baza Legii nr.263/2010, implicit la emiterea unei noi decizii de pensionare și a unui nou buletin de calcul corect întocmit. De asemenea a mai solicitat și restituirea sumelor de bani cu care a fost prejudiciat, precum și daune morale pentru suferințele fizice și morale la care a fost supus, în cuantum de 50.000 lei.
În motivarea acțiunii, partea a arătat că, după primirea de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 în baza OUG nr.1/2011 și a buletinului de calcul, ambele calculate eronat, a sesizat că, în ciuda numeroaselor sesizări pe care le-a depus în scris la organele competente, nu i-a fost luată în calcul la stabilirea pensiei: vechimea totală de 9 ani, reprezentând sporul aferent condițiilor speciale de muncă(dovedit cu adeverința nr._/12.01.2012 a I.G.P.R.), perioada lucrată în viață civilă 1971-1978, în sistem de acord individual (dovedită cu adeverințele nr.2/12.01.2012 eliberată de P. S.A. și nr.03/12.01.2012 eliberată de Electronica S.A.).
De asemenea, reclamantul mai subliniază că în buletinul de calcul al pensiei se poate constata că în perioada 01.07._86, perioada de contributivitate la fondul de pensii cu 4 % punctajul mediu anual suplimentar rezultă 0,_.
Se mai arată că la contestația formulată a primit hotărârea nr.2035 a Comisiei de contestații pensii a M.A.I. care a respins-o.
Partea apreciază că pârâtul a încălcat, prin atitudinea manifestată, un drept câștigat prin muncă, drept de proprietate conferit prin Constituție, drept prevăzut de dreptul internațional și de legislația U.E.
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii 263/2010 și OUG nr.1/2011.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată,
Buletin de calcul, actul de identitate, taloane de pensie pentru lunile decembrie 2010, ianuarie 2012, adeverința nr._/12.01.2012 a I.G.P.R., adeverințele nr.2/12.01.2012 eliberată de P. S.A. și nr.03/12.01.2012 eliberată de Electronica S.A., hotărârea nr.2035 /08.03.2012, contestațiile nr._/08.10.2010 și_/05.01.2012, decizia nr._/23.05.2008, decizia nr._/27.12.2010, decizia nr._/12.12.2011, acte medicale.
La data de 13.04.2012 (iar ulterior la datele de 25.05.2012 și 24.09.2012), s-a depus întâmpinare de către C. SECTORIALA DE P. DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, față de faptul că pârâta s-a conformat dispozițiilor legale ale OUG nr.1/2011 și ale Legii nr.119/2010, iar pensia reclamantului a fost revizuită în mod corect, începând cu 01.01.2011, avându-se în vedere și valorificând toate datele existente în dosarul de pensionare al reclamantului.
Se mai arată că toate motivele invocate de către contestator în susținerea contestației sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate, reglementat de art.1 din Protocol, Curtea Europeana a arătat, în cauza Skorkiewicz contra Poloniei, că acest articol garantează acordarea unei indemnizații oricărei persoane care a contribuit la asigurările sociale, dar nu garantează acordarea unei anumite sume. Prin această decizie, s-a arătat că pensiile militarilor sunt plătite exclusiv de la bugetul statului și nu au la bază o contribuție realizată în timpul activității, fiind supuse practic condiției ca statul să dispună efectiv de resursele bugetare necesare plății acestora. Chiar daca pensia de serviciu a militarilor poate fi încadrată în noțiunea de „bun”, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o în art.1 din Primul Protocol, ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a legii, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Pârâta a mai arătat că în cauza Sporrong și Lonroth contra Suediei (1982) s-a statuat că o măsură care reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de o cauză de utilitate publică sau de un scop legitim de interes general și să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat și mijloacele.
În speță, pârâta apreciază că sunt îndeplinite primele cerințe ale existenței unei ingerințe, însă se impune analizarea cu atenție a raportului rezonabil de proporționalitate între interesele generale vizate și interesul particular urmărit, în concret trebuie verificat dacă prin recalcularea pensiei reclamantului în temeiul Legii nr.119/2010 i-a fost adusă o atingere de natură să afecteze însăși substanța dreptului său de pensie, iar acesta a fost lipsit în totalitate de mijloacele de subzistență ori dacă măsura este discriminatorie.
Față de aspectele invocate, pârâta subliniază că în urma revizuirii pensiei conform OUG nr.1/2011, cuantumul pensiei a crescut, că, pe de-o parte, reclamantul nu a administrat vreo probă din care să rezulte că a fost lipsit de mijloacele de subzistență, iar pe de altă parte, revizuirea pensiei a avut la bază punctajul calculat în funcție de veniturile realizate de acesta, raportat la care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale pe durata încadrării în muncă.
Intimata mai subliniază că pensia militarilor este un drept care li se cuvine ca urmare a activității desfășurate, însă este corect ca această pensie să reflecte întreaga carieră militară și nu să fie calculată strict pe baza ultimei solde avute înainte de pensionare, cum prevedea Legea nr.164/2001, recalcularea pensiilor bugetare fiind justificată și din rațiuni de politică bugetară.
În ceea ce privește nerespectarea principiului neretroactivității legii, intimata arată că textele de lege criticate se conformează dispozițiilor art. 15 alin. 2) din Constituție, afectând pensiile speciale doar pentru viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, celelalte condiții privind acordarea acestora nefiind afectate de noile reglementări. De asemenea, nu se răsfrâng aceste prevederi asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.115 și urm. Cod proc.civ., ale Legii nr.119/2010, OUG nr.1/2011 .
La data de 30.05.2012 și 31.10._, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisurile aflate la dosarul de pensie al contestatorului.
Reclamantul a înțeles să își precizeze acțiunea la primul termen de judecată arătând că, înțelege să se judece în contradictoriu cu C. SECTORIALA DE P. DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, prin care a solicitat: anularea Deciziei de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 și a tuturor deciziilor de recalculare și revizuire subsecvente, restabilirea situației anterioare emiterii Deciziei de revizuire nr._/12.12.2011 în sensul restabilirii și menținerii în plată a pensiei stabilite prin Decizia nr._/23.05.2008, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența dintre drepturile de pensie inițiale și cele plătite efectiv până la momentul repunerii în plată a drepturilor inițiale, cu plata dobânzilor și a indicelui de inflație, obligarea pârâtei de a lua în calcul documentele doveditoare ale sporului de vechime și alte înscrisuri anexate cu ocazia contestării Deciziei nr._/12.12.2011.
Partea arată că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.263/2010, formulând în termenul legal contestație împotriva deciziei de revizuire, criticând modul în care, prin decizii succesive, i-a fost diminuat cuantumul inițial al pensiei de 2434 lei, stabilit în baza Legii nr.164/2001, prin Decizia nr._/23.05.2008.
În cuprinsul cererii precizatoare, se reiterează faptul că perioada 1971-1978, lucrată în viața civilă, 1981-1990 activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă nu i-au fost luate în considerare.
Reclamantul subliniază că, din 18 ani 2 luni și 8 zile lucrate în calitate de cadru militar, toată perioada a fost lucrată în condiții speciale, și ar trebui să beneficieze la capitolul spor aferent condițiilor de muncă de încă cel puțin 9 ani vechime, pe cale de consecință stagiul total realizat fiind de 37 ani, 7 luni și 15 zile, în loc de 33 ani 1 lună și 15 zile.
De asemenea, reclamantul mai subliniază că în buletinul de calcul al pensiei se poate constata că în perioada 01.04._86, perioada de contributivitate la fondul de pensii cu 2% punctajul mediu anual suplimentar rezultă 0,_, ceea ce conduce la concluzia că este greșit calculul.
Partea apreciază că din studiul deciziei de revizuire nu rezultă conformitatea cu originalul a anumitor date (cuantum lunar al veniturilor, stagiul de cotizare, vechimea în muncă, în serviciul militar, perioade lucrate în grupe de muncă) și nici nu rezultă documentele care au stat la baza calculului pensiei.
Reclamantul invocă și lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei nr._/12.12.2011, aceasta fiind emisă în baza HG nr.735/21.07.2010, care a fost ulterior suspendată, fiind lipsită de efecte juridice, precum și încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art.15 alin.(2) din Constituția României, în concret decizia nr._/12.12.2011, producându-și retroactiv efectele, începând cu 01.01.2011.
Partea mai apreciază că a fost încălcat și principiul drepturilor câștigate și a anexat la dosar buletinul de calcul contestat și jurisprudență CEDO și extrase din legislația internă și internațională.
Tribunalul a luat act la termenul din 03.05.2012 de modificarea cadrului procesual pasiv și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a CASEI SECTORIALA DE P. DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR.
La data de 06.09.2012, reclamantul a mai depus o cerere precizatoare, despre care a arătat că în fapt conține și obiectivele unei eventuale expertize de specialitate, și oral a renunțat la valorificarea, în cadrul cuantumului pensiei, a contribuțiilor aferente veniturilor obținute în afara activității militare, acestea fiind nesemnificative.
Prin aceeași cerere precizatoare, partea a solicitat: anularea Deciziei de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 și a tuturor deciziilor de recalculare și revizuire subsecvente, obligarea pârâtei la luarea în calcul a documentelor doveditoare ale sporului de vechime în muncă, respectiv Adeverința nr._/05.01.2012 eliberată de Direcția Resurse Umane a MAI, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența dintre drepturile de pensie inițiale, în care e stabilită o vechime de 33 ani, 1 lună și 15 zile, și drepturile ce se vor stabili după emiterea unei noi decizii în baza documentelor depuse la dosar, din care rezultă o vechime reală de 37 ani 7 luni și 15 zile, actualizate cu plata dobânzilor și a indicelui de inflație, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 2000 lei și a daunelor morale de 50.000 lei.
La termenul din 4.10.2012, Tribunalul a încuviințat pentru reclamant administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă, apreciindu-le utile, concludente și pertinente soluționării cauzei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, în baza Legii nr. 164/2001, începând cu data de 01.01.2008, după cum rezultă din copia deciziei nr._ din 23.05.2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative -C. de P., depusă, în copie, la fila 16 din dosar.
Prin decizia nr._/27.12.2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor- C. de P., depusă în copie la fila 17 din dosar, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, ale H.G. nr. 735/2010 coroborate cu ale Legii nr. 19/2000, începând cu data de 01.01.2011, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și un număr de puncte realizate de 34,_.
De asemenea, pensia reclamantului a fost revizuită în baza OUG nr. 1/2011 prin Decizia nr._/12.12.2011 (fila 18 din dosar) reținându-se un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și un număr de puncte realizate de 50,_.
La data de 08.03.2012, această decizie a fost contestată la Comisia de Contestații P. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar prin Hotărârea nr. 2035/08.03.2012 contestația a fost respinsă ( fila 14 din dosar).
Prin cererea de chemare în judecată, precizată la data de 03.05.2012, 06.09.2012 și 10.09.2012 reclamantul, invocând principiul restitutio in integrum solicită anularea Deciziei nr._/12.12.2011 și menținerea în plată a Deciziei nr._/23.05.2008 considerând că trebuie să beneficieze de drepturile câștigate prin această decizie, în caz contrar socotind că este vorba despre o încălcare a dispozițiilor constituționale și cele ale CEDO, a dreptului de proprietate și a principiului neretroactivității legii. De asemenea, reclamantul formulează critici împotriva Deciziei nr._/12.12.2011 din perspectiva modului de determinare a pensiei de asigurări sociale.
În ceea ce privește critica formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 din protocolul nr. 1 al CEDO, Tribunalul face precizarea că achiesează la punctul de vedere exprimat și în motivarea deciziei nr. 873/2010 Curții Constituționale, că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la . noii reglementări.
Conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În speță, stabilindu-se conformitatea actului normativ cu Constituția, implicit s-a recunoscut, de principiu, conformitatea acestuia și cu reglementările internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, numai că modul în care, pentru reclamantul din prezenta cauză, aplicarea acestor dispoziții legale asigură respectarea drepturilor pe care le invocă în susținerea acțiunii, se poate efectua doar pe calea analizei în concret a motivelor invocate de către aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1/1952 din_ primul protocol adițional la convenție: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”
Pensia de serviciu de care reclamantul a beneficiat reprezintă un interes patrimonial ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin Legea nr. 119/2010 s-a dispus schimbarea naturii juridice a pensiei de serviciu, dispozițiile art. 1 stabilind că, pe data intrării în vigoare a prezentei legi, devine pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce înseamnă că scopul Legii nr. 119/2010 a fost acela de a transforma categoriile de speciale expres prevăzute în art. 1, în al căror cuantum se regăsea și o componentă necontributivă, în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivității, prin eliminarea părții necontributive. Aceasta reprezintă o ingerință din perspectiva respectării dreptului de proprietate, în raport cu art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale fiind evident că în această ipoteză, noua natură juridică a pensiei reclamantului, influențează și modul de stabilire pentru viitor a valorii pensiei pe care o va încasa.
Pentru ca ingerința, ce a avut loc prin adoptarea și aplicarea Legii nr. 119/2010, să nu conducă la încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
În speță, Tribunalul reține că aceste caracteristici sunt respectate pentru că: 1)recalcularea a avut o bază legală(Legea nr. 119/2010); 2) a existat un scop legitim pentru a se proceda în acest mod (în ceea ce privește legitimitatea scopului aceasta rezultă și din motivarea Deciziei nr. 873/2010 a Curții Constituționale, în care se reține că justificarea de către Guvern a adoptării legii criticate are în vedere "evoluția crizei economice în anul 2009, precum și extinderea acesteia în cursul anului 2010". Astfel, Guvernul consideră că "se impune adoptarea de măsuri în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organisme financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, pentru atingerea țintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010".
În ceea ce privește respectarea celei de a treia cerințe referitoare la ingerință, Tribunalul trebuie să stabilească, în concret, pentru reclamant dacă reducerea pensiei a respectat raportul rezonabil de proporționalitate impus de Convenție.
Din acest punct de vedere trebuie menționat că, în speță, urmare a recalculării pensiei de serviciu a reclamantului pensia cuvenită acestuia s-a diminuat prin prima deciziei contestate după cum urmează: de la 2350 lei brut(2072 lei net), conform mențiunilor din copia talonului de pensie de la fila nr. 9 dosar aferent lunii decembrie 2010, la valoarea de 2019 lei brut(1763 lei net), conform mențiunilor din talonul de pensie de la fila nr. 9 din dosar aferent lunii ianuarie 2012.
Chiar dacă pensia reclamantului a fost diminuată conform celor anterior expuse(pe valoarea pensiei de asigurări sociale urmează ca în prezentele considerente să fie efectuată o altă analiză în cele ce urmează), totuși acesta nu a fost lipsit total de pensie și nici nu i s-au suprimat integral mijloacele de subzistență.
Astfel, în ceea ce privește valoarea pensiei rezultate din recalculare aceasta depășește valoarea indemnizației sociale pentru pensionari, în sensul art. 7 din Legea nr. 118/2010, fosta pensie minimă garantată stabilită în considerarea respectării unui nivel minim de trai decent și este calculată în considerarea principiului contributivității.
Pensia de serviciu a cadrelor militare a fost reglementată printr-un act normativ special, Legea nr. 164 /2001, și avea două componente, și anume pensia contributivă(care se suporta de la bugetul asigurărilor sociale în limita pensiei stabilite în funcție de contribuția la asigurări sociale) și un supliment din partea statului(care se suporta de la bugetul de stat).
Recalcularea pensiei de serviciu a reclamantului se referă doar la excluderea suplimentului pe care statul îl acorda ca diferență dintre pensia rezultată din modul de calcul al pensiei de serviciu și cea cuvenită ca urmare a contribuției reclamantului la asigurările sociale, adică a părții din pensie care nu își avea originea în contribuția plătită pe parcursul realizării stagiilor de cotizare.
În consecință, în condițiile în care din valoarea pensiei cuvenită reclamantului ca pensie de serviciu a fostsistată pentru viitor doar partea care nu își găsea fundamentul în principiul contributivității, fără afectarea părții contributive, nu se poate reține că această operațiune nu ar respecta cerința testului de proporționalitate.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunțată în Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Tribunalul reține că Legea nr. 164/2001 nu a garantat însă, în textul ei, faptul că statul va suporta pe viitor, pentru o perioadă nedeterminată, plata acestei părți suplimentare susținută de buget, alocarea acestor sume fiind în directă relație cu realitățile economice și bugetare.
În ceea ce privește criticile formulate împotriva Deciziei nr._/12.12.2011 din perspectiva modului de determinare a pensiei de asigurări sociale, Tribunalul reține că probatoriul administrat în cauză face dovada faptului că în calculul punctajului mediu anual au existat erori ce au influențat valoarea punctajului mediu anual determinat.
Așa fiind, Tribunalul va omologa raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert contabil G. D..
Astfel, conform expertizei contabile efectuate în cauză, perioada 23.08._90 nu a fost luată în calcul ca fiind activitate desfășurată în condiții speciale așa cum rezultă din adeverința nr._/05.01.2012 emisă de MAI-Inspectoratul General al Poliției Române-Direcția Management Resurse Umane ( fila 105 din dosar),această perioadă fiind transferată la condiții normale de muncă, rezultând deci un stagiul total de cotizare eronat făcut.
În raportul de expertiză se menționează că din adeverința nr._/05.01.2012 rezultă că reclamantul a lucrat în condiții speciale 18 ani 1 lună și 2 zile și nu 9 ani și 9 luni cum reiese din decizia de pensionare nr._/23.05.2008. Vechimea totală în serviciul militar este de 22 ani 6 luni și 16 zile la care se adaugă un spor de 9 ani pentru condiții speciale conform art. 23 lit. b din Legea nr. 164/2001, rezultând o vechime totală în serviciul militar de 31 ani 6 luni 16 zile. Vechimea totală conform art. 20 din Legea nr. 164/2001 este calculată prin adăugarea la vechimea în serviciu militar de 31 ani 6 luni și 16 zile a vechimii în muncă de 6 ani și 29 zile realizată în sistemul public de pensii rezultând o vechime totală de 37 ani 7 luni și 15 zile care se întregește la 38 ani conform art. 19 din Legea nr. 164/2001.
Conform aceluiași raport de expertiză, o altă neregularitate a constat în faptul că prin neluarea în calcul a adeverinței nr._/05.01.2012 a rezultat diminuarea punctajului suplimentar acordat pentru condiții speciale în perioada 21.08._90.Din calculul efectuat de către expert rezultă că numărul total de puncte pentru condiții speciale ce se cuveneau reclamantului era de 13,_, iar din buletinul de calcul reiese că au fost luate în calcul numai 8._ puncte rezultând o diferență de 5._ puncte neutilizate la calculul punctajului mediu anual, care în urma recalculării se majorează la 2._ față de_ puncte conform deciziei de revizuire nr._/12.12.2011.
Referitor la verificarea perioadei 01.07._86 în ceea ce privește veniturile realizate de către reclamant, în raportul de expertiză s-a reținut faptul că au fost luate în calcul veniturile realizate în această perioadă, conform carnetului de muncă.
De asemenea, s-a mai reținut în raportul de expertiză că punctajul acordat pentru contribuția la pensia suplimentară în perioada 01.07._86 a fost corect calculat conform art. 13 lit.a din anexa 3 la OUG nr. 1/2011, reclamantul nefăcând dovada că a contribuit cu 4% la fondul de pensie suplimentară.
În ceea ce privește calculul pensiei reclamantului în raportul de expertiză se precizează că acesta a fost efectuat eronat de către C. Sectorială de P. a MAI datorită neluării în calcul a perioadei 23.08._90 în care reclamantul a efectuat activitate în condiții speciale.Recalcularea pensiei reclamantului a condus la următoarele diferențe de plată de către pârâtă:conform Legii nr. 164/2001 suma actualizată cu rata inflației și dobânda legală este de 2525 lei, iar conform OUG 1/2011 suma actualizată cu rata inflației și dobânda legală este de 4243 lei.
Așa cum s-a reținut și în concluziile raportului de expertiză, Tribunalul constată căformularea contestație împotriva deciziei emisă la data de 12.12.2011, din perspectiva valorii pensiei de asigurări sociale, este întemeiată.
Tribunalul consideră că la stabilireadrepturilor de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului trebuia luată în considerare perioada 23.08._90 lucrată în condiții speciale, atestată de Adeverința nr._/05.01.2012 emisă de către M.A.I.- I.G.P.R.
Totodată, Tribunalul are în vedere și dispozițiile art. 3 alin.1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, conform cu care pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul consideră că, în raport de dispozițiile art. 3 alin.1 din Legea nr.119/2010, intimata avea obligația de a proceda la recalcularea pensiei prin adăugarea punctajului suplimentar ca urmare a faptului că în perioada 23.08._90 reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale, în condițiile în care datele referitoare la desfășurarea de către reclamant a activității în condiții speciale erau în evidența sa.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, tribunalul urmează a admite în parte cererea așa cum a fost precizată, va anula Decizia nr._/12.12.2011 emisă de către pârâtă și va obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a perioadelor lucrate în condiții speciale, atestate de Adeverința nr._/05.01.2012 emisă de către M.A.I.- I.G.P.R, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, începând cu data 15.09.2009.
În ceea ce privește data de la care va fi stabilită în sarcina pârâtei obligația de recalculare, tribunalul are în vedere prevederile art. 1o7 alin.(2) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice sumele rezultate … se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.Ca urmare, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectându-se termenul general de prescripție, recalcularea pensiei se va face începând cu data de 15.09.2009.
Potrivit prevederilor art. 107 alin.(1) din Legea nr. 263/2010 „ În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.”
Cum în speța, prin raportul de expertiză efectuat, s-a reținut că există astfel de diferențe, Tribunalul urmează a obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2525 lei, reprezentând diferența dintre pensia încasată în baza Legii nr.164/2001 și cea cuvenită ca urmare a recalculării, până la data de 31.12.2012.
Totodată, tribunalul urmează a obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 4243 lei, reprezentând diferența dintre pensia încasată în baza O.U.G nr. 1/2011 și cea cuvenită ca urmare a recalculării, până la data de 31.12.2012.
De asemenea, tribunalul va obligă pârâta să plătească reclamantului diferența dintre pensia încasată și cea care i se cuvine în urma recalculării, actualizată cu rata inflației și dobânda legală, începând cu data de 01.01.2013 și până la plata efectivă a acestor drepturi. În ceea ce privește măsura de actualizare a diferențelor de drepturi de pensie cu indicele de inflație, tribunalul face mențiunea că este justificata, pentru a respecta proporția dintre valoarea drepturilor cuvenite la data scadenței și cea de la data plății efective, având în vedere devalorizarea monedei naționale datorită procesului de inflație.
În ceea ce privește capătul de cerere privind menținerea în plată a Deciziei nr._/23.05.2008, tribunalul urmează a-l respinge, ca neîntemeiat, având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 119/2010 coroborate cu cele ale art.4 alin.(2) din legea 119/2010 care au determinat încetarea pensiei anterioare, a pensiei de serviciu.( ce a încetat prin recalculare).
În acest sens prezintă relevanță și considerentele Deciziei nr. 1270/2011 din_, pronunțată de Curtea constituțională, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilorPublicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 826 din_ în care se menționează: „Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca, în urma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea reține că un asemenea drept a fost prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. Au o deosebită relevanță în acest context cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranță legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei.”
Tot în aceleași considerente Curtea conchide „Din această perspectivă este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situații între prevederile Legii nr. 19/2000 și dispozițiile de lege criticate ale Legii nr. 119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificația unei încălcări a principiului egalității în drepturi a cetățenilor ori a principiului neretroactivității legii civile.”
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea de daune morale, tribunalul urmează să-l admită și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 5000 lei reprezentând daune morale având în vedere faptul că aceasta a dat dovadă de rea credință nevalorificând perioada 23.08._90 ca fiind activitate desfășurată în condiții speciale așa cum rezultă din adeverința nr._/05.01.2012 emisă de MAI-Inspectoratul General al Poliției Române-Direcția Management Resurse Umane, deși aceasta se afla în evidențele sale.
Având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, în temeiul art.274 Cod proc.Civ, Tribunalul va admite cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant și va obliga pârâta la plata sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul T. G. cu domiciliul în Comuna Ciolpani, ., J. ILFOV în contradictoriu cu pârâta C. SECTORIALA DE P. DIN C. MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR cu sediul în București, sector 4, ..3.
Anulează Decizia nr._/12.12.2011 emisă de către pârâtă.
Omologhează raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către expert contabil G. D..
Obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a perioadelor lucrate în condiții speciale, atestate de Adeverința nr._/05.01.2012 emisă de către M.A.I.- I.G.P.R, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, începând cu data 15.09.2009.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2525 lei, reprezentând diferența dintre pensia încasată în baza Legii nr.164/2001 și cea cuvenită ca urmare a recalculării, până la data de 31.12.2012.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 4243 lei, reprezentând diferența dintre pensia încasată în baza O.U.G nr. 1/2011 și cea cuvenită ca urmare a recalculării, până la data de 31.12.2012.
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferența dintre pensia încasată și cea care i se cuvine în urma recalculării, actualizată cu rata inflației și dobânda legală, începând cu data de 01.01.2013 și până la plata efectivă a acestor drepturi.
Respinge capătul de cerere privind menținerea în plată a Deciziei nr._/23.05.2008, ca neîntemeiat.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 5000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art. 274 Cod pr. Civilă obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.03.2013.
PREȘEDINTE, ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR, N. G. M. M. R. L. P.
GREFIER,
O. A.-M.
Pentru grefier aflat în C.M.
semnează grefierul șef – secție civilă
Redact. N.G……...05.04..2013
Tehnored. A.O..
4 ex. Comunicat
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1949/2013. Tribunalul ILFOV | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 159/2013.... → |
|---|
