Decizia civilă nr. 1287/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1287/R/2011
Ședința publică din data de 6 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V. F. împotriva sentinței civile nr. 4070 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), privind și pe pârâta intimată SC R. SA, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de av. G. T. și reprezentanta pârâtei intimate, av.
P. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de (...), prin serviciul de registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării reprezentantului reclamantului, care depune la dosar concluzii scrise și un set de acte, pe care le comunică și reprezentantei pârâtei intimate.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată pentru motivele invocate în memoriul de recurs, precizând că a contestat deciziile emise de directorul general și nu decizia de încetare a contractului de muncă. R. a acceptat propunerea făcută de conducerea societății, de încetare a raporturilor de muncă cu acordul părților, întrucât i s-a comunicat că pentru postul ocupat s-au stabilit condiții suplimentare pe care el nu le poate îndeplini. Neputând să-și găsească un alt loc de muncă din cauza handicapului de care suferă se consideră discriminat și îndreptățit la acordarea daunelor morale solicitate. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu motivarea că deciziile atacate au fost emise în mod legal de către directorul general al societății, acestea creând cadrul legal al încetării contractelor de muncă al acelor salariați care au dorit acest lucru. R. a ales să opteze pentru încetarea contractului său de muncă, solicitând acest lucru în scris, iar în prezenta cauză își contestă propriul său consimțământ, astfel că nu sunt justificate nici daunele morale pe care le solicită. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 4070 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamantul V. F. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA B., având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prin D. nr. 16/(...), s- a reglementat cadrul pentru încetarea, prin acordul părților, în temeiul art. 55 lit. b din C. M., a contractelor individuale de muncă ale salariaților din cadrul D. Operare Rețea de A. și D. E. O.
Conform Deciziei nr. 19/(...), salariații care dețin funcția de tehnician de teren instalări & reparații, tehnician de teren telefoane publice și inginer în cadrul Centrelor de T. și care nu dețin permis de conducere categoria B și nu sunt apți din punct de vedere medical pentru a lucra la înălțime, devin salariați eligibili în sensul prevederilor literei a din alin.2 al art. 1 din D. nr.16/(...).
R. a înregistrat la societatea pârâtă, în data de (...), o cerere prin care a declarat că nu posedă și nu avut permis de conducere categoria B.
De asemenea, prin interogatoriul luat reclamantului acesta a recunoscut că a solicitat în scris încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților și a beneficiat de un bonus egal cu dublul sumei prevăzute de C. C. de M. pentru concedieri neimputabile salariaților.
Aceeași situație rezultă și din declarațiile martorilor M. L., M. I. F. și Z. D. T., respectiv că reclamantul nu a fost concediat împotriva voinței sale și că asupra acestuia nu au existat constrângeri sau amenințări.
Potrivit art. 16 din C. M., contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, iar încetarea acestuia urmează aceleași principii avute în vedere atunci când acesta a fost încheiat.
Desfacerea raporturilor de muncă, în temeiul prevederilor art.55 lit.b din
C. M., trebuie materializată printr-o decizie emisă de către angajator și pentru a fi temeinică și legală trebuie să existe dovezi din care să rezulte fără echivoc intenția salariatului de a înceta raporturile de muncă. Această intenție poate rezulta dintr-o cerere sau notificare depuse anterior sau cel mai târziu concomitent încetării în fapt a acestor raporturi.
Așa cum rezultă din actul Adițional nr. 100/(...)/CJ din (...), reclamantul împreună cu pârâta au convenit încetarea raporturilor de muncă al celui dintâi, începând cu data de (...), urmând să-i fie plătit salariul pentru ultima lună lucrată și un bonus de 27.216 lei net.
Pârâta a făcut această dovadă conform prevederilor art.287 din C. M., care îi impune sarcina probei până la prima zi de înfățișare iar reclamantul nu negat că i s-au plătit sumele convenite.
Cu privire la daunele morale solicitate de către reclamant trebuie arătat că, acestea au un caracter reparator și acordarea lor trebuie să se întemeieze pe dovedirea legăturii de cauzalitate între vătămarea pretinsă și fapta angajatorului de natură a produce pretinsa vătămare. În aceste situații sarcina probei îi revine chiar salariatului lezat, probă pe care în speța de față acesta nu a făcut-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. F. solicitânddesființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de cererea sa și de temeiul juridic, hotărârea fiind nelegală, întrucât deși acontestat două decizii ale conducerii pârâtei, instanța de fond s-a referit la încetarea raporturilor de muncă în cadrul pârâtei. A susținut că prin hotărârile atacate i s-a încălcat dreptul la muncă garantat de C. R. și principiul nediscriminării prevăzut de codul muncii, iar deciziile emise de pârâtă sunt nelegale.
Arată că a ocupat postul de tehnician pe teren telefoane publice, compartimentul furnizare servicii. În cadrul acestei activități nu îi era necesar nici permis de conducere și nici pentru lucru la înălțime. R. din cauza problemelor de vedere nu poate obține permis de conducere și nu poate lucra la înălțime.
R.ui i s-a desfăcut contractul de muncă prin reorganizare și desființarea postului cu plata unei compensații, dar suma primită nu-i acoperă decât o parte din prejudiciul suferit, deoarece datorită problemelor de sănătate nu găsește loc de muncă.
Art. 3 și 5 din C. muncii garantează libertatea muncii și principiul nediscriminării, prin deciziile emise de către pârâtă i s-a încălcat fragrant aceste două drepturi garantate atât de C. cât și de C. M. ori în atare situație aceste decizii sunt lovite de nulitate.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, suma de 50.000 Euro este destinată să-i acopere o parte din prejudiciile suferite prin aceste decizii, de conținutul cărora reclamantul nu avea cunoștință când a semnat actul adițional.
Pârâta SC R. SA prin întâmpinare (f.7) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 16/(...), precum și a deciziei nr. 19/(...) de rectificare a celei dintâi, prin care fostul angajator SC R. SA a reglementat cadrul pentru încetarea contractelor individuale de muncă prin acordul părților.
În cuprinsul deciziei a cărei anulare se solicită s-au enumerat categoriile de salariați cărora li se aplică dispozițiile cuprinse în acest act, elementele pe care le va conține actul adițional de încetare a contractului la muncă, plata unui bonus egal cu dublul sumei care li s-ar fi cuvenit în cazul în care ar fi fost concediați pentru motive neimputabile, plata de către societate a impozitelor aferente, informarea angajaților în legătură cu această dispoziției și perioada de valabilitate a acesteia.
Curtea reține că decizia atacată nu cuprinde nici o referire la persoana reclamantului, sens în care prin aceasta nu îi sunt aduse în mod concret atingere drepturilor și libertăților invocate de reclamant ca fiind încălcate de angajator. S. recurentului potrivit căreia în baza deciziilor emise de pârâtă a fost silit să accepte desfacerea contractului său de muncă se constată a fi nefondată, în condițiile în care prin aceste decizii nu este condiționată derularea pe viitor a raporturilor de muncă pentru salariații care nu ar fi acceptat o încetare a contractului de muncă în temeiul acordului ambelor părți.
Deși reclamantul a susținut încălcarea dreptul său la muncă, consfințit prin art. 41 alin. 1 din C.i și reiterat în cuprinsul art. 3 din C.muncii, Curtea apreciază că prin adoptarea celor două decizii, reclamantul nu a fost în situația de a-i fi îngrădit dreptul la muncă sau de a fi obligat să presteze activități sau munci contra voinței lui.
În esență, prin deciziile contestate angajatorul a prevăzut în favoarea unei categorii de salariați, posibilitatea acordării unor bonusuri suplimentare, față de cele prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru concedieri din motive neimputabile, în cazul în care raporturile de muncă vor înceta pe baza acordului părților într-un interval de timp determinat.
Așadar, prin emiterea deciziei nr. 16/(...), angajatorul nu instituit în sarcina reclamantului nici o obligație sau condiționare a activității sale care să- i îngrădească dreptul la muncă, ci doar i-a oferit o oportunitate, de care de altfel a și beneficiat, contractul de muncă al reclamantului încetând prin acordul părților prin încheierea actului adițional din data de (...), în cuprinsul căruia s-a prevăzut acordarea unui bonus în cuantum de 27.216 lei.
În ceea ce privește încălcarea principiului nediscriminării invocat de către recurent, se reține că potrivit art. 5 alin. 1 din C.muncii „în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații si angajatorii";.
Însă, în condițiile în care recurentul a beneficiat de dispozițiile din decizia atacată, făcând parte din categoria de personal căreia i s-a adresat, nu se poate susține că acesta a fost discriminat în raport de ceilalți angajați ai pârâtei.
Împrejurarea că prima instanță a făcut referire în considerentele hotărârii și la actele ulterioare în temeiul cărora a încetat contractul de muncă al reclamantului, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât aceasta nu constituie decât o redare fidelă a stării de fapt în cauză, mai ales că și reclamantul a invocat în acțiune încetarea raporturilor de muncă ca temei al pretențiilor bănești.
Cu privire la daunele morale pretinse de către reclamant, se constată că în mod corect s-a apreciat de către tribunal că prin emiterea deciziilor contestate, acestuia nu i-a fost produs nici un prejudiciu de natură morală la a cărui reparare să fie obligată pârâtă, astfel încât și criticile formulate sub acest aspect se dovedesc a fi nefondate, curtea apreciind că nu există legătură de cauzalitate între actele a căror anulare s-a solicitat și susținerea reclamantului potrivit căreia în prezent întâmpină greutăți în găsirea unui loc de muncă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. F. împotriva sentinței civile nr. 4070 din 25 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: E. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 128/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2515/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
