Decizia civilă nr. 1173/2013. Drepturi salariale ale personalului din justitie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1173/R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A. ANA, C. C.
, M. C., N. A. G., B. V. M., J. F. C., P. A.
L., M. L. A., P. G., P. C., C. E., B. M. ,
CONSTANTEA L., B. I., S. C., R. A., M. V., V. E. ,
B. C., P. D., M. A., C. E., M. R. V., D. A.
R., B. A., T. A., C. L., S. E., A. I., M. OVITS R., C. A., P. L., V. M., T. E. M., G. M. I., D. D., R.
G. împotriva sentinței civile nr. 592 din 15 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat T. H.
O. și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
C., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - acordare premiu anual pentru anul 2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Justiției întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
De asemenea, se constată că la data de 12 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței a depus întâmpinare și pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice, care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Totodată, la data de 13 martie 2013, pârâta intimată C. de A. C. a depus la dosarul cauzei note de ședință, prin care solicită respingerea recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 592 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității
procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. | ||
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții T. H. | O. | , A. |
Ana, C. C., M. C., N. A. G., B. V. M., J. | F. | C. |
, P. | A. | L. | , M. | L. | A. | , P. | G. | , P. | C. | , C. | E. , | B. | ||
M. | , C. | L. | , B. | I. | , S. | C. | , | R. | A. | , | M. | V. | , V. | E. |
, B. C., P. D., M. A., C. E., M. R. V., D. A.
R., B. A., T. A., C. L., S. E., A. I., M. R., C.
A., P. L., V. M., T. E. M., G. M. I., D. D., R.
în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, C. de A. C. și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Potrivit prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
. 4 din același articol prevede că plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit Legii nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor, perioade pentru care se acordă premiul.
În anul 2011 a fost în vigoare Legea nr. 285/2010 care a prevăzut în mod expres la art.8 că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă, începând cu luna ianuarie 2011 și că sumele corespunzătoare acestui premiu anual pe anul 2010 vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Această Lege nr. 285/2010 a fost declarată constituțională, Curtea Constituțională reținând că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția, în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Premiul anual solicitat de către reclamanți reprezintă un drept salarial suplimentar și nu un drept fundamental consacrat și garantat de Constituție.
Legiuitorul a prevăzut pentru anul 2011 la art. 1 din Legea nr. 285/2010 majorarea cu 15% a indemnizațiilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, procent stabilit și prin luarea în considerare a premiului anual cuvenit personalului bugetar pentru anul 2010.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1655/2010 a reținut că prin deciziile nr. 872 și 874/2010 a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea că după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul indemnizațiilor de încadrare de dinainte de adoptarea măsurilor de diminuare a acestora, în condițiile
încadrării în politice sociale și de personal, care la rândul lor trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare și o obligație sub condiție, care va duce la revenirea etatizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010.
În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO, dreptul la salariu este apt a cădea sub incidența protecției instituite de respectivul articol, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența referitoare la situațiile similare sau apropiate.
În acest sens este edificatoare speța Kechko versus Ucraina, prin care CEDO lasă la latitudinea statului aprecierea cuantumului drepturilor salariale ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, în sensul că statul poate introduce, suspenda sau înceta plata unor anumite drepturi prin edictarea unor modificări legislative adecvate.
Având în vedere jurisprudența CEDO în materie și legislația referitoare la încetarea drepturilor salariale privind acordare premiului anual pe anul 2010
prin Legea nr. 285/2010 declarată constituțională, cererea reclamanților a fost lipsită de temei legal și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții
solicitând casarea hotărârii pronunțate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii formulate, în sensul de a dispune obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu";, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâtei C. de A. C. la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale, pentru următoarele:
În motivarea recursului reclamanții susțin că dreptul de natură salarială solicitat a fost reglementat prin art. 15 din OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiție și prin art. 18 din Ordonanța nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, texte legale care au fost abrogate de Legea nr. 330/2009, care însă a prevăzut acordarea acestui drept în continuare, conform art. 25.
Dispozițiile sus arătate au fost de asemenea abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
De asemenea prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de_ ) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Apreciază că dreptul acestora de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât prevederile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de _
, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art. 1 din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
Drept consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legala anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritate a pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate
sau modificate, rară un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
Este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.
Or, în cazul acestora dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui întrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 1 cod civil, art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41, art. 44, art. 125 din Constituție, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE, Legea nr. 47/1992.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 martie 2013 (f.58-60), pârâtul Ministerul Justiției B.
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți, cu menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Ministerul Finanțelor Publice B. prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 martie 2013 (f.62)
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți, cu menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică și totodată reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia ca fiind invocată și în fața instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată.
Reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010. De asemenea, C. constată că nu s- a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru
că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă
intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile Legii nr. 285/2010 s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament, cum eronat afirmă recurenții.
Astfel, art.1 din Protocolul 1 din CEDO invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin Decizia nr. 115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către recurenți, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., C. va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. ANA, C. C.
, M. C., N. A. G., B. V. M., J. F. C., P. A.
L., M. L. A., P. G., P. C., C. E., B. M., C.
L., B. I., S. C., R. A., M. V., V. M. E., B.
C., P. D., M. A., C. E., M. R. V., D. A. R. ,
B. A., T. A., C. L., S. E., A. I., M. R., C. A.
, P. L., V. M., T. E. M., G. M. I., D. D., R. G.
împotriva Sentinței civile nr. 592 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: P. U.
