Sentința civilă nr. 9277/2013. Drepturi salariale ale personalului din justitie
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9277/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție formulată de reclamanții R. C. -M., B. D. D., M. LS, D. V. A.
, SA M., D. V., H. ANA M., T. D. L., G. C., I. M. L., C.
V. F., SA C., B. M. L., C. M. E., P. M. V., C. D., P. C.
S., P. C. D., P. P. I., S. E. A., S. M., M. M., în contradictoriu cu pârâții M. J., CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și M. F. P., privind și pe intervenienții P. C. D. și P. S. .
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile. Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, în baza art. 137 Cod proc. civ., unește cu fondul cauzei excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta și excepția de litispendență invocată prin întâmpinare de pârâta C. de A. C., în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, rămâne în pronunțare atât asupra excepțiilor invocate, cât și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Retine că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamanții R. C. -M., B. D. D., M. LS, D. V. A., SA M., D. V., H. ANA M. ,
T. D. L., G. C., I. M. L., C. V. F., SA C., B. M. L. ,
C. M. E., P. M. V., C. D., P. C. S., P. C. D., P. P. I., S. E.
A., S. M., M. M., în contradictoriu cu pârâții M. J., CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și M. F. P., privind și pe intervenienții P. C. D. și P.
S., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să-i oblige pe pârâți să restabilească situația anterioară emiterii Deciziilor nr. 99 și nr. 146/2011 ale Președintelui Curții de A.
C., să îi oblige pe pârâți să le restituie sumele de bani reținute în mod nejustificat, drepturi ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație existente la data punerii efective în executare, să îi oblige pe pârâții de rd.2 si 3 să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă ale fiecărui salariat semnatar al prezentei acțiuni și să oblige pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului M.
J. sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
In motivarea cererii lor reclamanții arată că au calitate de personal auxiliar de specialitate, conex si contractual in cadrul Judecătoriei Dej si prin Deciziile nr. 99 si 146//_ ale Președintelui Curții
de A. C. s-a respins contestația lor prin care au contestat faptul că, începând cu luna iulie 2010, li s-a redus cuantumul brut al salariilor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporurile cu 25%.
Aceștia mai arată că dreptul pe care îl solicită a fost prevăzut de legislația în vigoare, respectiv Legea nr. 330/2009 si fiind un drept câștigat, nu poate fi desființat în mod retroactiv.
Reclamanții țin de asemenea să învedereze instanței că dreptul lor de a beneficia de aceste drepturi salariale este câștigat atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de_ .
Reclamanții invocă si prevederile art. 20 din Constituția României care arată că dispozițiile respective trebuiau interpretate si aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/_, "orice persoană fiică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică si în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional";.
In drept sunt invocate prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 1 din Codul Civil, art.15 alin.2, art. 20, art. 41,art. 44, art. 124 și art. 125 din Constituția României, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/_, Legea nr. 47/1992 și Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților întrucât, Legea nr. 118/2010 nu aduce atingere substanței dreptului acestora, din moment ce condițiile prevăzute la art. 53 din Constituția României sunt respectate.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că măsura reducerii drepturilor salariale cu 25% a avut un caracter temporar aplicându-se doar pe parcursul anului 2011, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat. Pe de altă parte, chiar Curtea Constituțională, prin pronunțarea Deciziilor nr. 872/_ si 1655/_, a constatat că prevederile Legii nr. 118/2010 au fost emise în conformitate cu dispozițiile Constituției României si cele prevăzute în Protocolul nr. 1 la Convenție.
Este de reținut faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, în momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.
Conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturile salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept al statului (f.49-53).
Întâmpinarea nu este motivată în drept.
C. de A. C. a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția de litispendență si trimiterea cauzei Curții de A. B., conform art.163 alin.3 Cod Procedură Civilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării aceasta a arătat că reclamanții din prezenta cauză au sesizat, la data de_, C. de A. B. - Secția a VIII-a de contencios administrativ si fiscal cu o cerere în fapt identică,cauză ce a avut deja primul termen la data de_ .
Pe fond trebuie avute în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010 prin care s-a stabilit că,începând cu_ ,cuantumul brut al salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor s-au majorat cu 15%.
Mai mult, este de observat că în conformitate cu dispozițiile legale invocate de către reclamanți, respectiv art.1 alin.1 din Legea nr. 118/2010 aceste prevederi nu au fot declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Astfel, prin Decizia nr. 1655/2010,Curtea Constituțională a constatat conformitatea cu legea fundamentală a actului normativ devenit prin promulgare Legea nr. 285/2010, inclusiv, explicit, a prevederilor art. 1 prin care așa cum a mai arătat, s-a materializat opțiunea legiuitorului de a nu reveni la nivelul salarizării anterior Legii nr. 118/2010.
Dreptul unei persoane angajate într-o instituție publică de a continua si în viitor să primească un salariu într-u anumit cuantum nu este protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuind să se facă o distincție între dreptul unei persoane de a primi salariul pentru munca deja prestată si dreptul unei persoane să primească, în viitor,un salariu într-un anumit cuantum.
In drept sunt invocate prevederile art. 163 alin.3 Cod Procedură Civilă si art. 8 din Legea nr.
285/2010 (f.57-59).
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice având în vedere cele arătate prin Decizia nr.10 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanță.
Potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 Cod de procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză,același obiect și aceeași parte înaintea mai multor instanțe. Regula consacră principiul";non bis in idem";.
Instanța respins excepția de litispendență invocată de către pârâta C. de A. C. întrucât,cauza cererilor,adică temeiul juridic al dreptului valorificat prin acestea,este diferit. Astfel în cauza ce face obiectul dosarului nr._, reclamanții au solicitat anularea unui act administrativ, respectiv a Deciziei nr.99/_ emisă de Președintele Curții de A. C., iar în prezenta cauză aceștia solicită acordarea unor drepturi salariale restante și efectuarea unor mențiuni în carnetele de muncă prin prisma calității lor de salariați, în temeiul prevederilor art.159 și următoarele din Codul muncii.
Examinând actele si lucrărilor dosarului instanța retine următoarele:
Reclamanții R. C. -M., B. D. D., M. LS, D. V. A., SA
M., D. V., H. ANA M., T. D. L., G. C., I. M. L., C. V. F.
, SA C., B. M. L., C. M. E., P. M. V., C. D., P. C. S., P.
C. D., P. P. I., S. E. A., S. M., M. M. au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Dej, așa cum rezultă din tabelul depus de către aceștia la dosarul cauzei (f.7). Intervenienții P. C. D. ȘI P. S. au intervenit în proces în calitate de moștenitori ai reclamantului P. P. I. ,decedat la data de_ (f.181-182).
Prin Decizia nr.146/_ a Președintelui Curții de A. C., s-a respins solicitarea formulată de către aceștia privind revenirea la drepturile salariale reduse cu 25%, potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 118/2010 începând cu luna iulie 2010 (f.8-13).
În cursul anului 2011, în baza Legii-cadru nr.284/2010 a început să își producă efectele Legea nr.285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel începând cu data de_ cuantumul salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază /salariilor funcțiilor de bază și al indemnizațiilor de încadrare s-au majorat cu 15%. Cu același procent s-au majorat și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor,compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare.
Legea nr.285/2010 impunea o serie de restricții privind plata muncii suplimentare, acordarea premiilor, primelor de vacanță, tichetelor de masă,cele cadou și cele de vacanță, ajutoarelor și indemnizațiilor. Totodată, prin art.14 din acest act normativ se precizează că, drepturile salariale care se includ în salariul de bază nu trebuie să se majoreze cu 15%.
Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 1655/2010 și nr.1658/2010, a respins excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 din Legea privind salarizarea pe anul 2011 ,art.4, art.10 alin. 1, art.14, art.22 alin.1 și 2, art.33 alin.1 și art. 37 alin.1 și 3 din Legea-cadru privitoare la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Pentru a dispune astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare .
De asemenea a arătat,în privința aplicării art.53 din Constituția Românei, că au fost respectate cerințele atunci când a fost restrâns dreptului fundamental la un salariu pentru munca depusă.
În acest context C. a amintit că prin Deciziile nr. 1250 din_ și nr.1601/2010 a statuat că, ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unei clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Caracterul obligatoriu al convențiilor individuale sau colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele individuale sau colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat.
Chiar în acest dosar, reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 din Legea nr.118/2010 și art.1 din Legea nr.285/2010, iar Curtea Constituțională,prin Decizia nr.833/_ ,a respins-o. S-a reținut că autorii excepției nu au arătat în ce mod aceste prevederi contravin prevederilor art.124 și art.125 din Constituție. Pe de altă parte, nu au intervenit elemente noi
de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale,atât soluția cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare păstrându-și valabilitatea(f.3,210-216).
Efectele măsurilor stabilite prin Legea nr.118/2010 nu au fost absorbite la nivelul preconizat necesitând și pentru anul 2011 aplicarea în continuare a unor măsuri de corecție, măsuri necesare într-o societate democratică.
Curtea Constituțională a stabilit de asemenea că prin această reglementare, respectiv Legea- cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu s-au încălcat prevederile art. 1 alin.5, art.16 alin.1, art. 41 alin.2 și alin.5, art.44, art.47 alin.1, art.53 și art.135 alin.1 lit.f din Constituția României deoarece, dreptul la muncă fiind un drept complex care include și un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de bază.
S-a reținut de asemenea, că efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. C. a reținut că recalcularea cuantumului salarialului/ indemnizației / soldei, ca un corolar al dreptului la muncă este prevăzută prin legea criticată și se impune în vederea stabilirii unui sistem unitar de salarizare a personalului plătit din bugetul general consolidat al statului și care să fie sustenabil.
Cu toate acestea, chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea unei legi, acest fapt nu împiedică instanța investită să cerceteze dacă aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare, Convenției Europene a Drepturilor Omului.
După cum se cunoaște Curtea Constituțională verifică conformitatea legii cu prevederile Constituției României, fără a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. La rândul său C. Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumită situație de fapt.
C. Europeană a Drepturilor Omului(C.E.D.O.),verifică caracterul discriminatoriu al măsurii, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret cu care a fost investită.
În practica acestei instanțe au fost pronunțate mai multe hotărâri cu privire stabilirea drepturile salariale ale angajaților,plata acestora și ingerința statului în reglementarea acestor drepturi.
Astfel, prin art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a prevăzut că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin. 2 din aceeași dispoziție se arată că dispozițiile de la alin.1 nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(C.E.D.O.) s-a statuat că noțiunea de
"bun"; înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la un salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar salariul, unui bun proprietate privată. Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor
Omului nu este în orice caz un drept absolut, aceasta însemnând că el poate comporta anumite limitări de către stat, care are, sub acest aspect o largă marjă de apreciere.
Pentru a se verifica dacă recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților, începând cu data de_, în baza art.1 din Legea nr.285/2010, corespunde limitărilor prevăzute de Convenție trebuie avute în vedere următoarele aspecte:ingerința să fie prevăzute de lege, să existe un scop legitim pentru luarea măsurii de recalculare a drepturilor salariale și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui.
Astfel, prin Hotărârile în cauzele Vilho Eskelinen vs.Finlanda din 19 din 04.2007, Kechko vs.Ucraina din_ și Lelas vs.Croația din_ s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
De asemenea, s-a arătat că, Convenția nu conferă dreptul să primești un salariu într-un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern (ex.prin jurisprudența stabilită de către instanțele de
judecată ). Apoi, este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri, indemnizații ori compensații, făcând modificările legislative necesare.
În acest context, recalcularea drepturilor salariale prin majorarea de 15% a salariului de bază a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece, așa cum am arătat mai sus, statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică în vederea reducerii deficitului bugetar.
Ca atare în spețele anterior menționate C. a reținut că nu este vorba de o privare de proprietate analiza făcându-se doar cu privire la ingerințele statului asupra drepturilor salariale anterior stabilite.
De asemenea, prin Opinia nr.598 din_ a Comisiei de la Veneția, opinie care a fost adoptată la cea de-a 85-a sesiune plenară a Comisiei de la Veneția s-a arătat în mod expres,că, în lipsa unor interdicții constituționale exprese ,o reducere a salariilor judecătorilor poate fi justificată în situații excepționale și în anumite condiții stricte, fără a fi privită ca o încălcare a independenței autorității judecătorești.
Pe de altă parte Hotărârea în cauza Mureșanu vs. România din_ și Hotărârea în cauza Aurelia P. vs. România din_ nu pot constitui un precedent în situația actuală întrucât, în aceste cazuri exista un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească prin care autoritățile române erau obligate la plata unor creanțe de natură salariale dar au refuzat executarea acesteia. Așadar, nu a fost vorba de a se diminua, prin lege, drepturile salariale stabilite prin Contractul Individual de Muncă și actele adiționale la acesta, ori prin Contractul Colectiv de Muncă.
Față de cele ce preced, având în vedere că măsura a fost una temporară, a fost prevăzută de lege, a fost aplicată întregului personal plătit din fonduri publice și nu a adus atingere substanței drepturilor salariale ale reclamanților instanța, în temeiul art. 208 si urm. din Legea nr. 62/2011, va respinge acțiunea formulată de reclamanții R. C. -M., B. D. D., M. LS, D. V. A., SA M., D. V., H. ANA M., T. D. L., G. C., I. M.
L., C. V. F., SA C., B. M. L., C. M. E., P. M. V., C.
D., P. C. S., P. C. D., P. P. I., S. E. A., S. M., M. M. și
intervenienții P. C. D. ȘI P. S. împotriva pârâților M. J., CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și M. F. P., acțiune ce a avut ca obiect un conflict individual de muncă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. B. str. Apolodor nr. 17, sector 5.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocată de acesta.
Respinge excepția de litispendență invocată prin întâmpinare de pârâta CURTEA DE APEL
CLUJ.
Respinge acțiunea reclamanților R. C. -M., B. D. D., M. LS, D.
V. A., SA M., D. V., H. ANA M., T. D. L., G. C., I. M.
L., C. V. F., SA C., B. M. L., C. M. E., P. M. V., C.
D., P. C. S., P. C. D., S. E. A., S. M., M. M. și a
intevenienților P. C. D. și P. S. în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiu al defunctului
P. P. I.,
decedat la data de_, împotriva pârâților M. J. ,
cu sediul în mun. B. str. Apolodor nr. 17, sector 5, CURTEA DE APEL CLUJ,
cu sediul în mun. C. -N., Piața S. cel M. nr. 1, jud.C. și TRIBUNALUL CLUJ,
cu sediul în mun. C. -N., C. D. nr. 2-4, jud.C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, R. B. M. |
Red.EB/VAM 6 ex./_
