Decizia civilă nr. 1196/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1196/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. S. împotriva sentinței civile nr. 11509 din 05 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată SC E. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin recursul formulat reclamanta recurentă M. S. a solicitat judecarea recursului chiar și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_ sub nr._, reclamanta M. S. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA, solicitând instanței să constate că activitatea desfășurată în perioada_ -_ se încadrează în grupa a II-a de muncă și să dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Prin sentința civilă nr.
11509/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. (fosta IIL E. ), ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
Pentru a pronunța soluția menționată, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Reclamanta solicită să i se elibereze o adeverință care să ateste încadrarea în grupa a II a de muncă a activității sale de lăcătuș, în opinia reclamantei în realitate bijutier, pe care a desfășurat-o în perioada_ -_, întrucât s-a adresat angajatorului, dar acesta a refuzat eliberarea adeverinței arătând că nu
are o bază legală pentru emiterea acesteia.
Pârâta prin întâmpinarea depusă arată că nu deține documente legale care să ateste încadrarea în grupa a II-a de muncă.
În drept, astfel cum reiese din ordinul MMFEȘ nr. 590/2008, în adeverință trebuie trecut actul emis de conducerea unității prin care se stabilesc activitățile
și angajații care se încadrează în grupa I de muncă, iar în cazul în care nu se menționează acest act, adeverința nu poate fi valorificată.
Instanța a reținut că meseria de lăcătuș nu este nominalizată în Ordinul nr. 50/1990, iar în cauză reclamanta nu a probat susținerile sale în sensul că, în fapt, contrar celor menționate în carnetul său de muncă în care se menționează că a avut funcția de lăcătuș, ar fi desfășurat activitate de bijutier în cadrul societății a cărei succesoare este pârâta.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990 încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Conform pct. 5 din Ordin existenta condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M. ui Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s- au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate
instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).";
De asemenea, încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe.
Mai mult, potrivit punctului 8 din Ordin perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
În cauză, astfel cum reiese din susținerile pârâtei, societatea a făcut demersuri împreună cu sindicatul la M. Muncii pentru acordarea grupei a II-a de muncă, solicitare care a fost respinsă.
Întrucât meseria de lăcătuș nu a fost cuprinsă în actul normativ, iar solicitarea de încadrare în grupa a II-a de muncă s-a respins de către M. Muncii, nu se poate acorda grupa a II-a de muncă.
Pentru recunoașterea grupei a II a de muncă trebuiau să fi fost făcute determinări a noxelor la locul de muncă, persoana să lucreze efectiv cel puțin 50% din programul de lucru în condițiile grupei a II a de muncă, să fi fost nominalizată de către conducerea unității împreună cu sindicatul din unitate ca lucrând în condițiile grupei a II a de muncă și nu în ultimul rând să achite contribuțiile de asigurări sociale aferente acestei grupe de muncă.
Din carnetul de muncă depus de reclamantă rezultă că aceasta nu a fost încadrată în condițiile grupei a II a de muncă, iar plata contribuției către bugetul asigurărilor sociale nu s-a făcut pentru grupa a II a de muncă.
Achitarea contribuțiilor de asigurări sociale aferente grupei a II a de muncă este obligatorie pentru a se putea recunoaște grupa de muncă și pentru a beneficia de avantajele grupei a II a de muncă. Ori din actele depuse nu rezultă că au fost achitate contribuțiile pentru grupa a II a de muncă, întrucât reclamanta nu a fost încadrată de unitate în grupa II de muncă.
Ordinul MMFEȘ nr. 590/2008 prevede în mod expres că adeverințele se eliberează numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive. Din arhivele angajatorului rezultă că reclamanta nu a fost încadrată în grupa a II a de muncă în perioada în care a îndeplinit funcția de lăcătuș.
Cât privește raportul de expertiză depus în cauză, instanța constată că acesta nu are relevanță în ceea ce privește situația reclamantei, având în vedere împrejurarea că obiectivele expertizei au vizat activitatea de bijutier a celor menționați în raport, iar nu activitatea celei de lăcătuș desfășurată în cadrul societății pârâte.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta
M. S. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA (fosta IIL E. ), ca neîntemeiată.
Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., s-a luat act că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantei căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. S.,
solicitând în principal, casarea sentinței, iar pe fond, admiterea cererii, fără cheltuieli de judecata, iar în subsidiar, solicită casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului, respectiv administrarea probei testimoniale.
Reclamanta arată că în perioada_ -_ și-a desfășurat activitatea la Societatea SC E. SA C. -N., ca bijutier, cu program integral de munca (procent 100) la atelierul de bijuterie, deși in carnetul de muncă era menționat ca post ocupat în perioada evocată acela de lăcătuș.
Această împrejurare este confirmată inclusiv de către societatea intimată prin adresa 163 din_ .
După o expunere exhaustivă a condițiilor efective în care și-a desfășurat activitatea în perioada de referință, reclamanta învederează că s-a adresat societății intimate pentru a întreprinde toate demersurile necesare în vederea încadrării activității desfășurate în grupa a II a de muncă, însă aceasta a refuzat.
De asemenea, arată că a solicitat și eliberarea unei adeverințe privitoare la grupa a II a de muncă, refuzul eliberării acesteia fiind justificat de către intimată prin lipsa bazei legale.
În fine, consideră reclamanta că meseria de bijutier pe care a desfășurat-o în fapt se încadrează in grupa II-a de munca potrivit pozițiilor din anexa 2 la Ordin 50/90 si art.2 din D.L. 68/90, respectiv: poziția 6 placi azbociment; poziția 23- polizare-slefuire, lustruirea pieselor de metal feroase si neferoase; poziția 32 decapare cu acizi in bai de acid sulfuric; poziția 58 degresare chimica cu solvenți. Face trimiteri la situația unor colege cu privire la care susține că și-au desfășurat activitatea în condiții similare cu ale ei și cărora prin hotărâri
definitive și irevocabile li s-a recunoscut beneficiul grupei de muncă.
Deși a fost legal citată, societatea intimată nu a depus întâmpinare. În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Ca dovezi în sprijinul acțiunii formulate la data de_, reclamanta a depus la fondul cauzei, copia carnetului de muncă (f.5-18 fond) și adresa nr.70 din_ emisă de pârâta intimată referitor la imposibilitatea încadrării activității în grupa a II-a de muncă (fila 26).
De asemenea, în recurs aceasta a depus adeverința nr. 163/_ eliberată de către societatea intimată care atestă că în perioada_ -_ și_ -_ reclamanta a lucrat în secția Bijuteria cu program de 8 ore, iar în perioada _
-_ a lucrat în secția Bijuteria, cu program de 4 ore în meseria de bijutier, deși avea calificare de lăcătuș.
În raport de documentația menționată existentă la dosar, Curtea apreciază că reclamanta nu a probat desfășurarea activității sale în condițiile grupei a II-a de muncă.
Astfel, reține că potrivit art. 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, "în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.";
Conform art. 6 din același act normativ, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de
muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.). "
De asemenea, potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de
M. Muncii și Ocrotirilor Sociale.";
În speță, deși reclamanta a indicat prin acțiune că locul său de muncă se încadrează în grupa a II-a de muncă conform pozițiilor 6, 23, 32 și 58 din anexa II a Ordinului nr. 50/1990, Curtea observă că aceste susțineri nu sunt dovedite, fiind infirmate prin lipsa vreunei mențiuni în acest sens în carnetul de muncă.
Mai mult, activitățile prevăzute de pct. 6, 23, 32 și 58 din anexa II a Ordinului nr. 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă doar în situația desfășurării lor cu caracter industrial, nu în cadrul unui atelier de bijuterie, ceea ce rezultă din enunțul legal al acestor norme.
Astfel, pct. 6 reglementează " fabricarea cărămizilor din silica: atelierul de reparații și confecționat modele, depozitul de materiale, laboratorul central, atelierul de metrologie.";
Pct. 23 menționează "prepararea nisipurilor și a amestecurilor de formare și miezuire; confecționarea cojilor de bachelita și a modelelor ușor fuzibile; curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afară halei curățătoriei; sablaj umed.";
Pct. 32 se referă la " decaparea cu acizi în băi cu suprafața totală de peste 20 mp sau în cazul în care suprafața produselor decapate însumează peste 40 mp/ora. Ameliorarea suprafeței metalelor pe cale chimica (brunare, fosfatare, patentare, oxidare, patinare cu sulfura), în cazul în care activitatea se desfășoară în ateliere special amenajate în acest scop și dacă se prelucrează piese cu o suprafață totală de cel puțin 5 mp/ora.
Acoperiri metalice în metal topit, în cazul în care suprafața totală a pieselor care suferă aceasta operație depășește 20 mp/ora. Acoperiri metalice prin pulverizare la cald.
Acoperiri metalice pe cale galvanica (galvanostegie și galvanoplastie) executate în instalații care utilizează o sursa de curent de cel puțin 300 A.";
În fine, pct. 58 amintește "instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadiena, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluen clorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorura de carbon, tricloretilena și tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obținerea fenolului și a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrina, clorura de etil - fabricare. Degresarea chimica cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului și a nitroxanului.";
Din aceste dispoziții rezultă că meseria de bijutier deținută de reclamantă și desfășurată într-un atelier de bijuterie nu poate atrage derularea activităților menționate anterior, caracterizate, în esență, prin încadrarea lor în industriile grele, fiind de fapt, tehnici și procedee industriale de producție în masă.
Având în vedere și că legiuitorul a dat în competența angajatorului, împreună cu sindicatele, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, plecând tocmai de la premisa că aceștia sunt cei mai în măsură a cunoaște condițiile concrete în care se desfășoară activitatea salariaților, că niciunul dintre angajații societății nu a beneficiat de încadrare în aceste grupe de muncă, precum și că la dosar nu s-a depus de către reclamantă nicio dovadă scrisă în sensul celor susținute, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. S. împotriva sentinței civile nr. 11509 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | C. M. |
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.I.
