Decizia civilă nr. 4079/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4079/R/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 2843 din_, a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe pârâții I. T. DE M. S. ȘI C. J. DE P.
S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul cuprinzând motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea sa reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâții I. T. de M. S. și C. J. de P. S. solicitând instanței să constate că activitatea desfășurată în perioada_ -_ la SC Elcond SA - Societate lichidată și radiată din Registrul Comerțului - se încadrează în grupa I de muncă; să oblige pârâtul de rândul I să înregistreze în evidențele acestuia încadrarea sa în grupa I de muncă pentru perioada_ -_ ; să oblige pârâta de rândul 2 să-i recalculeze întreg stagiul la fondul de pensii și pe cale de consecință să-i recalculeze cuantumului pensiei.
În motivarea cererii reclamantul arată faptul că în perioada_ -_ a fost angajat al SC Elcond SA pe postul de lăcătuș, fiind încadrat în grupa a II a de muncă.
Începând din anul 1990 colegii cu care a lucrat împreună, în aceleași condiții au fost încadrați în grupa I de muncă și din această cauză consideră că se cuvine încadrarea muncii prestate în perioada solicitată în grupa I de muncă.
Referitor la chemarea în judecată a I.T.M. S. se arată faptul că potrivit prevederilor art. 237 din Codul muncii, art.2 din H.G. nr. 1377/2009 și art.6 din Legea nr. 108/1999, acest pârât are atribuții în evidențierea în documentele sale a grupei de muncă în care a lucrat reclamantul.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtei C. J. de P. S. la recalcularea stagiului său de cotizare reclamantul arată că deși cererea sa pare prematură nu se poate vorbi de prematuritate atâta timp cât altor colegi cărora în spețe similare li s-a acordat grupa I de muncă, nu le-a fost recalculat stagiul de cotizare ca urmare a formulării de cereri în acest sens.
Prin întâmpinare pârâtul de rândul 1 a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând faptul că nu există identitate între persoana sa și cel despre care se pretinde că este obligat și în raportul juridic supus judecății deoarece carnetul de muncă al reclamantului nu s-a aflat niciodată în păstrarea sa, angajatorul având aprobare de păstrare și completare.
Pârâta de rândul 2 nu a depus întâmpinare sau vreun alt act la dosarul cauzei și nici nu s-a prezentat la termenele de judecată.
În cadrul ședinței publice din data de_ instanța a invocat din oficiu excepția prematurității introducerii acțiunii în contradictoriu cu pârâta de rândul II.
Prin sentința civilă nr. 2843 din_ pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Sălaj
a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.T.M.
S. și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât, privind constatarea faptului că reclamantul a prestat activitate în grupa I de muncă și obligarea la efectuarea acestei mențiuni în evidențele sale.
A admis excepția prematurității acțiunii invocată din oficiu și în consecință a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S. privind obligarea la recalcularea stagiului de cotizare și a pensiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Raportat la obiectul cauzei, s-a constatat că este de analizat dacă se poate stabili vreo obligație în sarcina pârâtului.
În baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, M. Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Naționala pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr. 50/1990, prin care se precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Conform acestui ordin, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar în grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 13 prevede că perioada lucrata după data de_ până la data intrării în vigoare a cestui ordin și în continuare se încadrează în grupele I și II de munca în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/_ și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se
face, conform art. 6, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Art. 15 alin.2 prevede că, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul- lege nr. 68/1990, unitățile au obligația sa analizeze și sa precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de munca începând cu_ și până în prezent.
Ulterior, Legea nr. 19/2000 a suprimat clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
Deci, obligația de încadrare în grupe de muncă a activității reclamantului incumba angajatorului care, împreună cu reprezentanții sindicatului trebuiau să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupele I și II.
Încadrarea în grupele I și II de munca se făcea, conform art. 7 din același ordin, proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Perioada de timp în care o persoana avea sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca în astfel de locuri se stabilea prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Reclamantul a solicitat încadrarea sa în grupa I de muncă în contradictoriu cu pârâtul care nu se poate substitui fostului angajator.
La acest moment pârâtul nu poate fi obligat nici la efectuarea de rectificări sau înscrieri în carnetul de muncă al reclamantului deoarece Decretul nr. 92/1976 a fost abrogat începând cu data de_ de către art.281 alin.(3) din Codul muncii.
Având în vedere aceste aspecte instanța a constatat că nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății și în consecință a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.T.M. S., excepție invocată de acest pârât.
În privința excepției prematurității introducerii acțiunii față de pârâtul de rândul II, instanța a reținut faptul că potrivit prevederilor art.134 alin.(1) din H.G.nr.257/2011 "Pensia poate fi recalculată la cerere prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
Prin urmare cererea de obligare a pârâtei la recalcularea stagiului de cotizare și a cuantumului pensiei anterioară depunerii unei cereri la această pârâtă a fost prematur introdusă și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. I.
, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În motivare arată că instanța de fond pornește de la o interpretare greșită și o aplicare greșită a legii și a normelor de aplicare în timp a legii.
Recurentul a fost angajat al S.C. ELCOND S.A. în perioada_ -_, pe postul de lăcătuș, conform înscrierilor din carnetul de muncă și era încadrat în grupa a II-a de muncă.
În anul 1990 s-a decis, la nivel de societate ca încadrarea să se facă în grupa I de muncă, conform anexei nr. I la Ordinul nr. 125/1990. Au fost astfel încadrați în grupa I de muncă colegi de ai lui, cu care a lucrat împreună, în aceleași condiții. Această încadrare în grupa I de muncă s-a făcut deși condițiile efective de lucru (poluare fonică, cu lacuri, praf, etc.) a fost mult mai aspre în trecut, fapt recunoscut inclusiv de către Tribunalul Sălaj într-o cerere asemănătoare, "din lucrarea cu caracter științific de la fila 693 - 703 (din dosarul nr._ s.r.), care a fost redactată în luna aprilie 2987, deci anterior anului 1990, rezultă că procesul tehnologic de emailare a conductorilor electrici din cupru (polieterice, poliasterimidice, poliuretanice, etc.) și solvenții organici (crezoli, tileni, solvent nefte), care în timpul desfășurării procesului tehnologic, se neolatizează, constituind noxe care poluează mediul de muncă și mediul exterior. Studiul evidențiază ineficienta instalațiilor de ventilare, prezența riscului de îmbolnăvire profesională și influență negativă a noxelor aflate în mediul de muncă asupra stării de sănătate a angajaților.
Noxele exercită o acțiune iritativă asupra pielii, putând provoca arsuri, hiperemie, eczeme și vezicule";.
În același dosar instanța reține că, din concluziile raportului de expertiză efectuat la cererea acesteia, rezultă că în perioada 1974 - 1990 reclamanții și intervenienții (care sunt foști colegi de serviciu) au desfășurat activități în condiții similare cu cele desfășurate în perioada de supă anul 1990, când au obținut beneficiul încadrării în grupa I de muncă.
Potrivit art. 237 din Codul muncii, aplicarea reglementărilor generale și speciale în domeniul relațiilor de muncă, securitate și sănătate în muncă este supusă controlului Inspecției Muncii, ca organ specializat al administrației publice centrale.
Potrivit art. 2 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1377/2009, de aplicare a Legii nr. 108/1999, inspecția muncii exercită controlul aplicării unitare a dispozițiilor legale în domeniile sale de competență în unitățile din sectorul public, mixt, privat precum și la alte categorii de angajatori. Are ca scop principal urmărirea îndeplinirii obligațiilor legale de către angajatori în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, precum și a celor referitoare la relațiile de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății salariaților și a altor participanți la procesul de muncă, în desfășurarea activității.
Se mai invocă dispozițiile art. 6 alin.1 din Legea nr. 108/1999 ce stabilește atribuțiile generale ale inspecției muncii.
În perioada în care erau aplicabile legile referitoare la carnetele de muncă Inspecția Muncii avea ca atribuțiune păstrarea acestor carnete, completarea lor și pentru acele situații în care carnetele de muncă erau ținute de societățile comerciale avea ca obligație verificarea corectitudinii mențiunilor făcute de angajator în momentul predării carnetului de muncă salariatului Inspecția Muncii avea obligația de a confrunta documentele emise de către societate cu mențiunile efectuate în carnetul de muncă și de a interveni în sensul modificării și completării datelor referitoare la raporturile de muncă, atunci când acestea nu corespund cu realitatea.
Având în vedere că S.C. ELCOND S.A. a fost lichidată și radiată din Registrul Comerțului, singura instituție care poate opera, într-un fel sau altul, adică fie prin înscrierea în carnetul de muncă a grapei de muncă în care am lucrat efectiv fie prin emiterea unei dovezi în acest sens, este Inspecția Muncii.
Prin întâmpinarea înregistrată pârâta C. J. de P. S.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea in totalitate a sentinței civile așa cum a fost pronunțata de instanța de fond, în ceea ce o privește.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea notează, în acest sens, că la baza reținerii de către tribunal a lipsei calității procesuale pasive a I.T.M. S. au stat dispozițiile citate din cuprinsul Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, cu concluzia, trasă pe marginea acestora, că pârâtul nu se poate substitui fostului angajator și pe de altă parte, fiind abrogat Decretul nr. 92/1976 începând cu data de_, nici nu pot fi efectuate rectificări în cuprinsul carnetului de muncă al reclamantului.
Or, obiectul cauzei l-a constituit cererea de constatare a faptului prestării muncii, de către reclamant, în aceleași condiții cu alte persoane din cadrul aceluiași angajator, cărora li s-a recunoscut beneficiul grupei I de muncă, pornind astfel de la premisa că în cadrul angajatorului s-au constatat condițiile de muncă specifice acestei grupe. Prin urmare, încetând existența fostului angajator, cu radierea din
Registrul comerțului, rămâne ca judecata să se facă în contradictoriu cu instituția statului ce are atribuții în domeniul protecției muncii, inclusiv sub aspectul garantării eficienței tuturor dispozițiilor relative la securitatea și sănătatea în muncă, așa cum reiese din dispozițiile de care se prevalează recurentul (HG nr. 1377/2009, ale Legii nr. 108/1999), mai cu seamă că petitul acțiunii este unul în constatarea unei stări de fapt, cu efecte juridice, verificabilă prin probațiune adecvată, la care de altfel reclamantul face trimitere prin acțiune.
Nu se poate considera că prin încetarea existenței fostului angajator, a încetat orice posibilitate a fostului angajat de a se constata recunoașterea de către organele de stat, în vederea acordării pensiei, a prestării muncii în condiții de egalitate cu colegii aflați pe poziții similare, mai cu seamă că punctează reclamantul care sunt dispozițiile legale care impuneau pârâtului I.T.M. a veghea asupra respectării legislației relevante sub aspectul protecției sănătății și securității în muncă, aspecte aflate în legătură cu recunoașterea beneficiilor aferente grupelor de muncă (prin reducerea vârstei de pensionare și acordarea altor beneficii).
Cât privește cererea de înscriere în carnetul de muncă a celor constatate, în măsura în care se va dovedi caracterul fondat al primului capăt de cerere, acesta trebuie cercetat prin raportare la dispozițiile legale aplicabile pentru perioada pentru care se solicită a se constata prestarea muncii în condițiile grupei I, întrucât finalitatea acestui petit este de a se asigura proba acestei recunoașteri a beneficiului grupei, or registrul general de evidența a salariaților a preluat rolul carnetului de muncă doar de la data de_, rămânând ca pentru perioada anterioară, această finalitate să fie asigurată prin înscrieri în carnetul de muncă, evident, efectuate de acela în păstrarea căruia se găsește acest carnet.
Astfel, prin modalitatea în care s-a soluționat cauza, practic s-a omis a se cerceta fondul, dându-se prevalență excepțiilor invocate, și față de acestea, omițând analiza probelor ce s-a cerut a fi administrate în sensul aflării adevărului.
Or, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 5 C.proc.civ., în cazul în care instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În cadrul rejudecării după casare, instanța de fond va avea în vedere următoarele dezlegări în drept:
Nu poate fi reținută teza inadmisibilității acțiunii în instanță pentru constatarea condițiilor de muncă specifice grupelor de muncă, nefiind nici un text de lege în cuprinsul ordinului nr. 50/1990 care să poată fi interpretat în acest fel. Ca atare, în ipoteza în care, deși activitatea a fost desfășurată în condițiile grupelor de muncă, așa cum afirmă reclamantul, iar încadrarea totuși nu a fost făcută, trebuie acceptat că este deschisă calea judecății pentru restabilirea adevărului, mai cu seamă că încadrarea în grupe a dobândit, grație modificărilor legislative din ultimii ani, valențe financiare la calculul pensiei, prin acordarea unui punctaj suplimentar aferent anilor lucrați în grupele de muncă, astfel încât o chestiune care a putut părea lipsită de un interes financiar bine conturat la momentul adoptării Ordinului nr. 50/1990 a dobândit ulterior un atare interes.
Chiar dacă nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă urma a se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, potrivit pct. 6 din Ordin, acest fapt nu exclude de la controlul judecătoresc această nominalizare.
Prin urmare, este o chestiune de probațiune aceea de a stabili dacă în cazul reclamantului, condițiile în care și-a desfășurat activitatea au fost specifice grupei I, cum de altfel s-a statuat în mod constant în practica instanțelor, în care s-a stabilit pe bază de probațiune corectitudinea cu care angajatorii au recunoscut sau nu o anumită grupă de muncă în favoarea angajaților, situație în care și în cazul reclamantului se impune aplicarea acelorași considerente.
Cât privește împrocesuarea pârâtei C. J. de P. S., Curtea notează că aceasta nu este aferentă doar ultimului petit al acțiunii, cel referitor la recalcularea pensiei prin considerarea grupei de muncă, ci și primului petit, ce vizează constatarea că activitatea profesională prestată de reclamant în perioada de referință se încadrează în condițiile grupei I de muncă. Or, întrucât eficiența practică a acestei constatări se relevă abia prin modul de stabilire a drepturilor de pensie, se constată că întru adevăr, C. J. de P. este instituția de stat care are interes să stea în proces pentru a face eventual apărări sub acest aspect, putând afirma un interes contrar celui al reclamantului sub acest aspect. Dat fiind acest interes și consecutiv, faptul că eventuala constatare a temeiniciei primului petit s-ar face în contradictoriu cu această instituție, fiindu-i astfel opozabilă ca efect al hotărârii judecătorești, nu se mai prefigurează prematuritatea pretenției de a lua în considerare o atare constatare la modul de stabilire a drepturilor de pensie ale reclamantului. De altfel, nici nu a fost invocată în primă instanță excepția prematurității, care se raportează practic la neurmarea procedurii prealabile administrative, de a solicita în prealabil Casei Județene de P. valorificarea unor stagii la pensie, și doar în ipoteza în care nu se dă curs acestei cereri, să se apeleze la instanță, în condițiile în care art. 109 alin. 3 C.proc.civ. statuează că neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
În temeiul art. 312 alin. 1-3 și 5, coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 2843 din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 213.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. A T. | D. C. | G. | M. | N. |
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. P. R. a M. lena
GREFIER,
A. B.
