Decizia civilă nr. 12/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 12/R/2013
Ședința publică din data de 28 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. M. T. împotriva sentinței civile nr. 11382 din 1 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatele pârâte S.C. M. SA prin lichidator M. CM I. CÂNDEA L. și C. DE I. T. C. N., având ca
obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că termenul a fost acordat în vederea comunicării cu intimatele pârâte a completării motivelor de recurs, procedură care s-a realizat.
Curtea, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea de judecată în lipsă formulată de recurentă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul Tribunalului A., reclamanta C. M. Ț., în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA prin lichidator M. CM I. -C. L. și C. DE I. T., a solicitat să se constate că în perioada_ -_ a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei ca și proiectant, în condițiile grupei I de muncă, precum și obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe privind încadrarea în grupa I de muncă.
În motivare s-a arătat că în perioada menționată și-a desfășurat activitatea în condiții deosebit de grele, ce se încadrează în condițiile grupei I de muncă, deși pârâta nu a înscris în carnetul de muncă grupa de muncă.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că nu se opune admiterii acțiunii în măsura în care din probele administrate ar rezulta cele susținute de reclamantă.
Prin sentința civilă nr.6087/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului A., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A. și s-a declinat spre competentă soluționare acțiunea formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de_ . În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 11382 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta a avut calitatea de salariată a societății SC M. SA AIUD în perioada_ -_, în această perioadă ocupând funcția de proiectant, respectiv de tehnician proiectant, astfel cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantei. Pentru această perioadă, reclamanta a beneficiat de încadrare în grupa I de muncă în procent de 50%.
Potrivit dispozițiilor Ordinului MMPS nr. 50/1190, locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care de încadrează în grupa I de muncă sunt cuprinse în anexa 1, iar cele care se încadrează în grupa a II, în anexa nr. 2, de acest drept beneficiind personalul aflat în activitate la data de 1 martie 1990.
De asemenea, potrivit pct. 6 și 7 din același Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), încadrarea în grupele I și II de munca făcându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Deși existența condițiilor grele de muncă, periculoase sau suprasolicitante fizic sau psihic, în noxe și condiții climatice deosebite a fost recunoscută atât anterior, cât și ulterior anului 19990, instanța a reținut că în aplicarea dispozițiilor Ordinului MMPS nr. 50/1990, în vederea încadrării în grupa de muncă într-un anumit procent, trebuie cercetate, printre altele, perioadele în care reclamantul a lucrat efectiv în aceleași condiții de muncă și timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în condițiile grupe I de muncă. Cu toate acestea, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că reclamanta a desfășurat aceeași activitate întreg programul de lucru.
Instanța a mai reținut că în aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, pârâta a stabilit prin negociere cu sindicatele lista locurilor de muncă, a meseriilor și a activităților și a procentului în care acestea se încadrează în grupa I de muncă. Or. În lipsa unor probe contrare, instanța nu a putut reține că reclamanta a desfășurat activitatea în grupa I de muncă într-un procent din programul de lucru care să îi permită acordarea acesteia în procent de 100%. În acest context, practica judiciară depusă de reclamantă nu este de natură a dovedi că reclamanta personal , raportat la programul de lucru efectiv desfășurat în condițiile menționate, să fie îndreptățită la acordarea grupei I de muncă în procent de 100% pentru perioada menționată în acțiune.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta
, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului se arată, în esență, că hotărârea este nelegală, raportat la dispozițiile art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept, instanța limitându-se la a arăta care este obiectul cererii de chemare în judecată, motivarea acesteia și evocarea soluției Tribunalului A. de declinare a competenței de soluționare în favoarea Tribunalului C. . În aceste condiții, nici recurenta nu poate formula motivele de recurs, cu excepția celor evidente decurgând din lipsa motivării sentinței atacate.
Sunt invocate dispozițiile art.304 pct.5 și 7 C.pr.civ., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La primul termen de judecată în recurs, constatând că în aplicația Ecris nu
este finalizată sentința civilă pronunțată în dosar, ci aceasta cuprindea doar partea
preluată de grefieră din înscrisurile cauzei, fără a cuprinde dezvoltarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe cu ocazia pronunțării, sentință care a fost comunicată cu părțile, Curtea a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Cluj pentru a se realiza comunicarea sentinței complete cu părțile, în așa fel încât acestea să își poată exercita drepturile procesuale în mod real.
Ca urmare a acestei comunicări a sentinței complete pronunțată în cauză, la data de 9 mai 2013 recurenta C. M. -Ț. a depus completări la motivele de recurs
prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței și admiterea cererii de chemare în
judecată astfel cum a fost formulată.
Având în vedere faptul că sentința i-a fost comunicată la data de_ și că a luat cunoștință inclusiv de motivarea acesteia, nu a mai susținut cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Arată că instanța de fond se află în eroare când apreciază că recurenta nu și-ar fi desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei I de muncă în procent de 100%. Sunt ignorate, în acest fel, înscrierile din carnetul de muncă ce dovedesc faptul că a fost salariată a pârâtei în perioada_ —_, pe funcțiile de proiectant și de tehnician proiectant. Or, atâta vreme cât din carnetul de muncă nu rezultă că și-ar fi desfășurat activitatea în altă secție de la Centrul de Cercetare și Proiectare, este evident că în toată această perioadă, întreg programul de lucru, a muncit în aceleași condiții specifice grupei I de muncă.
Adeverința eliberată de pârâtă și depusă în probațiune atestă aceeași împrejurare, respectiv desfășurarea activității pe funcțiile susmenționate, în perioada arătată, fără a se arăta că ar fi lucrat cu întreruperi în condiții specifice grupei I de muncă. Atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a contestat cele susținute, este încă o dovada a faptului că este îndreptățită la admiterea acțiunii.
Practica judiciară depusă viza persoane care și-au desfășurat activitatea în același loc de muncă cu recurenta, în aceleași condiții și aproximativ în aceeași perioadă. Nici în cazul acestor persoane nu s-au adus probe suplimentare cu privire la timpul efectiv lucrat în condiții specifice grupei I de muncă. Totuși, acțiunile formulate de acestea au fost admise.
Consideră că rolul justiției este și acela de a trata cu aceeași măsură situații identice. Or, instanța de fond ignoră principiile enunțate, pronunțând o soluție netemeinică și inechitabilă.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a reținerii cauzei spre rejudecare pe fond.
Se constată, în acest sens, faptul că pretențiile reclamantei recurente vizează recunoașterea, de către fostul angajator, a faptului prestării muncii în condițiile grupei I de muncă în procent de 100%, mai mult decât procentul pe care angajatorul l-a recunoscut acesteia prin adeverința eliberată, de 50%.
În mod evident, fiind recunoscută desfășurarea activității reclamantei în aceste condiții și în acest procent, este o chestiune de probațiune a se stabili dacă activitatea acesteia s-a desfășurat în aceste condiții pe o durată mai mare din timpul de lucru, anume, în procent de 100%.
Afirmația reclamantei recurente este în sensul că lucrând în aceleași condiții, în cadrul acelorași meserii (proiectant și tehnician proiectant) pe întreaga perioadă în care a fost angajata pârâtei, nu se justifică recunoașterea grupei de muncă doar în procent de 50 %, ci aceasta trebuie să corespundă întregii durate a muncii, deci să fie în procent de 100 %, întrucât, se înțelege, condițiile grupei de muncă sunt aferente meseriei.
Or, Curtea notează că este necesară administrarea de probațiune în acest sens, neputându-se deduce din simpla constatare că reclamanta nu a activat în cadrul altor meserii, faptul că întreaga sa activitate s-a desfășurat în procent de 100% în condițiile grupei de muncă.
Textul legal de la interpretarea căruia trebuie pornit în dezlegarea pricinii este dat de punctul 7 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării, unde se stipulează: "Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Or, se constată că este atașat conceptului de grupă de muncă un anume loc de muncă, iar nu o anume meserie. Cu alte cuvinte, ipoteza de fapt de la care pornește textul de lege este aceea conform căreia în practicarea unei meserii, lucrătorul se poate afla, potrivit specificului meseriei, un anumit timp din durata muncii în locuri de muncă pentru care se recunoaște grupa de muncă, iar în cazul în care acest timp este de cel puțin jumătate din programul de lucru, în cazul grupei I, se recunoaște încadrarea în grupă, însă proporțional cu timpul efectiv lucrat în acest loc de muncă. Prin urmare, în dezlegarea pricinii, este necesară administrarea de probe specifice sub acest aspect, probe testimoniale, așa cum de altfel a și solicitat
reclamanta prin cererea introductivă de instanță.
În mod evident, nu se poate soluționa litigiul prin aplicarea dezlegărilor date de
instanțele de drept comun în litigii similare, în condițiile în care precedentul judiciar nu este izvor de drept în sistemul legal românesc, fiind obligatorii pentru instanțe doar dezlegările pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le face în soluționarea unor recursuri în interesul legii, conform art. 3307alin. 4 C.proc.civ., or în speța dedusă judecății nu s-a pronunțat o astfel de decizie în interesul legii.
Pentru a se completa probațiunea în sensul celor de mai sus, urmează a se casa sentința și a se reține cauza spre rejudecare, cu respectarea prevederilor art. 312 alin. 1, 3, 5 și 6 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta C. M. Ț. împotriva sentinței civile nr. 11382 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o casează în tot și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen pentru data de 11 iunie 2013, cu citarea părților. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. D. | C. | G. | M. | N. |
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. Roxana-M. Vereș
GREFIER,
N. N.
