Decizia civilă nr. 4113/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4113/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. | M. | |
G. | : G. | C. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V. G. împotriva sentinței civile nr. 584 din 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ *, privind și pe pârâta intimată C. R. SA prin administratori judiciari P. G. IOURL și P. I. I., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 octombrie 2013, prin fax, s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent o cerere de repunere în termenul de recurs.
Curtea, deliberând, respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul recurent, ca nefondat și invocă din oficiu excepția tardivității recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 584 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._ *, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M.
V. G. în contradictoriu cu pârâta C.N.M.PNR. SA prin administrator judiciar P. GROUP I. și prin administrator judiciar P. I. I. B. M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Conform înscrierilor din carnetul de muncă, reclamantul a fost angajat al Minei Șuior B. Sprie din data de_, iar începând din data de_ și până la data de_ a ocupat postul de dispecer subteran, cu activitate de 50% la suprafață și 50% în subteran.
Potrivit înscrierii de sub nr. crt. 63, din data de_ și până la data de_ când a fost concediat în temeiul art. 65 al. 1 Codul muncii, reclamantul a ocupat tot postul de dispecer, dar fără a se mai menționa că activitatea se desfășoară în subteran.
Prin cererea formulată reclamantul a pretins că atribuțiile sale de dispecer îndeplinite în perioada_ -_ erau legate direct de activitatea parcului auto și de transport fiind mai mult de 50% în subteran, motiv pentru care, în mod nelegal angajatorul a refuzat încadrarea activității sale din intervalul de timp
1
menționat în condiții speciale de muncă potrivit art. 20 al. 1 lit. a din Legea 19/2000.
Deși reclamantul a dovedit una dintre cele două condiții cerute de art. 20 al. 1 lit. a din Legea 19/2000 pentru încadrarea locului său de muncă în condiții speciale, respectiv că a activat în cadrul unei unități miniere: Mina Șuior, din probatoriul administrat nu rezultă fără echivoc îndeplinirea condiției cumulative, aceea ca reclamantul să-și fi desfășurat activitatea de dispecer în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în întreaga perioadă_ -_ .
Din depozițiile martorilor audiați în cauză reiese că reclamantul monitoriza și evalua mișcările mașinilor, iar nu a vagonetelor de minereu, iar din cererea reclamantului adresată conducerii E.M. Suior la data de_ reiese că a acesta a fost dispecer cu atribuții de intrare în subteran pentru supravegherea bunei desfășurări a activității de transport minereu auto pe haldă suprafață.
Reținând că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute de art. 20 al. 1 lit. a din Legea 19/2000 pentru încadrarea
locului său de muncă în condiții speciale, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. V. G.
, prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței civile atacate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat în esență că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000 privind încadrarea activității sale în condiții speciale, iar prin respingerea acțiunii prin sentința primei instanțe, i se creează o situație de discriminare în raport cu alți colegi de-ai săi care au desfășurat aceeași activitate și cărora li se recunosc condițiile speciale.
La data de_ recurentul a înregistrat o cerere prin care solicită repunerea în termenul de declarare a recursului
motivat de faptul că nu a i-a fost comunicată sentința primei instanțe și a fost mai mult timp plecat din localitate astfel că, neintrând în posesia considerentelor hotărârii nu a putu exercita în termen recursul.
La termenul din_, Curtea a invocat din oficiu, excepția tardivității formulării recursului, excepție pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în conflictele individuale de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Cum hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentului la data de_ potrivit dovezii de comunicare de la f. 35 dosar fond, rezultă că ultima zi de depunere a recursului era_, astfel că recursul înregistrat prin serviciul poștal la data de_ a fost depus cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 103 alin. 1 C.proc.civ. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Referitor la apărările formulate de recurent, potrivit cărora nu a intrat în posesia sentinței atacate cu recurs și din acest motiv nu a putut exercita calea de atac, Curtea reține că potrivit dovezii de comunicare depusă la fila 35 dosar fond, Sentința civilă nr. 584/2013 a fost comunicată recurentului reclamant la data de 19 iulie 2013 prin afișare, o astfel de comunicare fiind conformă dispozițiilor art.
2
92 C.pr.civ., astfel că neluarea la cunoștință despre conținutul hotărârii îi este imputabilă recurentului.
Un astfel de fapt nu constituie o împrejurare mai presus de voința părții în sensul dispozițiilor art. 103 alin. 1 C.pr.civ., care ar fi împiedicat partea să îndeplinească în termen actul de procedură și care să justifice repunerea în termenul de declarare a recursului.
Într-adevăr, în sensul dispozițiilor art. 103 alin. 1 C.pr.civ., împrejurarea mai presus de voința părții trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici înlăturată de recurent, or, neglijența recurentului în ceea ce privește verificarea corespondenței sale nu se încadrează în situația prevăzută de textul legal.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind data de_, prin aplicarea prevederilor art. 101 alin. 1 și 5 C.proc.civ., se va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv introdus recursul declarat de reclamantul M. V.
G. împotriva Sentinței civile nr. 584 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: G. Brîndușa
3
