Decizia civilă nr. 3183/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3183/R/2013
Ședința publică din data de 20 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, după repunerea pe rol, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul N. C. împotriva sentinței civile nr. 12815 din 29 noiembrie 2012, pronunțate de Tribunalul Cluj, în dosar nr. _
, privind și pe intimata pârâtă S.C. E ON GAZ D. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 18 iunie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12815 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, pentru perioada_ -_ și a respins cererea cu privire la pretențiile pentru această perioadă ca fiind prescris dreptul material la acțiune, a respins acțiunea formulată de reclamantul N.
în contradictoriu cu SC E-ON GAZ D. SA.
Pentru a pronunța o astfel de soluție prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei_ -_, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ.,
instanța a reținut că potrivit art. 268 alin. alin 1 lit. c 2 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul litigiilor pentru plata drepturilor salariale, și în termen de 3 ani pentru toate celelalte situații decât cele menționate la art. 1 lit. a-e.
S-a apreciat că pentru pretențiile reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata către acesta a sporurilor și la plata către stat a taxelor și contribuțiilor aferente sporurilor pentru intervalul_ -_ a fost depășit termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului, astfel că instanța a considerat că excepția excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei_ -_ invocată prin întâmpinare este întemeiată și ca o consecință a respins petitul având ca obiect pretențiile aferente acestei perioade ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
În ce privește fondul cauzei pentru perioada ce nu intră în sfera prescripției au fost arătate următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al SC E.ON GAZ D. SA, desfășurând în cadrul societății activitate în perioada_ -_ ca muncitor necalificat,_ -_ ca muncitor necalificat,_ -_ - ca lăcătuș
mecanic întreținere și reparații universale și_ -_ operator GAMA (f.5- 20; 264-265).
S-a reținut de instanță că pârâta a recunoscut că în perioada_ -_ reclamantul a lucrat în mediu radioactiv beneficiind de un spor pentru mediu radioactiv în sumă de 219 lei, în perioada_ -_ acesta a lucrat în permanență în mediu radioactiv beneficiind de spor pentru lucru în mediu radioactiv, în perioada_ -_ a beneficiat de spor pentru condiții periculoase 20%, iar în perioada_ -_ a beneficiat de spor de 10% pentru responsabilii cu securitatea radiologică, astfel cum de altfel rezultă și din carnetul de muncă al reclamantului.
În motivare instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:
art. 1 lit a din HG nr. 1025/2003, "locurile de munca în condiții speciale reprezintă acele locuri de munca unde exista factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de munca și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematura a capacității de munca, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților și/sau a altor persoane";, iar "persoanele încadrate în locuri de munca în condiții speciale sunt angajații care își desfășoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la lit. a";.
metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții speciale este prevăzute de art.3 din HG nr. 1025/2003 și "include următoarele etape, în ordinea cronologică indicată:
nominalizarea locurilor de munca care se solicita a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii;
solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, initiata de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de munca în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1;
verificarea de către inspectoratele teritoriale de munca sau Comisia Nationala pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de munca nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2;
efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificarii factorilor de risc care nu pot fi inlaturati, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d);
efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificarii și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de
medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c).
În cazul în care angajatorul nu declanseaza procedura de încadrare a locurilor de munca în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).";
Instanța a mai reținut că nominalizarea locurilor care se încadrează în condiții speciale de muncă se realizează de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii. Or, în cauză, nu s-a făcut dovada unor astfel de demersuri, cum nu s-a făcut dovada că reclamantul și-ar fi desfășurat activitatea în mediul arătat pe perioada întregului program de lucru.
De asemenea, a fost reținut că activitatea desfășurată de reclamant în perioada_ -_ menționată în cererea de chemare în judecată nu se regăsește în Ordinul nr. 125/1990 emis de ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, pentru perioada lucrata dupa 1 martie 1990.
Nu pot fi reținute concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora reclamantul ar fi lucrat numai ca operator gama pe toată perioada reclamantă în cuprinsul acțiunii, atât timp cât nu se indică modalitatea în care s- a stabilit acest lucru, iar din carnetul de muncă al reclamantului rezultă dincolo de orice dubiu că pe anumite perioade de timp acesta a îndeplinit alte funcții. De altfel, raportul de expertiză tratează superficial problematica adusă în atenția expertului prin obiectivul stabilit în cauză, și, mai mult, aprecierile expertului referitoare la activitatea Casei de Pensii sunt neavenite în acest cadru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. C.
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și rejudecând admiterea acțiunii introductive.
Motivând recursul recurentul a arătat că instanța nemotivat a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și nu a dat eficiență adresei nr. 2/238/_ a CNCAN care a transmis-o acest consiliu angajatorului, deși prin adresă se solicita acestuia să includă unitățile nucleare din subordine în categoria de risc radiologic nuclear.
S-a arătat de recurent că fără nici un dubiu din actele din actele demise in probatiune, inclusiv din concluziile expertizei de specialitate efectuate in cauza rezultă că el a avut calitatea de angajat al paratei in baza CIM având funcția de operator control nedistructiv (gama). A precizat recurentul că de la data de_ si pana la data de_ si-a desfășurat activitatea in zona de risc radiologic maxim 3 (trei) adică in loc de munca care corespunde conform H.G. 583/_ zonei I (intâia) de expunere la radiații, în intervalul_ -_ a efectuat serviciul militar obligatoriu, perioada care evident reprezintă întrerupere în activitate.
Recurentul a invocat art. 1 lit. b din HG nr. 1.025/_, care prevede expres ca persoanele incadrate in locurile de munca in condiții speciale sunt angajații care isi desfășoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva in locurile de munca definite la lit. a), si se acorda diferențiat in funcție de categoria de risc radiologie si nu doar daca isi desfășoară intreaga activitate pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva fiind
evident ca riscul radiologie exista atâta timp cat o parte a muncii este exercitata in condiții de expunere. S-a evidențiat că sporul de 30% nu a fost inclus in salariu, o astfel de includere nefiind de altfel nici posibila cat timp acest spor trebuie acordat iar dovada acordării se face prin menționarea sa distincta.
A precizat că angajatorul nu a declanșat in termen legal procedura de incadrare a locurilor de munca in condiții speciale asa cum este aceasta prevăzuta la art. 3 din HG 1025/_ dar acest act normativ nu prevede si care este procedura de urmat, in continuare se impune a fi admis, ca orice drept este însoțit de o acțiune care s-a materializat prin prezenta acțiune.
S-a subliniat că în toata perioada în care și-a desfasurat activitatea ca angajat al paratei, a lucrat numai ca operator gama, pe toata perioada reclamata, zi de zi, in aceleași condiții de expunere la radiații, fiind expus la aceleași noxe agresive generate de acțiunea radiațiilor, apreciind că din actele depuse la dosarul cauzei, rezulta fara nici un dubiu ca locul de munca in care și-a desfășurat activitatea in proporție de 100% corespunde criteriilor prevăzute de Hotărârea nr. 582/_ .
Recurentul a considerat că este nedrept și nelegal ca să suporte consecințele neîndeplinirii obligațiilor angajatorului- de care a aflat efectiv doar la data desfacerii contractului individual de munca.
În susținerea recursului recurentul a mai relevat că încadrarea locului de munca in condiții speciale reiese din insasi autorizațiile emise de către Comisia Naționala pentru Controlul Activității Nucleare, CNCAN București, singura autoritate de necontestat in materie.
Recurentul a precizat că legiuitorul a considerat ca activitatea intr-un loc de munca cu condiții de risc radiologic trebuie stimulata si aceasta fiindcă expunerea la radiații ionizante, cum este cazul lui este de natura sa afecteze grav sănătatea, ceea ce în cazul lui s-a constatat deja, de Compartimentul Inspecției Sanitare de Stat din Cadrul Direcției de Sănătate P. a a Județului Cluj respectiv prezența unor variații considerabile ale parametrilor sanguini, evident, datorate expunerii la radiații. S-a arătat deși real că potrivit cap. III din Legea nr. 19/2000, incepand cu data de_, CAS este diferențiat dupa condiții normale de munca, deosebite si speciale si ca este o corelație legala intre cele doua împrejurări, fiind imperativ ca plata CAS sa se faca in cotele corespunzatoare condițiilor de munca in care angajații isi desfășoară activitatea, conform principiului obligativității si conțributivitatii, instituite de art. 2 lit. d) si e) din Legea nr. 19/2000, dar în cazul lui neplata CAS corelativ condițiilor de munca in care a lucrat efectiv nu-i poate fi imputata, reținerea si plata acestei contribuții facandu-se de către angajator, potrivit prevederilor art 6 din Legea nr. 19/2000.
Ca atare recurentul a arătat că a accepta sa se răsfrângă asupra angajatului efectele negative ale unei astfel de necorelari efectuate culpabil de către angajator ar insemna sa se sancționeze angajatul pentru culpa angajatorului, prin neasigurarea protecției sociale la care acesta are dreptul în mod legal, raportat la felul muncii desfășurate. Recurentuluui în apare evident că nu poate fi acceptată o astfel de sancțiune, cu atat mai mult cu cat exista pârghiile legale, asa cum am arătat, pentru corectarea erorii săvârșite, chiar de acela care a savarsit-o, asigurandu-se totodată in acest fel si respectarea principiului conțributivitatii si obligativității, prin achitarea retroactiva a restului de CAS rămas neachitat.
S-a mai arătat că statul este acela care trebuia sa vegheze asupra respectării de către angajatori a obligațiilor de plata a contribuțiilor fiscale, astfel ca si din acest punct de vedere, apare ca inoportun a se sancționa angajatul pentru o eroare săvârșita de angajatorul sau, el (angajatul) ne fiind abilitat a
efectua acest control de legalitate in ceea ce privește modul de calcul a CAS de către angajator.
Prin întâmpinarea depusă
pârâta a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca legală și temeinică.
În susținerea întâmpinării au fost arătate următoarele:
Cu privire la adresa nr. 2/238/_ la care face referire reclamantul, nu are nicio relevanță în această cauză, atâta timp cât, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale Legea (HG 1025/2003) prevede o anumită procedură, procedură care nu poate fi suplinită printr-o adresă arătată fără a fi urmată de procedura legală nu poate conduce direct la încadrarea locului de muncă al reclamantul în condiții speciale.
Pe de altă parte s-a precizat că HG nr. 655/1990 privește reglementarea unori drepturi ce se acordă salariaților care își desfășoară activitatea în mediu cu radiații nucleare, drepturi care au fost acordare reclamantului, și nu stabilește criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
S-a apreciat de intimată că chiar dacă reclamantul face referire la HG 583/_, arătând că și-a desfășurat activitatea în zona de risc radiologie 3, "adică un loc de muncă care corespunde conform HG 583/2001 zonei 1 de expunere la radiații trebuie observat că HG 583/2001 stabilește criteriile de încadrare a activităților de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I și II de expunere la radiații, și nu reglementează criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
S-a apreciat asupra acestui act normativ, având în vedere că, la art. 1 alin. 3 din HG nr. 583/2001, locurile de muncă din zona 1 de expunere la radiații sunt stabilite expres și limitativ, prevederile actului normativ sus-menționat nu pot fi extinse și asupra altor locuri de muncă, astfel că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul Laboratorului CND Gamadefectoscopie nu se încadrează în condiții speciale de muncă fiind relevantă în acest sens adresa nr. 7840/_ emisă de Casa Județeană de Pensii M., precum și adresa nr. 4609 din_ emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care se arată că activitatea desfășurată în cadrul Laboratorului CND Gamadefectoscopie nu se încadrează în condiții speciale de muncă.
În privința HG 1025/_, s-a arătat că reclamantul denaturează adevăratul conținut al art. 1 lit b) din acest act, cu intenție evitând a menționa cuvântul "numai", completând acest articol cu un text personal al cărui conținut nu poate fi înțeles în totalitate.
În realitate se arată că art. 1 lit b) din HG 1025/2003: "persoanele încadrate în locuri de muncă în condiții speciale sunt angajații care își desfășoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de muncă definite la lit. a)"; cu precizarea că HG 1025/2003 nu prevede în conținutul său niciun spor de 30%.
S-a considerat că reclamantul a avut în vedere sporul de 30% reglementat de HG 655/1990, din moment ce suține că a lucrat in categoria de risc radiologie III, dar recurentul este în eroare, deoarece de sporul de 30 % beneficiază doar salariații care lucrează în categoria a IV-a de risc radiologie, NU și cei care lucrează în catogoria a IlI-a.
A fost citat art. 1 din HG 655/1990: "Personalul care își desfășoară activitatea în mediu cu surse de radiații sau generatori de radiații beneficiază de un spor pentru condiții periculoase de până la 30%, diferențiat pe categorii de risc radiologie astfel: 10% la categoria I,
15% la categoria a ll-a,
20% la categoria a IlI-a,
30% la categoria a JV-a.
S-a precizat că din statele de plată anexate la dosarul cauzei, din_ pana la_ recurentul a beneficiat de spor pentru condiții periculoase de 20 % pentru activitate desfășurată în mediu radioactiv.
Susținerea recurentului că în toată perioada în care a avut calitatea de salariat a lucrat numai ca operator gama, aceste afirmații, - așa cum a reținut și prima instanță - sunt nereale. S-a observat că din actele depuse de reclamant NU rezultă că acesta și-ar fi desfășurat activitatea in proporție de 100% în mediu radioactiv conform criteriilor prevăzute de HG 583/2001 care are în vedere alte criterii decât cele de încadrarea a locurilor de muncă m condiții speciale.
Intimata a susținut că nu s-a făcut dovada că reclamantul și-ar fi desfășurat activitatea în mediul radiologie pe perioada întregului program de lucru.
S-a precizat că legal prima instanță a stabilit că nu pot fi reținute concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora reclamantul ar ft lucrat ca operator gama pe toată perioada reclamată în cuprinsul acțiunii, atâta timp cât expertul nu a indicat modalitatea în care s-a stabilit acest lucru, iar din Carnetul de muncă a! reclamantului a rezultat dincolo de orice dubiu că pe anumite perioade de timp acesta a îndeplinit alte funcții.
Intimata a considerat că trebuie reținut faptul că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 1J.09.1978-_ menționată în cererea sa de chemare în judecată, nu se regăsește în Ordinul nr. 125/1990 emis de M. Muncii și Ocrotirii Sociale pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele 1 și II de muncă
în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.
Referirile recurentului la autorizațiile emise de către Comisia Națională pentru Controlul Activității Nucleare - CNCAN București sunt apreciate de intimată că nu au puterea de a suplini un act normativ (HG 1025/2003) care prevede o anumită procedură pentru stabilirea condițiilor speciale de muncă.
În ce privește nominalizarea locurilor de muncă care se încadrează în condiții speciale de muncă conform art. 3 din HG 1025/2003, s-a arătat că această nominalizare se realizează de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz cu reprezentanții angajaților din cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii.
Se apreciază că intimata nu poartă singură întreaga responsabilitate privind aplicarea HG 1025/2003 întrucât așa cum prevede art. 3 liț. a) din HG 1025/2003, această inițiativă de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale putea fi efectuată atât de către Sindicat cât și de către reprezentanții angajaților fiind sugestiv art. 3 alin. 3 din HG 1025/2003: în cazul m care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților in cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu proiecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă " astfel că reclamantul era în drept să uzeze de prevederile HG nr. 1025/2003 și să solicite Inspectoratului Teritorial de Muncă să verifice locurile de muncă.
Neprocedând în limitele acestor norme a apreciat intimata că reclamantul nu se mai poate prevala în prezent de propria culpă, rezultată din neexercitarea prerogativelor ce i-au fost conferite prin normele speciale de reglementare a procedurii pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
S-a considerat că normele speciale ale art.20 din Legea nr. 19/2000, ale HG nr.1025/2003 și ale Legii nr. 226/2006 (aplicabile Ia acel moment) stabileau o serie de atribuții și competențe speciale, încadrarea activității salariatului în
locuri de muncă în condiții speciale astfel că nu este atributul instanței de judecată, ci al comisiilor și autorităților special reglementate, așa cum sunt prezentate de art. 5 din HG 1025/2003
S-a concluzionat că nu s-a făcut dovada parcurgerii metodologiei prevăzute de art, 3 alin. 1) din HG 1025/2003. Mai mult potrivit art. 3 alin. 3 din H.G. nr. 1025/2003, în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, dupa caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. (1) lit. c).
A fost invocat și art. 13 din același act normativ potrivit căruia angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, dupa caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de ia data comunicării, la M. Muncii, Solidarității Sociale si Familiei care, împreuna cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitivă, aceasta decizie putând fi contestată la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.
S-a considerat că nu se poate constata direct situația de fapt cerută de reclamant nici pe baza vreunei expertize realizată de un expert tehnic autorizat, atâta timp cât norma specială sus amintită stabilește clar pe baza căror expertize se realizează încadrarea activității în condiții speciale dar și autoritățile ce puteau verifica atât existența factorilor de risc ce nu puteau fi eliminați, precum și starea de sănătate a salariaților și efectele asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate ia nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada prevăzută de lege.
A fost invocată decizia nr. 819/_ a Curții Constituționale care precizează faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective astfel că a constata că locul de muncă la recurentului se încadrează în condiții speciale, deși nu a fost efectuată procedura impusă de HG 1025/2003 înseamnă a încalcă dispozițiile exprese ale legii, respectiv crearea unei norme juridice pe calea interpretării și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
S-a apreciat că ceea ce urmărește reclamantul-recurent prin formularea acțiunii este stabilirea pe cale judecătoreasca a încadrării în condiții speciale de muncă, fără respectarea procedurii legale expres reglementate de H.G. 1025/2003.
H.G . nr. 1025/2003 prevedea o procedură obligatoriu de urmat, precum si posibilitatea pentru sindicate sau salariați de a solicita efectuarea procedurii.
S-a arătat că recurentul avea dreptul și interesul să solicite efectuarea procedurii de încadrare a locului de muncă în condiții speciale și în eventualitatea în care societatea angajatoare ar fi refuzat această procedură, conform art. 3 alin. 3 din H.G. 1025/2003, se putea sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă situație în care nu poate fi reținută afirmația recurentului în sensul că este nedrept și nelegal a suporta consecințele neîndeplinirii obligațiilor de către angajator, atâta timp cât legea conferea dreptul de a solicita aplicarea HG 1025/2003 atât salariatului cât și sindicatului din care salariatul făcea parte.
S-a reiterat că solicitarea încadrării în condiții speciale putea fi făcută și de căire sindical nu numai de angajator, astfel ca în mod nejustificat se invocă și sub acest aspect, culpa societății pentru nedepunerea în termenul prevăzut de
HG 1025/2003 a documentației prevăzute de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale și cauzarea prejudiciului pretins de recurent.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva criticilor aduse acestea prin motivele de recurs, constată că recursul este fondat, în limitele și considerentele ce se vor arăta în continuare.
Criticile aduse hotărârii constă în aceea că pe de o parte în mod neîntemeiat instanța a reținut că nu a fost făcută dovada că reclamantul în perioada arătată în acțiune și-ar fi desfășurat activitatea în mediul arătat pe perioada întregului program de lucru, iar pe de altă parte nu s-a reținut că nu-i poate fi imputabil faptul că pârâta în calitate de angajatoare nu a făcut demersurile ce i-au fost solicitate de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare prin adresa nr. 2/238/_ prin care i se făcea cunoscut că au fost stabilite criteriile de încadrare a locurilor de muncă din domeniul nuclear pe categoria de risc radiologic, că aplicarea criteriilor este obligatorie pentru toate unitățile autorizate care desfășoară activitate în domeniul nuclear, precizându-se că în temeiul HG nr. 655/1990 și a criteriilor menționate, unitățile nucleare din subordinea ei, respectiv a pârâtei, se încadrează începând cu data de_ în categoria de risc radiologic maxim după cum urmează:
"Laboratoarele gamadefectoscopie (art. 7460/1985) cat. III.
În privința primei critici Curtea constată că este întemeiată întrucât din raportul de expertiză întocmit de expert Niculae Oprea, din adeverința eliberată de Direcția de Sănătate P. ă a Județului M., din adeverința nr. 2022/_ și nr. 2023/_ eliberate de pârâtă rezultă că reclamantul și-a desfășurat activitatea ca operator gama în mediu radioactiv în perioada solicitată de reclamant, ceea ce faca încadrabilă activitatea reclamantului în condiții speciale de muncă.
Mai mult, Curtea notează că pârâta a confirmat prin întâmpinare că în perioada_ -_ reclamantul a lucrat în mediu radioactiv, în perioada _
-_ reclamantul a lucrat în permanență în mediu radioactiv, în perioada _
-_ a beneficiar de spor pentru condiții periculoase de 20%, iar în perioada_ -_ a beneficiat de spor de 10% pentru responsabilitatea cu securitatea radiologică.
În același timp și nu în ultimul rând este relevant sub aspectul temeiniciei criticii și faptul că reclamantului i-a fost acordat pe perioada_ -_ permisul de exercitare nr. 309/2006 în domeniul nuclear și specialitatea CDDSI nivelul 2, permisul fiind emis în aplicarea art. 4 alin. 2 din HG nr. 583/2001.
Dispozițiile Ord. nr. 125/1990 invocat în motivarea hotărârii nu are incidență în cauză întrucât vizează încadrarea în grupe de muncă și nu condițiile speciale de muncă, obiect al litigiului.
În privința celei de-a doua critici Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată.
Din dispozițiile HG nr. 1025/2003 rezultă că era în responsabilitatea pârâtei să realizeze etapele metodologice de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, fapt pe care aceasta nu l-a realizat, evident fiind sub acest aspect în culpă.
În conformitate cu art. 253 alin. 1 din Codul Muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în cazul în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Culpa pârâtei nu este înlăturată de faptul că sindicatele reprezentative potrivit legii sau după caz reprezentanții angajaților în comitetele de securitate și sănătate în muncă, ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza
inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locului de muncă conform alin. 1 lit. c, întrucât în cadrul răspunderii contractuale cauzele de exonerare de răspundere civile sunt aceleași din dreptul comun respectiv existența unei cauze străine, neimputabile - fapta unui terț, cazul fortuit, forța majoră.
Culpa angajatorului de principiu este prezumată, însă în speță este dovedită și recunoscută de pârâtă.
Invocarea posibilității pe care potrivit dispozițiilor legale invocate în aprecierea Curții de sesizare a Inspectoratului Teritorial de Muncă de reclamant, respectiv de către reprezentanții sindicatelor, nu este o cauză exoneratoare de răspundere, fiind cunoscut că răspunderea patrimonială este reglementată prin norme imperative.
Astfel că pe cale de interpretare așa cum a făcut-o pârâta nu se poate adăuga la cazurile de înlăturare a răspunderii prevăzute de lege.
Pe de altă parte a accepta apărarea intimatei în sensul celor arătate înseamnă a accepta invocarea propriei culpe, ceea ce nu este admisibil.
În același timp sesizarea Inspectoratului Teritorial de Muncă de către angajat, în speță reclamantul, sau de reprezentanții membrilor de sindicat ar fi și dificil de realizat, în condițiile în care nu cunosc demersurile angajatorului nefiind informați de acesta. Mai mult, în baza contractului de muncă individual angajatul are toată credința că angajatorul va face tot ce este legal pentru acordarea drepturilor cuvenite potrivit muncii prestate. Este, de fapt o obligație a angajatorului.
Din dispozițiile art. 3 alin. 3 din HG nr. 1025/2003 rezultă caracterul subsidiar și condiționat al demersului angajatului și sindicatelor reprezentative.
Acestea rezultă din interpretarea textului care prevede că numai în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative sau angajatul pot sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru efectuarea verificărilor. Or, dispozițiile art. 8 alin. 1 prevăd că relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei- credințe și alin. 2 care prevede că "pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor de muncă";. Curtea consideră că intimata avea obligația de informare a reclamantului sau a sindicatelor reprezentative despre stadiul realizării etapelor de verificarea încadrării locurilor de muncă din unitate, inclusiv de reclamant, pe care însă nu a făcut-o, astfel că pe de o parte aceștia din urmă nu au putut declanșa procedura de verificare arătată, iar pe de altă parte la prejudiciul reclamantului.
Curtea notează că din adeverința nr. 2022/_ rezultă că pe perioada pentru care a solicitat despăgubiri reclamantul a desfășurat activitate la locul de muncă prevăzut de art. 20 pct. b din Legea nr. 19/2000 respectiv activități de exploatare sau prelucrare a materiilor nucleare zona I și II.
Așa fiind, sub aspectul despăgubirilor solicitate Curtea constată corect reținută existența prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului pentru perioada_ -_, având în vedere dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, însă greșit neacordate despăgubirile pe perioada ulterioară prescripției, în care a desfășurat munca în condițiile speciale și până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului prin pensionare.
Pentru acordarea despăgubirilor Curtea a avut în vedere dispozițiile art.
269 din Codul Muncii, republicat, care prevede că "angajatorul în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa
angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Din considerentele expuse cerințele textului arătat sunt îndeplinite.
În raport de cele arătate, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin 1, 2 și 3 teza II-a din C.pr.civ. să modifice hotărârea în parte în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul N. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. E ON GAZ D. SA și în consecință:
Va constata că reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, în perioada_ -_ .
Va fi obligată pârâta la plata către reclamant a sporului de 10 % aferent perioadei_ -_, precum și la calcularea și plata către stat a taxelor și contribuțiilor aferente acestui spor.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul N. C. împotriva sentinței civile nr. 12815 din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul N. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. E ON GAZ D. SA și în consecință:
Constată că reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, în perioada_ -_ .
Obligă pârâta la plata către reclamant a sporului de 10 % aferent perioadei_ -_, precum și la calcularea și plata către stat a taxelor și contribuțiilor aferente acestui spor.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata S.C. E ON GAZ D. SA să plătească reclamantului recurent suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
T. D. C. G. N. M.
în C.O., semnează pentru în C.O., semnează pentru Președintele Curții de Apel Cluj Președintele Curții de Apel Cluj Judecător V. M. Judecător V. M.
GREFIER,
N. N.
în C.O., semnează pentru PRIM GREFIER,
M. LENA T.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: Roxana M. Vereș
