Decizia civilă nr. 1211/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1211/R/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SOCIETATEA NAȚI. ALĂ
T. F. C. SA București - S. de T. feroviar de C. C. împotriva sentinței civile nr. 943 din_, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant U. F. I., având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat. Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimatul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 12 martie 2013, pe care acesta arată că înțelege să o susțină.
Reclamantul intimat arată că a atașat întâmpinării Ordinul nr.2229 din_ privind instrucțiunile pentru activitatea personalului de locomotivă, ordin în care sunt stabilite obligațiile șefului de tură. Arată că a invocat aceste apărări și în fața instanței de fond, dar nu a depus la dosar înscrisuri.
Curtea, având în vedere că din sentință nu rezultă prezența la dezbateri a reprezentantului pârâtei, pune în discuția reclamantului oportunitatea comunicării întâmpinării formulate de reclamant cu partea adversă pentru ca aceasta să își exprime poziția cu privire la apărările invocate de reclamant pentru prima oară în recurs.
Reclamantul intimat lasă la aprecierea instanței, însă susține că în formularea acțiunii sale a făcut precizări și referiri la art. 201 și 25 pct. 1 lit. e din Instrucțiuni, că acest articol are în vedere obligațiile șefului de tură de a verifica personalul de locomotivă dacă a luat cunoștință și și-a însușit ordinele din condică și practic, acest articol face obiectul dosarului.
Curtea, în urma deliberării, revine asupra măsurii având în vedere că întâmpinarea a fost depusă în termen legal și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită respingerea recursului și susține întâmpinarea formulată arătând, în esență, că se poate verifica faptul că semnătura sa nu este ulterioară datei controlului, că nu a avut o atitudine nedemnă și nu există nici un element care să implice vinovăția sa. De altfel, semnătura este doar un formalism iar existența ei pe primele file a unei informări denotă că a luat cunoștință de ordinele afișate în condică, susținerea recurentei că ar fi semnat ulterior controlului condica de ordine neputând fi probate de către acesta.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 943 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul U. F.
I. în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. SA. BUCUREȘTI - S. de T.
F. de C. C. și a fost anulată decizia de sancționare nr. 402/C/200/_ emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin decizia nr. 402/C/200/_, reclamantul a fost sancționat cu
"avertisment scris"; deoarece în urma verificărilor efectuate de revizorul regional SC T în Depoul de Locomotive CFR C. -N., s-a constatat că reclamantul nu a luat la cunoștință la intrarea în serviciu prin semnătură de ordinele afișate în Condica de ordine. Pentru aplicarea acestei sancțiuni disciplinare, pârâta a efectuat o cercetare disciplinare prealabilă.
Potrivit prevederilor art. 25 pct.1 lit. e din Instrucția nr. 201, reclamantul avea obligația la intrarea în serviciu să semneze ordinul de serviciu afișat în data de_ .
Din dosarul de cercetare nr. 971/_, reiese faptul că reclamantul, mecanic de locomotivă, nu a luat la cunoștință prin semnătură pe toate filele la intrarea în serviciu de ordinele afișate în Condica de ordine.
Din înscrisurile intitulate "ordine privind siguranța circulației"; la poziția 65 există semnătura reclamantului de luare la cunoștință, așa cum prevede art. 25 din Instrucțiunea 201.
Față de această situație, decizia de sancționare cu "avertisment scris"; este neîntemeiată și a fost anulată întrucât fapta reținută în sarcina reclamantului nu corespunde realității.
Decizia contestată este nelegală deoarece pentru sancțiunea avertismentului scris nu este necesară efectuarea cercetării disciplinare prealabile prevăzut de art. 251 alin.1 din Codul Muncii, republicat.
Având în vedere cele două aspecte de netemeinicie și nelegalitate contestate, cererea acestuia a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.N.T.F.C. SA. BUCUREȘTI - S. DE T. F. DE C. C.
, solicitând în temeiul art. 312 C.pr.civ. modificarea sentinței în sensul respingerii contestației împotriva deciziei de sancționare disciplinară.
În motivare se arată că prima instanță nu a luat în considerare apărările formulate prin care a arătat că fapta săvârșita de contestator este o abatere disciplinară.
Salariatul avea obligația ca la intrarea în serviciu să semneze fiecare ordin afișat, pe fiecare filă a acestuia. În mod eronat instanța a considerat că reclamantul a luat la cunoștința despre conținutul fiecărei file a ordinului de serviciu afișat, deoarece din actele anexate rezultă cu certitudine că organul de control a făcut mențiune despre lipsa semnăturii, în condica de ordine la rubrica
"semnătura salariatului"; apărând un semn de întrebare.
Ulterior efectuării controlului, salariatul a semnat acea rubrica peste însemnările efectuate de organul de control.
Fapta săvârșită constituie o abatere disciplinară gravă, acesta încălcând prevederile Instrucției 201 art.25 pct.1, lit. e) și art.17 din Fișa Postului, acesta având obligația de a cunoaște și a respecta instrucțiile și ordinele de serviciu.
În conformitate cu prevederile art. 251 Codul Muncii, salariatul a fost cercetat disciplinar, iar în funcție de gravitatea, împrejurările în care a fost săvârșită fapta și sancțiunile disciplinare anterioare ale acestuia, angajatorul putea să-i aplice oricare dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 248 alin.1 Codul Muncii. În urma cercetării prealabile angajatorul i-a aplicat doar sancțiunea prevăzută la art.248, alin1, lit. a, respectiv "avertisment scris";.
În apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile acesta recunoaște că nu a semnat pe toate cele trei file ale Ordinului afișat în condică, justificând că lipsa semnăturii este un fapt accidental.
Ca atare, sancțiunea aplicată este temeinică și legală.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 martie 2013 reclamantul
a solicitat respingerea recursului formulat.
În motivare susține că așa cum a arătat la acordarea cuvântului în ședința publică din data de 21 ianuarie 2013, decizia nr.402 este nelegală și netemeinică, fapta reținută în sarcina sa nu este reală. În raport de definiția legală a abateri disciplinare, date de art.247(2) Codul Muncii, pentru ca fapta descrisa în decizie să constituie o abatere disciplinara ar trebui să întrunească cumulativ următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare:
existența unei norme legale, regulament de ordine interioară, contract colectiv sau individual de muncă, fișa postului, ordine și dispoziții ale conducătorilor ierarhici în baza cărora se poate identifica și dispune sancțiunea disciplinară;
fapta ilicita ce constă într-o acțiune sau inacțiune, rezultatul dăunător ce consta în tulburarea relațiilor de munca precum și legătura de cauzalitate dintre fapta și rezultat
vinovăția implicând cele doua componente indispensabile: conștiința și voința.
Or, nici unul din aceste elemente nu este întrunit. Prin decizia contestată i se aduce la cunoștința că: "în urma verificărilor efectuate de dl. Revizor Regional SC T ing. Falcusan Stefan în Depoul de Locomotive CFR C. -N. s-a constatat ca nu ați luat la cunoștința la intrarea în serviciu prin semnătura, ordinele afișate în condica de ordine. Ați contravenit prevederilor Instrucției 201, art. 25, pct.1Iit. e)";.
Atribuția de a lua la cunoștința ordinele afișate în condica de ordine era reglementata în Instrucția Personalului de Locomotiva ediția 1997 la art. 7 pct.2.
În prezent obligațiile personalului de locomotivă sunt reglementate prin Instrucțiuni pentru Activitatea Personalului de Locomotiva în T. ul F. - nr. 201 aprobate prin Ordinul Nr. 2229 din_ al M. ui T. urilor Construcțiilor și Turismului. La art. 7 din Ordinul 2229/_ este arătat că la data intrării în vigoare a acestui ordin Instrucția personalului de locomotiva - nr.201 ediția 1997 își încetează aplicabilitatea. În prezentele Instrucțiuni, la art.
25 pct. 1 lit. e) sunt stabilite obligațiile șefului de tură sau operatorului în legătură cu verificările pe care acesta trebuie să le efectueze personalului de locomotivă cu ocazia prezentării la serviciu.
Ca atare, prevederile arătate în decizia de sancționare nu îi pot fi imputate deoarece acestea fac referire la atribuțiile șefului de tură, respectiv operator.
Referitor la încălcarea art. 17 din fișa postului, această învinuire i s-a adus doar ulterior și nu s-a constatat cu ocazia controlului și nici cu altă ocazie că nu ar cunoaște și nu ar respecta instrucțiile și ordinele de serviciu.
Prevederile art.17 din fișa postului nu fac obiectul faptei descrisă în decizia de sancționare.
În privința omisiunii de a semna pe cea de-a treia pagina a unei informări cu privire la normele de consum de motorină aprobat, arată că în caseta aferentă
numărului alocat acestuia în condica de ordine (65) se află semnătura lui, iar învinuirile că a semnat ulterior nu pot fi probate de către angajator, respectivele copii ale condicii de ordine fiind depuse la dosar chiar de către reprezentanți ai pârâtei.
În legătură cu vinovăția, arată că dacă într-adevăr nu ar fi semnat cea de-a treia fila a respectivei informări aceasta nu ar fi decât o eroare, semnăturile de pe primele doua pagini precum și semnarea tuturor celorlalte ordine afișate în condică în perioada_ -_ (când nu a fost de serviciu) constituind o dovada că a luat la cunoștința ordinele afișate iar înmânarea foii de parcurs și înscrierea mențiunii "apt serviciu"; de către șeful de tură constituind dovada că și le-a însușit, neputând fi vorba despre o atitudine psihica de deliberare, refuz, atitudine nedemnă, nesocotire sau oricare alt aspect ce implică vinovăția.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Se reține, în acest sens, faptul că deși întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs, această împrejurare nu este de natură a conduce la modificarea dispozitivului, ci doar la înlocuirea considerentelor criticate.
Astfel, s-a reținut de către tribunal că decizia contestată ar fi nelegală deoarece pentru sancțiunea avertismentului scris nu este necesară efectuarea cercetării disciplinare prealabile prevăzut de art. 251 alin.1 din Codul Muncii republicat.
Or, în mod evident, dacă este adevărat că nu există obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile în cazul aplicării sancțiunii disciplinare a avertismentului scris, tot atât de adevărat este că în ipoteza în care totuși, s-a efectuat o atare cercetare disciplinară într-un atare caz, faptul nu este lezionar pentru angajat și nu poate conduce la anularea deciziei de sancționare.
Aceasta, în raport de principiul "cine poate mai mult, poate și mai puțin";, cu alte cuvinte, dacă angajatorul poate mai mult, adică să aplice avertismentul scris chiar fără cercetare disciplinară, poate și mai puțin, adică să aplice această sancțiune în urma unei cercetări disciplinare.
În plus, concluzia este una logică, în sensul că în practic, pot exista situații în care angajatorul să nu aibă de la început prefigurarea sancțiunii pe care o va aplica în cazul în care suspiciunea de săvârșire a unei abateri disciplinare se va confirma în urma cercetării prealabile, situație în care, desigur, nu se va putea prevala angajatul de faptul că i s-a aplicat o sancțiune ușoară și pentru care nu era obligatorie cercetarea disciplinară.
Este însă neîntemeiat cel de-al doilea motiv de recurs, cu următoarele clarificări.
S-a reținut de către tribunal că fapta reținută în sarcina reclamantului nu corespunde realității.
Se constată însă că această concluzie se impune doar în urma considerării apărărilor invocate prin acțiune și prin întâmpinarea depusă în recurs de către reclamant, sub aspectul inexistenței unei sarcini de serviciu în sensul celei avute în vedere la sancționare.
Așa cum arată acesta, și cum reiese din înscrisurile depuse în probațiune, în art. 7 din Ordinul Nr. 2229 din_ al M. ui T. urilor Construcțiilor și Turismului pentru aprobarea Instrucțiuni pentru Activitatea Personalului de Locomotiva în T. ul F. - nr. 201 (fila 8 dosar recurs) se stipulează că la data intrării în vigoare a acestui ordin "Instrucția personalului de locomotiva - nr.201 ediția 1997 (…) își încetează aplicabilitatea";.
Or, la art. 25 pct. 1 lit. e) din "Instrucțiuni pentru Activitatea Personalului de Locomotiva în T. ul F. - nr. 201"; se statuează: la prezentarea
personalului de locomotivă la unitatea de tracțiune, respectiv la regulator, șeful de tură, respectiv operatorul, verifică dată: (…) personalul a luat la cunoștință și și-a însușit ordinele din condica de ordine";, pentru ca la alineatul 2 al art. 25 să se specifice că "personalul de locomotivă va confirma sub semnătură, la rubrica respectivă din foaia de parcurs, în fața personalului care face verificarea, că este odihnit și în stare normală";.
Se constată deci faptul că reținerea, în cuprinsul deciziei de sancționare contestate, că reclamantul "nu a luat la cunoștință la intrarea la serviciu, prin semnătură, ordinele afișate în condica de ordine";, contravenind astfel "instrucției 201, art. 25, pct. 1, lit. e)";, nu corespunde neîndeplinirii unei sarcini de serviciu a reclamantului.
Dacă angajatorul ar fi înțeles să consemneze în instrucțiunile respective obligativitatea de a se lua la cunoștință despre ordinele din condica de ordine sub semnătură, ar fi trebuit să consemneze acest lucru în mod explicit, așa cum a
făcut-o în cazul obligației personalului de locomotivă de a confirma sub semnătură că este odihnit și în stare normală. Doar în acest caz s-ar fi putut imputa reclamantului o neîndeplinire a unei sarcini de serviciu. Față de modul de formulare a îndatoririlor din cuprinsul art. 25, pct. 1, lit. e) din instrucția nr. 201, nu se poate reține că ar exista obligația personalului de locomotivă de a semna de luarea la cunoștință a ordinelor din condica de ordine, ci rezultă doar obligația șefului de tură, respectiv a operatorului, de a verifica luarea la cunoștință.
În mod evident, angajații nu pot fi sancționați decât pentru încălcarea normelor legale, a regulamentului intern, a contractului individual sau colectiv de muncă aplicabil sau a dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici. Acestea trebuie probate, și de asemenea, să fie suficient de clar formulate pentru a putea atrage sancționarea în ipoteza încălcării lor. Cu alte cuvinte, nu se poate deduce o încălcare a ordinii muncii fără a exista o dispoziție clară în sarcina celui care este ținut culpabil, iar interpretarea normelor ce instituie ordinea în unitate trebuie făcută în mod rațional, nepermițându-se sancționarea pentru fapte ce nu erau previzibile din modul de formulare a acestor norme. Articolul invocat de angajator pentru a aplica sancțiunea prevedea în sarcina personalului de
locomotivă doar însușirea ordinelor din condica de ordine, ce nu a fost contestată de către angajator. Nefiind impusă semnătura ca probă a acestui fapt, ci proba prevăzută fiind verificarea însușirii ordinelor de către șeful de tură sau operator, nu poate fi imputată și sancționată disciplinar această lipsă a semnăturii personalului de locomotivă.
Recurenta mai invocă în motivele de recurs încălcarea de către reclamantul intimat a prevederilor de la art.17 din Fișa Postului, or obiectul acțiunii îl constituie critica deciziei de sancționare emise, care în mod evident, nu poate fi complinită în fața instanței, în afara termenului legal de aplicare a sancțiunii, cu noi temeiuri de drept, altele decât cele avute în vedere inițial.
Față de aceste considerente, ce se adaugă, respectiv le înlocuiesc pe cele avute în vedere de tribunal, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.N.T.F.C. SA. BUCUREȘTI - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile
nr. 943 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. D. | C. | G. | G. | -L. T. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. P. U.
