Decizia civilă nr. 3483/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3483/R/2013
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. C. SA - S. C. CF C. -N. împotriva sentinței civile nr. 7168 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat D. A.
, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat av. L. Ana, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 septembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar chitanța nr. 35/_ reprezentând plata onorariului avocațial și Hotărârea nr. 8/_ a Consiliului de Administrație a C. C. SA, din cuprinsul căreia rezultă că numirea comisiei de cercetare disciplinară se face de către consiliul de administrație, arătând totodată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le susține și oral, arătând în esență că instanța de fond corect a reținut faptul că pârâta nu a efectuat o cercetare disciplinară ci un control de fond privind gestionarea și gospodărirea mijloacelor bănești și materiale. Din actele de la dosar rezultă că angajatorul nu putea să declanșeze cercetarea disciplinară, deoarece la data numirii echipei de control faptele nu erau constatate. De asemenea, mai arată că prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii atunci când a constatat că în decizia de sancționare pârâta nu a indicat în mod explicit care dintre reglementările de natură convențională sau normativă au fost încălcate și nu a menționat care au fost motivele pentru care a respins apărările formulate de reclamant, sancționând decizia cu nulitatea absolută. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 7168 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de contestatorul D.
A. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚI. ALĂ DE CĂI F. C. S.A. BUCUREȘTI - S. C. R. DE E., ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF
C. -N. .
S-a anulat Decizia nr. 41/B/_ emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta la restituirea sumelor reținute în temeiul acestei decizii.
A fost admisă în parte cererea de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de
1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următo
arele:
Prin Decizia nr.41/B/_ emisă de pârâtă, reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%. În decizie se menționează că sancțiunea este aplicată conform art. 248 lit. d din Codul muncii începând cu data de_, în baza dosarului de cercetare nr. 4/1/309/_ al revizoratului general de siguranța circulației și control pentru deficiențele constatate în procesul verbal de control financiar de gestiune încheiat în data de_ pentru nerespectarea sarcinilor prevăzute în fișa postului, respectiv neurmărirea corespunzătoare a derulării contractului de asociere în participațiune nr. 1195/_ încheiat de pârâtă cu SC Sportiva Fotbal Club C. 1907 C. SA. Se menționează că nu se verifică apărările formulate de reclamant. Decizia a fost primită de reclamant la data de_ .
În ceea ce privește cercetarea disciplinară prealabilă, conform art. 251 alin.1-4 C. muncii, lipsa cercetării disciplinare prealabile atrage nulitatea absolută a măsurii disciplinare (cu excepția avertismentului), pentru efectuarea cercetării disciplinare este obligatorie convocarea în scris a salariatului, cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii. Salariatul are dreptul să își formuleze să își susțină toate apărările și să fie asistat de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
În ceea ce privește valabilitatea deciziei de sancționare, conform art.252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute decizia de sancționare trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, să precizeze prevederile legale încălcate de către salariat, motivele pentru care s-au înlăturat apărările acestuia sau nu s-a efectuat cercetarea, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară și alte mențiuni cu privire la care nu s-au formulat obiecții.
Reclamantul a fost convocat la cercetarea disciplinară precizându-se data, locul și obiectul cercetării în data de_ pentru data de_ (f.26), astfel că nu s-a respectat termenul de minimum 5 zile lucrătoare prevăzut de art. 75 din contractul colectiv de muncă la nivel național, convocarea în aceeași zi pentru a fi cercetat disciplinar nu conferă posibilitatea salariatului de a-și pregăti apărarea astfel că dreptul său la apărare este vătămat. Având în vedere că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei de sancționare disciplinară și nu în alte modalități alternative, s-a dispus anularea deciziei de sancționare.
S-a constatat că a avut loc o cercetare disciplinară în ziua în care s-a efectuat convocarea, reclamantul răspunzând pe scurt și fără o apărare prealabilă, la trei întrebări puse de către pârâtă.
Este inutilă analizarea apărărilor privind fondul cauzei, atâta timp cât nulitatea deciziei de sancționare este atrasă de încălcări privind formele de procedură referitoare la cercetare disciplinară, însă se poate constata că fapta a fost descrisă suficient de clar în cuprinsul deciziei de sancționare, chiar dacă pe
scurt, ceea ce interesează fiind a se înțelege exact care este comportamentul imputat reclamantului. Or, acesta este în mod evident neurmărirea derulării contractului anume individualizat în decizia de sancționare.
Nu s-a făcut însă o temeinică justificare a aplicării sancțiunii reducerii salariului de bază și a indemnizației de conducere și ar fi fost necesar să se procedeze la o indicarea criteriilor care determină o gravitate ridicată a abaterii disciplinare și astfel pot justifica aplicarea unei sancțiuni de o gravitate ridicată, cum este cea menționată în decizie.
Un motiv de nulitate a deciziei de sancționare pe care instanța îl găsește întemeiat, dintre cele invocate de către reclamant, este și lipsa explicației pentru care apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare au fost
înlăturate, mențiunea "nu se verifică apărările formulate de dumneavoastră"; din cuprinsul deciziei de sancționare nu satisface voința legiuitorului, fiind doar o afirmație generală și formală care nu conduce la îndeplinirea rațiunii legiuitorului conform art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Un alt motiv de nulitate a deciziei de sancționare, întemeiat, este cel privind lipsa din cuprinsul deciziei a dispozițiilor legale încălcate de către salariat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. NAȚI. ALĂ DE CĂI F. C.
S.A. BUCUREȘTI - S. C. R. DE E., ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF
C.
, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare consideră că instanța de fond greșit a admis excepția nulității deciziei de sancționare, motivând ca aceasta excepție este atrasa de încălcări privind formele de procedura referitoare la cercetarea disciplinara.
Arată instanței de recurs că instanța de fond și-a argumentat admiterea acestei excepții pe reglementari care nu mai erau în vigoare la data efectuării cercetării disciplinare, respectiv prevederile art. 75 din contractul colectiv de munca la nivel național. Menționează că din anul 2011 nu mai exista contract colectiv de munca la nivel național, înregistrat Ia M. Muncii, în consecința argumentarea ca nu s-a respectat termenul minim de 5 zile lucrătoare de la înaintarea convocării și pana la prezentarea la cercetare, nu mai este de actualizate (în vigoare). Mai mult decât atât, precizează instanței că în reglementările Codului Muncii actual nu este prevăzut un astfel de termen, prin urmare "daca legea nu prevede"; nu exista o încălcare a drepturilor salariatului cercetat.
Precizează că, decizia de sancționare asupra căreia poarta recursul este data cu respectarea întocmai a art.252 alin. 2 din C.muncii. Astfel, D. A. a fost înștiințat de la început ca este sancționat în baza dosarului de cercetare nr. 4/1/309/_ al Revizoratului General de Siguranța Circulației și Control - Serviciul CFG, pentru deficiente constatate reținute în Procesul verbal de control financiar de gestiune încheiat în_ .
În acest sens, arată că acest proces verbal de control financiar a fost pus la dispoziția celor a căror activitate a fost controlata în perioada_ -_, pentru studiu și justificări.
Astfel, contestatorul a fost chemat cel puțin o data sa dea relații în legătura cu activitatea pe care a desfășurat-o, și pe care organele de control au verificat-o, încă înainte de întocmirea scrisa a Notei de relații, el cunoscând foarte bine care sunt motivele pentru care urma sa fie sancționat.
Așa după cum se arata în continuare, în decizia de sancționare, aceste motive sunt nerespectarea sarcinilor prevăzute în fisa postului, respectiv - neurmărirea corespunzătoare a derulării contactului de asociere în participațiune nr. 1195/_, încheiat între CN C. SA prin S. R. a de C. F. C., în
calitate de asociat și SC Sportiva Fotbal Club C. 1907 C. SA în calitate de asociat.
Deci, în decizia de sancționare, este arătata întocmai fapta pentru care este sancționat acesta, considerând ca din dosarul de cercetare reiese foarte clar gravitatea faptei, materializata prin prejudiciul adus unității datorita neîncasării sumelor datorate de către SC Sportiva Fotbal Club C. 1907 C. SA.
Menționează că echipa de control a analizat situația și faptele constatate și a ajuns la concluzia ca, contestatorul prin neîndeplinirea atribuțiilor specificate în fisa postului a adus grave prejudicii unității ,astfel ca se impune o sancțiune ca cea prevăzuta de art. 248 alin. l lit. d CM. respectiv reducerea salariului și a indemnizației de conducere cu 10 la % pe o perioada de 3 luni .
Apreciază că instanța de fond eronat a considerat ca un alt motiv de nulitate a deciziei de sancționare ar fi lipsa explicației pentru care apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare au fost înlăturate, aceasta cerința a legii este îndeplinita, luând în considerare ca în cadrul procedurii de cercetare a numitului D. A. i-a fost luata o nota de relații, în urma convocării, iar apărările și răspunsurile date în scris în cadrul cercetării nu au putut fi dovedite faptic, în consecința în decizia de sancționare s-a menționat motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamant.
Mai arată că sensul și finalitatea dispozițiilor Codului muncii în aceasta materie este acela de a asigura efectiv posibilitatea celui cercetat de a se apară, de a oferi răspunsuri, de a nu fi sancționat pe nedrept, ceea ce în speța data, se realizează pe deplin, în sensul ca se încheie un Proces-verbal amănunțit asupra cercetărilor și constatărilor efectuate care a fost pus la dispoziția contestatorului.
În subsidiar arată că s-a întocmit un proces verbal de control financiar, iar ulterior în baza acestuia se întocmește < Nota privind propunerile de sancționare disciplinara a salariaților răspunzători pentru deficientele constatate în p-v. de control financiar de gestiune încheiat în data de_ la S. CRE1R CF C.
>, în care contestatorul este nominalizat la pct.4 pentru sancționare și se face din nou o precizare amănunțita, pe puncte a <Sarcinilor de serviciu nerespectate>, apoi este consemnata <Deficienta > constatata, urmata de <Consecinta > acestei deficiente.
În speța, este consemnata în fapt, o deficienta majora: - l. Salariatul D.
nu a urmărit corespunzător derularea contractului de asociere în participațiune nr. 1195/2007 încheiat intre Suc. C. . CF C. și SC Sportiva Fotbal Club C. !907 C. SA .Prin aceasta activitate defectuoasa, unitatea noastră nu a realizat veniturile stipulate în contractul de asociere, respectiv nu s-a încasat suma de 71.500 euro echivalentul în lei, precum și ca nu au fost calculate penalități de întârziere aferente plaților efectuate cu mult timp după data scadentei. Aceasta decizie, cât și reglementarea care a stat la baza emiterii ei, este - de asemenea - foarte bine cunoscuta de către contestator.
De asemenea, în speța se întocmește Nota de relații care cuprinde 3 întrebări, iar din răspunsurile date Ia acestea reieșind pe deplin ca apărările contestatorului nu sunt pertinente și nu justifica modul defectuos în care si-a îndeplinit obligațiile privind modul de exploatare și valorificare a domeniului privat al C. .
Ca atare, din cele de mai sus reiese ca decizia de sancționare 41/B/_ nu este data cu încălcarea art. 252 alin. 2 lit. b și c din C. muncii, ea nefiind lovita de nulitate absoluta, așa cum retine instanța de fond.
Prin întâmpinarea înregistrată reclamantul D. A.
, a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea în întregime a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1.000 lei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia nr. 41/B/_, reclamantului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară "reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10% pe o perioada de trei luni"; cu începere de la data de_, în conformitate cu prevederile art. 248 lit. d din C.Muncii, pentru nerespectarea sarcinilor prevăzute în fișa postului, respectiv neurmărirea corespunzătoare a derulării contractului de asociere în participațiune nr. 1195/_ încheiat între S. "CREIR CF"; C. și SC Sportiva FOTBAL CLUB C. 1907 C. SA.
Se mai menționează în conținutul aceleiași decizii că sancțiunea s-a dispus în baza dosarului de cercetare nr. 4/1/309/_ al Revizorului General de Siguranța Circulației și Control CFG, pentru deficiențele constatate în procesul- verbal de control financiar de gestiune încheiat la data de_ la S.
"CREIR CF"; C. .
Analizând conținutul deciziei de sancționare, se poate constata faptul că aceasta nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, prevederile încălcate de reclamant și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările acestuia.
De asemenea, societatea angajatoare nu a respectat prevederile legale privind cercetarea disciplinară.
Astfel, prevederile art. 247 alin. 2 din C.Muncii definesc abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
eatul 1 al aceluiași articol prevede că angajatorul își poate exercita dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi doar în situația în care constată săvârșirea unei abateri disciplinare în sensul arătat mai sus, fiind obligat de prevederile imperative ale art. 252 alin. 2 din C.Muncii, să precizeze expres, chiar în cuprinsul deciziei de sancționare, care sunt abaterile disciplinare reținute în sarcina salariatului, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară, termenul în care poate fi contestată sancțiunea disciplinară si instanța competentă.
Legiuitorul a stabilit prin această reglementare o măsură de protecție a angajatului împotriva eventualelor abuzuri ale societății angajatoare, față de care se află în raporturi de subordonare.
Prevederea concretă în decizia de sancționare a tuturor elementelor conținute de textul legal permite instanței judecătorești investită cu analizarea legalității și temeiniciei sancțiunii aplicate, verificarea măsurii în care faptele, astfel precizate și descrise, constituie abateri disciplinare în sensul codului, precum și îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii disciplinare.
Astfel, întrucât abaterea disciplinară este condiția necesară și suficientă, unicul temei pentru declanșarea răspunderii disciplinare, pentru a se putea stabili dacă o faptă poate fi astfel calificată, instanța trebuie să aibă posibilitatea de a analiza elementele constitutive ale acesteia.
Din acest motiv, nu întâmplător și fără a da dovadă de un formalism excesiv și nejustificat, legiuitorul a prevăzut ca decizia de sancționare disciplinară să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere
disciplinară, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat, întrucât în caz contrar instanța este pusă în imposibilitatea de a analiza elementele constitutive ale abaterii disciplinare.
Latura obiectivă este esențială în acest sens, neputându-se lăsa în sarcina instanței stabilirea faptelor ilicite pe care angajatorul le-a avut în vedere atunci când a dispus aplicarea sancțiunii, respectiv de a căuta în ansamblul atribuțiilor ce revin salariaților prin lege, regulamentul intern, contracte colective și individuale de muncă, fișa postului, îndatoririle concrete care au fost încălcate sau nerespectate de către salariat, cu atât mai mult cu cât, cel ce se bucură de prerogativă disciplinară trebuia să dețină probe, la momentul luării măsurii, cu privire la acțiunile sau inacțiunile ilicite concrete ale angajatului.
De altfel, potrivit art. 79 C.muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de sancționare.
Precizarea doar a faptelor pretins săvârșite de salariat, și acestea în mod sumar, elemente a căror obligativitate a fost prevăzută de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, distinct de precizarea dispozițiilor încălcate de acesta, nu pot acoperi însă lipsa celorlalte elemente.
Curtea apreciază că nu se poate reține ca fiind suficientă menționarea în conținutul deciziei de sancționare a faptului că reclamantul salariat nu a urmărit corespunzător derularea contractului de asociere în participațiune și astfel nu a respectat sarcinile prevăzute în fișa postului, fără a se preciza în concret ce fapte sau omisiuni i se impută și care anume sarcini nu au fost respectate de salariat.
Mai mult decât atât, independent de prezența salariatului la data la care a fost convocat în vederea cercetării disciplinare, angajatorul poate și trebuie să știe ce abateri disciplinare îi impută acestuia și care este corespondentul lor în prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă.
Cercetarea disciplinară prealabilă a salariatului sancționat este obligatorie în conformitate cu prevederile art. 251 alin. 1 C.muncii, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în vederea desfășurării acesteia, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În cauză, societatea angajatoare a respectat, în aparență, cerința prevăzută de textul legal în sensul că a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, pentru care l-a convocat în scris pe reclamant, neprezentând relevanță faptul că nu a fost respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național întrucât acesta nu mai avea aplicabilitate la data săvârșirii abaterii disciplinare imputate reclamantului, fiind întemeiate apărările recurentei sub acest aspect, însă Curtea constată că întreaga procedură a cercetării disciplinare este viciată pentru nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 251 alin. 2 C.muncii, în sensul că aceasta nu a fost efectuată de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea.
În concret, se constată faptul că salariatul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare de către Revizorul Central CFG și acesta a întocmit ulterior Nota înregistrată sub nr. 4/1/309/_ privind propunerile de sancționare disciplinară a salariaților răspunzători pentru deficiențele constatate în procesul-verbal de control financiar de gestiune încheiat la data de_ la S. CREIR CF C., notă care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare, or, nu reiese din probele dosarul că revizorul central CFG ar fi fost împuternicit să efectueze cercetarea disciplinară, în sensul prevederilor art. 251 alin. 2 C.muncii,
dimpotrivă, potrivit Delegației nr. 4/1/227/_, acesta a fost împuternicit să efectueze controlul financiar de gestiune.
Pe de altă parte, instituirea procedurii cercetării disciplinare, obligatorie pentru angajator, are rolul de a-i da posibilitatea salariatului să-și pregătească apărările în raport de faptele ce i se impută, dată fiind prerogativa disciplinară de care se bucură angajatorul, recunoscută prin dispozițiile art. 247 C.Muncii.
Tocmai de aceea devine obligatorie menționarea în conținutul deciziei de sancționare, în conformitate cu prevederile art. 252 alin. 2 lit. c C.muncii, a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat pe parcursul cercetării disciplinare, nefiind suficientă doar menționarea generică a faptului că apărările salariatului nu se verifică.
Prin urmare, Curtea reține, raportat la prevederile art. 252 alin. 2 C.muncii, că decizia de sancționare emisă de pârâtă este lovită de nulitate absolută, pentru nerespectarea condițiilor de formă prevăzute în mod obligatoriu prin prevederile alin. 2 ale aceluiași articol, nemaifiind astfel necesar a fi analizate motivele de temeinicie ale actului de sancționare.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligată recurenta să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. NAȚI. ALĂ DE CĂI F. C.
S.A. BUCUREȘTI - S. C. R. DE E., ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. împotriva Sentinței civile nr. 7168 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului D. A. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: I. P.
