Decizia civilă nr. 4095/2013. Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4095/R/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul R. I. împotriva sentinței civile nr. 8829 din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta
intimată S. N. DE T. F. C. "C. C. "; SA B., având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi pentru când s-a amânat pronunțarea, reclamantul recurent a depus la dosar concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8829 din 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " SA.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul este angajatul pârâtei în baza contractului individual de muncă nr.1/2063/_ pe durată nedeterminată, în funcția de Sef divizie comercial - Sucursala de T. F. de C. C., iar prin Decizia nr.1/6007/_ emisă de pârâtă s-a dispus eliberarea reclamantului din această funcție și punerea sa la dispoziția sucursalei pentru a fi încadrat pe un post corespunzător pregătirii sale profesionale.
Criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, au fost următoarele: competența profesională, rezultat în urma evaluării criteriilor de performanță, salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt, salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul, salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limită de vârstă și persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Reclamantului nu i s-au aplicat aceste criterii deoarece a fost trecut în funcția de consilier, semnând, fără obiecțiuni fișa postului și îndeplinindu-și atribuțiile specifice acestui post.
Pârâta a menționat în cuprinsul deciziei că în cadrul unității nu există posturi vacante de natura celui ocupat de reclamant și că măsura a fost luată în baza Hotărâri nr.14/_ a A.G.A. prin care s-a aprobat noua structură a centralului C.F.R. C. S.A. De asemenea au avut loc consultări pentru a permite federațiilor sindicale să formuleze propuneri și au fost furnizate toate
informațiile relevante prin notificarea privind intenția de concediere colectivă și că a transmis aceste notificări către I.T.M., A.J.O.F.M. și către federațiile sindicale.
Potrivit prevederilor art. 41 alin. 2 din C. muncii, republicat, aplicabil la data emiterii deciziei, contractul individual de muncă poate fi modificat în mod unilateral de către angajator și poate privi și felul muncii.
În condițiile art. 64 C. muncii, la alin.2 se prevede că în situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin.1, acesta are obligația de a solicita sprijinul A.J.O.F.M. în vederea redistribuirii salariatului corespunzător pregătirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilită de medicul de medicina muncii, iar la alin.3 se prevede că salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului pentru a-și manifesta în scris consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
Pârâta a menționat că nu există posturi vacante de natura celui ocupat de reclamant și că numirea în funcția de Șef Divizie Comercial s-a făcut prin decizia directorului general, în temeiul prevederilor art.19 alin.1 lit. c din Statutul
S.N.T.F.C. - C.F.R. C., anexă la H.G. nr. 584/1998.
Având în vedere că pârâta a respectat prevederile legale, cu privire la modificarea unilaterală a unor clauze ale contractului individual de muncă așa cum acestea sunt prevăzute de art. 41 alin. 2 și 3 din C. muncii, instanța a menținut ca legală decizia contestată de către reclamant.
Ca urmare a programului de restructurare și redresare economico- financiară a pârâtei, aprobat prin Hotărârea AGA nr. 14/_, program elaborat în concordanță cu situația financiară reală a societății și cu prognozele economice pentru anul 2012, în scopul realizării unui buget de venituri și cheltuieli echilibrat pentru anul 2012 și pentru a ține cont de recomandările Băncii Mondiale, postul deținut de reclamant a fost restructurat.
Noțiunea de încadrare nu s-a referit doar la situația când se încheie contractul individual de muncă, ci se aplică și pe parcursul derulării raporturilor de muncă ori de câte ori are loc o modificare a elementelor acestui contract, respectiv norma de muncă, loc de muncă, salariu etc.
Mai mult, la contractul individual de muncă a fost semnat actul adițional înregistrat la pârâtă sub nr.1/6132/_, din care a rezultat că reclamantul a acceptat noul post deși l-a semnat cu obiecțiuni, situație contrară prevederilor Codului Muncii. Apoi, deși acțiunea a fost înregistrată la data de_, până la data pronunțării instanței acesta a continuat să desfășoare activitate în noul post, neexistând nici o dovadă că ar fi încetat raporturile de muncă în urma deciziei angajatorului.
Deoarece decizia contestată de către reclamant a fost legală, nu s-a impus reintegrarea reclamantului pe postul existent anterior, întrucât acesta nu mai există și nici obligarea pârâtei să îi plătească acestuia drepturile salariale majorate, indexate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, dacă ar fi continuat contractul de muncă.
Reintegrarea și acordarea drepturilor salariale în forma arătată anterior se acordă în conformitate cu prevederile art. 80 alin.1 și 2 C. muncii republicat, la solicitarea salariatului și în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic și nelegal. În cazul de față nu s-a produs o concediere ci a avut loc o revocare, pe cale administrativă, a reclamantului din funcția deținută, acestuia stabilindu-i-se alte atribuții potrivit pregătirii sale profesionale.
Măsura s-a circumscris drepturilor conferite angajatorului de art.40 alin.1 lit. a și b din Codul muncii coroborate cu prevederile art.17 alin.5 din același act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. I.
solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 41 alin. 2 și 3 din Codul Muncii.
Instanța de fond nu a arătat în considerentele hotărârii atacate, care anume dintre cazurile de excepție prevăzute de lege pentru modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este incident în speță. În mod clar nu este în prezenta unei delegări ori detașări a reclamantului, căci aceste acte generează modificări pentru o perioada determinată, ceea ce nu a fost cazul în speță.
Totodată nu este incident în cauza niciun caz prevăzut de art. 48 din Codul Muncii, cazuri care de asemenea intervin pentru o perioadă temporară.
Prin emiterea Deciziei contestate, pârâta a luat măsura modificării definitive (iar nu temporare) a doua elemente esențiale ale contractului individual de muncă, respectiv funcția și salariul, fără consimțământul recurentului.
În al doilea rând, măsura diminuării salariului contravine dispozițiilor art.
38 din Codul Muncii, dispoziții care prevăd interdicția renunțării la drepturile recunoscute salariaților precum și dispozițiilor art. 165 din Codul Muncii care prevăd inadmisibilitatea renunțării salariatului la drepturile salariale.
De asemenea, în lumina practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, salariul, ca și element al contractului, intră în noțiunea de proprietate, fiind garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. Prin urmare, diminuarea drepturilor salariale aduce atingere dreptului recurentului garantat prin art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.
Instanța a încălcat dispozițiile art. 41 alin. l din Codul Muncii:
Prima instanță a reținut în mod nefundamentat că a acceptat noul post chiar dacă a semnat actul adițional la CIM cu obiecțiuni, apreciind că "această situație ar fi contrară prevederilor Codului muncii".
Dar, semnarea actului adițional de către recurent "cu rezervarea dreptului de a face contestație" atestă ca nu și-a exprimat valabil consimțământul în vederea modificării funcției deținute și a salariului.
Prima instanță trebuia să constate că acordul pentru modificarea contractului de muncă nu a existat, fiind vorba despre o încălcare a dispozițiilor art. 41 alin 1 din Codul muncii.
Semnarea actului adițional "cu obiecțiuni și cu rezervarea dreptului de a face contestație" semnifică tocmai neacceptarea modificărilor elementelor contractului individual de muncă și nu poate fi interpretată ca o acceptare.
De asemenea, instanța greșește când consideră că acceptarea prestării de activitate în noul post de către recurent semnifică o acceptare tacită a modificării contractului de muncă.
Instanța a reținut în mod greșit că postul ocupat de recurent a fost restructurat.
Prima instanța denaturează starea de fapt și a reținut în mod greșit că a avut loc o restructurare a posturilor și că postul ocupat de recurent a fost restructurat.
Or, din statele de funcții și organigramele anterioare și ulterioare Deciziei contestate, se poate observa faptul că anterior emiterii Deciziei existau două posturi de șef divizie, adică un post șef divizie comercial (ocupat de recurent) și un post de șef divizie exploatare.
Ulterior Deciziei nr. 1/6067/_ și deci ulterior Hotărârii AGA nr. 14/_ (invocată ca justificare pentru "eliberarea din funcție" a recurentului), a rămas un singur post de șef divizie, respectiv cel de șef divizie comercial, fiind desființat postul de șef divizie de exploatare .
Daca ar fi analizat aceste înscrisuri depuse în probațiune, instanța ar fi constatat așadar că postul ocupat de recurent nu a fost desființat, fiind ocupat în prezent de o altă persoană.
Instanța a greșit considerând că în speța nu s-a produs o concediere, ci a avut loc o revocare pe cale administrativă din funcția deținută.
Or, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, funcția de șef divizie comercial nu echivalează cu funcția de director executiv, chiar dacă este tot o funcție de conducere.
Prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 40 alin 1 și art.
17 alin 5 din Codul muncii
În realitate a avut loc o concediere a recurentului din funcția ocupată, astfel că această măsură nu avea cum să se circumscrie dispozițiilor legale invocate de prima instanță.
Pârâta S. N. DE T. F. C. "C. C. "; SA a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Între recurentul R. I. și intimata S. N. de T. F. C.
"C. C. "; SA s-au stabilit raporturi juridice de muncă, din cuprinsul actului adițional nr. 1/1074/_ depus la dosarul cauzei (f. 10 și urm.) rezultând faptul că reclamantul a fost încadrată începând cu data de 24 februarie 2012 pe funcția de Șef Divizie (comercial) în cadrul Sucursalei de T. F. de C.
C. .
Ulterior, prin Decizia nr. 1/6067 din 28 august 2012, contestată în prezenta cauză, emisă de unitatea pârâtă, reclamantul a fost eliberat din funcția de Șef Divizie Comercial și pus la dispoziția sucursalei pentru a fi încadrat pe un post corespunzător pregătirii sale.
În ceea ce privește temeiul legal al măsurii luate prin decizia menționată se constată că actul în discuție nu cuprinde o trimitere la anumite dispoziții legale care să fi impus reîncadrarea cu această dată, ci face trimitere la Hotărârea Adunării generale a Acționarilor nr. 14/2012 prin care se aprobă structura organizatorică a centralului C. C. SA, care însă nu este de natură să susțină măsura dispusă.
Astfel, Curtea reține că părțile în cauză sunt în derularea unui raport juridic de muncă generat de încheierea unui contract individual de muncă, motiv pentru care modificarea acestuia este guvernată de dispozițiile Codului muncii.
Ca atare, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă în cazul în care privește felul muncii să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți, conform art. 41 alin. 1 și 3 lit. c din Codul.
În aceste condiții, revocarea din funcția de Șef Serviciu dispusă prin decizia contestată, este un caz tipic de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, operațiune interzisă de art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Aprobarea unei noi structuri organizatorice în cadrul societății pârâte nu poate fi reținută ca fundament al deciziei de modificare unilaterală a felului muncii, deoarece desființarea postului nu se poate încadra între situațiile de excepție la care face trimitere art. 41 alin. 2 C.muncii, ci eventual ar fi putut constitui motiv de încetare a contractului individual de muncă ca efect al concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului dispusă în temeiul art. 65 alin. 1 din C.muncii.
Într-adevăr, în cuprinsul art. 41 alin. 2 din C.muncii s-a prevăzut că "cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod";, însă reorganizarea activității angajatorului sau desființarea postului ocupat de salariat nu se regăsesc printre cazurile prevăzute de Codul muncii în care ar fi posibilă fără acordului salariatului modificarea contractului individual de muncă cu privire la felul muncii.
Apărările exprimate de pârâtă, în sensul că numirea reclamantului s-a făcut prin decizie a directorului general și că potrivit art. 19 alin. 1 lit. c din HG 584/1998, directorul general are competența de a numi, suspenda și revoca directorii executivi, nu justifică eliberarea din funcție a reclamantului fără acordul acesteia. Împrejurarea că anterior încheierii actului adițional la contractul individual de muncă, directul general al societății a emis o decizie de numire în funcția de Șef Divizie, nu exonerează angajatorului de obligația de respectarea normelor și dispozițiilor legale specifice legislației muncii, care interzic modificarea unilaterală a raporturilor de muncă. În ceea ce privește prevederea cuprinsă la art. 19 alin. 1 lit. c din HG 584/1998, Curtea constată că aceasta nu este incidentă în cauză, deoarece vizează doar numirea și revocarea directorilor executivi, iar recurentul nu ocupa o atare funcție, motiv pentru care orice asimilare a funcției de șef divizie cu cea de director executiv excede cadrului legal menționat.
Este real că ulterior eliberării din funcție, reclamantul a prestat activitatea de consilier în temeiul actului adițional nr. 1/6132/_, însă această împrejurare nu este de natură a înlătura caracterul abuziv al modificării contractului individual de muncă al reclamantului, neputând echivala cu o acceptare din partea reclamantului, în condițiile în care acesta a semnat cu obiecțiuni respectivul act adițional.
Întrucât contractul individual de muncă poate fi modificat, ca principiu, numai prin acordul părților, aspect ce a fost nesocotit de către angajator, Curtea apreciază că nerespectarea dispozițiilor legale au drept consecință anularea deciziei în întregime și repunerea părților în situația anterioară.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului pe care o va modifica în tot, în sensul că va admite acțiunea potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul R. I. împotriva sentinței civile nr. 8829 din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. C. "C. C. "; SA.
Dispune anularea deciziei nr. 1/6060/_ emisă de S. N. de T.
F. C. "C. C. "; SA.
Obligă pârâta să îl reintegreze pe reclamant pe postul deținut anterior, acela de șef Divizie comercial - Sucursala de T. F. de C. C. din cadrul Societății Naționale de T. F. C. C. C. și să plătească reclamantului diferențele salariale dintre drepturile bănești cuvenite pentru acest post și cele plătite pentru postul de consilier, începând cu data de_ și până la data reintegrării efective, actualizate, indexate și majorate, cu luarea în
considerare a celorlalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat în calitate de șef Divizie comercial.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: E. B.
GREFIER
G. C.
