Sentința civilă nr. 8630/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 8630/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE B. G. Z.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta C. V. și pe pârâta C.
N. DE C. F. C. SA PRIN S. "C. R. DE E., I. SI R. CF"C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședintă din data de _
, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ reclamanta C. V. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 41/B/523/2012 emisă de pârâta C. N. de Căi F. C. SA București - S. "C. R. de E., Î. și R. CF și i-a solicitat instanței să anuleze decizia nr. 41/B/523/2012 și să dispună restituirea sumelor reținute cu titlu de sancțiune - constând în reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni începând cu data de_ .
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență următoarele: reclamanta este angajată a pârâtei ca șef serviciu, în cadrul serviciului buget analize indicatori și a fost sancționată în temeiul art. 248 lit. d din Codul muncii cu reducerea salariului și a indemnizației de conducere de 10% pe o perioadă de 3 luni începând cu data de_ ; decizia de sancționare este nulă pentru următoarele motive: reclamanta nu a fost convocată în vederea efectuării cercetării prealabile și nu s-a efectuat o cercetare prealabilă; chiar dacă reclamanta a fost convocată de o echipă de control pentru a da relații pe marginea controlului efectuat, acest lucru nu echivalează cu efectuarea unei cercetări disciplinare, în temeiul art. 251 din Codul muncii; decizia de sancționare nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. În motivarea cererii pârâta a arătat că în speță au fost respectate prevederile în materie ale Codului muncii.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată următoarele:
Reclamanta este angajată a pârâtei ca și șef serviciu I, în cadrul Serviciului Buget, analize, indicatori
(f 22).
În perioada_ -_ la societatea pârâtă s-a desfășurat un control financiar de gestiune de
către Revizoratul General de Siguranța Circulației și Control Serviciul Control Financiar de Gestiune (f 38).
În data de_ s-a numit o comisie de cercetare în vederea deficiențelor constatate cu ocazia acestui control (f 82).
Prin convocatorul din data de_ reclamanta a fost chemată să dea relații cu privire la "acordare viza CFP facturi lucrări";. În cuprinsul convocatorului s-au menționat prevederile art. 251 alin. 3 și ale art. 251 alin 4 din Codul muncii (f 16).
Ca urmare a acestei convocări reclamanta a dat o notă de relații în data de_ (f 17-19).
În data de_ s-a formulat o notă privind propunerile de sancționare disciplinară a salariaților răspunzători de deficiențele constatate în procesul verbal de control financiar de gestiune încheiat în data de_ la societatea pârâtă (f 26-30), printre care și reclamanta (f 29).
În data de_ s-a emis decizia atacată prin acțiunea care face obiectul prezentei cauze (f 21). Raportat la această stare de fapt instanța constată următoarele:
Susținerea reclamantei că nu ar fi fost convocată în vederea efectuării cercetării este neîntemeiată.
Astfel convocatorul din data de_ semnat de către reclamantă (f 16) conține solicitarea adresată acesteia de a da relații cu privire la fapta pentru care a fost ulterior sancționată și citează articole din codul muncii referitoare la cercetarea disciplinară, respectiv art. 251 alin. 3 și ale art. 251 alin 4. În aceste condiții, instanța apreciază că este evident că acest convocator a fost întocmit în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile. Având în vedere că în cuprinsul deciziei de sancționare s-a precizat expres că, potrivit art. 251 alin. 3 din Codul muncii neprezentarea salariatului (…) dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, tribunalul apreciază că și pentru reclamantă trebuia să fie clar că, în speță, s-a procedat la convocarea sa în vederea cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, tribunalul reține că, în speță, angajatorul și-a îndeplinit obligația de a o convoca pe reclamantă în vederea cercetării sale prealabile. Instanța reține de asemenea, că decizia de sancționare s-a emis ca urmare a cercetărilor efectuate cu ocazia controlului din perioada_ -_ și după ce reclamanta a dat o notă scrisă de relații în urma convocării sale. În aceste condiții instanța constată că există toate elementele unei cercetări disciplinare prealabile, și va reține că decizia de sancționare a fost emisă după efectuarea acestei cercetări.
Cu privire la conținutul deciziei de sancționare instanța constată că luată individual această decizie nu conține toate elementele prevăzute de art. 251 din Codul muncii, respectiv după cum arată și reclamanta, aceasta nu arată care sunt prevederile din statutul personal, contractul individual de muncă, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă au fost încălcate și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei.
Instanța apreciază, însă, că nu se impune anularea deciziei de sancționare pentru faptul că aceasta nu arată care sunt prevederile din statutul personal, contractul individual de muncă, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă au fost încălcate. Aceasta deoarece în cuprinsul notei de constatare la care notei conținând propunerea de sancționare sunt cuprinse punctual atribuțiile din fișa postului pe care aceasta și le-a încălcat, respectiv pct. 5 și 7 dintre sarcinile sale (f 23 și fila 29).
Cu privire la cerința expunerii motivelor pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei instanța observă că într-adevăr formula cuprinsă în decizia de sancționare, adică "nu se verifică apărările formulate de dumneavoastră"; este atât de generală încât echivalează cu o lipsă a expunerii acestor motive.
Instanța constată de asemenea că nici în cuprinsul notei privind propunerile de sancționare nu este cuprinsă propriu-zis o expunere a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei.
Cu toate acestea, tribunalul constată că după cum rezultă din cuprinsul notei de relații formulate de reclamantă (f 18) cu ocazia audierii sale, reclamanta a arătat doar care este motivul care a dus la includerea greșită a comisionului ITM pe facturi și cui îi aparținea sarcina elaborării devizului. În aceste condiții instanța apreciază că reclamanta nu a formulat apărări propriu-zise cu privire la fapta reținută în sarcina sa recunoscând practic faptul că a acordat viză CFP pe facturi având anexate situații de lucrări în care era inclus comisionul ITM în procent de 0,75% executate după_ . În plus tribunalul apreciază că din cuprinsul deciziei și al propunerii de sancționare oricum rezultă cu claritate care sunt motivele pentru care a fost reclamanta sancționată. Nu în ultimul rând, tribunalul constată că reclamanta nu a formulat apărări propriu-zise cu privire la fapta care a fost reținută în sarcina sa ca abatere disciplinară nici prin acțiunea formulată în fața instanței de judecată.
Pentru motivele expuse anterior tribunalul apreciază că nu se impune anularea deciziei de sancționare pentru lipsa expunerii motivelor de înlăturare a apărărilor reclamantei. Rezumând aceste motive sunt următoarele: reclamanta nu a formulat apărări concrete referitoare la fapta reținută în sarcina sa cu ocazia efectuării cercetării disciplinare; din cuprinsul deciziei și al propunerii de sancționare se înțelege clar care sunt motivele pentru care a fost sancționată reclamanta; aceasta nu a contestat nici în fața instanței de judecată fapta reținută în sarcina sa.
Din punctul de vedere al individualizării sancțiunii tribunalul apreciază că aplicarea față de reclamantă a unei sancțiuni de reducere a salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni este întru totul adecvată, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 250 din Codul muncii. O sancțiune mai puțin severă cum ar fi avertismentul sau o reducere mai mică a salariului nu s-ar justifica având în vedere că o conduită cum este
cea a reclamantei conduce la plata nejustificată a unor sume de bani de către societatea pârâtă, ceea ce poate conduce la pierderi patrimoniale importante pentru angajator. Este prin urmare important ca, fără a fi excesivă, sancțiunea aplicată să fie suficient de severă pentru a determina nerepetarea pe viitor de către reclamantă a faptei pentru care a fost sancționată.
În consecință, tribunalul apreciază că niciunul dintre motivele invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii sale nu sunt de natură să atragă anularea deciziei de sancționare, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. V., cu domiciliul în C. -N., str. D. G., nr. 19, ap. 5, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. N. DE CĂI F. C. S.A. -
S. C. R. DE E., Î. ȘI R. CF, cu sediul în str. Piața A. I., nr. 17, jud. C., împotriva deciziei de sancționare nr. 41/B/_ emisă de pârâră.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. -A. B. |
Red. BGZ 4 ex./_
