Sentința civilă nr. 135/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 135/2013
Ședința publică din data de 07 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I. ASISTENT JUDICIAR: I. R.
ASISTENT JUDICIAR: A. Ș. GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de litigii de muncă având ca obiect contestație decizie de sancționare formulată de reclamantul S. L. E., în contradictoriu cu pârâta S. E. S. T. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. Cota Potropopescu M. și martorul M. C. ,
lipsă fiind pârâta și martorul J. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că la dosarul cauzei a fost depus un proces verbal prin care se aduce la cunoștința instanței că martorul J. A. nu se poate prezenta la termenul de judecată de azi în vederea audierii sale întrucât a suferit o intervenție chirurgicală.
Instanța procedează la audierea martorului M. C., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată la fila 57 dosar.
Reprezentanta reclamantului arată că înțelege să renunțe la proba testimonială cu martorul J. A. întrucât teza probatorie a fost dovedită prin martorul M. C., audiat la termenul de judecată de azi, astfel că nu se mai impune audierea martorului J. A. .
Instanța ia act de precizarea reprezentantei reclamantului, în sensul că înțelege să renunțe la proba testimonială cu martorul J. A. și revine asupra încuviințării sale.
Reprezentanta reclamantului arata că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului arată că abaterea disciplinară reținută în sarcina salariatului Toth Zoltan nu a fost dovedită, salariatul nu avea o fișă a postului la data săvârșirii faptei, iar convocatorul i-a fost înmânat acestuia la data efectuării cercetării disciplinare.
Instanța reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul TOTH ZOLTAN prin mandatar S. L. "E. "; a chemat în judecată pe pârâta S. E. S. T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei de sancționare nr. 12/_ de sancționare disciplinară cu reducerea salariului de bază cu 10% pe durata a două luni și obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani reținute în baza deciziei contestate.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este angajatul societății pârâte având funcția de lăcătuș mecanic, iar prin Decizia nr. 12/_ a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe durata a două luni, pentru o pretinsă abatere disciplinară, respectiv neasigurarea umplerii recipientului de apă potabilă.
Reclamantul arată că și-a îndeplinit întocmai și la timp atribuțiile de serviciu, faptul că acesta nu s-a umplut până la capacitatea cerută nefiindu- i imputabil și a fost consecința presiunii foarte scăzute a apei.
Se arată că în data de_ a intrat în tură la ora 21.30, programul de muncă fiind până la ora 5.30.
Cum presiunea apei era foarte mică și știind că necesarul era de 300 de mc. până la terminarea programului de muncă, în jurul orei 22.30 reclamantul a luat legătura telefonic cu șeful serv. mentenanță căruia i-a comunicat situația. Se arată că în timpul programului reclamantului s-au umplut 180 mc de apă, ceea ce arată că reclamantul a făcut tot ce era necesar pentru a se putea umple rezervorul, dar presiunea apei era foarte mică.
Se mai arată că, în săptămâna următoare evenimentului, maistrul de schimb a constatat presiunea scăzută a apei și a contactat furnizorul de apă și că abia după aceste demersuri presiunea apei a crescut simțitor.
Indiferent de rezultatul cercetării disciplinare, reclamantul susține că sancțiunea disciplinară a fost stabilită deja, având în vedere faptul că s-a procedat la reținerea de 10% încă din luna decembrie din drepturile salariale, decizia de sancționare fiind emisă la_ .
Pârâta a depus întâmpinare (f.9-12) prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta arată că în cauză au fost întocmite referatul de sesizare nr. 292/_ întocmit de șeful serv. mentenanță. La data de_ pârâta a luat măsuri de stocare de apă potabilă cu scopul de a asigura necesarul pe societate pe perioada_ -_, având în vedere faptul că furnizorul de apă i-a informat că va întrerupe furnizarea de apă.
Se arată că deși a avut ca sarcină de serviciu umplerea completă a rezervorului, datorită lipsei de interes și a ignorării sarcinilor de serviciu, acesta a umplut doar 180 mc până la sfârșitul schimbului. Sarcina reclamantului era să închidă ieșirea din recipient către consumatorii din societate și să deschidă sau să se asigure că este deschisă intrarea de pe rețeaua orașului și apoi să umple recipientul la capacitate de 300 mc. Pârâta arată că de la terminare schimbului reclamantului și până la ora 7 din data de_ în recipient s-au mai adăugat 20 mc de apă.
Se susține că nu reclamantul a fost cel care a luat legătura telefonic cu șeful serv. mentenanță și acesta l-a sunat pe reclamant și i-a atras atenția de importanța asigurăii apei.
Pârâta arată că reclamantul a refuzat să primească convocatorul și apoi a refuzat să dea notă explicativă
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, reclamantul este angajatul pârâtei având încheiat un contract individual de muncă, ocupând funcția de lăcătuș mecanic .
Astfel cum reiese din cuprinsul referatului de sesizare nr. 292/0_ (f.14) conducerea pârâtei a fost informată că, din data de_ au fost luate măsuri pentru stocarea de apă potabilă cu scopul de a asigura necesarul de apă potabilă în societate pe perioada 0_ - 0_, când urma să fie întreruptă furnizarea de apă potabilă. S-a mai arătat că reclamantul, de serviciu în schimbul 3 în data de_, a avut ca sarcină principală umplerea completă a recipientului de apă potabilă de 300 mc, însă la sfârșitul schimbului, în recipient s-au aflat aproximativ 180 mc de apă, iar până la ora 7,00, când a fost întreruptă apa potabilă, 200 mc.
Ca urmare a acestei sesizări, s-a dispus demararea cercetării disciplinare prealabile, fiind emisă decizia nr. 2165/_ de numire a comisiei de cercetare disciplinară prealabilă.
Reclamantul a fost este convocat la cercetarea disciplinară prin convocatorul nr. 293/_ (f.15). Din Procesul-verbal din data de 1_ (f.16) reiese că reclamantul a refuzat să primească convocatorul, dar s-a prezentat în fața comisiei și a susținut verbal că nu a reușit să umple recipientul de apă potabilă deoarece presiunea apei potabile de la rețeaua orașului a fost mică, sub parametrii normali.
Prin decizia nr. 12/_ (f. 5), angajatorul a luat, în ceea ce-l privește pe reclamant, măsura sancționării acestuia cu reducerea salariului de bază cu 10% pe durata a două luni, reținându-se că reclamantul, prin neasigurarea umplerii recipientului de apă potabilă, a încălcat prevederile art. 17 lit. b, d și e din Regulamentul intern care obligă salariații la realizarea integrală în condiții de calitate a sarcinilor ce le revin și la respectarea procesului tehnologic și de muncă stabilit pentru locul de muncă în care își desfășoară activitatea.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 247 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art. 247 din Codul muncii) acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
Pentru a exista răspundere disciplinară trebuie îndeplinite mai multe condiții printre care și calitatea de salariat și acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat de încălcare a regulilor de disciplină a muncii ori a celor stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Referitor la decizia de sancționare disciplinară contestată, instanța constată că intimata a respectat prevederile art. 251 din Codul muncii, respectiv a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă.
Astfel, Codul muncii prevede la art. 251 că, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Potrivit art. 251 alin. 4 din același act normativ, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Pârâta a respectat prevederile legale, în cauză fiind numită o comisie de cercetare disciplinară prealabilă, contestatorul fiind convocat la cercetarea disciplinară prealabilă prin scrisoare de convocare nr. 293/_
, având posibilitatea de a-și prezenta verbal apărările pe care le-a considerat necesare.
Cu toate acestea, instanța reține că decizia de sancționare disciplinară a reclamantului nr. 12/_ nu a fost emisă cu luarea în considerare a prevederilor art. 247 alin. 2 din Codul muncii care definesc abaterea disciplinară. Astfel, se constată că, în prezenta cauză, nu este întrunită condiția obligatorie a existenței vinovăției în săvârșirea faptei ce se impută angajatului.
Asupra acestui aspect, instanța reține că reclamantul a arătat atât în fața comisiei de cercetare disciplinară, cât și în prezenta cauză că nu a putut să umple bazinul de apă până la capacitatea de 300 mc în timpul programului său de lucru din data de_ din cauza presiunii scăzute a apei potabile de la rețeaua orașului, aceasta fiind sub parametri normali.
Din declarația martorului M. C., respectiv angajatul care a avut atribuțiile reclamantului pe schimbul 2 (anterior schimbului reclamantului), reiese că în schimbul 2 bazinul a funcționat în regim de varie, fiind oprită alimentarea cu apă din oraș. Martorul a mai arătat că la predarea schimbului către reclamant, nu a consemnat nivelul apei în scris în nici un document, însă a verificat împreună cu reclamantul acest nivelul și au constatat că în bazin erau 25-30 mc. S-a mai precizat că nu a primit la intrarea în schimbul său sarcina de a umple bazinul, din cauza faptului că era oprită pompa de oraș, obiectiv neexistând posibilitatea de a se umple bazinul.
De asemenea, martorul a arătat că, atunci când a purtat o conversație pe schimbul său cu șeful de mentenanță, nu a fost întrebat cu privire la nivelul apei existente în recipient.
Instanța mai reține că, potrivit celor menționate de pârâtă în adresa nr. 1888/_ înaintată instanței (f. 50), nivelul de apă în recipient din perioada 05-_ nu s-a notat în procesul-verbal de predare-primire încheiat între martorul M. C. și reclamantul Toth Zoltan la predarea-primirea schimburilor.
Ori, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că pârâta nu a avut, la data săvârșirii prezumtivei fapte disciplinare, nicio evidență a nivelului apei potabile existente în bazin și nici nu a depus la dosar niciun document din care să reiasă împrejurarea că în bazin se găseau, la intrarea în schimb de către reclamant, 150 mc de apă potabilă, astfel cum susține
pârâta. De asemenea, la dosar nu s-a depus nici un raport de predare- primire a cantității de apă și mai ales nici o înregistrare a volumului și presiunii apei de la oraș, acte care ar putea dovedi neglijența reținută în sarcina reclamantului.
Mai mult, instanța constată că susținerile pârâtei, pe care aceasta nu le-a probat, sunt în contradicție cu afirmațiile martorului audiat în cauză, care a arătat la terminarea schimbului său, respectiv intrarea în schimb a reclamantului, erau în bazin 25-30 mc, astfel că, diferența până la 180 de mc de apă, cât ambele părți afirmă că se găseau în bazin la sfârșitul schimbului reclamantului, a fost acumulată de către reclamant, pe perioada desfășurării activității sale în schimbul 3.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că în schimbul reclamantului (schimbul 3) s-au acumulat în bazin 150 mc. de apă, un simplu calcul matematic probând că susținerile reclamantului sunt corecte. Astfel, cum în cele 8 ore de serviciu ale reclamantului s-au umplut 150 mc de apă, rezultă că într-o oră se acumulau în medie 18,75 mc, o valoare apropiată de cantitatea acumulată de la terminarea schimbului reclamantului, la ora 06,00 și până la ora 7,00 din data de 0_, când a fost întreruptă apa potabilă în oraș, moment la care în recipient erau 200 mc.
Mai mult, instanța reține că susținerile reclamantului în sensul înregistrării unei presiunii scăzute a debitului de apă pe schimbul său sunt susținute și de împrejurările că, pe schimbul anterior al martorului M.
C., a fost oprită alimentarea cu apă din oraș, iar la scurt timp după terminarea schimbului reclamantului s-a oprit din nou furnizarea apei potabile, împrejurări care confirmă că a existat o problemă în perioada respectivă cu presiunea și continuitatea furnizării apei potabile din oraș.
Ori, în raport de această situație de fapt, se constată că sunt întemeiate susținerile reclamantului în sensul că nu era în puterea sa să mărească debitul de apă și nici presiunea acesteia, astfel că nu se poate reține existența vinovăției reclamantului în săvârșirea faptei disciplinare ce i se impută, sancționarea sa fiind netemeinică.
Pentru aceste motive, întrucât din probatoriul administrat rezultă că pârâta nu a reținut în sarcina reclamantului aspecte apte care să conducă la soluția disciplinară aplicată de conducerea pârâtei, se va admite acțiunea formulată de reclamantul TOTH ZOLTAN prin mandatarul S. L. "E. "; împotriva pârâtei S. E. S. T., va anula Decizia nr. 12/_ de sancționare disciplinară cu reducerea salariului de bază cu 10% pe durata a două luni și va obliga pârâta la restituirea sumelor de bani reținute în baza deciziei contestate.
Totodată, în aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea formulată de reclamantul TOTH ZOLTAN prin mandatar S. L. "E. "; cu sediul în C. -N., B-dul E. nr. 16, jud. C., împotriva pârâtei S. E. S. T. cu sediul în T., str. Ș. cel M. nr. 19, jud. C. .
Anulează Decizia nr. 12/_ de sancționare disciplinară cu reducerea salariului de bază cu 10% pe durata a două luni a reclamantului, emisă de S. E. S. T. .
Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumelor reținute în baza Deciziei nr. 12/_
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. M. I. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, R. B. M. |
Red./dact. IAM 4 ex. - _
