Sentința civilă nr. 1990/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1990/F/2013
Ședința publică din data de 21 august 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C.
, judecător GREFIER: E. M. -M.
Cu participarea asistenților judiciari:
M. V. C. S. L. A.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de contestatorul P. A. L. împotriva intimatei S.C. U. S.A. B. , având ca obiect anulare decizie de sancționare.
Cauza s-a dezbătut în fond la data de 14 august 2013, în prezența reprezentantului contestatorului - avocat Ciherean Anița-M., în substituirea avocatului Filipoaia Mihai, cu delegație de substituire aflată la dosar la fila 206, respectiv a reprezentantului intimatei - avocat Milea Bogdan, cu împuternicire la fila 34, concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 21 august 2013.
deliberând constată,
T R I B U N A L U L,
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus și ulterior precizată, contestatorul P. A. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.39/_ de aplicare a sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului său individual de muncă; anularea deciziei de concediere nr.40/_ emise de intimata SC U. SA, ca fiind nelegale și netemeinice; să fie obligată intimata SC U. SA la reintegrarea sa în muncă ,precum și la plata unei despăgubiri lunare egale cu suma de 1792,66 lei indexată, reprezentând drepturi salariale -media veniturilor de pe ultimele 6 luni, de la data de_ și până la data reintegrării sale în muncă; să fie obligată intimata la plata sumei de 15.000 de lei cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul cererii arată că la data de_ a încheiat cu intimata SC U. SA contractul individual de muncă nr.52598, contestatorul fiind angajat pe postul de conducător auto.
La data de_, intimata l-a convocat în vederea cercetării unei pretinse abateri disciplinare, constând în consum nejustificat de motorină în anul 2011, realizat de contestator în calitate de conducător auto al autovehiculului_ și îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului.
Convocarea la cercetarea prealabilă i-a fost comunicată sub semnătură la data de_, procedura urmând a avea loc a doua zi, în data de_, la sediul societății intimate.
Dat fiind intervalul scurt de timp dintre data înmânării convocării și data cercetării prealabile a pretinselor abateri disciplinare imputate de intimată,au fost încălcate disp.art.75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pentru anii 2011-2014, ce privește obligativitatea convocării angajatului cu cel puțin 5 zile înainte de data stabilită pentru cercetarea prealabilă disciplinară, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
În privința deciziilor atacate se susține că actele ce au stat la baza deciziilor contestate nu i-au fost comunicate pentru a putea fi în măsură să formuleze apărări
:raport de evaluare a pagubei în baza evidențelor GPS și actele anexă, fișa de estimare a pagubei,înscrisuri privind tranzacțiile cu carburant din stațiile ROMPETROL.
Cu privire la decizia de concediere nr.40 din_ se invocă faptul că aceasta a avut la bază abaterea disciplinară constând în absențe nemotivate ,cu toate că cercetarea sa disciplinară a avut ca obiect sustragerea de motorină, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 63 al. 1) din Codul Muncii, decizia fiind lovită de nulitate absolută.
Comisia de cercetare prealabilă nu a fost constituită potrivit dispozițiilor art.75 din CCM Unic la Nivel Național pentru anii 2011-2014,deoarece nu a fost prezent în cadrul acestei proceduri un reprezentant al organizației sindicale din care face parte contestatorul.
Se mai invocă încălcarea art.268 al.1 Codul Muncii în ceea ce privește cele două decizii atacate, ce trebuiau emise în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii acesteia,însă deciziile atacate fac referire la depășirea consumului de combustibil pe lunile ianuarie-mai 2011 ,fiind emise cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Apoi, ambele decizii contestate nu cuprind motivele pentru care contestatorul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă ,fiind încălcate dispozițiile art.268 din Codul Muncii ,odată ce decizia nr.39/_ face doar o referire generală la încălcarea clauzelor din contractul individual de muncă,fișa postului și a prevederilor art.2.2.3 lit. e și f din Regulamentul de ordine interioară al intimatei, cu toate că cercetarea prealabilă disciplinară a avut ca obiect abaterea constând în sustragerea sau participarea la sustragerea de valori materiale sau bănești și materiale. Decizia nr.40/_ este în contradicție cu abaterea pretins săvârșită, abaterea consemnată în decizie fiind aceea de absențe nemotivate, care nu a făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile și nu a existat în realitate.
Această decizie este eronată și prin inserarea în cuprinsul său a unui termen nelegal în care se poate formula contestație la instanța judecătorească respectiv de 45 de zile și nu de 30 de zile cât prevede Codul Muncii .
Contestatorul aduce critici în privința deciziilor atacate susținând și că raportul de evaluare a pagubei suferite de intimată prin depășirea consumului normat de motorină nu este real, odată ce acesta face referire la un alt autovehicul cu numărul de înmatriculare_, care nu a fost condus de el ,iar, în perioada_ -_ pe autovehiculul_ au lucrat mai mulți conducători auto, iar estimarea pagubei create nu este reală deoarece nu a ținut seama de mai mulți factori cum ar fi: kilometri parcurși, calitatea drumului, încărcătura vehiculului și condițiile
atmosferice, iar contractul său individual de muncă și Regulamentul de Ordine Interioară nu impuneau contestatorului încadrarea într-un consum mediu de 4 litri/oră de funcționare.
Cu privire la petitul de acordarea a daunelor morale, arată că se impune acordarea acestora în cuantum de 15.000 lei dat fiind stresul și riscul la care a fost supus odată cu concedierea, calitatea sa de singur întreținător de familie în care întreține un copil minor, rata pentru achitarea contravalorii unui imobil cumpărat și rușinea la care a fost supus prin aducerea unor acuzații de natură penală pentru fapte pe care nu le a comis.
Contestatorul personal a formulat în scris o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecată în ceea ce privește capătul de cerere privind reintegrarea sa pe postul deținut anterior concedierii sale disciplinare, solicitând prin mandatarul său și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei obligarea intimatei la plata unei despăgubiri lunare egale cu suma de 1792,66 lei reprezentând drepturi salariale de la data de_ și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, menținând restul petitelor solicitate prin contestația introductivă.
Intimata SC U. SA, legal citată, și-a delegat reprezentant în instanță, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea tuturor capetelor de cerere formulate de contestatorul pârât reconvențional și menținerea ca legale și temeinice a deciziilor nr.39/_ de sancționare disciplinară și 40/_ de concediere a contestatorului ,și, prin cererea reconvențională, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3956 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs societății angajatoare prin înregistrarea unui consum nejustificat de combustibil pe mașina cu nr._ .
Se arată prin întâmpinare și cererea reconvențională că între intimata reclamantă reconvențională și contestatorul pârât reconvențional au existat raporturi de muncă până în data de_, când a fost emisă decizia nr. 40/_ în baza art.61 lit. a din Codul Muncii și a fost concediat contestatorul.
Se susține de către intimata reclamantă reconvențională că la concedierea contestatorului au fost respectate toate dispozițiile legale ce reglementează această procedură, contestatorul fiind convocat la cercetarea prealabilă a abaterilor imputate pentru data de_, convocarea nefiind primită de acesta din motive neimputabile intimatei, sens in care s-a dispus o nouă convocare la cercetarea disciplinară în data de_, pentru data de_, când contestatorul a fost prezent la sediul intimatei, fără a critica modul în care a fost anunțat despre desfășurarea cercetării. Se mai invocă și faptul că toate actele care au stat la baza emiterii deciziilor atacate au fost comunicate contestatorului în scopul de a da acestuia posibilitatea formulării de apărări, însă acesta, potrivit notei explicative atașate procesului verbal de cercetare disciplinară, a refuzat primirea acestor înscrisuri.
Față de conținutul deciziei nr.40/_ ,intimata arată că este real aspectul referitor la strecurarea unei erori în cuprinsul acestui înscris, menționându-se că s-a emis ,,ținând seama de abaterea disciplinară săvârșită de salariat -absențe nemotivate
,,în timp ce contestatorul a fost sancționat ,respectiv cercetat disciplinar pentru alte abateri, dar sancțiunea legală aplicabilă acestei decizii nu poate fi nulitatea absolută, deoarece eroarea a fost remediată prin înștiințarea comunicată contestatorului sub 1304/_ în care s-a precizat că abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat este aceea de ,,sustragere de valori bănești și materiale indiferent de valoarea
acestora, prevăzută de art.5.1.3. din Regulamentul de Ordine Interioară, iar decizia emisă se raportează la această faptă cu privire la care contestatorul a fost cercetat disciplinar.
În susținerea cererii reconvenționale se reliefează împrejurarea că, potrivit raportului nr.1060/_, contestatorul pârât reconvențional, în exercitarea atribuțiilor și sarcinilor de muncă, a înregistrat consum nejustificat de motorină pe mașina cu nr._ . Normarea consumului de carburant al acestui autovehicul a fost efectuat de intimata reclamantă reconvențională în funcție de orele de funcționare a motorului, conform datelor GPS, acoperindu-se problemele specifice în desfășurarea activității, fiind astfel nereale susținerile contestatorului pârât reconvențional ,iar în cauză sunt întrunite toate condițiile angajării răspunderii patrimoniale ale acestuia respectiv calitatea de angajat al intimatei reclamante reconvenționale păgubite, fapta sa ilicită și personală în legătură cu munca, cauzatoare de prejudiciu în patrimoniul angajatorului și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între contestator și intimată a fost încheiat contractul individual de muncă, pe perioadă nedeterminată, nr.230 din_ (f.75,76), contestatorul fiind angajat pe postul de conducător auto transport reziduuri, cu un salariu lunar de 750 de lei și tichete de masă în funcție de timpul lucrat.
Contestatorului i-a fost întocmită fișa postului (f. 76-79), prin care acesta s-a obligat față de societatea angajatoare să răspundă de exploatarea autovehiculului pus la dispoziție în conformitate cu destinația acestuia și normele tehnice de funcționare, cu încadrarea în consumurile de combustibil normate, asumându-și și obligațiile de respectare a normelor generale și specifice de Protecția Muncii și PSI, dispozițiile Regulamentului de Ordine Interioară și ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate.
La data de_, societatea angajatoare l-a convocat pe contestator prin adresa nr.1071(f.47,48), expediată poștal cu confirmare de primire la sediul societății
,aducându-i se la cunoștință acestuia existența unui consum nejustificat de carburant pe care l-a realizat în calitate de conducător auto al autospecialei_, în anul 2011, în cuprinsul acestei adrese fiind menționat aspectul că este convocat contestatorul de către intimată pentru data de_ în vederea cercetării sale prealabile pentru abaterea disciplinară prevăzută de art.5.1.3 din Regulamentul de Ordine Interioară, sustragerea sau participarea la sustragerea de valori materiale sau bănești, indiferent de valoarea acestora, fapte ce constituie abateri disciplinare grave.
Deoarece contestatorul nu a ridicat corespondența poștală expediată de intimată, la data de_ i-a fost înmânată acestuia sub semnătură o nouă convocare la cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare imputate (f.66), conținutul acestei adrese fiind același cu al adresei nr.1060, cu excepția datei și orei la care era programată cercetarea disciplinară.
Contestatorul a fost prezent în data de_ la sediul societății intimate, unde s-a desfășurat cercetarea disciplinară prealabilă pentru care a fost convocat, s-a luat notă explicativă cuprinzând întrebările comisiei de cercetare și răspunsurile contestatorului, apărările invocate de acesta, care a arătat că supraconsumul de combustibil ce i se impută este cauzat de volumul de muncă mare, iar în ceea ce
privește neridicarea corespondenței poștale s-a arătat că a refuzat primirea deciziei în lipsa informării despre conținutul acesteia.
Intimata a întocmit procesul verbal pentru cercetarea disciplinară prealabilă (f52,53), în care s-a consemnat prezența angajatului cercetat, a comisiei de cercetare desemnată de angajator, abaterile imputate -înregistrarea de supraconsum de combustibil nejustificat pe mașina cu nr._, potrivitul raportului nr.1066 din _
, anexat procesului verbal,care indică perioada în care a avut acest consum nejustificat ca fiind_ -_ și cuantumul prejudiciului, în sumă de 3956 lei.
Se reține în procesul verbal de cercetare că au fost înlăturate apărările formulate de contestator în sensul în care depășirea consumului normal de combustibil la mașina nr._ a fost cauzată de volumul mare de muncă, deoarece intimata a efectuat normarea consumului de motorină în raport de orele de funcționare extrase din datele GPS, acoperindu-se problemele specifice în desfășurarea activității.
Ulterior datei la care a avut loc cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare săvârșite de contestatorul, unitatea intimată a procedat la emiterea deciziilor atacate, respectiv decizia nr.39/_ de aplicare a sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă (f.54)și a deciziei de concediere nr. 40/_ a contestatorului (f.95).
Instanța constată că, în ceea ce privește legalitatea celor două decizii emise de intimată, aceea de concediere precum și aceea de sancționare disciplinară,dispozițiile legale imperativ prevăzute de art.62 și 63 ,art.251 și 252 din Codul Muncii republicat nu au fost respectate,acestea fiind normele legale care reglementează procedura sancționării disciplinare a angajaților ,respectiv a concedierii salariaților din motive imputabile acestora.
Astfel, potrivit art.61 Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului ,în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă de la regulile de disciplină a muncii, cele stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul de ordine intern, urmând ca, potrivit art.62 al.3 și art.63.al.1 din Codul Muncii, decizia prin care se dispune concedierea pentru abateri grave săvârșite în legătură cu munca de către angajat să fie emisă în scris, și, sub sancțiunea nulității absolute ,să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul și instanța competentă să soluționeze contestația împotriva unei atari decizii, concedierea pentru săvârșirea de abateri grave sau repetate putând fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării prealabile în termenele stabilite de Codul Muncii.
Art.251 și 252 din Codul Muncii impun angajatorului care uzează de prerogativa sancționării cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă al angajatului care a săvârșit abateri grave ori repetate în legătură cu munca ,sub sancțiunea nulității absolute, să efectueze o cercetare disciplinară a abaterilor culpabile de care este învinuit salariatul, convocând pe acesta în scris pentru realizarea cercetării, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, în cursul acestei cercetări angajatul putând formula și susține apărări în favoarea sa, precum și să fie asistat de către un reprezentant al sindicatului din care face parte. Se mai prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că decizia de sancționare trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau
contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele înlăturării apărărilor formulate de salariat, precum și mențiuni privind temeiul de drept al aplicării sancțiunii și alte mențiuni.
Din analiza conținutului deciziei de sancționare disciplinara nr.39 din_ emisă de intimată vizând desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, prin prisma textelor de lege precitate, instanța urmează a reține că la emiterea acestei decizii unitatea intimată nu a respectat dispozițiile legale .
Astfel,decizia contestată nu conține descrierea faptei săvârșite de contestator, care constituie abatere gravă disciplinară,odată ce ,în locul mențiunilor prevăzute de textul legal cu privire la acest aspect ,decizia atacată conține doar mențiunea că s-a ținut cont de pretinsa abatere disciplinară neprecizată și se enunță în mod sumar încălcarea clauzelor contractului individual de muncă și ale fișei postului, precum și prevederile art.2.2.3 lit. e)și f) din Regulamentul de Ordine Interioară.
Așa fiind, se observă că nu au fost respectate cerințele legale obligatorii prevăzute de art. 63 al.1 din Codul Muncii și ale art.251 și 252 din același act normativ,decizia de sancționare disciplinară a contestatorului fiind lipsită de motivarea sa în fapt, respectiv de descrierea în concret a abaterii grave disciplinare săvârșite de contestator,omisiunea inserării în decizie a acestor elemente fiind de natură să atragă sancțiunea nulității absolute a acestui act.
Privitor la decizia de concediere nr.40 din_, dată pentru desfacerea contractului individual de muncă dintre părțile litigante, instanța apreciază acest act ca fiind lovit de nulitate absolută, urmând a-l anula pentru motivele de mai jos.
Reiese din cuprinsul acestei decizii că,la emiterea sa ,unitatea angajatoare a luat în considerare abaterea săvârșită de salariat, respectiv aceea de absențe nemotivate ,mențiune complet contradictorie cu înscrisurile de la dosarul cauzei, din care rezulta în mod cert că, potrivit convocărilor la cercetarea prealabilă disciplinară din data de_ (f.47), expediată poștal contestatorului, cât și aceleia din data de_ (f.66), procesului verbal pentru cercetarea disciplinară (f.52,53) și deciziei de sancționare nr.39 din_, acesta a fost cercetat și sancționat pentru săvârșirea abaterii de ,,sustragere sau participare la sustragere de valori materiale sau bănești, indiferent de valoarea acestora ,,prevăzută de art.5.1.3. din Regulamentul de Ordine Interioară al intimatei, iar nu pentru abaterea disciplinară de ,,absențe nemotivate"; cum se consemnează în decizia contestată. Astfel, contestatorul a fost concediat pe considerentul săvârșirii unei abateri disciplinare pentru care nu a fost convocat și cercetat disciplinar ,față de care nu a fost invitat să formuleze apărări ,fiind nesocotite dispozițiile imperative ale art.63 din Codul Muncii, instanța urmând a considera că procedura de concediere a contestatorului este lovită de nulitate absolută și a dispune anularea deciziei de concediere nr.40 din_ emisă de intimata SC U. SA în acest sens.
Este real că la data înregistrării prezentei contestații pe rolul Tribunalului B. Năsăud,_, intimata a emis către contestator o ,,Înștiințare"; (f.49), expediată poștal, prin care a învederat acestuia că în decizia nr.40 din_ s-a făcut o eroare de redactare și se precizează că abaterea disciplinară săvârșită de acesta este
,,sustragerea de valori materiale sau bănești, indiferent de valoarea acestora";, prevăzută la art.5.1.3. din ROI, conform deciziei nr.39/_ și procesului verbal nr.1215/_
Din analiza textelor legale ce reglementează procedura concedierii pentru motive imputabile salariatului-abateri disciplinare in legătură cu munca-se desprind cu claritate cerințele legale ce se impun a fi întrunite in situația emiterii unei decizii ce are ca obiect aplicarea sancțiunii disciplinare constând în desfacerea contractului de munca al salariatului,respectiv convocarea la cercetarea prealabila disciplinara a abaterii avute in vedere la concedierea pe considerente disciplinare si care trebuie sa fie descrisa in cuprinsul deciziei de concediere.,legea neprevăzând modalitatea remedierii pretinselor erori de redactare in conținutul unei asemenea decizii prin emiterea unor înștiințări adresate salariatului concediat după 16 zile de la data încetării raportului de munca in aceasta modalitate.
Așa fiind, nu se poate retine că înscrisul ,,Înștiințare"; face corp comun cu decizia nr.40/_ contestată în prezenta cauză și acest înscris nu este de natura să înlăture caracterul nelegal al deciziei atacate, Codul Muncii neprevăzând modalitatea înlocuirii,rectificării sau modificării conținutului deciziei de desfacere a contractului de muncă la o dată ulterioară emiterii și comunicării deciziei către salariatul al cărui contract de munca urmează să fie desfăcut in aceasta forma, în temeiul art.79 din Codul Muncii, care prevede că, în cazul conflictului de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept în afara celor cuprinse în decizia de concediere.
De altfel, decizia nr.40/_ se întemeiază și pe decizia nr.39/_ emisa de intimată ,analizată anterior prin prezenta hotărâre judecătoreasca ,decizie ce a fost apreciata de instanța ca fiind nelegala, sens în care, potrivit principiului ,,quod nullum est, nullum producit effectum"; atrage aceeași sancțiune legală aplicată actului în baza căruia a fost emisă anularea actului juridic întocmit în baza actului nul sau nelegal.
Nu se vor reține criticile contestatorului vizând nelegalitatea procedurii de convocare la cercetarea prealabila, fără acordarea unui termen de 5 zile pentru pregătirea apărării ori nelegala compunere a comisiei de cercetare ,exprimate prin contestația introductiva si notele de ședință depuse la dosarul cauzei,odată ce s-a probat aspectul ca prima convocare si actele anexe acesteia au fost expediate poștal contestatorului la data de_ (f.47,48),pentru data de_ ,precizându-se obiectul, locul, si data convocării,dar contestatorul nu si a ridicat corespondenta .Din nota explicativa data de contestator la data de_ (f.56) nu se poate retine ca acesta a solicitat prezenta unui reprezentant al sindicatului, existenta sindicatului la nivelul intimatei, iar din actele dosarului nu rezulta calitatea de membru de sindicat a contestatorului.
S-au mai adus critici deciziilor contestate in ceea ce privește indicarea unui termen greșit de formulare a contestației si de emiterea acestora peste termenul prevăzut de Codul Muncii acela de 30 de zile de la data săvârșirii abaterii disciplinare
,insa, in raport de modalitatea de soluționare a contestației acestea nu s-au mai impus a fi analizate.
Urmare a anularii deciziei nr.39/_ de aplicare a sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de munca si deciziei nr.40/_ de concediere a contestatorului ca nelegale,in temeiul art.80 al.1) si 3) din Codul Muncii, intimata va fi obligată să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile aferente perioadei de la_ și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești, calculate pentru un salariu lunar brut de 1792,66 lei brut, conform
extraselor de cont bancar aflate la filele 19-30, luând act de renunțarea la judecata solicitării de reintegrare pe postul deținut anterior emiterii deciziilor nelegale.
Examinând cererea reconvențională prin care intimata reclamanta reconvențională a solicitat obligarea contestatorului intimat reconvențional la plata sumei de 3956 cu titlul de prejudiciu, se conchide ca aceasta cerere este întemeiată, urmând a fi admisa pentru considerentele de mai jos.
În urma cercetării disciplinare efectuate s-a constatat faptul că în desfășurarea atribuțiilor și sarcinilor sale de muncă - transport reziduuri - potrivit normării consumului de carburant efectuat în perioada ianuarie - 17 mai 2011, pe mașina _
, contestatorul a înregistrat consum nejustificat de carburant cu toate că a fost avertizat în nenumărate rânduri de directorul tehnic V. N. că nu se justifică un supraconsum de carburant zilnic evidențiat de rapoartele de activitate si datele extrase din GPS ul cu care era dotata autospeciala.
În data de 17 mai 2011 a fost supravegheată activitatea zilnică a contestatorului de către directorul tehnic al intimatei și implicit consumul de carburant pe mașina pe care își desfășura activitatea, constatându-se faptul că în ziua respectivă s-a realizat un consum de carburant mult diminuat fata de celelalte zile când aceasta persoana nu- l supraveghea pe contestator, dar, datorita susținerilor contestatorului referitoare la un consum mai mare al autospecialei, s-a dispus înlocuirea sa cu un alt șofer pe timp de o săptămână ,constatându-se ca șoferul înlocuitor realizează un consum mult diminuat fata de contestator (declarație martor V. N. f.133-135).
Urmare a acestor verificări, pentru data de 17 mai 2011 s-a constatat un consum normat de motorina al autospecialei_ de 3,18 litri/ora de funcționare,insa la stabilirea pagubei intimata a acceptat un consum de 4 litri/ora de funcționare,pentru a fi luați in considerare orice factori indicați de contestator ca fiind de natura sa majoreze consumul autospecialei,insa,in perioada in care contestatorul a condus utilajul, potrivit fiselor de alimentare si rapoartelor de activitate zilnice, acesta realiza un consum de 5 litri/ora de funcționare.
Așa cum rezultă din probatoriul testimonial administrat (f. 143, 147), sarcina contestatorului era aceea de a conduce mașina_ pentru colectarea deșeurilor în municipiul B., pe ruta stabilită de angajator. Traseul urmat de pârât era notat de acesta în cuprinsul foii de parcurs întocmite, mașina utilizată fiind dotată și cu sistem GPS, care emite rapoarte privitoare la traseul urmat.
Contestatorul deținea un card de motorină care se alimenta lunar de angajator pentru o lună de zile, prevăzându-se o cantitate suplimentară de combustibil de 5% pentru nevoi,alimentarea autospecialei având loc în stațiile ROMPETROL.
Situația constatată, aceea a depășirii consumului de carburant necesar desfășurării activității de către contestator, a fost adusă la cunoștința conducerii intimatei de directorul tehnic V. N. prin raportul întocmit la data de 19 octombrie 2011 (f. 57), împrejurare care a dus la declanșarea procedurii de cercetare disciplinară a pârâtului, finalizată cu concedierea sa.
Deși în cursul lunii mai 2011, în prezenta contestatorului, s-a stabilit un consum mai mic de carburant decât cel pretins de pârât, de 4 litri pe ora de funcționare (conform raportului directorului tehnic V. N. ), contestatorul nu a înțeles să contrazică modul de stabilire a acestui consum. Abia la data de 08 noiembrie 2011, când a fost convocat la cercetarea disciplinară, a precizat în scris faptul că înțelege să conteste consumul de combustibil stabilit de societate (f. 56),
acesta precizând ca nu este de acord cu consumul stabilit,iar depășirea volumului de carburant a fost cauzata de volumul mare de munca.
În cauză s-a dispus efectuarea unei lucrări de expertiză în scopul determinării pe baza rapoartelor GPS, a foilor de parcurs, a registrelor de poartă a consumului de carburant pentru perioada în litigiu și a celui mediu necesar parcurgerii rutelor stabilite pentru pârât.
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică (f. 144-148), consumul mediu de carburant este de 3,41 litri/oră pentru autospeciala_ ,expertul opinând că, la calculul prejudiciului, intimata a acceptat un consum majorat peste cel calculat prin expertiza,a adoptat marje serioase de indulgenta fata de realitate, favorizând conducătorul auto.
Cu toate acestea, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză și din poziția reprezentantului intimatei, exprimată la ultimul termen de judecată din data de 14 august 2013, intimata a acceptat un consum mediu de 4 litri/ora de funcționare, motiv pentru care tribunalul va analiza existența prejudiciului în raport de cantitatea acceptată de intimată, de 4 litri/oră.
Această cantitate acoperă diferențele de consum dintre vară și iarnă, așa cum atestă expertul în raportul suplimentar depus la dosar (f. 337-342), prin expertiză fiind calculat diferențiat consumul pentru autospeciala_, astfel cum a solicitat contestatorul prin obiecțiunile fata de raportul de expertiză,în raport de intervalul de timp in care acesta a condus autospeciala respectiva si când aceasta a fost condusa de alți conducători auto din cadrul intimatei reclamante reconvenționale.
Pornind de la acest consum acceptat, expertiza întocmită în cauză evidențiază un consum suplimentar realizat de pârât în perioada_ -_ în cuantum de 3956 lei (f.147).
Așa cum atestă expertul și cum rezultă din foile de parcurs extinse anexă la raportul de expertiză, în toata perioada in care prejudiciul a fost produs,autospeciala_ a fost dotata cu aparatură GPS care indica traseul autospecialei, timpii reali de funcționare ai motorului acesteia si au fost întocmite foi de parcurs zilnice care evidențiau activitatea contestatorului.
Apărările pârâtului, formulate în prezenta cauză, se axează pe faptul că autospeciala a fost condusa si de alți șoferi ai intimatei in perioada_ -_, și că prin contractul individual de muncă nu și-a asumat obligativitatea de a respecta un consum specific pentru autospeciala in cauză,iar prin raportul de expertiză si suplimentele la această lucrare tehnică de specialitate nu au fost avute in vedere toate condițiile in care contestatorul și-a desfășurat activitatea :calitatea drumului,iarna,coeficientul de1.1 avut in vedere de expert pentru lucrul in condiții de iarnă nefiind aplicat corect de către expert..
Aceste apărări nu pot fi reținute. În primul rând s-a dovedit in cauza prin fisa postului depusă la dosar că, pe parcursul derulării raportului de muncă, contestatorul s-a obligat față de intimata reclamanta reconvențională, prin însușirea sub semnătură a atribuțiilor sale de serviciu, să răspundă de exploatarea autovehiculului pus la dispoziție in conformitate cu destinația acestuia si normele tehnice de funcționare, încandrându-se în consumurile de combustibil normate.
Or, conform expertizei, consumul de carburant pe oră este în medie de 3,41
litri.
Așadar, realizându-se o medie pe perioada în litigiu, poate fi reținut consumul de 4 litri, acceptat de intimată.
Stabilirea consumului acceptat de reclamantă de 4 litri s-a realizat într-o perioadă în care contestatorul a fost sub supravegherea directorului tehnic al societății intimate, așa cum atestă și martorii audiați în cauză, însă este de reținut că o verificare a consumului s-a realizat și prin încredințarea autospecialei_, în cursul lunii mai 2011, rezultând un consum stabilit de reclamantă de 3,53 litri, care se apropie de consumul indicat de expertul tehnic desemnat în cauză.
Așa cum au declarat martorii audiați (Pasca M. V., șef transporturi, f.123,
V. N., f.132), monitorizarea consumului s-a făcut în prezența contestatorului la data de 17 mai 2011, care s-a deplasat pe ruta stabilită împreună cu directorul tehnic al societății intimate,apoi prin încredințarea autospecialei altor conducători auto care au obținut un consum mult inferior fata de cel acceptat la calculul prejudiciului de către intimată, cât si acela determinat de expert,aspect rezultat din compararea alimentărilor de combustibil cu foile de parcurs eliberate pentru autospecială la deplasările zilnice.
Pentru ziua de 17 mai 2011 a rezultat un consum mediu calculat de directorul societății de 3,51 litri/ora de funcționare, inferior consumului estimat la calculul prejudiciului de intimată (de 4 litri conform martorilor), respectiv de consumul mediu calculat de expert (de 3,41 litri) și care se încadrează în consumul acceptat de reclamantă.
Contestatorul, deși a cunoscut consumul din ziua de monitorizare din 17 mai 2011, nu l-a criticat.
Singura contestație este cea din data de 08 noiembrie 2011, care însă s-a formulat în urma declanșării cercetării disciplinare a contestatorului și care nu cuprinde vreun considerent pentru care acesta nu acceptă consumul de 4 litri stabilit de reclamantă în urma efectuării de monitorizări.
Aspectele evidențiate de probatoriul testimonial încuviințat si administrat in cauza, precum si de lucrarea de expertiza tehnica in care a fost analizata activitatea zilnica la muncă a contestatorului confirmata prin foile de parcurs si datele extrase de pe aparatura GPS omologată (f. 191-193) cu care este dotata autospeciala_, stricta evidență a alimentărilor cu motorină ale autospecialei, evidențiate in baza cardului pentru alimentare cu combustibil din stațiile ROMPETROL, nu pot conduce decât la concluzia ca aspectele arătate de intimată prin cererea reconvențională sunt reale, si ca, in perioada_ -_ ,in zilele când contestatorul a condus autospeciala, aceasta a avut un consum de combustibil cu mult mai mare decât cel real de 3,41 litri, constatat de expert, sau acela de 4 litri acceptat de intimata la stabilirea prejudiciului solicitat de la contestator.
Criticile contestatorului nu pot fi acceptate în condițiile în care este vorba de stabilirea unui prejudiciu pe o perioadă de 4,5 luni, ce nu poate fi calculat decât pe bază de documente, așa cum a procedat expertul, ținând seama de alimentările lunare, de traseul zilnic urmat, de foile de parcurs și rapoartele GPS.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, depozițiile martorilor audiați, faptul că în cauză contestatorul nu a susținut și nici nu a dovedit că autovehiculul nu era în stare bună de funcționare, fapt care să determine luarea în discuție a depășirii consumului datorită stării tehnice a mașinii, că pârâtul nu a contestat rezultatul monitorizării realizate în prezența sa din ziua de 17 mai 2011, că
un consum aproximativ cu cel rezultat din monitorizarea realizată în prezența contestatorului s-a obținut și în cadrul monitorizării realizate ulterior prin încredințarea autospecialei_ altor conducători auto din cadrul intimatei în absența contestatorului și a fost relevat și de expert în cuprinsul lucrării de expertiză, că activitatea pârâtului s-a desfășurat în municipiul B. unde condițiile de drum au fost bune (acesta neinvocând și nedovedind împrejurări de natură sa conducă la justificarea supraconsumului de combustibil in perioada_ .-_ ), tribunalul concluzionează că depășirea consumului de carburant pe perioada indicată de intimată prin cererea reconvențională si confirmata de expert s-a datorat modului de exploatare a autovehiculului de către contestatorul pârât reconvențional.
Ca atare, în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, republicat, fiind vorba de o pagubă cauzată angajatorului de către salariat din vina și în legătură cu munca sa astfel ca, in temeiul art.119 din Codul de Procedura Civila aplicabil, cererea reconvențională urmează a fi admisă.
În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, republicat, se va admite acțiunea formulată și, în consecință, contestatorul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 3956 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea pagubei cauzate pe perioada 1 ianuarie 2010 - 17 mai 2011.
Instanța va lua act de renunțarea la judecata formulata de contestator in ceea ce privește solicitarea de reintegrare pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere nr.40/_ .
Potrivit dispozițiilor art.1144 din Codul Civil aplicabil, instanța va dispune compensarea legală a datoriei intimatei, constând in obligația de a achita către contestatorul pârât reconvențional o despăgubire egală cu salariile aferente perioadei de la_ si pana la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești calculate pentru un salariu lunar brut de 1792,66 lei cu datoria contestatorului de a achita intimatei suma de 3956 lei cu titlul de prejudiciu cauzat ,pana la concurența sumei de 3956 lei.
Se impune respingerea cererii contestatorului de obligare intimatei la plata sumei de 15.000 lei cu titlul de daune morale ,probele administrate la dosar in ceea ce privește suferința morală creată contestatorului constând in antecontract de vânzare cumpărare a unui imobil, certificat de naștere al copilului minor al contestatorului si dovada nerealizării de venituri de către soția sa(f.36-42),nefiind suficiente în a dovedi pretenția de reparare a prejudiciului moral ce in fapt nu este indicat in concret,fără a fi probată o pretinsa pierdere a locuinței familiei contestatorului ori modul in care deciziile emise de intimata au afectat in mod negativ viata acestuia. Mai mult, urmare a admiterii cererii reconvenționale formulate de către intimată, in cauza s-a reliefat aspectul că, urmare a atitudinii sale culpabile in legătura cu munca, contestatorul a creat intimatei un prejudiciu însemnat, ce a determinat-o pe aceasta din urma sa procedeze la emiterea deciziilor de sancționare si concediere nelegale, contestatorul concurând astfel la crearea unei situații grele pentru el si familia sa.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a contestatorului căzut în pretenții, va fi obligat să plătească intimatei suma de 1.720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de expert depus (f. 143, 337), potrivit solicitărilor formulate de mandatarul intimatei și
conform dispozițiilor din încheierea civilă din data de 04 iunie 2013, prin care a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de contestator și s-a dispus suportarea sumei de 900 lei reprezentând contravaloare suplimentului de expertiză efectuat la solicitarea contestatorului din fondurile Ministerului Justiției conform art.4,6,lit. b),art.8 alin.1, art.24 din OUG nr.51/2008 modificată. Și contestatorul pârât reconvențional a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, constând in onorariu de avocat, însă acestea nu au fost acordate, la dosarul cauzei nefiind depuse dovada achitării lor.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecată formulată de contestatorul pârât reconvențional
P. A. L. în ceea ce privește petitul de obligare a intimatei reclamantă reconvențională SC U. SA la reintegrarea sa în postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă.
Admite în parte contestația formulată de contestatorul pârât reconvențional P. A.
cu domiciliul în B., str. Avram Iancu ,nr.16 sc. A.,ap .22,jud. B. Năsăud
,cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați Filipoaia și Asociații cu sediul în B. ,str. A. Odobescu ,nr.20 jud. B. Năsăud în contradictoriu cu intimata reclamantă reconvențională SC U. SA cu sediul în B.
,str. N. T. nr.20,jud. B. Năsăud și în consecință:
anulează Decizia nr.39/08 noiembrie 2011 de aplicare a sancțiunii a desfacerii contractului de muncă și Decizia nr.40/08 noiembrie 2011 de desfacere a contractului de muncă emise de intimata reclamantă reconvențională SC U. SA ca nelegale .
obligă intimata reclamantă reconvențională SC U. SA să plătească contestatorului pârât reconvențional o despăgubire egală cu salariile aferente perioadei de la 08 noiembrie 2011 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești ,calculate pentru un salariul lunar brut de 1792,66 lei.
Respinge cererea de obligare a intimatei reclamantă reconvențională la plata către contestatorul pârât reconvențional a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Admite cererea reconvențională formulată de intimata reclamantă reconvențională SC U. SA și în consecință:
obligă pe contestatorul pârât reconvențional P. A. L. să plătească intimatei reclamantă reconvențională suma de 3956 lei cu titlu de prejudiciu cauzat intimatei reclamantă reconvențională.
Dispune compensarea legală a datoriei intimatei reclamantă reconvențională SC U. SA constând în obligația de-a achita către contestatorul pârât reconvențional o despăgubire egală cu salariile aferente perioadei de la 08 noiembrie 2011 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești ,calculate pentru un salariul lunar brut de 1792,66 lei cu datoria contestatorului pârât reconvențional P. A. L. de-a achita intimatei reclamantă reconvențională suma de 3956 lei cu titlu de
prejudiciu cauzat intimatei reclamantă reconvențională până la concurența sumei de 3956 lei.
Obligă pe contestatorul pârât reconvențional să plătească intimatei reclamantă reconvențională cheltuieli de judecată în sumă de 1720 lei reprezentând onorariu expert.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din data de 21 august 2013.
PRESEDINTE GREFIER
I. C. E. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
V. C. S. L. A.
Red.dact.4 ex_ /C.I.//MVC.
