Sentința civilă nr. 1983/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1983/F/2013
Ședința publică din data de 14 august 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: E. M. -M.
Cu participarea asistenților judiciari
M. V. C. S. L. A.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de reclamantul D. D. împotriva pârâtei S. N. DE T. F. DE C. "C. C. " prin S. DE T. F. DE
C. C.
, având ca obiect anulare decizie suspendare a contractului de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul D. D., asistat de avocat Vlad Crina C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită conform art. 160 NCPC. S-a făcut referatul cauzei după care :
În temeiul disp.art. 266, art. 269 din Codul Muncii, coroborat cu art. 95 pct.1 din NCPC, tribunalul constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Se constată că, la data de_, pârâta S. N. de T. F. de C. "C. C. " SA București, reprezentată de S. de T. F. de C. C., a depus întâmpinare, care a fost comunicată reclamantului.
Reprezentantul reclamantului, avocat Vlad Crina C., depune la dosar procesul-verbal nr.8/_ privind participarea la ședința de informare asuprea avantajelor medierii, arătând că nu are alte cereri prealabile soluționării cauzei în fond.
Nefiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea cauzei în fond.
Reprezentantul reclamantului, avocat Vlad Crina C., solicită instanței admiterea contestației astfel cum a fost formulată în scris, a se dispune anularea deciziei de suspendare ca nelegală și netemeinică, a se dispune repunerea reclamantului în situația anterioară suspendării, a fi obligată pârâta la plata integrală a drepturilor salariale și celorlalte drepturi de care a fost lipsit de la data suspendării și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, actualizate și indexate la data plății, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar. Invocă ca și practică judiciară hotărârile pronunțate în dosarele civile nr._, nr._
, nr._ și nr._ ale Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, contestatorul D. D. a chemat în judecată intimata S. N. de T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de
C., solicitând a se dispune anularea Deciziei de suspendare nr. S4/22 din_, ca nelegală și netemeinică și, pe cale de consecință, repunerea angajatului în situația anterioară suspendării și obligarea angajatorului la plata integrală a drepturilor salariale și celorlalte drepturi de care reclamantul a fost lipsit de la data suspendării și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, actualizate și indexate la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul, începând cu data de_, a lucrat în cadrul SNTFC- Regionala C., Stația C. Bistrița, iar din anul 1995, urmare a unui curs de calificare profesională a deținut funcția de execuție-conductor tren. În anul 1998 a încheiat cu pârâta contract individual de
muncă, respectându-și toate obligațiile față de angajator, atât în ceea ce privește clauzele contractuale, cât și în ceea ce privea regulamentul de ordine interioară și fișa postului. Funcția de execuție-conductor tren, conform fișei postului, presupunea asigurarea deservirii trenurilor de călători stabilite de conducerea STFC C., având de asemenea în atribuții și activitatea de gestiune (încasare contravaloare bilete de călătorie), așa cum rezultă de altfel și din fișa postului.
Contestatorul arată că în vara anului 2012, împreună cu câteva sute de colegi din cadrul SNTFC, au fost audiați de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 520/P/2011, având ca obiect infracțiuni de corupție. Personal a avut inițial calitate de învinuit pentru infracțiunea de luare de mită în forma continuată, dare de mită în formă continuată și infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție. A fost reținut 24 de ore, ulterior luându-se față de el măsura obligării de a nu părăsi țara. După luarea acestei măsuri, care în final a fost revocată la data de_, angajatorul a luat măsuri drastice, disciplinare, motivate de către acesta prin faptul că împotriva sa s-a început urmărirea penală în dosarul mai sus indicat și pentru infracțiunile arătate anterior.
Se arată că la data de_ contestatorul a fost chemat la serviciul resurse umane și i s-a propus un loc de muncă vacant, respectiv meseria de "muncitor necalificat categoria de lucrări obișnuite, salariul fiind diminuat de la 1109 lei la suma de 749 lei. Contestatorul arată că a semnat la data_ actul adițional nr.478. La data de_, a fost emis actul adițional nr. 1217/_ prin care se prevedea faptul că contestatorul va exercita funcția de ȘEF MANEVRĂ I. Contestatorul mai subliniază că în actul adițional, la ultimul aliniat, din secțiunea " Dispoziții finale", se stipulează că "prezentul act adițional la contractul individual de muncă rămâne în vigoare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 520/P/2011." Încrezător că "șirul necazurilor " a luat sfârșit, contestatorul și-a desfășurat și această activitate în conformitate cu fișa postului, a asigurat manevra la compunerea și descompunerea garniturilor trenurilor, activând în această funcție până la data de_, când i s-a comunicat decizia de suspendare.
Prin decizia atacată i se aduce la cunoștință faptul ca pârâta a primit de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov o adresă prin care a fost obligată să se constituie parte vătămată și parte civilă și, urmare a acestei adrese, a înțeles să formuleze împotriva contestatorului plângerea penală nr. 182, plângere despre care însă el nu are cunoștință. S-a decis unilateral în aceste condiții suspendarea contractului său individual de muncă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca, în situația în care se va constata că este nevinovat, să-și reia activitatea anterioară.
Aceasta decizie i se pare atât nelegală, cât și netemeinică, neîndeplinind nici măcar condiții esențiale de formă. Contestatorul susține că potrivit art.52(l) lit. b din Legea 53/2003 trebuie îndeplinite două condiții: existența unei plângeri penale împotriva salariatului formulată de angajator ori trimiterea în judecată a salariatului pentru fapte penale, în ambele ipoteze faptele sesizate să-1 facă pe salariat incompatibil cu funcția deținută. Din cuprinsul deciziei de suspendare rezultă doar punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva salariatului, iar nu și trimiterea în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută. Din nici un act pe care îl deține nu rezultă că ar fi trimis în judecată până la momentul la care s-a emis decizia de suspendare.
Mai mult, contestatorul arată că funcțiile deținute în ultima perioadă, respectiv aceea de muncitor necalificat și șef manevră, nu are nici un moment vreo compatibilitate cu motivele pentru care este urmărit penal și tocmai de aceea apreciază decizia de suspendare ca fiind un act nelegal, care îi aduce grave prejudicii atât morale, cât și materiale. Consideră că dreptul la muncă și chiar la viață și sănătate îi sunt grav afectate. În condițiile în care în procesul penal sunt implicate câteva sute de salariați, probabil urmărirea penală se va prelungi pe o foarte lungă perioadă de timp, iar faptul că în cuprinsul deciziei de suspendare - în art. 3 - se arată că în situația în care se va constata nevinovăția va fi repus în drepturi, nu este de natură a-l " liniști" în vreun anume fel, atâta timp cât pentru moment nu beneficiază de vreun loc de muncă și nu poate să-și întrețină corespunzător familia.
Mai apreciază că după ce a fost retrogradat la meseria de muncitor necalificat și ulterior șef manevră, această suspendare nu se mai impunea, fiind una facultativă și nu obligatorie, măsura suspendării urmând a fi dispusă, dacă este neapărat necesară, de la caz la caz. Consideră că în ceea ce îl privește, din moment ce nu a deținut în ultima perioadă funcții de gestiune, ci a fost efectiv doar la manevrarea trenurilor, pârâta nu avea nici un motiv să-i suspende contractul de muncă. Date
fiind motivele care au determinat formularea plângerii penale, nimic nu împiedica angajatorul să-și deruleze raporturile de muncă până la finalizarea cercetării judecătorești.
Un ultim aspect invocat de contestator, este acela că decizia de suspendare nu respectă nici condițiile de formă, operând în acest caz nulitatea: pentru a putea fi supusă controlului judecătoresc decizia de suspendare trebuie să cuprindă existența unor cauze de suspendare dintre cele prevăzute de lege, să precizeze temeiul legal al suspendării și să precizeze termenul în care decizia poate fi contestată și instanța competentă. Nulitatea deciziei pentru neînscrierea mențiunilor obligatorii a unei decizii de dreptul muncii, respectiv indicarea instanței competente și a termenului în care poate fi contestată operează potrivit dreptului comun în materie, dispozițiile art.268 pct.2 lit.e si f Codul muncii, fiind aplicabile și în cazul deciziilor de suspendare a contractului de muncă. Faptul că angajatorul nu a indicat nici măcar termenul în care angajatul are dreptul la o contestație contravine principiului bunei credințe în cadrul raporturilor de muncă, consacrat de art. 8 alin.(l) din Codul muncii, angajatorul având obligația legală de a arăta termenul în care decizia de suspendare se poate ataca și instanța competentă.
În drept invocă art.268 pct.l lit.a Codul Muncii, art.451 NCPC.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare
(f.40-41), prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată
.
În motivare se arată că contestatorul își desfășura activitatea în cadrul Stației Bistrița Nord în funcția de conductor tren I, iar în perioada 2011-2012, fiind de serviciu, a săvârșit fapte penale în legătura cu serviciul, faptele penale fiind cercetate în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr.520/P/2011, în care au fost emise ordonanțe prin care i se interzicea să "desfășoare activitatea în funcția în exercitarea căreia a comis faptele". Având în vedere aceasta interdicție, angajatorul nu putea să îl mențină pe salariat în funcția respectivă, căci ar fi încălcat prevederile Legii nr.22/1969, drept pentru care au fost încheiate acte adiționale prin care contestatorul a fost de acord cu modificarea funcției, raportat la gradul de pregătire profesională.
În luna martie 2013, organul de urmărire penală a comunicat faptele pentru care acesta este cercetat penal, în vederea formulării plângerii penale împotriva salariatului. Drept urmare, la data de_ a fost înregistrată plângerea penală la Parchetul de pe lingă Tribunalul Brașov. Astfel, în temeiul art.52 alin. 1 lit.b din Codul Muncii, la data de_ a fost emisă Decizia nr. 84/22, decizie de suspendare a contractului de muncă a contestatorului pentru faptele penale menționate în decizie, emisă în conformitate cu prevederile Codului Muncii.
Intimata susține că dispozițiile din Codul Muncii nu incumbă emitentului deciziei de suspendare obligativitatea redactării deciziei într-un mod/formă anume sau existența unor elemente minimale ale acesteia, în lipsa cărora decizia de suspendare ar fi lovită de nulitate, așa cum prevede în cazul deciziilor de concediere a salariatului ( art.76 Codul Muncii), sau a deciziilor de sancționare ( art.252 ). Raportat la încălcarea principiului bunei credințe în cadrul raporturilor de muncă, principiu prevăzut de art.8 din Codul Muncii, consideră că nu este aplicabil în speță. Angajatorul a acționat în virtutea competențelor și prerogativelor conferite de către Codul Muncii, cu respectarea întocmai a prevederilor acestuia. Faptul că în baza Legii nr.22/1969 angajatorul a inițiat modificarea raportului de muncă, în urma cărora salariatului i-a fost modificată funcția, nu exclude posibilitatea legală ca atunci când sunt întrunite condițiile art.52 alin. 1 lit.b Codul Muncii, acesta să suspende contractul de muncă ca urmare a formulării de către acesta a plângerii penale împotriva salariatului pentru fapte penale în legătura cu serviciul.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Contestatorul D. D. a fost angajat al intimatei S. N. de T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C. - Stația Bistrița Nord, începând cu data de_, ocupând postul de muncitor necalificat până la data de_, dată la care i s-a schimbat funcția în manevrant vagoane I. Ulterior, începând cu data de_ a ocupat funcția de conductor tren I, așa cum reiese din copia carnetului de muncă (fila 18), cu un salariu de bază de 1109 lei, sarcinile de serviciu fiind enumerate în fișa postului (filele 31-34).
În dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, vizând infracțiuni de corupție săvârșite de mai mulți angajați ai intimatei, s-a început urmărirea penală față contestatorul
D. pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, dare de mită în formă continuată și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, fiind reținut pentru 24 ore și supus apoi măsurii obligatorii de a nu părăsi țara până la data de_ . Intimata, la data de_ ,
a procedat la reîncadrarea contestatorului D. D. ca muncitor necalificat categoria lucrări obișnuite (f.9), iar ulterior ca manevrant vagoane I, fiind stabilit un salariu de bază lunar de 1109 lei, prin actul adițional nr. A1/1217/_ (fila10). Această modificare a raporturilor de muncă a fost acceptată de angajat, care a luat cunoștință și de noile sarcinile de serviciu enumerate în fișa postului ( filele 27-30).
La data de_, intimata S. N. de T. F. de C. "C. C. "-SA, prin S. de T. F. de C. C., a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit, generic, parte civilă, inclusiv împotriva contestatorului, pentru aceleași fapte pretins săvârșite de contestator în calitate de conductor tren (f.42-46). La data de_, intimata a emis Decizia nr. S4/22 din_ (f.8), prin care a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului. Se menționează în cuprinsul actului contestat că la emitere s-au avut în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție și plângerea penală nr. 180 formulată împotriva angajatului pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, dare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. Totodată, se arată că măsura suspendării urmează să își producă efectele până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca în cazul în care se constată nevinovăția contestatorului acesta să își reia activitatea anterioară și să i se plătească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Această decizie de suspendare a fost contestată în prezentul cadru procesual.
Contestatorul a invocat motivele vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă, constând în nerespectarea condițiilor de formă - lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație -, dar tribunalul apreciază că aceste susțineri nu sunt fondate. Decizia a cărei reformare se pretinde cuprinde detalii referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și de drept ale măsurii ce se dispune, durata acesteia. În lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu ca între elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă să se regăsească și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, neinserarea lor nu poate afecta valabilitatea actului. Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta, respectate în cauza pendinte. De altfel, contestatorul nu a fost vătămat în nici un fel prin lipsa acestei mențiuni, contestația fiind formulată în termen legal.
Conform art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. La alin 2 se prevede că, în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 3 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat. Rezultă astfel că acest articol vizează două situații în care măsura suspendării poate fi luată: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte incompatibile cu funcția deținută, ori când angajatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza de față, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva angajatului și caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilității cu exercițiul funcției deținute.
Tribunalul observă că, în circumstanțele concrete ale speței de față, suspendarea din funcție a angajatului D. D. este o măsură nejustificată. La momentul formulării plângerii penale de către angajator, angajatul desfășura, urmare a modificării raporturilor de muncă sub aspectul funcției și a sarcinilor de serviciu, o altă activitate decât cea pentru care este cercetat penal și pentru care s-a dresat plângerea penală (manevrant vagoane I), faptele de corupție imputate angajatului fiind în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu anterioare pe care nu le mai deține/exercită
(conductor tren). Rezultă astfel că cerința legiuitorului de a subzista atributul incompatibilității faptei imputate cu exercițiul funcției deținute nu este întrunită. Dovezile cauzei probează că nu există nicio conexiune între activitatea de conductor tren și cea de manevrant de vagoane, astfel încât plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte de corupție în legătură cu funcția de conductor tren nu poate atrage prin ea însăși consecința suspendării raporturilor de muncă din funcția de manevrant de vagoane, nefiind dată incompatibilitatea faptei pentru care angajatorul s-a plâns cu funcția deținută de angajat în prezent, distincția sarcinilor de serviciu aferente celor două posturi fiind mai mult decât evidentă.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul urmează să admită contestația formulată, să desființeze decizia de suspendare, iar contestatorul va fi repus în situația anterioară emiterii deciziei, iar intimata obligată să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
În temeiul art. 453 din noul Cod de procedură civilă intimata va fi obligată să plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocațial.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 rep. s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatorul D. D., domiciliat în comuna M., sat
nr.36, județ Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "-SA București, prin S. DE T. F. DE C. C. cu sediul în C.
, P. A. I. nr.17, județ C., și, în consecință:
anulează decizia nr. S4/22 din_ de suspendare a raporturilor de muncă emisă de intimată;
repune contestatorul în situația anterioară emiterii deciziei și obligă intimata să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
I. C. E. M. -M.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
M. V. C. S. L. A.
Red./Dact. IC-SLA_ / 4. ex.
