Decizia civilă nr. 1295/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1295/R/2013
Ședința publică din 25 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTORI: S. D.
: D. G.
GREFIER: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul T. A., și respectiv de pârâta UNICREDIT ȚIRIAC B. SA B. împotriva sentinței civile nr. 657 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _
, având ca obiect contestație decizie de concediere, precum și cererea de suspendare formulată de pârâta recurentă SC UNICREDIT ȚIRIAC B. SA, vizând suspendarea a executării sentinței recurate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent T. A., asistat de avocat Lupu Ana și reprezentantul pârâtei recurente SC Unicredit Țiriac B. SA, avocat M. Ezer.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent T. A. a depus la dosar note scrise cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței recurate, la care a anexat în copie încheierea civilă din 04 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
De asemenea, se constată că la data de 22 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă SC Unicredit Țiriac B. SA a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de reclamantul recurent T. A., un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
Totodată, se constată că la data de 22 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent T. A. a depus la dosar
întâmpinare la recursul formulat de pârâta recurentă SC Unicredit Țiriac B. SA, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Atât reprezentanta reclamantului recurent cât și reprezentantul pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinărilor.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar un set de acte cu privire la desființarea postului, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
Atât reprezentanta reclamantului recurent cât și reprezentantul pârâtei recurente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor și asupra cererii de suspendare a executării sentinței recurate.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că cererea de suspendare a executării sentinței recurate a rămas fără obiect și depune la dosar recipisa de consemnare nr. 3427170 din_ la CEC B., prin care se atestă plata unei cauțiuni în valoare de 25.500 lei, pentru dosarul nr._ . Recipisa în original a fost depusă la registrul de valori al grefei secției I civile, la dosar rămânând doar copia acesteia. Solicită să se dispună și restituirea cauțiunii.
Referitor la recursul pârâtei recurente SC Unicredit Țiriac B. SA, reprezentantul acesteia solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, și în consecință modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei; respingerea contestației formulate de T. A. ca neîntemeiată pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs pe care le susține și verbal. În esență critică în principal sentința instanței de fond întrucât aceasta a făcut o confuzie a temeiului de drept ale concedierii care nu este bazată pe răspunderea disciplinară și în mod greșit s-a referit prima instanță la neîndeplinirea targetului, având în vedere că acesta a fost împiedicat de a-și exercita atribuțiile de serviciu.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că reclamantul recurent nu a fost concediat deoarece nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, ci temeiul concedierii a fost necorespunderea profesională. Astfel, cu ocazia convocării reclamantului recurent la evaluarea profesională, acestuia i-a fost dat un test cu 60 de întrebări. Dintr-un total de 60 de întrebări ce i-au fost adresate reclamantului recurent, acesta a răspuns corect la doar 21 dintre acestea.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că activitatea reclamantului recurent a fost urmărită de superiorul acestuia domnul Stan Dănuț, conform email-urilor aflate la filele 294-295 din dosarul tribunalului prin care se discută planul de acțiuni. De asemenea, arată că instanța de fond a greșit reținut ca argument principal pentru admiterea parțială a contestației, faptul că procedura de evaluare profesională urmată de pârâta recurentă nu ar fi respectat Regulile privind evaluarea performanței cod R -065 impusă de aceasta prin norme interne. Este adevărat însă că reclamantul recurent nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, însă acest aspect nu are legătură cu temeiul concedierii, dar dacă ar fi săvârșit abateri disciplinare, era concediat. Este atribuția angajatorului să-și evalueze salariații.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu este vorba de o acțiune de îndepărtare abuzivă a reclamantului recurent din societate, întrucât în e-mail se menționează că acesta va fi susținut în activitatea sa, astfel că nu a fost împiedicat să își exercite atribuțiile de serviciu. De asemenea, arată că reclamantul recurent nu își mai cunoștea atribuțiile de serviciu, nu mai știa să și le îndeplinească.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că potrivit temeiului de drept a avut loc o evaluare profesională și că reclamantul recurent nu corespunde profesional, apreciind că procedură de concediere pentru necorespundere profesională este corectă în formă și fond.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, reprezentantul pârâtei recurente arată că la filele 268-272 din dosarul tribunalului se află sentința civilă nr. 5203 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ prin care pârâta recurentă a fost obligată să plătească reclamantului recurent suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere că reclamantul recurent a solicitat suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru îndepărtarea abuzivă. Din analiza acestei hotărâri rezultă că reclamantul recurent a solicitat suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru o perioadă identică cu cel al petitului din prezentul litigiu, respectiv pentru
perioada 22 noiembrie 2010 - 28 aprilie 2011, astfel că soluția primei instanțe este contrazisă de sentința nr. 5203 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, din care reiese că însuși reclamantul recurent a menționat că măsurile presupuse abuzive și care ar fi adus atingere demnității și autorității sale profesionale, s-au desfășurat în perioada_ -_ și în perioada ce s-a scurs de la începutul lunii mai 2011 până la emiterea deciziei de concediere, petit care a fost respins.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că daunele morale solicitate în prezentul litigiu nu s-au referit la o perioadă ce nu a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat definitiv și irevocabil, ci dimpotrivă, au vizat exact aceeași perioadă.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursului formulat de pârâta recurentă ca nefondat, pentru motivele detaliate în întâmpinare pe care le susține și verbal. În esență arată că în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta recurentă aceasta poate fi invocată numai în cazul în care reclamantul recurent prin cea de a doua cerere de chemare în judecată ar fi chemat din nou în judecată pârâta recurentă pentru același obiect, și aceeași cauză ca și în prima cerere de chemare în judecată, iar aceasta ar fi fost soluționată, ori în cazul în speță nu suntem într-o asemenea situație.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că în prima acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 06 iunie 2011 ce a format obiectul dosarului nr._, aceasta avea ca obiect plata de daune morale pentru acțiunile abuzive exercitate împotriva reclamantului recurent în intervalul
22 noiembrie 2010 - 28 aprilie 2011, această acțiune fiind soluționată de instanța de fond prin sentința civilă nr. 5203/2012 pronunțată în dosarul nr._ la data de 17 mai 2012, irevocabilă prin decizia civilă nr. 4279/2012 la data de 15 octombrie 2012, deci ulterior promovării celei de a doua cereri. Cea de a doua acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data 10 noiembrie 2011 având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere pentru necorespundere profesională, în cadrul ei s-a formulat și un petit privind acordarea de daune morale ce vizează acțiuni șicanatorii după data de 28 aprilie 2011 care dovedesc că angajatorul a urmărit un singur scop, acela al îndepărtării reclamantului recurent din cadrul societății, aducându-i atingere dreptului la muncă, demnității la locul de muncă și integrității profesionale. Prezentarea pe larg în cadrul motivării contestației la decizia de concediere a acțiunilor abuzive la care a fost supus reclamantul recurent în intervalul 22 noiembrie 2010 - 28 aprilie 2011 a fost făcută cu scopul de a demonstra că și ulterior datei de 28 aprilie 2011 când angajatorul a înțeles să-i redea acestuia atribuțiile de serviciu.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că această decizie de concediere reprezintă punctul culminant de acțiuni șicanatorii îndreptate împotriva reclamantului recurent care au fost făcute în scopul îndepărtării sale în pofida faptului că acestea i-au fost redate atribuțiile de serviciu. Angajatorul a continuat să-și exercite aceste acțiuni și în final reclamantul recurent a fost concediat pentru necorespundere profesională, astfel încât consideră că nu suntem în prezența autorității de lucru judecat.
Referitor la al doilea motiv de recurs ce vizează nelegalitatea sentinței instanței de fond, reprezentanta reclamantului recurent arată că pârâta recurentă a procedat la concedierea reclamantului recurent pentru necorespundere profesională, însă din actele depuse la dosar reiese că aceasta nu a respectat procedurile interne obligatorii.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că, chiar prin regulamentul intern această concediere se face cu respectarea Regulilor de evaluare a
performanței profesionale cod R-065 și că toți salariații sunt supuși evaluării anuale sau semestriale. Ori în această situație angajatorul era obligat să urmeze această etapă, însă aceasta a încălcat prevederile cap. IV privind performanța sub standard și punctul 4 - Fluxul de gestionare a performanței sub standard. Angajatorul îi dă salariatului o șansă, iar în cazul în care salariatul nu își îmbunătățește performanțele este chemat este chemat la comisia de evaluare.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că potrivit Regulilor de evaluare a performanței cod. R 065, în situația în care: fie în urma evaluării anuale sau semestriale; fie în urma evaluării prin procesul de management pe obiective; fie în urma neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obiectivelor trasate de superior care să fi avut un impact considerabil asupra activității băncii, performanța salariatului a fost calificată sub standard, această performanță trebuie sesizată serviciului de resurse umane, pentru a fi urmată procedura prevăzută la cap. IV privind performanța sub standard și punctul 4 Fluxul de Gestionare a performanței sub standard.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că în oricare din situațiile de performanță sub standard această situație de performanță sub standard după ce este sesizată trebuie analizată de directorul de resurse umane și vicepreședintele băncii, iar în urma analizei cei doi stabilesc pentru salariatul a cărui performanță este sub standard un plan de acțiuni pentru îmbunătățirea performanței. Acest plan de acțiuni se comunică angajatului a cărui performanță este sub standard și va conține în mod obligatoriu punctele slabe, deficiențele de performanță, modalitățile și acțiunile propuse pentru îmbunătățirea performanței, obiectivele de îndeplinit în timpul perioadei de monitorizare cu indicatori cheie de performanță, perioada de timp în care performanța se poate îmbunătății - 2 luni, iar după două luni angajatul va fi supus unei noi reevaluări
Reprezentanta reclamantului recurent arată că la punctul 3 din Procedura R 0148 - Reguli privind constituirea și funcționarea Comisiei de E. luare Profesională prevede în mod expres că această comisie de evaluare profesională la care este trimis salariatul, îl evaluează profesional pe salariatul care a avut performanța sub standard, în condițiile în care acesta a parcurs o etapă de plan de acțiuni cu monitorizare pe o perioadă de 2 luni, la finalul căreia s-a constatat că performanța sa continuă să fie sub standard. Deci această comisie de evaluare profesională care se întrunește în scopul de a cerceta și analiza în ce măsură salariatul supus procedurii de evaluare nu corespunde din punct de vedere profesional postului pe care îl ocupa, nu va putea să îl evalueze pe salariat dacă acesta nu a parcurs aceea etapă de plan de acțiuni cu monitorizare de 2 luni, la
finalul căruia s-a constatat că performanța este sub standard. În cazul reclamantului recurent nu a fost respectată această procedură de evaluare.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că susținerile pârâtei recurente din motivele de recurs sub punctele 12-23 sunt făcută cu rea credință fiind constrazise de cele două hotărâri judecătorești prin care a fost sancționat angajatorul întrucât acesta nu a luat nici o măsură necesară asigurării exercitării atribuțiilor de serviciu ale reclamantului recurent, acesta fiind împiedicat pe o perioadă de aproximativ 5 luni să își exercite aceste atribuții. În aceste condiții reclamantul recurent nu a avut atribuții de serviciu pe în intervalul 22 noiembrie 2010 - 28 aprilie 2011, care au fost transferate altei persoane, nu i se putea reproșa performanța slabă la care a ajuns regiunea pe primele 4 luni ale anului 2011. Astfel că spre surprinderea reclamantului recurent, la câteva zile după ce i- au fost redate atribuțiile de serviciu, pârâta recurentă îi comunică un e-mail prin care îi aduce la cunoștință că în urma unui raport pe ultimele 4 luni acesta a avut o performanță slabă și i se solicită de superiorul reclamantului recurent să-i trimită un plan de acțiuni.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că reclamantul recurent i-a trimis superiorului săi principalele acțiuni pe care urma să le facă împreună cu subordonații săi în vedere îmbunătățirii performanței Regiunii C. . Susținerile pârâtei recurente că acest plan de acțiuni trimis prin e-mail la data de 09 mai 2011 reprezintă acel plan de acțiuni supus monitorizat tins să creeze o confuzie, întrucât conform punctului 4, după ce a fost sesizată performanța sub standard trebuia analizată de angajator, respectiv de vicepreședintele băncii și de către directorul de resurse umane. Reclamantul recurent nu a fost evaluat pentru performanțe sub standard, nu a fost monitorizat și nici superiorul reclamantului recurent nu a sesizat vicepreședintele băncii, deoarece după 2 săptămâni după ce reclamantul recurent și-a preluat atribuțiile de serviciu performanța acestuia este sub standard.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că tot cu rea credință sunt susținerile pârâtei recurente și în fața instanței de fond și în prezentul recurs că pe baza acestui plan de acțiuni întocmit de reclamantul recurentul la data de 13 mai 2011 pe care le-a suplimentat la data de 27 iulie 2011, acesta a fost monitorizat în intervalul mai -septembrie 2011 și că reclamantul recurent nu a fost în măsură să atingă media performanțelor obținute de celelalte regiuni, și nu a fost în măsură să atingă nici măcar obiectivele stabilite de acesta. A demonstrat însă în fața instanței de fond prin depunerea la dosar a e-mail-urile care nu au fost infirmate de alte probe, că reclamantul recurent a reușit să obțină performanțe la regiunea C. . Astfel că prin e-mail-ul din data de 20 septembrie 2011 regiunea C. se situa pe locul 2 din 16 regiuni, apoi pe locul 1 (a se vedea e-mail-ul din data de 04 octombrie 2011). Prin e-mail-ul din data de 20 octombrie 2011 regiunea C. a fost adusă pe locul 4, practic aceasta era situația performanțelor la regiunea C. . De asemenea, arată că în luna noiembrie 2010 reclamantului recurent i-au fost luate atribuțiile de serviciu.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că tot cu rea credință sunt făcute susținerile pârâtei recurente privind e-mail-ului din 01 iunie 2011 prin care superiorul reclamantului recurent l-ar fi sesizat pe vicepreședintele băncii, e- mail aflat la fila 287 din dosarul tribunalului și acesta ar fi decis demararea procedurii de evaluare. Dacă în e-mail-ul din data de 01 iunie 2011 superiorul reclamantului recurent l-ar fi sesizat pe vicepreședintele băncii despre modul cum reclamantul recurent și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și că performanța acestuia în urma monitorizării este sub standard, vicepreședintele băncii împreună cu directorul de resurse umane trebuia să urmeze etapa prevăzută la punctul 4, însă nu s-a depus planul de acțiuni conform punctului 4.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că la dosarul cauzei există e- mail-ul din data de 03 iunie 2011 în limba engleză, iar în acest e-amil ca urmare a sesizării superiorului reclamantului recurent, acesta o sesizează pe directorul de resurse umane să declanșeze o acțiune disciplinară împotriva reclamantului recurent, dovadă fiind chiar convocatorul la cercetarea disciplinară depus la dosar de către pârâta recurentă, care nu a mai avut loc, pârâta recurentă mergând pe cealaltă variantă de concediere pentru necorespundere profesională.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că se arată de pârâta recurentă că a demonstrat că performanța sub standard a reclamantului recurent a fost calificată în urma evaluării performanței cod R 065, însă în cazul reclamantului recurent nu se putea face evaluarea semestrială deoarece așa cum rezultă din înseși regulile de evaluare a performanței cod R 065 aceasta presupunea evaluarea salariatului pe primele 6 luni ale anului în curs, respectiv în luna iunie, iar reclamantului recurent i s-a făcut evaluarea performanței în luna august. Reclamantul recurent a sesizat că nu putea fi supus unei evaluări semestriale în luna august fiind depusă la dosar fișa de evaluare semestrială din
luna august din care rezultă că reclamantul recurent nu a acceptat rezultatul evaluării, situație în care trebuia să intervină vicepreședintele băncii. Tot din fișa de evaluare rezultă că reclamantul recurent nu a fost de acord cu rezultatul evaluării, refuzând să semneze.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că la data de 05 octombrie 2011 directorului de resurse umane a transmis un email prin care acest serviciu îl informează pe vicepreședintele băncii că reclamantul recurent nu a agreat evaluarea semestrială, astfel că acesta evaluare nu se putea considera încheiată. De asemenea, arată că însăși demararea etapei prevăzută la punctul 4 - Flux de gestionare a performanței sub standard nu a fost urmată și nu a fost urmat nici acel plan de acțiuni cu monitorizarea superiorului pe două luni.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că această procedură este prevăzută în regulamentul de evaluare al salariatului pentru ca acesta să fie evaluat de manager și că obiectivele trebuiau să îi fie comunicate, însă acestea nu i-au fost aduse la cunoștință reclamantului recurent. De asemenea, arată că la
începutul anului 2011 reclamantul recurent nu era în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel că aceste obiective i-au fost comunicate persoanei care îndeplinirea aceste atribuții. De asemenea, arată că reclamantul recurent trebuia să fie monitorizat de către superiorul său iar dacă acesta în urma monitorizării activității reclamantului recurent ajunge la concluzia că reclamantul recurent nu și-a îndeplinit atribuțiile, superiorul său sesizează conducerea băncii care trebuie să urmeze procedura de la punctul 4, însă nici o etapă nu a fost urmată.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că în momentul când acesta a fost convocat la Comisia de evaluare reclamantul recurent a atras atenția comisiei că nu a parcurs această etapă prevăzută la punctul 4, deci nu îl poate evalua, întrucât înseși regulile acestei comisii de evaluare prevăd că se aplică numai după ce salariatul parcurge etapa monitorizării cu plan de acțiune. De asemenea, arată că a demonstrat și în fața instanței de fond încălcările grave ale acestei reguli pe care angajatorul trebuia să le respecte.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că prin întâmpinarea formulată a expus pe larg susținerile pârâtei recurente privind motivele pentru care măsura concedierii pentru necorespundere profesională este nelegală, astfel că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Referitor la recursul declarat de reclamantul recurent, reprezentanta acestuia solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei recurente la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru motivele expuse în memoriul de recurs pe care le susține și verbal. În esență arată că a dovedit acțiunile a angajatorului care au culminat cu această măsură, că acesta a dorit și urmărit chiar cu riscul săvârșirii unui abuz evident, să îl excludă pe reclamantul recurent din cadrul societății, prin acest abuz lezându-i integritatea profesională și morală la locul de muncă și aducându- i atingere dreptului la muncă și demnității la locul de muncă. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.000 lei, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii, reprezentanta reclamantului recurent arată că reclamantul a formulat note scrise.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că la nivelul SC Unicredit Țiriac B. SA sunt 16 regiuni iar regiunea C. este mai vastă, la aceasta sunt arondate județele Maramureș și Alba, astfel că regiunea C. a devenit regiunea Transilvania Nord. De asemenea, arată că, chiar dacă s-a făcut o schimbare de denumire postul de director regional există, iar sediul acesteia este la C. .
Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii, reprezentanta reclamantului recurent arată că aceasta a rămas fără obiect.
În replică, reprezentantul pârâtei recurente arată că nu a spus că prin sentința civilă nr. 5203/2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr. 4507/2011 reclamantul a fost înlăturat din exercițiul atribuțiilor de serviciu, în nici un caz nu se stabilește că a fost înlăturat. De asemenea, arată că reclamantului recurent nu i-a încetat Contractul individual de muncă, nu a fost concediat era în continuare managerul regiuni C., astfel că nu poate să nu știe ce se susține despre regiunea C. pentru perioada respectivă.
În ceea ce privește emai-lul despre care face referire reprezentanta reclamantului cu privire la regiunea C., reprezentantul pârâtei recurente arată că acesta este al reclamantului recurent care transmitea că a adus regiunea C. pe locul 2, însă această regiune a rămas în continuare pe ultimul loc, în acest sens fiind depuse și cifrele evaluărilor.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că procedura cod R 065 a fost respectată, nu are legătură cu sancționarea disciplinară prin neîndeplinirea obiectivelor, astfel că este vorba de necorespundere profesională, întrucât reclamantul recurent nu a reușit să îndeplinească sarcinile de serviciu. De asemenea, arată că reclamantul recurent nu a reușit să răspundă la întrebările elementare.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că motivul concedierii pentru necorespundere profesională nu este neglijența pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Referitor la recursul declarat de reclamantul recurent, reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea acestuia ca nefondat pentru motivele expuse în întâmpinare pe care le susține și verbal. În esență arată că în lumina art. 253 (1) din codul muncii, cauzarea unui prejudiciu moral trebuie dovedită de către salariat în condițiile răspunderii contractuale, urmărindu-se îndeplinirea tuturor condițiilor de antrenare a răspunderii angajatorului, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul suferit de salariat, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu precum și vinovăția angajatorului, lipsa unuia dintre aceste elemente atrăgând imposibilitatea antrenării răspunderii angajatorului.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că în speță nu se poate reține existența în sarcina pârâtei recurente a unei fapte ilicite care excedează cadrului normal al concedierii și care să cauzeze reclamantului recurent un prejudiciu suplimentar care să nu fie acoperit prin acordarea salariilor și a celorlalte drepturi de care acesta ar fi beneficia de la momentul concedierii până la momentul reintegrării efective. De asemenea, arată că reclamantul recurent nu a depus la dosar nici o dovadă a existenței unui prejudiciu moral, astfel că este corectă motivarea instanței de fond că este o reparație a inconvenientelor suferite.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentantul pârâtei recurente arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
În replică, reprezentanta reclamantului recurent arată că potrivit susținerilor de mai sus prin care a arătat că reclamantul recurent nu putea fi evaluat de Comisia de evaluare profesională mai înainte de a parcurge o etapa plan de acțiune, iar dacă reclamantul recurent a participat la această evaluare a atras atenția că această evaluare este abuzivă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.657 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul
T. A. în contradictoriu cu intimata UNICREDIT ȚIRIAC B. și, în consecință, a fost anulată Decizia de concediere nr. 8. /_ emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe funcția de Manager Regional Retail - Regiunea C. .
A fost obligată intimata la plata în favoarea contestatorului unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, în perioada cuprinsă de la concediere și până la data reintegrării efective.
A fost respins petitul privind daunele morale.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei, având încheiat contractul individual de muncă nr. 210IIIN/_
, pe durată nedeterminată, începând cu data de_, având funcția de Manager Regional Retail- Regiunea C. .
Conform fișei postului reclamantului, acesta are ca atribuții supervizarea și coordonarea, împreună cu directorul comercial, a activității sucursalelor din regiune, oferind "support";, "help-desk"; și "coaching"; directorilor de sucursală în scopul atingerii obiectivelor lunare de vânzări conforma planului agreat de bancă, coordonează planurile comerciale ale fiecărei sucursale din regiune, monitorizează performanțele și este responsabil pentru performanțele lunare de vânzare ale sucursalelor P300 din regiune, evaluează, oferă "feed-back"; directorilor de sucursale împreună cu directorul comercial privind activitatea lor, este responsabil pentru realizarea adecvată a sistemelor de control intern aferente activităților pe care le coordonează.
Instanța a reținut că prin Sentința nr. 5203/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatorul T. A. și a dispus obligarea intimatei din prezenta cauză la plata sumei de 50.000 cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin încălcarea dreptului și demnității la locul de muncă și prin
știrbirea autorității profesionale și imaginii în fața colegilor. Sentința pronunțată de către Tribunalul Cluj a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea în data de_ de către Curtea de Apel C. a recursului formulat de către intimată.
Astfel se constată că, potrivit considerentelor Sentinței civile nr. 5203/_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în perioada 22 noiembrie 2010 - 28 aprilie 2011, reclamantul a fost marginalizat la locul de muncă de către angajator prin fapte de preluare în mod abuziv a atribuțiilor reclamantului de manager al regiunii C., transfer al acelor atribuții către o altă persoană și prin neluarea de către angajator a măsurilor necesare asigurării exercitării atribuțiilor care îi reveneau reclamantului conform contractului individual de muncă, precum și prin neluarea măsurilor necesare asigurării unor condiții de muncă adecvate în ceea ce îl privește pe reclamant, acesta fiind împiedicat pe durata unei perioade de circa cinci luni să își exercite atribuțiile stabilite prin contractul individual de muncă și fișa postului, fiind supus marginalizării, izolării la locul de muncă și fiindu-i afectată demnitatea în muncă.
Trebuie reținut că la data de 05 mai 2011, Departamentul Retail Sales a întocmit un raport privind clasificarea regiunilor în funcție de rezultatele obținute în lunile ianuarie - aprilie 2011. Din cuprinsul acestui raport rezultă faptul că, Regiunea C. se afla pe penultimul loc în clasificarea pe campanii agregate, având un scor de 21 de puncte; se află pe locul 9 și sub media Unicredit, în ceea ce privește obiectivele referitoare la creditele ipotecare; se află pe ultimul loc la creditele UCFin și la cârduri de credit; se află printre ultimele trei poziții în ceea ce privește pachetele de produse vândute; se află pe ultimul
loc la categoria Ergo și Ia categoria Pioneer; se clasează printre ultimele trei regiuni la secțiunea IMM. La data de 31 mai 2011, Departamentul Retail Sales a întocmit un nou raport din care rezulta faptul că, Regiunea C. se clasează pe ultima poziție, între cele 16 regiuni, având un total de 14 puncte agregate.
Cu privire la acest raport instanța constată că acesta acoperă de fapt perioada în care reclamantul a fost împiedicat, pe o perioadă de circa cinci luni, să își exercite atribuțiile stabilite prin contractul individual de muncă și fișa postului, fapt care a fost reținut de sentința civilă mai sus amintită.
Conform prevederilor art.63 alin.2 din Codul Muncii, concedierea pentru motivul prevăzut la art.61 lit. d din Codul Muncii poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilită prin Contractul colectiv de muncă,sau în lipsa acestuia,prin Regulamentul intern.
Noțiunea de necorespundere profesională sub aspect profesional, are un caracter complex, motiv pentru care nu se limitează doar la capacitatea profesională, adică la priceperea salariatului la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu,ci poate viza și alte criterii cu condiția ca acestea să fie prevăzute de actele normative interne care reglementează activitatea respectivă.
În cazul reclamantului nu se putea face evaluarea semestrială în luna martie, deoarece până la sfârșitul lunii aprilie 2011 nu a avut exercițiul atribuțiilor de serviciu, iar obiectivele anuale pe 2011, pe baza cărora să se discute performanța acestuia, nu i-au fost comunicate.
În mod corect reclamantul arată că potrivit Cap. II - Fluxul procesului de evaluare, la începutul anului 2011, respectiv în cursul lunilor ianuarie - februarie trebuia să se stabilească obiectivele pentru anul curent, să se comunice prin semnarea unui formular în acest sens, comunicare care nu i-a fost făcută deoarece la acel moment neavând exercițiul atribuțiilor de serviciu - comunicarea a fost făcută persoanei care a exercitat atribuțiile acestuia.
Reclamantului i-au fost redate atribuțiile de serviciu la data de 28 aprilie 2011, după ce i s-a comunicat că performanța Regiunii C. pe primele 4 luni ale anului 2011 a fost calificată ca fiind foarte slabă, regiunea C. ajungând pe locul
15 din 16 Regiuni. Având în vedere această situație, la data de 13 mai 2011, după preluarea atribuțiilor de serviciu, reclamantul a trimis către superiorul său un plan de acțiuni menit să îmbunătățească rezultatele obținute în cadrul regiunii coordonate de acesta.
Din aceste susțineri instanța a constatat că reclamantului, de fapt, i s-au imputat acele performanțe care au fost obținute în perioada în care acestuia i- au fost preluate în mod abuziv atribuțiile de manager al regiunii C. și s-au transferat către o altă persoană, care în mod normal trebuia să răspundă pentru aceste performanțe și care trebuia să fie cea care urma să fie evaluată pentru performanță sub standard.
Pârâta nu a depus nici o dovadă a faptului că pentru rezultatele obținute în perioada ianuarie - aprilie 2011, superiorul reclamantului a efectuat o cercetare și evaluare profesională a unui alt angajat care a exercitat în fapt atribuțiile reclamantului.
Cu toate acestea, în data de 13 mai 2011, imediat după preluarea atribuțiilor, reclamantul a trimis planul său de acțiuni privind modul de implementare a strategiei pentru fiecare direcție de acțiune sugerată de către
numitul Stan Dănuț.
Instanța a reținut că pârâta a lăsat doar în sarcina reclamantului să găsească soluția de rezolvare a situației, fără implicarea efectivă a conducerii și fără a fi în nici un fel ajutat de aceasta, pentru a reveni la o situație favorabilă.
În acest caz, conform Regulilor privind evaluarea performanței cod. R - 065, superiorul reclamantului trebuia să sesizeze existența situației de
performanță sub standard, care la rândul lui trebuia să înștiințeze HR Business Partner și pe reclamant, urmând ca cei doi să urmeze pașii prevăzuți la punctul 4
- Fluxul de gestionare a performanței sub standard subpunctele 2,3,4,5, adică să analizeze performanța reclamantului și să îi întocmească un plan de acțiuni cu obiectivele prevăzute la sub. 3, să îi comunice acest plan, și apoi să fie monitorizat pe baza planului timp de 2 luni; apoi la sfârșitul perioadei de monitorizare să se facă o analiză a gradului de realizare a obiectivelor stabilite prin planul de acțiuni și abia după aceasta analiză, dacă se constată că performanța acestuia este încă sub standard, să fie convocat la Comisia de E. luare care să procedeze conform Regulilor de evaluare R 0148.
Din Regulile privind evaluarea performanței cod. R - 065, instanța reține că de fapt conducerea pârâtei trebuia să acționeze cu bună-credință, respectiv să se implice și să îi întocmească un plan de acțiune cu obiective precise și nu reclamantul trebuia să întocmească respectivul plan.
Mai mult chiar, reclamantul trebuia apoi să fie monitorizat pe baza planului timp de 2 luni, acesta presupunând ca superiorii reclamantului să încerce efectiv rezolvarea situației nefavorabile.
Cu privire la cea de-a doua "evaluare"; instanța reține că la data de 3 august 2011 salariatul a trimis superiorului ierarhic un al doilea plan de acțiuni menit să redreseze situația rezultatelor financiare slabe ale regiunii C. (f.), plan care a fost discutat și comunicat contestatorului. Pârâta, la finalul perioadei, l-a convocat pe contestator în fața comisiei de evaluare profesională, iar la data de
10 septembrie 5 octombrie 2011 evaluarea contestatorului a fost comunicată acestuia în mod direct și nemijlocit, fiind detaliate punctele slabe și deficiențele activității acestuia (fila 219).
Având în vedere rezultatul obținut în urma testării, la data de_, pârâta a emis Decizia nr. 8. prin care am dispus concedierea contestatorului în temeiul dispozițiilor art. 63 Codul muncii.
Instanța a reținut că reclamantul a fost convocat la Comisia de E. luare Profesionala la data de_ și chiar dacă nu s-a parcurs etapa de plan de acțiuni cu monitorizare, acesta a fost evaluat, ceea ce reprezintă o încălcare atât a pct. 4 din Fluxul de gestionare a performantei sub standard cod R065 și a pct. 3 din Regulile privind constituirea și Funcționarea Comisie de E. luare.
Din aceste aspecte reiese faptul că deși rezultatele slabe s-au datorat, în prima fază, unei alte persoane decât reclamantul și mai ales managerilor, superiorii reclamantului, pârâta nu a luat măsura sancționării acestor persoane, iar pentru faza a doua nu s-au respectat etapele stabilite expres de pct. 4 din Fluxul de gestionare a performantei sub standard cod R065 și a pct. 3 din Regulile privind constituirea și Funcționarea Comisie de E. luare. Mai mult aceasta nu a gestionat în mod nediscriminatoriu prerogativa sa de sancționare disciplinară și de evaluare profesională a angajaților, astfel că instanța va admite în parte contestația formulată de contestator.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamant instanța reține că prin Sentința nr. 5203/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin încălcarea dreptului și demnității la locul de muncă și prin știrbirea autorității profesionale și imaginii în fața
colegilor. Sentința pronunțată de către Tribunalul Cluj a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea în data de_ de către Curtea de Apel C. a recursului formulat de către Unicredit.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, instanța o va respinge, constatând că în cauză este vorba de o continuare a situației șicanatoare și mai ales discriminatorii pentru reclamant.
Cu toate acestea, instanța va respinge petitul privind daunele morale solicitate, având în vedere soluția de admitere a contestației, soluție care prin caracterul ei face o reparație morală suficientă reclamantului.
Din aspectele mai sus arătate instanța a constatat că, procedura de evaluare profesională a reclamantului urmată de pârâtă, nu a respectat chiar Regulile privind evaluarea performanței cod. R - 065 impuse de acesta prin norme interne. Așa fiind, în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul T. A. în contradictoriu cu intimata UNICREDIT ȚIRIAC B., a fost anulată Decizia de concediere nr. 8. /_ emisă de intimată, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe funcția de Manager Regional Retail - Regiunea C. și a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada de la concediere și până la data reintegrării efective.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de reclamantul T. A. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței
în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în cuantum de
6.000 de lei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ. s-a invocat că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii: pe de o parte se constată nelegalitatea concedierii reclamantului, iar pe de altă parte se reține că admiterea acțiunii reprezintă o reparație morală suficientă.
Se susține în esență, că în speță, conduita pârâtei reprezintă o continuare a acțiunilor abuzive ale angajatorului constând în hărțuirea morală a reclamantului, marginalizarea și excluderea sa, sancționate de instanța de judecată în dosarul nr._, prin obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Starea de fapt reținută, pe baza probelor administrate, constând în esență în nerespectarea procedurilor interne de evaluare profesionale, confirmă că această măsură reprezintă un abuz care a lezat demnitatea și integritatea profesională a reclamantului.
Pârâta S.C. Unicredit Tiriac B. S.A a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursului declarat de reclamant, susținând că daunele morale se pot acorda doar în situația în care se face dovada unor prejudicii morale ce depășesc consecințele normale ale măsurii concedierii. Se contestă, de asemenea, întrunirea elementelor răspunderii contractuale apreciindu-se că nu s-a dovedit de către reclamant existența unui prejudiciu suplimentar, care să nu fie acoperit prin acordarea salariilor și a celorlalte drepturi, precum și că reclamantul nu a produs un minim de argumente și indicii privind măsura în care drepturile nepatrimoniale i-au fost afectate.
Prin recursul declarat de pârâta S.C. Unicredit Țiriac B. S.A s-a solicitat modificarea în tot a sentinței
în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 100.000 de lei. Se solicită respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, suspendarea executării sentinței atacate și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea excepției autorității de lucru judecat, pârâta invocă sentința nr.5203/_ a Tribunalului C. (dosar nr._ ) prin care a fost obligată să plătească reclamantului suma de 50.000 de lei, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat acesteia prin încălcarea demnității la locul de muncă și prin
știrbirea autorității profesionale și a imaginii în fața colegilor. În acest sens se contestă aprecierea primei instanțe că actele de marginalizare ale reclamantului s-au produs în perioada_ -_, susținându-se că prin hotărârea judecătorească menționată s-a stabilit că măsurile presupus abuzive au avut loc și în perioada ce s-a scurs de la începutul lunii mai până la emiterea deciziei de concediere.
În consecință, pârâta afirmă că daunele morale solicitate în prezentul litigiu au vizat exact aceeași perioadă cu cea vizată de dosarul nr._, fiind în prezența triplei identități de părți, obiect și cauză.
În privința fondului, pârâta susține că în mod greșit a reținut prima instanță că a fost încălcată procedura de evaluare profesională reglementată de Regulile privind evaluarea performanței cod. RO65, deoarece reclamantul nu a contestat că performanța sa a fost sub standard și nici că rezultatele obținute în urma testării sale au fost foarte slabe.
Probațiunea administrată demonstrează că Regiunea C. coordonată de către reclamant s-a clasat în mod constant pe ultimul/ultimele locuri, astfel în mod greșit s-a reținut că în perioada ianuarie - aprilie 2011 rezultatele se datorează altor persoane, superiori ai reclamantului, iar în perioada ulterioară lunii mai 2011 pârâta nu ar fi respectat etapele stabilite de pct.4 din Fluxul de gestionare a performanței sub standard cod.RO65 și a pct.3 din Regulile privind constituirea și funcționarea Comisiei de E. luare.
Se contestă limitarea atribuțiilor reclamantului în perioada ianuarie - aprilie 2011, făcându-se referiri punctuale la corespondența electronică (e-mail) dintre părți, în baza cărora se conchide că în mod eronat s-a apreciat de prima instanță că evaluarea semestrială din luna martie a fost împiedicată de lipsirea reclamantului de exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Astfel, evaluarea reclamantului s-a realizat la data de_ când Departamentul Retail Service a întocmit un raport privind clasificarea regiunilor pe baza rezultatelor obținute în lunile ianuarie - aprilie 2011, care plasează Regiunea C. pe ultimele locuri sub diferite aspecte. La data de_, același departament a întocmit un nou raport care plasează Regiunea C. pe ultimul loc din cele 16 regiuni.
Având în vedere această situație, la data de 13 mai 2011, reclamantul a trimis către superiorul său un plan de acțiuni menit să îmbunătățească rezultatele obținute în cadrul regiunii coordonate de acesta. Acest plan vizează următoarele aspecte: contactarea clienților în vederea refinanțării creditelor ipotecare; exploatarea sistemului de recomandări ale clienților deja creditați;
intensificarea telefoanelor și a vizitelor la clienți; recontactarea clienților plecați; organizarea de întâlniri cu oamenii din vânzări.
În mod greșit a reținut prima instanță că pârâta trebuia să întocmească planul de acțiuni conform punctului 4 din Fluxul de gestionare a performanței sub standard, deoarece starea de fapt și prevederile regulamentului interior infirmă această concluzie.
În acest sens, se arată prin e-mail-ul trimis reclamantului la dat de_, superiorul acestuia i-a comunicat că în câteva zile va avea loc o întâlnire pentru a conveni cu acesta direcțiile de acțiuni și strategia comercială pentru lunile mai și iunie 2011, ceea ce reflectă disponibilitatea și flexibilitatea pârâtei față de reclamant în stabilirea elementelor planului de acțiune care în atare situație, a fost rezultatul unui acord, nefiind impus unilateral de către angajator.
Acest plan de acțiune, convenit de către părți, este menționat și în e-mail- ul din_, iar în data de_ reclamantul îi trimite superiorului un raport vizând modul de implementare al strategiei pentru fiecare direcție de acțiune.
Acest schimb de corespondență reflectă derularea planului de acțiuni stabilit prin acordul părților, iar la data de_ reclamantul a trimis prin e- mail superiorului său un raport de previziuni pentru luna iunie 2011, astfel încât în vederea atingerii obiectivelor propuse prin acest plan de acțiuni, activitatea reclamantului în perioada mai - septembrie 2011 a fost monitorizată de managerul direct.
Un nou raport centralizat privind vânzările din data de_ atestă că previziunile reclamantului nu au fost atinse, iar Regiunea C. se situează pe ultimul/penultimul loc sub mai multe aspecte, ceea ce denotă imposibilitatea reclamantului de a realiza obiectivele asumate.
La data de_ managerul N+1 al reclamantului, fiind sesizat oficial cu privire la dificultățile organizatorice și manageriale ale reclamantului, a dispus demararea procedurilor de evaluare.
La data de_ datorită neînregistrării unei îmbunătățiri a performanțelor, pârâta a stabilit împreună cu reclamantul un nou plan de acțiune care a fost comunicat la_ superiorului reclamantului.
Pârâta exemplifică deficiențele intervenite în activitatea reclamantului, distinct de neatingerea obiectivelor previzionate și afirmă că rezultatele obținute și lipsa unor progrese pentru perioada cât reclamantul s-a aflat sub monitorizare, încercându-se punerea în aplicare a două planuri de acțiune, au determinat-o să îl convoace pe acesta la Comisia de E. luare Profesională.
În cadrul procedurii de evaluare reclamantul a răspuns corect la 21 de
întrebări din totalul de 60. Or, conform procedurii RO65, performanța sub standard a unui salariat poate fi constatată prin una din următoarele 3 metode: în cadrul procesului anual sau semestrial de evaluare a performanței, în cadrul procesului de management pe obiective și în cadrul analizării activității zilnice a salariatului de către superiorul acestuia. În cazul reclamantului, performanța acestuia a fost calificată ca fiind sub standard prin raportare la toate metodele enunțate anterior.
Astfel, reclamantul a obținut un scor final semestrial 4D (performanța fiind calificată sub standard potrivit metodei Procesului anual/semestrial de evaluare).
Reclamantul a obținut un scorecard de performanță de 26% (26 puncte) pe active și 87% (87 puncte) pe pasive în luna iunie 2011 și respectiv 32% (32 puncte) pe active și 88% (88 puncte) pe pasive în luna iulie 2011 față de obiectivele stabilite (performanța fiind calificată sub standard potrivit metodei Procesului de management prin obiective).
Reclamantul nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător sarcinile trasate de manager (performanța fiind calificată sub standard potrivit metodei Procesului de analiză a activității zilnice a angajatului.
Având în vedere rezultatul testării, pârâta a emis decizia nr.8. /_ prin care a dispus concedierea reclamantului în temeiul dispozițiilor art.63 Codul muncii.
În mod eronat a reținut prima instanță că pârâta nu ar fi respectat fluxul procesului de gestionare a performanței sub standard deoarece i s-a oferit reclamantului în două rânduri posibilitatea de a realiza un plan de acțiuni și de a-l implementa.
Se exemplifică reținerile contradictorii ale primei instanțe cu privire la existența/lipsa unui plan de acțiuni și se susține ca o concluzie finală legalitatea procedurii de evaluare .
În fine, pârâta își argumentează cererea de suspendare a executării, însă motivele acesteia nu vor mai fi preluate în hotărâre deoarece cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect în urma soluționării recursului la primul termen de judecată.
Reclamantul T. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat
, arătând că nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat deoarece prima cauză se referă la perioada_ -_, spre deosebire de cea de-a doua care vizează perioada ulterioară. În privința fondului, reclamantul susține, în esență, că evaluarea performanței sale profesionale nu a respectat normele interne ale pârâtei, nefiind urmată etapa fluxului gestionării performanței sub standard în cadrul căreia salariatului i se stabilește unilateral un plan de acțiune, iar activitatea sa este monitorizată timp de 2 luni după care este analizat gradul de realizare a obiectivelor stabilite prin planul de acțiuni. Planurile de acțiune de care se prevalează pârâta nu au fost întocmite în urma calificării performanței reclamantului sub standard și nu provin de la directorul de resurse umane și de vicepreședintele băncii.
Se contestă apărările pârâtei privind rezultatele slabe ale Regiunii C., arătându-se că regiunea a înregistrat progrese sub conducerea sa.
Se arată că prin e-mailul din_ trimis de vicepreședintele băncii directorului de resurse umane se solicita cercetarea disciplinară a reclamantului, nicidecum demararea evaluării reclamantului.
Se susține că în cazul reclamantului nu se putea face evaluarea semestrială având ca obiect primele 6 luni ale anului deoarece până în_ a fost lipsit de exercițiul atribuțiilor de serviciu. De asemenea obiectivele în raport de care are loc evaluarea în cadrul procesului de management pe obiective, nu au fost comunicate reclamantului, deoarece această comunicare trebuia realizată în februarie 2011, când nu avea exercițiul atribuțiilor de serviciu.
În cursul lunii august 2011, reclamantul a fost supus evaluării semestriale, însă nu a agreat calificativul stabilit, astfel încât evaluarea nu era încheiată, deoarece în această situație trebuie să intervină vicepreședintele băncii în stabilirea calificativului.
În concluzie, reclamantul susține că nu a fost respectată procedura de evaluare stabilită prin normele interne.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul declarat de pârâta S.C. Unicredit Țiriac B. S.A este întemeiat în
parte.
Astfel, nu este incidentă în cauză excepția autorității de lucru judecat cu
privire la cererea de acordare a daunelor morale, deoarece prin sentința civilă nr.5203/_ a Tribunalului C. a fost admisă cererea reclamantului de acordare a daunelor morale pentru marginalizarea sa la locul de muncă în perioada_ -_, iar prezenta acțiune se referă la raporturile de muncă ulterioare acestui moment, având o cauză juridică diferită.
În privința fondului, Curtea de Apel reține că evaluarea performanțelor profesionale ale reclamantului s-a desfășurat în baza Regulilor privind evaluarea performanței RO65 (filele 183-196 fond), a căror scop este printre altele de creștere a eficienței fiecărui angajat, prin îndeplinirea unor obiective anuale și creșterea performanței individuale.
În vederea realizării acestui scop, angajatorul a stabilit prin normele interne menționate procedura de evaluare a performanțelor profesionale a salariaților, legată de atingerea obiectivelor asumate sau trasate, dar și de creșterea performanțelor individuale, elemente ce caracterizează eficiența salariatului.
Astfel, prin regulamentul RO65 s-au instituit mai multe forme ale procesului de evaluare: proces anual de evaluare, proces de management prin obiective, procesul de analiză a activității zilnice.
Cu privire la ultima formă menționată pct.4 al capitolului IV din RO65, prevede că " performanța unui angajat este monitorizată pe tot parcursul anului de către managerul direct (N) și managerul superior (N+1). În aceste condiții performanța sub standard poate fi semnalizată pe tot parcursul anului.
Consecutiv acestei situații, regulamentul RO65 trasează etapele prin care se încearcă remedierea dificultăților semnalizate: sesizarea managerului superior (N+1) de către managerul direct (N); stabilirea unui plan de acțiune pentru
îmbunătățirea performanței cuprinzând printre altele, modalitățile și acțiunile propuse, obiectivele de îndeplinit în timpul perioadei de monitorizare de 2 luni; monitorizarea angajatului de către managerul direct (N); analizarea gradului de realizare al obiectivelor stabilite pentru perioada de monitorizare, convocarea salariatului la Comisia de E. luarea Profesională în cazul în care performanța este încă sub standard.
Această comisie trebuie să dovedească că "angajatul nu este apt din punct de vedere profesional pentru locul de muncă, oferind dovezi ale îndeplinirii neadecvate a obligațiilor de muncă prin intermediul examinării verbale sau scrise sau altor tipuri de teste/dovezi";.
Același flux al procesului de evaluare profesională declanșat de sesizarea unor situații de performanță sub standard în activitatea zilnică a unui angajat, este cuprins și în pct.8 al Regulilor privind constituirea și funcționarea Comisiei de E. luare Profesională RO148 (filele 222-229).
Normele Capitolului 9 din Regulamentul de Ordine Interioară R105 (filele 230-237) stabilesc că "banca are dreptul să organizeze periodic evaluarea profesională a salariaților și să decidă asupra măsurilor adecvate de acțiune pentru necorespunderea profesională în cazurile de performanță non standard.
E. luarea performanțelor profesionale individuale are ca scop principal verificarea obiectivă a activității angajaților, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor și criteriilor de evaluare stabilite pentru perioada respectivă cu rezultatele obținute în mod efectiv.";
Prin urmare, normele interne evocate anterior reflectă prerogativa pârâtei ca în cadrul procesului de evaluare să examineze atât gradul de îndeplinire a obiectivelor prin verificări anuale, semestriale sau chiar zilnice, cât și gradul de creștere a performanțele individuale, fără a impune cerințe formale stricte în acest sens.
Posibilitatea managerului direct al reclamantului (N) ca în urma verificării zilnice a activității să considere că activitatea acestuia prezintă deficiențe și, prin urmare, să o califice sub standard cu consecința monitorizării sale reflectă scopul procedurii evaluării profesionale de creștere a performanțelor profesionale ale salariatului în beneficiul angajatorului prin sporirea profitului activității sale. Atingerea acestui scop conferă prioritate evaluării propriu-zise a salariatului față de etapa monitorizării sale timp de 2 luni și de implementarea planului de acțiuni, dar în principal față de motivele pentru care activitatea a fost calificată sub standard.
De asemenea, Curtea reține că demersul managerului direct al reclamantului de a iniția împreună cu acesta un plan de acțiuni în sensul normelor interne evocate anterior este justificat de prerogativa sa de verificare zilnică a activității reclamantului. Deși reclamantul a fost lipsit de exercițiul atribuțiilor de serviciu până în_ și nu i se pot prin urmare imputa rezultatele negative la nivelul Regiunii C. pentru această perioadă, nu este scutit de evaluarea performanțelor profesională.
Așadar, declanșarea procedurii de evaluare profesională nu poate fi considerată abuzivă, deoarece angajatorul are posibilitatea de a constata performanța sub standard a salariatului în activitatea zilnică, chiar și în mod
independent de atingerea obiectivelor asumate de salariat, elemente distincte ale noțiunii de eficiență a salariatului, conform scopului declarat al Regulilor RO65. Prin urmare, nu prezintă în mod neapărat relevanță drept criteriu de apreciere a performanței sub standard, contrar susținerilor reclamantului, rezultatele negative ale Regiunii C., în raport de prerogativa angajatorului de a evalua activitatea zilnică a salariatului, dublată de obligația acestuia de a fi supus evaluării profesionale.
Interpretând Regulamentul RO65 în măsura în care în mod obiectiv se poate aprecia că nu este suficient de clar, în funcție de scopul său enunțat anterior, Curtea de Apel constată că salariatul are obligația de a fi supus sistemului de evaluare a performanței, iar exercitarea dreptului corelativ de către angajator nu este abuzivă, deoarece de performanțele individuale ale salariatului depinde profitabilitatea activității angajatorului.
În cadrul acestui sistem nu contează atât motivele și rațiunile pentru care angajatorul a decis să îl monitorizeze pe salariat datorită calificării activității sale sub standard, putându-se dovedi ulterior neîntemeiate sau neimputabile salariatului; are însă prioritate rezultatul testării sale, care în speță confirmă că reclamantul nu corespunde profesional funcției deținute deoarece a răspuns corect la 21 de întrebări din totalul de 60.
Curtea de Apel observă, totodată, că la momentul în care angajatorul a început monitorizarea reclamantului existau indicii îndestulătoare pentru a justifica această măsură, respectiv rezultatele negative indiscutabile ale Regiunii
C. . Împrejurarea că ulterior, printr-o hotărâre judecătorească, s-a constatat că reclamantul a fost lipsit de exercițiul atribuțiilor de serviciu până în_ nu lipsește de temei în mod retroactiv declanșarea procedurii de evaluare profesională, deoarece exercitarea prerogativei angajatorului de a verifica zilnic activitatea salariatului reprezintă tocmai instrumentul prin care se realizează evaluarea performanței profesionale, ceea ce reflectă importanța acestei supravegheri zilnice ca mijloc de atingere a scopului evaluării profesionale.
Salariatul poate contesta rezultatul evaluării profesionale respective, în speță nota obținută la testare, însă nu poate combate și motivele sau rațiunea pentru care angajatorul a declanșat procedura internă de evaluare profesională decât în situația în care a fost în mod manifest abuzivă. În această din urmă situație, prezentarea salariatului la etapa testării îl lipsește însă de posibilitatea de a invoca nereguli în activitățile declanșării procedurii de evaluare profesionale deoarece eventuala sa vătămare este înlăturată de acceptarea de a fi supus testării, neputând nici să justifice în mod obiectiv motivul pentru care nu acceptă să fie evaluat profesional cu privire la cunoștințele sale profesionale, presupus a fi utilizate în activitatea sa cotidiană, cu atât mai mult cu cât funcția de conducere deținută în cadrul Regiunii C. îi conferea responsabilități sporite.
Prin urmare, Curtea de Apel reține că în speță prezentarea reclamantului la Comisia de E. luare Profesională și susținerea unui test privind cunoștințele sale profesionale au înlăturat eventualele vicii ale procedurii anterioare de evaluare profesionale, care nu se impun a fi analizate în mod distinct având în vedere că primează rezultatul testării și nu motivele care au determinat declanșarea procedurii ori modalitatea de desfășurare a acestei proceduri, așa cum s-a reținut anterior.
Chiar dacă s-ar reține, conform apărărilor reclamantului, că nu au fost respectate normele interne de evaluare profesională și că nu se impunea declanșarea acestei proceduri, aceste eventuale vicii nu pot înlătura constatarea necorespunderii profesionale în urma testării scrise, deoarece esența acestei proceduri este reflectată de scopul său, nu de aplicarea formalistă a normelor sale.
De altfel, instanța de recurs observă că scopul procedurii de evaluare profesională reglementată prin normele interne ale băncii este de a da posibilitatea salariatului de a se redresa, de a atinge din nou obiectivele asumate, de a reveni la nivelul de competență profesional corespunzător funcției, fiind sprijinit în acest demers de către angajator în timpul perioadei de monitorizare prin planul de acțiuni adoptat situației concrete. Or, în speță, pârâta a colaborat în permanență cu reclamantul în vederea realizării acestui scop, a agreat planul de acțiuni întocmit de reclamant, i-a trimis propriile observații, a existat o comunicare permanentă mai mult de 2 luni, așa cum rezultă din e-mail-urile depuse la dosar, astfel încât Curtea de Apel reține că procedura de evaluare s-a desființat în mod efectiv pentru atingerea obiectivelor de performanță previzionate de reclamant, reflectate de nivelul său de competență profesională.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel, în temeiul art.312 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite în parte recursul pârâtei, va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii cererii de anulare a deciziei de concediere și a cererilor subsecvente.
Recursul declarat de reclamantul T. A. este nefondat.
Cererea de acordare a daunelor morale întemeiată pe caracterul nelegal sau netemeinic al concedierii, având caracter accesoriu acestei măsuri, va primi aceeași dezlegare, datorită soluției de respingere a cererii principale privind nulitatea deciziei de concediere.
De asemenea, în privința cererii de acordare a daunelor morale întemeiată pe atingerea adusă dreptului la muncă și demnității reclamantului prin declanșarea abuzivă a procedurii de evaluare sau prin încercare de antrenare a răspunderii disciplinare, Curtea de Apel constată că reclamantul nu a dovedit existența unei atingeri aduse demnități sale ori a dreptului la muncă, care excede traumei inerente a unei concedieri.
Nu s-a probat, de asemenea, existența faptei ilicite a angajatorului constând în exercitarea abuzivă sau cu rea credință a procedurii de evaluare, în condițiile în care etapele acestei proceduri sunt stabilite prin normele interne, acceptate de reclamant pe care trebuia să le respecte. De asemenea, inițierea unei cercetări disciplinare abandonată ulterior, reflectă atributul angajatorului de a-și organiza activitatea neputând constitui în sine o hărțuire morală, deoarece este o garanție a respectării disciplinei în muncă de către salariat care, în speță, nu a fost efectiv cercetat disciplinar.
Nu are relevanță în cauză sentința civilă nr.5203/_ a Tribunalului C. deoarece se referă la o perioadă anterioară datei de_ când, chiar reclamantul recunoaște că au încetat acțiunile pârâtei de marginalizare a sa la locul de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Fiind soluționate ambele recursuri la primul termen de judecată cererea de suspendare a executării sentinței civile atacate rămâne fără obiect, neputând ființa ulterior rezolvării irevocabile a cauzei.
În consecință se va dispune restituirea cauțiunii achitată de pârâta și consemnată prin recipisa nr.3427170/1/_ a CEC B. S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. UNICREDIT ȚIRIAC B. S.A. B. împotriva sentinței civile nr. 657 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamantului T. A. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. A. . împotriva aceleiași sentințe.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței instanței de fond.
Dispune restituirea cauțiunii consemnate prin Recipisa nr. 3427170/1/_ a CEC B. SA.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. D. | S. | D. | D. G. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.E. B.
