Sentința civilă nr. 3319/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ NR.3319/F/2013
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător GREFIER: N. G.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. S. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul U. I. (I. ) împotriva pârâtului C. C. M. ,,G. C. "; B. , având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de_ . Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La solicitarea reprezentantului pârâtului, pentru a depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de_ .
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, la data de_, reclamantul U. I. (I.
)
a chemat în judecată pe pârâtul C. M. ,,G. C. "; B.,
solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea deciziei de concediere disciplinară, nr. 453/_ ca nelegală și netemeinică; să oblige angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului individual de muncă și până șa data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
În motivare a arătat că a fost angajatul pârâtului din anul 2006 pe postul de paznic la Casa de Cultură B., denumirea actuală fiind centrul C. M. "G. C. "; B. aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului B. . La data de 21 mai 2012 a fost anunțat să nu se mai prezinte la lucru începând cu data de 22 mai deoarece contractul său de muncă a încetat și, în data de 22 mai 2012, a primit prin poștă decizia nt.463/21.05.201 prin care i se comunică faptul că i-a încetat contractul său de muncă în temeiul art.264 alin.1 litera "f"; din Codul muncii pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în comportamentul lipsit de respect față de conducerea instituției, manifestat în mod repetat și nerespectarea, în mod repetat, a programului zilnic de activitate";. În decizia se arată că aceasta poate fi contestată potrivit Legii nr.554/2004, a contenciosului administrativ.
Considerând că aceasta este un abuz a formulat contestație în condițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, înregistrată sub nr._ și la data de_ a primit prin poștă o nouă decizie, cu nr.558/_ în care se arată că în urma hotărârii adoptate din ședința Consiliului de Administrație din data de_, motivație desfacerii contractului individual de muncă rămâne de natură disciplinară, așa cum a fost stabilit prin decizia nr.463/_ .
Arată că împotriva acestei decizii a formulat o nouă contestație înregistrată sub nr.630/_ .
Totodată împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă a formulat o contestație la data de_ la Primăria municipiului B., la acre a primit
răspuns la data de_, în care i se comunică faptul că decizia poate fi contestată la instanțele de judecată drept pentru care a formulat prezenta acțiune, acțiune care este formulată în termenul de 30 de zile de la primirea ultimului răspuns.
Se susține că decizia este nelegală, fiind emisă cu nerespectarea dispozițiilor art.247-252 din Codul muncii,referitoare la efectuarea cercetării prealabile, nu cuprinde ze+termenul în care poate fi contestată și nici instanța judecătorească la care se poate contesta, astfel că sancțiune este nulitatea absolută
Totodată se arată că, urmare a faptului că în decizie se arată că poate contesta decizie potrivit Legii nr.554/2004, el a formulat în termen legal contestațiile prevăzute de această lege și s-a adresat Tribunalului B. -Năsăud în termen de 30 de zile de la primirea ultimului înscris de la Primarul municipiului B. .
Pârâtul, prin avocat ales, a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, având în vedere data la care i-a fost comunicată decizia de desfacere a contractului de muncă și data formulării acțiunii,_ . Chiar dacă s-ar avea în vedere data la care pârâtul a comunicat reclamantului decizia din data de_ contestație este tot tardiv formulată întrucât art.268 pct. 5 prevede că decizia de concediere poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare, contestația formulată de reclamant fiind depusă după împlinirea acestui termen.
Pe fond arată că decizia este legală și temeinică nefiind dat nici un motiv de constatarea nulității acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile din art.61,62,78,80, 247-252 din Codul muncii. Pârâta a comunicat instanței actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate,
precum și contestația adresată pârâtului după comunicare deciziei de sancționare disciplinară și răspunsul dat acestei contestații(f.26-47 dosar inițial).
Prin sentința civilă nr.635/F/2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud a fost admisă excepția tardivității invocată de pârâtul C. C. M. ,,G. C. "; B. și în consecință a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul U. I. (I. ), în contradictoriu cu pârâtul C. C. M. ,,G. C. "; B., ca fiind
tardivă.
Urmare a admiterii recursului declarat de reclamantul U. I. , prin decizia civilă nr.3346/2013, pronunțată de Curtea de Apel C., sentința a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare, reținându-se că reclamantul a formulat în termen contestația astfel că este impune
soluționarea în fond a cauzei în lipsa unor excepții care ar face de prisos soluționarea pe fond a litigiului.
Primind cauza spre rejudecare tribunalul a pus în discuție motivele de nulitate a sentinței atât cele invocate de contestator, respectiv cele de ordin formal, prevăzute de rt.252 alin.2 C.muncii:nemotivarea în fapt și în drept a deciziei de sancționare disciplinară, precum și în cele invocate de instanță în ședința publică din 11 decembrie 2013, constând în efectuarea necorespunzătoare a cercetării disciplinare prealabile.
Analizând cu prioritate motivele de nulitate a sentinței tribunalul reține următoarele:
Decizia contestată de reclamant prin prezenta acțiune este o decizie de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului ca sancțiune disciplinară,
sancțiune prevăzute de art. art.264 alin.1 litera "f"; din Codul muncii anterior republicării și, în
prezent, este reglementată de art. art.248 alin.1 litera "e"; din Codul muncii.
Astfel prin decizia nr.463/21 mai 2012, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în calitate de salariat al pârâtului, în baza art. art.264 alin.1 litera "f"; din Codul muncii, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în:comportament lipsit de respect față de conducerea instituției, manifestat în mod repetat și nerespectarea în mod repetat al programului zilnic de activitate.
În cuprinsul deciziei se indică faptul că decizia poate fi contestată în condițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Totodată se indică actele în baza cărora directorul pârâtului a emis sancțiunea, respectiv au fost enumerate dispozițiile legale, regulamentul de ordine interioară, hotărârea Consiliului de Administrație din data de 11 mai 2012, procesul verbal al comisiei de cercetare disciplinară nr.439/11 mai 2012, referatul întocmit de referenții instituției în data de 18 mai 2012 și referatul nr.462 din 22 mai 2012 întocmit de referentul de serviciu.
Se constată că reclamantul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile prin notificarea înregistrată sub nr.441/_ (f.42 dosar inițial) în care se arată că este convocat să se prezinte în data de_, la ora 10, în sala de lectură, în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Comisia numită în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, prin decizia nr.439/_, a întocmit procesul verbal din 17 mai 2012, în care se menționează că reclamantul nu s-a prezentat în vederea efectuării cercetării disciplinare, procesul verbal fiind înregistrat sub nr.4. mai 2012(f.40 dosar inițial).
Potrivit art.252 alin.2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Alin.1 al art.251 din Codul muncii prevede că sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. 1, lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile iar alin 2-4 reglementează modul în care trebuie efectuată cercetarea disciplinară prealabilă respectiv,: în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii; neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile; în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
În decizia contestată
angajatorul nu descrie detaliat faptele care constituie abateri disciplinare, nefiind indicat în concret datele la care salariatul a avut un comportament lipsit de respect față de conducerea instituției, nu s-a indicat în concret zilele în care salariatul nu a respectat programul de lucru, nu se arată termenul în care decizia poate fi contestată, fiind indicat doar generic, "potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ";, u se indică instanța la care decizia poate fi contestată, nu se arată nici dacă salariatul s-a prezentat la efectuarea cercetării disciplinare și nici motivele pentru care s-au înlăturat eventualele apărăi formulate de salariat.
Legiuitorul a prevăzut toate aceste cerințe în scopul asigurării accesului efectiv al salariatului la instanță precum și pentru a se putea verifica în ce măsură salariatul a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat.
Tocmai urmare a neindicării în decizie a termenului de contestare și a instanței competente salariatul a fost în imposibilitatea de a contesta decizia în termen de 30 de zile la instanța competentă să soluționeze litigiile de muncă.
Așa fiind,decizia de sancționare disciplinară contestată este nelegală, urmare a încălcării cerințelor de formă prevăzute de art 252 alin.2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute.
Pe lângă acest motive de nulitate, tribunalul reține că și cercetarea disciplinară s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor art.251 din codul muncii, ba mai mult nu s-a efectuat cercetarea disciplinară pentru toate faptele menționate în decizie ca fiind abateri disciplinare săvârșite de salariat.
Astfel, în notificarea prin care salariatul a fost convocat, nu se arată obiectul convocării, prin obiect al convocării trebuind să se înțeleagă o descriere a faptelor salariatului, pentru care se efectuează cercetarea disciplinară, întrucât numai așa salariatul poate lua cunoștință de abaterile care-i sunt imputate și poate să-și formuleze
apărarea. Pe de altă parte, în decizia de sancționare se arată că reclamantul a fost sancționat și pentru nerespectarea în mod repetat a programului zilnic, avându-se în vedere două referate întocmite ulterior datei la care reclamantul a fost convocat pentru cercetarea disciplinară prealabilă: cel cu nr.461 din data de 21 mai 2012(f.39 dosar inițial) și cel cu nr.462 din aceeași dată(f.38 dosar inițial), astfel că, pentru aceste fapte nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, cât timp salariatul a fost convocat pentru data de 17 mai 2012 iar abaterile au fost aduse la cunoștința conducătorului unității, ulterior, la data de 21 mai 2012.
Față de aceste lipsuri ale deciziei de sancționare disciplinară, ce constituie motive de nulitate a acesteia, apare ca fiind întemeiată contestația formulată de reclamant și, în temeiul art.251, 252 și 78 din Codul muncii, contestația va fi admisă și decizia va fi anulată ca fiind nelegală.
Urmare a anulării deciziei de sancționare disciplinară ca nelegală, cum reclamantul nu a solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior, în baza art.80 pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data concedierii respectiv, 21 mai 2012 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, dată la care contractul individual de muncă al reclamantului va înceta de drept conform art.80 alin.3 din Codul muncii.
În temeiul art.274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial achitat pentru primul ciclu procesul, conform chitanței depusă la fila 7 din prezentul dosar.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite contestația formulată de reclamantul U. I. (I. ), identificat conform CI seria XB, nr.1. , domiciliat în municipiul B., strada A. M., nr.7, scara A, ap.8, județul
-Năsăud și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul B., strada C.R Vivu, nr.84, apartament 13, județul B. -Năsăud, la sediul SCA B., Zabolai, în contradictoriu cu pârâtul C. C. M. ,,G. C. "; B. , cu sediul în municipiul B., strada A. B., nr.10, județul B. -Năsăud, și, în consecință:
anulează decizia nr.463/21 mai 2012, emisă de pârât, ca fiind nelegală;
obligă pârâtul să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data concedierii respectiv, 21 mai 2012 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
- obligă intimatul să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2013
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
B. R. -I. | G. | N. |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /4 ex.
