Decizia civilă nr. 1309/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1309/R/2013
Ședința publică din data de 26 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 63 din_ a T. ui M., pronunțate în dosar nr._, privind și pe intimatul reclamant S. L. D. Î. M., precum și pe intimata pârâtă G. CU P. P. S. BY S. B. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate în termen legal, au fost comunicat intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă întâmpinare în cauză, înregistrată la dosar de reclamantul intimat la data de 20 martie 2013.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților din memoriile de recurs, ca și pe aceea a reclamantului din întâmpinare, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 63 din_ a T. ui M. pronunțate în dosar nr._, au fost respinse excepțiile lipsei calității și capacității procesuale pasive a pârâților C. local B. M. și P. municipiului B. M.
invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții G. cu P. P. "S. by S. "; B. M., C. local B. M., P. municipiului B. M. .
A fost obligată pârâta G. cu P. P. "S. by S. "; B. M. să calculeze și să plătească membrilor de sindicat Libotean I., Mihalca E., S. Ana, Cicioc E., R. Floare, Seling M., I. Irina, Zaha R., Polcz E. diferențele salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 ani vechime în învățământ și gradul didactic I, respectiv plata a 2 ore pe săptămână, în regim de plata cu ora, pentru perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. municipiului B. M. să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui locale B.
M., potrivit art.167 din Legea nr. 84/1995 și a Legii nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, C. local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar. C. local, la propunerea primarului (ordonator principal de credite) are obligația de a aproba eliberarea sumelor necesare executării. Conform art. 4 pct. O.G. nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare " (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea din bugetele proprii și al instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii";.
Așadar, excepția invocată a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P. municipiului B. M. instanța a reținut că acesta este ordonator principal de credite și are obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credit pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor în subordine… (art. 4 din O.G. nr. 22/2002).
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive invocate de P. municipiului B. M. și C. local B. M. excepția a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât C. local are cel puțin două obligații, de a aproba bugetul local și de a finanța învățământul preuniversitar iar persoana juridică care își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite fiind actele persoanei juridice însăși, prin urmare au calitate procesuală de folosință precum și capacitate procesuală de exercițiu, având două capacități procesuale pasive. La fel și primarul în calitate de ordonator principal de credite întocmește proiectul bugetului local și îl supune spre aprobare C. ui local. Astfel primarul are cel puțin două atribuții de a întocmi bugetul local și de a îndeplini funcția de ordonator principal de credite iar conform celor enunțate mai sus P. are capacitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că membrele de sindicat reprezentate sunt angajatele pârâtei G. cu P. P. "S. by S. "; B. M. în calitate de cadre didactice, au gradul didactic I și o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cum rezultă din adeverința nr. 37 din_ .
În conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Pentru orele prestate în plus săptămânal cadrele didactice urmează a fi remunerate în regim de plata cu ora.
Conform prevederilor art. 13 din anexa nr.1 din Ordinul M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3753/2011 "personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal până la sfârșitul anului școlar 2010-2011";.
Legea nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ prevede în anexa 6, Capitolul I, art. 10 alin.3 faptul că "personalul didactic din învățământul
preuniversitar cu o vechime efectivă în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Acest personal didactic poate fi salarizat în sistem de plată cu ora cu tariful orar stabilit în funcție de norma didactică redusă, pentru orele didactice ce depășesc această normă.
Drepturile salariale solicitate nu au fost acordate începând cu data de _
, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, instanța a apreciat acțiunea ca întemeiată și a admis-o conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL B. M.
.
Prin recursul declarat de pârâtul P. M. B. M.
, s-a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În temeiul art.304 pct. l C.proc.civ. invocă nulitatea sentinței deoarece a fost pronunțată de o instanță ce nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv art.55 alin.2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, ce statuează că "Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
Distinct de cerința privind semnarea sentinței într-un litigiu de muncă de către asistenții judiciari, legea obligă în mod adițional la consemnarea opiniilor acestora în cuprinsul considerentelor hotărârii, cu particularitatea că eventualele opinii separate se motivează obligatoriu.
Indiferent că sunt convergente sau divergente față de opinia judecătorului ce intră în compunerea completului în litigiile de muncă, opiniile asistenților judiciari trebuie obligatoriu menționate în hotărâre.
Nu poate fi acceptată o eventuală teză, în sensul că semnarea de către aceștia a hotărârii echivalează cu consemnarea opiniei lor în hotărâre, deoarece într-un atare caz, legiuitorul nu s-ar mai fi referit expres în alineatul 2 al art.55, la consemnarea opiniei în hotărâre distinct de semnare.
Textul reglementează o cerință specială referitoare la probațiunea compunerii completului specializat în etapa procesuală a deliberării. Compunerea specializată a completului de judecată trebuie respectată atât în etapa procesuală a dezbaterilor cât și în etapa procesuală a deliberării. Lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese că aceștia au participat la deliberare și achiesează la opinia magistratului judecător, echivalează cu lipsa oricărei probațiuni în legătură cu respectarea normei speciale privind compunerea specializată a completului, în etapa procesuală a deliberării.
O atare probațiune specială nu poate fi suplinită prin semnăturile olografe ale asistenților judiciari din cadrul sentinței - care lipsesc din prezenta sentință, fapt ce atrage nulitatea necondiționată de producerea unei vătămări procesuale a respectivei hotărâri judecătorești, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea completului de judecată în etapa deliberării.
Compunerea jurisdicției impusă de normele procesuale de ordine publică constituie o garanție instituită prin legea procesuală națională în scopul apărării dreptului de acces la un tribunal stabilit de lege, independent și imparțial, care este, în opinia instanței europene de contencios al drepturilor omului, o componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 parag. 1 al Convenției, pentru că orice persoană care este parte într-un proces civil sau penal să beneficieze de un proces echitabil.
Motivarea sentinței atacate nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar, iar sentința nu este semnată de către judecător, purtând doar mențiunea grefierului
"pentru conformitate";, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 261 alin. l pct.8 din Codul de procedură civilă.
În drept a invocat art.306 alin.2, 242 alin.2 C.proc.civ.
Prin recursul declarat de pârâtul C. LOCAL B. M.
, s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, admiterea prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că între pârâții C. Local și P. M. B. M. și unitatea de învățământ există raporturi juridice de drept administrativ, cu obligații legale reciproce și specifice în procesul bugetar.
În prealabil ordonatorilor de credite le revine obligația de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titlurile executorii. Între pârâții recurenți și reclamanți nu există raporturi directe rezultate dintr-un contract individual de muncă.
În acest sens s-a pronunțat și Î. Curte de Justiție și C. prin Decizia nr. 10/_, pronunțată în interesul legii, prin care a statuat că raporturile dintre ordonatorii de credite sau ordonatorul de credite și angajator nu permit atragerea în proces a ordonatorului de credite pentru a fi obligat la alocarea de fonduri. Același raționament poate fi aplicat și în speță.
Raporturile dintre ordonatorii de credite, dintre ordonatorul de credite și instituția din subordine căreia trebuie să i se asigure fondurile, se cantonează în domeniul dreptului administrativ, iar nu în sfera de competență a instanței specializată în soluționarea litigiilor de dreptul muncii; potrivit art. 282 Codul muncii pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele și alte persoane juridice care au vocație în temeiul legilor speciale sau a Codului de procedură civilă.
În concluzie, în absența unei dispoziții legale exprese care să instituie în sarcina pârâților C. Local al M. B. M. și P. M. B. M.
obligația de alocare de fonduri, instanța de judecată nu poate reține calitatea procesuală pasivă și nu poate obliga acești pârâți la îndeplinirea obligației respective.
Pe fondul cauzei se arată că nu este opozabil recurentului contractul, în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
Conform Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului M. pe anul 2008 - 2009, părțile contractante sunt: Inspectoratul Școlar M. și S. din Î. M. .
În drept invocă prevederile art. 304, pct.8, 9, art. 242 alin.2 Cod procedură
civilă.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat S. L. din Î.
M. a
solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii recurate, arătând că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile art.23 alin.1, art. 36 alin. 4 lit. a și art. 63 alin. 4 lit. b din Legea nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare, art. 4 din O.G. nr. 22/2002, art.1 și 6 din H.G. nr. 1274/2011, art. 19 și art. 21 alin. 2 și 3 din Legea 273/2006, art. 104 al.2 lit. a și art. 106 din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale.
Este lăsată la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de P. mun. B. M. .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Se constată, în acest sens, că nu pot fi reținute ca întemeiate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că "Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
D. conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie.
În speță, minuta ce cuprinde soluția recurată a fost semnată de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, ceea ce înseamnă că această soluție reprezintă totodată opinia asistenților judiciari, care prin semnătură și-au însușit-o, situație în care nu se poate afirma lipsa consemnării opiniei asistenților
judiciari în hotărâre. Conținutul minutei reprezintă așadar opinia asistenților.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu coincide, în tot sau în parte, cu aceea a judecătorului.
O interpretare în sensul celei propuse de recurent este în mod evident excesiv de formală și nesusținută de argumente de interpretare teleologică. Dimpotrivă, este clar că scopul legii, acela de a asigura participarea asistenților judiciari la judecata conflictelor de muncă, este suficient asigurat prin semnarea hotărârii de către toți membrii completului de judecată, în condițiile în care opinia juridică a acestora este concordantă.
În mod evident, susținerea din cuprinsul cererii de recurs a pârâtului P. mun. B. M. în sensul că sentința nu ar fi semnată de către judecător, purtând doar mențiunea grefierului "pentru conformitate";, este făcută din eroare și se referă la copia sentinței, ce a fost comunicată părții, și care nu se semnează de către judecător.
Părților, conform prevederilor art. 266 C.proc.civ., li se comunică doar în copie hotărârile, în cazul în care comunicarea este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Or, această copie nu trebuie semnată de către judecător, ci doar de către grefier, pentru certificarea conformității cu originalul.
Cele două exemplare originale ale sentinței, ce trebuie semnate de către judecător și de către asistenții judiciari, atunci când aceștia participă la judecată, sunt menite a fi atașate, unul la dosarul cauzei, iar altul la dosarul de hotărâri al instanței. Prin urmare, nici sub acest aspect nu se verifică o nelegalitate a sentinței atacate.
Constatând că nu se poate reține în sensul celor pretinse de recurent, rezultă că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., căruia i se subsumează criticile din cererea de recurs.
Nefondate sunt și motivele de recurs invocate de pârâtul C. local al mun. B. M. .
Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță calitatea procesuală a acestuia, raportat la dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca
unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 al Legii nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii și pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturile salariale litigioase, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare pentru prima parte a acestui interval), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. _
"consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. Bugetele aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurenții își îndeplinesc obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurenților, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
Chemând în judecată pe acești pârâți, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul
muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea
integrală a salarizării cadrelor didactice.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurenților se face în considerarea acestui raport juridic sui generis, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume. Ca urmare, judecarea acestui petit în cadrul unui litigiu de muncă este legitimă, corespunzând dispozițiilor art. 17 C.proc.civ., care stipulează:
"cererile accesorii sau incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală";.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs întemeiat pe dezlegările date de Î. Curte de Justiție și C. prin Decizia nr. 10/_, pronunțată în interesul legii, prin care a statuat că raporturile dintre ordonatorii de credite sau ordonatorul de credite și angajator nu permit atragerea în proces a ordonatorului de credite pentru a fi obligat la alocarea de fonduri.
În acea decizie, s-a statuat exclusiv cu privire la situația chemării în garanție a M. ui Finanțelor P. e formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar, fără ca Înalta Curte de Casație și Justiție să își extindă considerațiile și dezlegările asupra situației procesuale a autorităților publice locale în cadrul litigiilor vizând plata de drepturi salariale și alocarea de fonduri aferente acestora.
Motivul de recurs formulat sub aspectul inopozabilității față de C. local al mun. B. M. a contractului colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar Județean M. are la bază reținerea eronată că obiectul cauzei l-ar constitui acordarea unor drepturi în temeiul acestui contract colectiv de muncă. Or, petitul acțiunii clarifică acest aspect, acțiunea vizând acordarea diferențelor salariale rezultate din neaplicarea prevederilor legale privind reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal pentru cadrele didactice cu peste 25 ani vechime
în învățământ și gradul didactic I. Fiind formulate în temeiul unei eronate raportări la obiectul acțiunii, aceste motive de recurs apar ca vădit nefondate.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 1, 5, 7 și 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M.
B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 63 din_ a
T. ui M. pronunțate în dosar nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G. -L. T. I. T.
G. ,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. M. C.
