Sentința civilă nr. 3658/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._ * Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.3658
Ședința publică din 05 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător Grefier: P. A.
Completul este asistat de asistenții judiciari
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul F. C.
M., cu domiciliul în Z., str. Ghe. D., nr.81, bl.D 101, ap.2, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, cu sediul în Z., str. U., nr.20, județul Sălaj, având ca obiect litigiu de muncă.
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond sunt consemnate prin încheierea de ședință din_ .
Se constată că reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea formulată de reclamantul F. C. în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL - Z., s-a solicitat a se constata netemeinicia și ineficacitatea deciziei nr. 65/_, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă încheiat între el și SC C. SRL; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale constând în:
900 lei, sumă netă, cu titlu de diferență de drepturi salariale, aferente lunii iunie 2011;
7000 lei, sumă brută, cu titlu de drepturi salariale aferente lunilor iulie și august 2011;
5.832,8 lei, sumă brută, cu titlu de indemnizație de concediu, aferentă anilor 2010 și parțial 2011. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare - acesta arată că a avut calitatea de angajat al societății încă din anul 2003.
Prin Decizia nr.53/_, s-a constituit o comisie de cercetare disciplinară prealabilă - care urma să identifice eventualele abateri disciplinare săvârșite de reclamant.
Activitatea comisiei expira la 60 de zile de la data emiterii sale. În temeiul art. 52, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 53/2003, s-a suspendat contractul individual de muncă al reclamantului.
La începutul lunii septembrie 2011 - acesta a solicitat desfacerea contractului de muncă - iar cererea sa a fost admisă.
Consideră că este netemeinică Decizia prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă - încheiat cu SC C. SRL.
Această măsură trebuie să aibă la bază criterii obiective, să fie dispusă cu bună credință și să asigure o cercetare prealabilă corectă a abaterii disciplinare.
Ori, din analiza deciziei contestate nu se desprinde, sub nici o formă care ar fi criteriul obiectiv care a stat la baza emiterii acesteia. În considerentele acestei decizii se amintește de faptul că a fost emisă o decizie (nr. 59 din data de_ ) prin care s-a dispus: a) constituirea unei comisii de cercetare disciplinară; b) efectuarea cercetării disciplinare cu privire la angajatul societății F. C. -M. . Se omite a se spune că la data emiterii acestei decizii nu exista constatată nici o abatere disciplinară, iar principalul scop al comisiei era de a "cerceta și identifica eventualele abateri disciplinare";.
Potrivit prev. art. 4, alin. 3, din decizia de constituire a comisiei,aceasta va desfășura activitatea în termen de maxim 60 de zile. Acest termen a fost depășit dar administratorul societății nu a luat nicio măsură față de situația în care - nu s-a emis un raport în legătură cu activitatea reclamantei.
Conform Deciziei 86/R/2008 a Curții de A. București "Suspendarea contractului individual de muncă al salariatului este posibilă din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile efectuate în condițiile legii.
Legiuitorul nu a prevăzut nici un termen minim, maxim sau vreun alt termen fix în care să opereze această suspendare a contractului de muncă. În această situație, suspendarea operează atâta timp cât durează cercetarea prealabilă, adică pe toată durata de timp în care angajatorul află toate aspectele în legătură cu fapta ce constituie abatere disciplinară pentru care este cercetat salariatul. Această perioadă de timp, însă, nu poate fi lăsată la aprecierea exclusivă a angajatorului, pentru că o astfel de situație ar permite abuzul. Se pune deci problema dacă angajatorul exercită toate atribuțiile sale în legătură cu cercetarea disciplinară, în mod legal, cu respectarea timpului rezonabil, astfel încât să nu fie creată salariatului o situație împovărătoare, adică lipsirea prelungită și nejustificată de venituri salariale";.
Pe baza tuturor acestor considerente - solicită admiterea acestui capăt din cerere.
Referitor la capătul II - precizează următoarele :
Potrivit art. 160 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Pornind de la aceste reguli, stabilite în mod imperativ de Codul Muncii, arată că:
suma de 900 lei, în sumă netă, o solicită cu titlu de diferență de drepturi salariale, aferente lunii iunie 2011.În luna iunie 2011 a primit doar avansul fără a primi și "lichidarea"; salariului aferentă acestei luni. A precizat că este vorba de o sumă netă, deoarece toate impozitele și taxele aferente au fost reținute din valoarea brută a salariului. Cei 900 de lei sunt diferența dintre salariul net pe care trebuia să- l primească și suma primită "în mână";.
suma de 7000 lei, sumă brută, reprezintă drepturile salariale aferente lunilor iulie și august 2011. Nu a putut preciza valoarea netă a drepturilor salariale, motiv pentru care solicită Onoratei Instanțe să dispună societății angajatoare
prezentarea statului de plată aferent acestor luni; document din care va rezulta și valoarea netă a acestor drepturi.
Potrivit prevederilor actului adițional nr.1 din anul 2009, la contractul individual de muncă, salariul de bază este de 3500 lei. Valoarea totală a acestui salariu pentru o perioadă de două luni de zile este de 7000 lei.
suma de 5.832,8 lei, sumă brută, o pretinde cu titlu de indemnizație de concediu, aferentă anilor 2010 și parțial 2011.
Potrivit art. 150 din Codul Muncii "Pentru perioada de concediu de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă";.
Contractul individual de muncă stabilește că durata concediului de odihnă este 24 de zile lucrătoare în raport cu durata muncii.
Pârâta SC C. SRL - depune o întâmpinare - solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii.
Pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea primului capăt din cerere.
Reclamantul a solicitat încă din luna septembrie 2011 desfacerea contractului de muncă - iar cererea i-a fost admisă.
Prin urmare, nu mai avea calitatea de angajat iar reluarea raporturilor juridice este imposibilă.
În ce privește fondul cauzei - menționează că în sistemul actual al Codului Muncii, cercetarea disciplinară prealabilă reprezintă regula, astfel că potrivit art. 267, alin. (1), "Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264, alin. (1) J… a) (adică avertismentul scris), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare.
Cu alte cuvinte, nu se poate aplica o sancțiune legală în lipsa cercetării prealabile, iar în cauza de față s-a înființat o comisie de cercetare disciplinară a intimatului, iar măsura suspendării contractului individual de muncă s-a aplicat începând cu datat respectivă,_, în conformitate cu disp. art. 52, alin. (1), lit. (a), "pe durata cercetării disciplinare prealabile…";.
În ceea ce privește perioada pe care urmează să fie suspendat contractul individual de muncă, textul de lege nu a determinat în concret acest lucru, adăugând sintagma, " în condițiile legii";.
Conform disp. art. 268 Codul Muncii "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei";.
A considerat că dispozițiile legale privind suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului au fost pe deplin respectate, în sensul că a fost înființată o comisie de cercetare disciplinară la data de_, anterior emiterii deciziei de suspendare.
Referitor la cererea privind despăgubirile, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, având în vedere că societatea nu datorează intimatului nicio sumă, fiind la zi cu toate drepturile salariale.
În ședința publică din_ s-a mai invocat și excepția tardivității introducerii plângerii, având în vedere prevederile art. 268, lit. (a) Codul muncii.
De asemenea a mai invocat și prematuritatea cererii privind acordarea despăgubirilor bănești, raportându-se la prevederile art. 52, alin. 2 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.6491 din_ a Tribunalului Sălaj au fost respinse excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii invocată de pârâtă. A fost respinsă ca tardivă cererea reclamantului privind anularea Deciziei nr.65 /_ și ca nefondată cererea privind plata drepturilor salariale.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul ier prin Decizia civilă nr.1807/R/2012 a Curții de A. C. acest recurs a fost admis, fiind casată în parte hotărârea și trimisă spre rejudecare aceleași instanțe cererea privind drepturile salariale și indemnizațiile privind concediul de odihnă.
În cursul rejudecării s-a administrat proba cu acte și s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile.
Asupra cauzei de față, instanța reține următoarele :
Reclamantul a avut calitatea de angajat al SC C. SRL Z., conform contractului individual de muncă nr. 2533/_ . Prin actul adițional nr. 1/_, salariul său de bază a fost stabilit la suma de 3500 lei .
În data de_ prin Dec. nr. 59 unitatea SC C. SRL a decis constituirea unei Comisii de cercetare disciplinară prealabilă, care avea ca scop cercetarea eventualelor abateri disciplinare săvârșite de reclamant .
Apoi prin Decizia nr. 65/_ s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă a angajatului F. C. M., pe întreaga durată a efectuării cercetării disciplinare .
Începând cu data de_ rapoturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat ca urmarea a acordului părților în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii - fiind admisă Decizia nr.89 /_ .
Conform susținerilor reclamantului începând din anul 2009 și până la încetarea raporturilor de muncă pârâta nu i-a plătit în totalitate drepturile salariale cuvenite și îndemnizațiile pentru concediile de odihnă.
Pentru a lămuri acest aspect instanța a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile.
În urma analizei efectuate expertul a constatat faptul că pârâta nu a putut dovedi plata către reclamant a unor drepturi salariale în sumă totală netă de 5.433 lei (f.87).
Conform prevederilor art.159 alin.2, art.166 alin.1 și art.169 alin.1 din Codul muncii, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, care se plătește cel puțin odată pe lună și asupra căruia nu poate fi operată nici o reținere în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Acceptarea fără rezervă a unei plăți din drepturile salariale nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale (art.170 Codul muncii).
Potrivit art.168 alin.1 Codul muncii ,, Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată. Precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
Având în vedere că pârâta nu a putut face dovada plății sumei de 5.433 lei către reclamant instanța o va obliga să-i plătească această suma cu titlul de drepturi salariale cuvenite pentru perioada_ -_ și neacordate.
Instanța va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferentei perioadei_ -_ deoarece nu s-a constatat nevinovăția acestuia pentru a se pute aplica prevederile art.52 alin.2 din Codul muncii.
Instanța va respinge și cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata indemnizațiilor de conducere de odihnă aferente anilor 2010 și 2011 deoarece pârâta a dovedit cu acte faptul că a plătit aceste drepturi (f.85,86).
În temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (f.104,105).
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite in parte cererea precizata formulată de reclamantul F. C. M.
, cu domiciliul în Z., str. Gh. D., nr. 81, bl. D 101, ap. 2, județul Sălaj, în contradictoriu cu intimata SC C. SRL Z., cu sediul în Z., str. U., nr. 20, județul Sălaj, si in consecința obliga parata sa plătească reclamantului suma de
5.433 lei, reprezentând drepturi salariale neacordate aferente perioadei_ -_
.
Respinge ca nefondate cererile reclamantului privind plata drepturilor salariale neacordate aferente lunilor iulie-august 2011 și a contravalorii concediului de odihna neefectuat aferent anilor 2010 și parțial 2011.
Obliga parata la plata către reclamant a sumei de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Asistenți judiciari, | Grefier, | |||
C. N. C. | P. R. | S. | V. R. I. P. | A. |
Red.P.R.S./_
Dact.P.A./_
Com.5ex.
