Sentința civilă nr. 2021/2013. Contestație decizie suspendare contract de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2021/F/2013
Ședința publică din data de 09 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. M. L., judecător GREFIER: D. L.
Cu participarea asistenților judiciari:
M. V. C. SA L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de contestatorul M. S. G. în contradictoriu cu intimatele S. N. de T. F. de C. ,,C. "; C. SA B. și S. de T. F. de C. ";C. C. "; C., având ca obiect contestație decizie de suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestator avocat Vlad Crina, cu împuternicire avocațială la dosar și pentru intimate se prezintă consilier juridic Lupșa Brandușa cu delegație la dosar, lipsă fiind contestatorul M. S. G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Tribunalul în baza dispozițiilor art. 95 pct.1 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 269 din Codul Muncii republicat constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Se constată că în faza prealabilă s-a completat cererea de chemare în judecată, s-a depus întâmpinare de către intimate, prin care se solicită respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de suspendare, la care s-a atașat o serie de înscrisuri.
Se constată că nu s-a formulat de către contestator răspuns la întâmpinare.
Reprezentanta contestatorului, avocat Vlad Crina, depune la dosar proces-verbal nr.10/_ emis de mediator Cornelia Beldean, în ce privește informarea privind participarea la mediere.
Reprezentanta contestatorului și reprezentanta intimatelor arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză în probațiune, situație în care tribunalul reține că nu se mai impune estimarea duratei cercetării procesului..
Constatând că nu sunt cereri de formulat, tribunalul pe baza înscrisurilor depuse la dosar în faza prealabilă, închide faza de cercetare a procesului și dispune deschiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Reprezentanta contestatorului și reprezentanta intimatelor fiind întrebate arată că nu intenționează să formuleze note scrise pentru fondul cauzei și solicită ca dezbaterile să aibă loc la acest termen.
Tribunalul deschide faza dezbaterilor și acordă cuvântul părților în susținerea poziției acestora.
Reprezentanta contestatorului, avocat Vlad Crina, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Ca practică judiciară menționează dosarele nr._ ,_ ale Tribunalului B. -Năsăud.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de suspendare pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul închide faza dezbaterilor și rămâne cu dosarul în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus contestatorul M. S. G. a chemat in judecata intimatele S. N. De T. F. De C. "C. C. "-SA și S. de T.
F. de C. ";C. C. "; C.,
solicitând a se anularea deciziei de suspendare 54/7 din_ ca nelegala si netemeinica; repunerea angajatului in situația anterioara suspendării și obligarea
angajatorului la plata integrala a drepturilor salariale si celorlalte drepturi de care reclamantul a fost lipsit de la data suspendării si pana la data reluării efective a raporturilor de munca, actualizate si indexate la data plații; cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, pentru următoarele motive.
În motivarea contestației s-a arătat că de la data de_ a lucrat in cadrul SNTFC- Regionala C., Stația Dej, având funcția de conductor tren.. In anul 2001 a încheiat cu pârâta contractul individual de munca, respectându-și toate obligațiile fata de angajator, atât in ceea ce privește clauzele contractuale cat si in ceea ce privea Regulamentul de Ordine Interioara si Fisa Postului. In vara anului 2012, împreună cu câteva sute de colegi din cadrul SNTFC, au fost audiați de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 520/P/2011, având ca obiect infracțiuni de corupție. Personal a avut inițial calitate de învinuit pentru infracțiunea de luare de mita în forma continuata, si infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție. A fost reținut 24 de ore, ulterior luându-se fata de el măsura obligării de a nu părăsi tara. După luarea acestei masuri, care in final a fost revocată la data de_ prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, de către angajator au fost luate masuri drastice, disciplinare, motivate de către acesta prin faptul ca împotriva sa s-a început urmărirea penala in dosarul mai sus indicat si pentru infracțiunile arătate anterior.
La data de_, a fost emis actul adițional in care se prevedea faptul ca " s-a convenit încheierea actului adițional" prin " retrogradarea " din funcția de conductor tren în meseria de muncitor necalificat categoria lucrări obișnuite, iar de la salariul de 1172 lei a ajuns la un salar de 749 lei și i s-a pus in vedere ca in situația in care nu va accepta acest post, contractul individual de munca va înceta, în condițiile in care este singur întreținător de familie, iar contestatorul a acceptat și și-a îndeplinit noua meserie. In actul adițional, la ultimul aliniat, din secțiunea " Dispoziții finale", se stipulează ca" prezentul act adițional la contractul individual de munca rămâne in vigoare pana la soluționarea irevocabila a dosarului penal nr. 520/P/2011. In speranța ca dosarul penal se va încheia cat de repede si se va dovedi nevinovăția mea si va fi repus in drepturile sale ,a activat in aceasta funcție pana la data de_, când i s-a comunicat decizia de suspendare.
Prin decizia atacată,nr. 54/7, i se aduce la cunoștința faptul ca parata a primit de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov o adresa prin care a fost obligata sa se constituie parte vătămata si parte civila si, urmare a acestei adrese, a înțeles sa formuleze împotriva sa plângerea penala nr. 165, plângere despre care insa el nu are cunoștința. S-a decis unilateral in aceste condiții, suspendarea contractului său individual de munca, pana la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești, urmând ca in situația în care se va constata ca este nevinovat, sa-și reia activitatea anterioara.
Aceasta decizie i se pare atât nelegala, cat si netemeinică, neîndeplinind nici măcar condiții esențiale de formă. În acest sens a reliefat că se invocă temei legal care a stat la baza emiterii deciziei, prevederile art.52(l) lit. b din Legea 53/2003, pe care îl citează și din cuprinsul căruia rezulta ca trebuie îndeplinite doua condiții: existenta unei plângeri penale împotriva salariatului formulata de angajator ori trimiterea in judecata a salariatului pentru fapte penale, în ambele ipoteze faptele sesizate sa-1 facă pe salariat incompatibil cu funcția deținuta. Din cuprinsul deciziei de suspendare, rezulta doar punerea in mișcare a acțiunii penale împotriva salariatului iar nu si trimiterea in judecata pentru fapte incompatibile cu funcția deținuta. Din nici un act pe care îl dețin, nu rezulta ca ar fi trimis in judecata pana la momentul la care s-a emis decizia de suspendare.
Funcția deținuta in ultima perioada, respectiv aceea de muncitor necalificat nu are nici un moment vreo compatibilitate cu motivele pentru care este urmărit penal si tocmai de aceea apreciez decizia de suspendare ca fiind un act nelegal, care ii aduce grave prejudicii atât morale cat si materiale. Consideră ca dreptul la munca si chiar la viata si sănătate ii sunt grav afectate. In condițiile in care in procesul penal sunt implicate câteva sute de salariați, probabil urmărirea penala se va prelungi pe o foarte lunga perioada de timp iar faptul ca in cuprinsul deciziei de suspendare - in art. 3 se arata ca in situația in care se va constata nevinovăția va fi repus in drepturi, nu este de natura a-l " liniști" in vreun anume fel, atâta timp cat pentru moment nu beneficiază de vreun loc de munca si nu poate sa-și întrețină corespunzător familia.
Mai apreciază ca după ce a fost retrogradat la meseria de muncitor necalificat, această suspendare nu se mai impunea, fiind una facultativă și nu obligatorie, măsura suspendării urmând a fi dispusă, dacă este neapărat necesară, de la caz la caz. Textul de lege invocat de către angajator
prevede posibilitatea si nu obligativitatea de a mi se suspenda contractual de munca. Consideră ca in ceea ce îl privește, din moment ce nu a deținut in ultima perioada funcții de gestiune, ci a fost efectiv doar la manevra trenurilor, parata nu avea nici un motiv să-i suspende contractul de munca, ci doar motivul subiectiv de a se " descotorosi" de angajați care au lucrat in sistem de peste 20 de ani. Date fiind motivele care au determinat formularea plângerii penale, nimic nu împiedica angajatorul să-și deruleze raporturile de muncă până la finalizarea cercetării judecătorești.
Un ultim aspect, este acela ca decizia de suspendare nu respecta nici condițiile de forma, operand in acest caz nulitatea: pentru a putea fi supusa controlului judecătoresc decizia de suspendare trebuie sa cuprindă existenta unor cauze de suspendare dintre cele prevăzute de lege, sa precizeze temeiul legal al suspendării si sa precizeze termenul in care decizia poate fi contestata si instanța competenta. Nulitatea deciziei pentru neînscrierea mențiunilor obligatorii a unei decizii de dreptul muncii, respectiv indicarea instanței competente si a termenului in care poate fi contestata operează potrivit dreptului comun in materie, dispozițiile art.268 pct.2 lit.e si f -Codul muncii, fiind aplicabile si in cazul deciziilor de suspendare a contractului de munca. Faptul ca angajatorul nu a indicat nici măcar termenul in care angajatul are dreptul la o contestație contravine principiului bunei credințe in cadrul raporturilor de munca, consacrat de art. 8 alin.(l) din Codul muncii, angajatorul având obligația legala de a arata termenul in care decizia de suspendare se poate ataca si instanța competenta.
In drept, s-au invocat prevederile art.268 pct.l lit.a Codul Muncii, art.451 Noul Cod de procedură civilă .
Contestația formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare
(f. 69-70), prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. .Contestatorul își desfășura activitatea în funcția de conductor tren, iar in perioada 2011-2012 fiind de serviciu a săvârșit fapte penale in legătura cu serviciul, faptele penale fiind cercetate in dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr.520/P/2011, în care au fost emise Ordonanțe prin care i se interzicea sa "desfășoare activitatea in funcția in exercitarea căreia a comis faptele". Având in vedere aceasta interdicție, angajatorul nu putea să îl mențină pe salariat in funcția respectivă, căci ar fi încălcat prevederile Legii nr.22/1969, drept pentru care au fost încheiate acte adiționale prin care contestatorul a fost de acord cu modificarea funcției, raportat la gradul de pregătire profesionala. In luna martie 2013 organul de urmărire penala a comunicat faptele pentru care acesta este cercetat penal, in vederea formulării plângerii penale împotriva salariatului, drept urmare la data de_ a fost înregistrata plângerea penala la Parchetul de pe lingă Tribunalul Brașov . Astfel in temeiul art.52 alin. 1 lit.b din Codul Muncii, la data de_ a fost emisa decizia nr.S4/9 ,decizie de suspendare a contractului de munca a contestatorului pentru faptele penale menționate in decizie, emisa in conformitate cu prevederile Codului Muncii.
Codul Muncii nu incumbă emitentului deciziei de suspendare obligativitatea redactării deciziei intr-un mod/forma anume sau existenta unor elemente minimale ale acesteia, in lipsa cărora decizia de suspendare ar fi lovita de nulitate, așa cum prevede in cazul deciziilor de concediere a salariatului ( art.76 Codul Muncii), sau a deciziilor de sancționare ( art.252 ). Raportat la încălcarea principiului bunei credințe in cadrul raporturilor de munca, principiu prevăzut de art.8 din Codul Muncii, considera ca nu este aplicabil in speța, angajatorul a acționat in virtutea competentelor si prerogativelor conferite de către Codul Muncii, cu respectarea întocmai a prevederilor acestuia. Faptul ca in baza legii nr.22/1969 angajatorul a inițiat modificarea raportului de munca, in urma cărora salariatului i-a fost modificata funcția, nu exclude posibilitatea legala ca atunci când sunt întrunite condițiile art.52 alin. 1 lit.b Codul Muncii acesta sa suspende contractul de munca ca urmare a formulării de către acesta a plângerii penale împotriva salariatului pentru fapte penale in legătura cu serviciul.
Contestatorul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare
. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Contestatorul s-a angajat în cadrul C. în anul 1991, fiind inițial muncitor necalificat, apoi manevrant vagoane, iar în ultima perioadă conductor tren în cadrul SNTFC-Regionala C., Stația B. Nord, aspect reieșit din copia carnetului de muncă depus la dosar. În timpul derulării anchetei penale în dosar nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov vizând infracțiuni de corupție săvârșite de mai mulți angajați ai intimatei, dosar în care contestatorul a avut calitatea de învinuit în legătură cu modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu pentru infracțiunea de luare de
mită în formă continuată și de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, fiind reținut pentru 24 ore și supus apoi măsurii obligatorii de a nu părăsi țara până la data de_ .
Prin actul adițional din_ f.13 s-a decis modificarea locului de muncă și a funcției fiindu-i propus postul de muncitor necalificat categoria lucrări obișnuite, fiind încheiat în acest sens un act adițional f.18-19, având stabilit un salariu de bază lunar de 749 lei, modificarea raporturilor de muncă nefiind contestată de angajat și noile sarcinile de serviciu enumerate în fișa postului depusă, iar ulterior prin actul adițional din_ s-a decis ca salariatul să lucreze pe postul de șef manevră f.14, având un salariu de bază lunar de 1179 lei..
La_ angajatorul a formulat plângere penală împotriva angajaților săi cercetați penal și s-a constituit, generic, parte civilă, inclusiv împotriva contestatorului, pentru aceleași fapte pretins săvârșite în calitate de conductor de tren (f.71-83).
Apoi la_ intimata a emis decizia contestată nr. S 4/7/_ (f.15) de suspendare a contractului individual de muncă al contestatorului..
În cuprinsul deciziei contestate se menționează că la emitere s-au avut în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care angajatorul este înștiințat că are obligația depunerii plângerii penale în cauză ca parte vătămată și civilă față de angajații cercetați pentru fapte de corupție, plângerea penală nr. 178 formulată împotriva angajatului pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. În considerarea prevederilor art. 52 (1) lit.b din Legea nr. 53/2003 se decide ca începând cu data de_ să se suspende raporturile de muncă dintre unitate și contestator până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, urmând ca în cazul în care se constată nevinovăția contestatorului acesta să își reia activitatea anterioară și să i se plătească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Demersul judiciar promovat se circumscrie verificării în cazul dat a prevederilor art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii care stipulează că poate fi suspendat din inițiativa angajatorului contractul individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești , și la alin 2 că în cazul în care se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, potrivit art. 49 alin 3 pe durata suspendării din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavând nici unul dintre drepturile care rezultă din calitatea de salariat.
Motivele invocate de angajat vizând nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă pentru nerespectarea condițiilor de formă (lipsa temeiului suspendării, a termenului în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație) nu sunt fondate. Decizia a cărei reformare se pretinde cuprinde detalii referitoare la angajat și angajator, motivele de fapt și drept ale măsurii ce se dispune, durata acesteia. În lipsa unei norme exprese care să reglementeze cu caracter obligatoriu ca între elementele pe care trebuie să le cuprindă dispoziția de suspendare a raporturilor de muncă să se regăsească și termenul în care actul poate fi contestat și instanța competentă să soluționeze o atare contestație, neinserarea lor nu poate afecta valabilitatea actului. Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de muncă se poate face în termenii și condițiile art. 268 din același cod, respectiv în termen de 30 zile calendaristice, care începe să curgă de la momentul în care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reședința comunicate de acesta, respectate în cauza pendinte.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii de suspendare a raporturilor de muncă, tribunalul consideră că acesta a fost dispusă deși nu erau întrunite toate cerințele impuse de lege în acest sens.
Reglementarea suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului din cuprinsul art. 52 alin 1 lit. b din Codul muncii înainte citat vizează două situații în care o asemenea măsură poate fi luată: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului învinuit de săvârșirea unei fapte incompatibile cu funcția deținută ori când angajatul a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă. În prima ipoteză, incidentă în cauza pendinte, legiuitorul condiționează luarea măsurii de îndeplinirea cumulativă a două condiții: formularea plângerii penale împotriva
angajatului și cerința esențială ca fapta imputată prin plângere să fie incompatibilă cu exercițiul funcției deținute.
În acord cu poziția contestatorului, tribunalul consideră că în circumstanțele de fapt înainte reținute suspendarea sa din funcție este o măsură nejustificată. Cât timp la momentul formulării plângerii penale de către angajator angajatul desfășura, urmare a modificării raporturilor de muncă sub aspectul funcției și a sarcinilor de serviciu, o altă activitate decât cea pentru care este cercetat penal și pentru care s-a adresat plângerea penală (șef manevră), faptele de corupție imputate angajatului fiind în conexiune cu funcția și sarcinile de serviciu anterioare pe care nu le mai deține/exercită (conductor de tren), cerința esențială ca fapta imputată prin plângere să fie incompatibilă cu exercițiul funcției deținute impusă imperativ de lege nu este întrunită. Dovezile cauzei probează că nu există nici o conexiune între activitatea de conductor de tren, în exercițiul căreia se presupune că a comis fapte penale fiind inculpat în cauză și meseria de șef manevră, astfel încât plângerea penală îndreptată împotriva angajatului pentru comiterea unor fapte de corupție în legătură cu funcția de conductor tren nu poate atrage prin ea însăși consecința suspendării raporturilor de muncă din funcția de șef manevră, nefiind dată compatibilitatea faptei pentru care angajatorul s-a plâns cu funcția deținută de angajat în prezent, distincția sarcinilor de serviciu aferente celor două posturi fiind neechivocă.
Pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și drept expuse, contestația formulată va fi admisă ca fondată, decizia de suspendare urmând a fi desființată, iar contestatorul repus în situația anterioară emiterii deciziei și intimata obligată să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
În temeiul art. 451-453 din Noul Cod de procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar f.5.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația completată formulată de contestatorul M. S. G. , CNP 1., domiciliat în B., bulevardul D., nr.37, sc.A, ap.10, județul B. Năsăud, în contradictoriu cu intimatele S. N. De T. F. De C. "C. C. "-SA B., cu sediul în B.
, blv. D. G., nr.38, sector 1, și S. de T. F. de C. ";C. C. "; C., cu sediul în
N., P. A. I., nr.17, județul C., și, în consecință:
anulează decizia nr.S 4/7/_ de suspendare a raporturilor de muncă;
repune contestatorul în situația anterioară emiterii deciziei și obligă intimata să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de_ și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 500 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B. -Năsăud. Pronunțată în ședința publică din data de 09 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari:
M. V. C. - SA L.
MLB// 4ex.// 18 septembrie 2013
