Decizia civilă nr. 360/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 360/R/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC I. R. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1650 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat T. V. -I., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, av. T. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, chitanța privind plata onorariului avocațial și bonuri de benzină reprezentând contravaloare cheltuieli de transport, arătând totodată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe trei luni pentru că a acordat un interviu unui post de televiziune în perioada în care se afla în concediu medical. Faptul că s-a aflat în piața de animale și că a dat un interviu nu se poate reține în sarcina acestuia că a uzat de certificate medicale false. Raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat corect că nu s-a făcut dovada că angajatul a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat. Prin decizia de sancționare s-au încălcat prevederile privind criteriile de stabilire a sancțiunii care se aplică, fiindu-i aplicată cea mai gravă sancțiune. În concluzie, nefăcându-se dovada că reclamantul se face vinovat de eliberarea unui certificat medical fals, boala de care suferă nu a fost contestată de angajator, se impune respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1650 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de contestatorul T. V. IULIAN în contradictoriu cu intimata SC I. R. S. B.
M. și, în consecință s-a anulat Decizia de sancționare nr. 152/_ emisă de intimată.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului toate drepturile salariale de care a fost lipsit ca efect al deciziei nr. 152/_ .
A fost obligată intimata să plătească contestatorului 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr. 152/_, emisă de intimată s-a dispus sancționarea contestatorului, angajat al intimatei, cu diminuarea salariului pe o durată de 3 luni cu 10%, la salariul aferent lunii mai, iunie și iulie 2012, în temeiul art. 248 lit. c Codul muncii și neacordarea bonusului de producție pe o perioadă de 6 luni fiind consemnată și avertizarea că în cazul nerespectării ROI se va lua măsura desfacerii contractului individual de muncă.
La baza emiterii deciziei de sancționare a stat referatul întocmit de către Raimondi L. ardo - trening producție, înregistrat sub nr. 1766/_, prin care s-a consemnat că pe perioada concediului medical, contestatorul a fost filmat în piața de animale, dând interviu unui post de televiziune locală, iar în urma verificărilor efectuate de CAS Maramureș în data de_ la ora 10,25, s-a constatat că acesta nu se afla la locuința de domiciliu indicată pe propria răspundere odată cu eliberarea certificatului medical. S-a consemnat astfel că, contestatorul se face vinovat de încălcarea ROI, Categoria IV punctul 12:
"Concedii medicale false";.
Examinând cu prioritate excepția nulității
deciziei nr. 152/_, tri- bunalul a apreciat-o neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. d Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să cuprindă în mod obligatoriu temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinată se aplică. Pentru sancțiunea privind neacordarea bonusului de producție pe o perioadă de 6 luni, nu se indică temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat această sancțiune.
Prin decizia nr. 208/_, emisă de intimată, s-a dispus revocarea parțială a deciziei de sancționare disciplinară nr. 152/_ cu privire la ne- acordarea bonusului de producție pe o perioadă de 6 luni, făcându-se precizarea că decizia de sancționare urmează să-și producă efecte doar cu privire la san- cțiunea privind reducerea salariului cu 10% pe trei luni.
Decizia de sancționare disciplinară nefiind un act jurisdicțional, fiind o manifestare unilaterală de voință a angajatorului, nimic nu se opune revocării acesteia de către emitent, iar revocarea produce efecte retroactive, începând cu data la care a fost emis actul revocat.
Astfel fiind, decizia de sancționare nr. 152/_ fiind în parte revocată pentru sancțiunea pentru care nu era prevăzut temeiul de drept și pentru care ar fi fost incidente dispozițiile art. 252 alin. 2 Codul muncii, excepția nulității absolute invocată este nefondată.
În ce privește fondul cauzei
, din probele administrate s-a reținut următoa- rea stare de fapt.
În perioada_ -_, contestatorul, care are calitatea de angajat al intimatei, a beneficiat de concediu medical în acest sens fiind eliberate certificatele medicale seria CCMAD nr. 1596290 și CCMAE nr. 1247672.
În data de_, în perioada concediului medical, contestatorul s-a aflat în piața de animale, unde a fost intervievat de un post de televiziune local, in- terviul fiind difuzat pe postul TV, conținutul acestuia fiind următorul: "Reporter: Cum merge vânzarea? Reclamant: Destul de bine mi-a mers până acuma. Reporter: Din câți ați adus, câți ați vândut? Reclamant: 28 am adus, am dat vreo
10. Reporter: Și săptămâna viitoare? Reclamant: Săptămâna viitoare nu știu dacă
îmi mai rămân, că mi-s cam mici acasă. Undeva la 8 kg, nu știu dacă merită să îi aduc";.
În nota explicativă dată cu ocazia cercetării disciplinare - fila 35, contes- tatorul a declarat că într-adevăr s-a aflat în piața de animale în data de_, unde a mers pentru a se întâlni cu tatăl și cu prietena sa care vindeau miei în piață, dar el nu a asistat la vinderea mieilor.
Urmare a verificărilor efectuate la solicitarea intimatei, cu privire la cer- tificatele medicale, prin adresa nr. 2898/_ - fila 51, Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș a comunicat intimatei că, la data de_, ora 10,25 s-a constatat că, contestatorul nu s-a aflat la adresa de domiciliu indicată în declarația dată pe propria răspundere odată cu eliberarea certificatului medical CCMAE nr. 1247672, privind reședința de domiciliu pe perioada incapacității temporare de muncă, respectiv B. M., str. George E., nr. 21, ap. 67, sens în care s-a încheiat și procesul-verbal de constatare 2898/_ - fila 56.
Din declarația dată de contestator pe proprie răspundere privind reședința sa pe perioada concediului medical - fila 55, adresa este însă alta decât cea la care CAS Maramureș a efectuat controlul și anume localitatea Năpradea, nr. 62, jud. Sălaj și nu B. M., str. George E., nr. 21, ap. 67.
Potrivit OUG nr. 158/2005 cu modificările și completările ulterioare, an- gajatorul are posibilitatea de a solicita casei de asigurări de sănătate verificări privind eliberarea certificatelor medicale, iar o dată cu introducerea OUG nr. 36/2010, la sesizarea angajatorului, beneficiarul concediului medical poate fi verificat la domiciliu, verificare care a fost solicitată și la care s-a recurs în acest caz.
În ce privește eliberarea certificatelor de concediu medical, a diagnosticu- lui stabilit, așa cum susține și intimata, aceste aspecte nu sunt contestate, dar cu toate acestea în motivarea deciziei de sancționare se reține că contestatorul a încălcat dispozițiile ROI, Categoria IV punctul 12: "Concedii medicale false";.
Concediile medicale nu au fost declarate false, cu privire la acestea nu s-a constatat că ar fi fost eliberate cu nerespectarea prevederilor legale și în con- secință organul de control nu a sancționat în niciun fel certificatele medicale e- liberate contestatorului.
Cele reținute prin actul de control al CAS Maramureș este evident că nu pot fi considerate probe concludente, cu privire la fapta ce se reține în sarcina contestatorului, și nici sub aspectul faptului că acesta nu s-a aflat la localitatea de domiciliu la momentul efectuării controlului, atâta timp cât verificarea efectu- ată nu s-a făcut la reședința indicată în declarația dată pe propria răspundere de către contestator cu ocazia eliberării certificatului medical, respectiv în Năpradea, nr. 62, jud. Sălaj ci s-a făcut în B. M., str. George E., nr. 21, ap. 67, jud. Maramureș.
Faptul că contestatorul s-a aflat în data de_ în piața de animale și că a dat un interviu, chiar dacă din contextul acestuia s-ar deduce că acesta a participat efectiv la vânzare, nu se poate reține în sarcina contestatorului că a uzat de certificate medicale false, astfel că nu se poate reține că a încălcat dispozițiile din Regulamentul de ordine interioară Categoria IV punctul 12:
"Concedii medicale false";.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC I. R. S. B. M.
, solicitând modificarea sentinței, rejudecarea cauzei și respingerea contestației la decizia de sancționare formulată împotriva pârâtei.
În motivare recurenta apreciază sentința atacată ca fiind netemeinică.
Astfel, corespunde realității că în Regulamentul de Ordine Interioara al societății, la capitolul sancțiuni, Categoria IV punctul 12, este prevăzută abaterea denumită "concedii medicale false", însă, prin această denumire a abaterii, s-a
intenționat în fapt să se sancționeze nu falsitatea concediilor medicale a angajaților (neavând atribuții în acest sens), ci "desfășurarea de activități lucrative pe perioada concediului medical". Aceasta este interpretarea pe care recurenta a dorit să o dea acestei abateri, însă din păcate, exprimarea nu a fost cea optimă în momentul notării abaterii în ROI. De altfel, și în decizia atacată se prevede pe prima filă, în penultimul alineat, această explicație a abaterii disciplinare: "Din toate aceste mijloace de probă, care constituie dosarul de cercetare disciplinară a angajatului, rezultă că angajatul se face vinovat de încălcarea prevederilor Regulamentului de Ordine Interioară, respectiv desfășurarea de activități lucrative pe perioada incapacității temporare de muncă (concediu medical fals)".
Totodată, și din actele dosarului de cercetare disciplinară reiese faptul că contestatorul a fost cercetat pentru desfășurarea de activități lucrative pe perioada concediului medical, nu pentru faptul că ar fi uzat de certificate medicale false în sensul propriu al cuvântului. A se vedea în acest sens: formularul pentru acțiuni disciplinare ("angajatul a fost filmat pe postul local de televiziune când era în piață vânzând miei"), procesul-verbal de cercetare a abaterii disciplinare din care reiese că s-a pus problema desfășurării unor activități lucrative în perioada concediului medical, nota explicativă a angajatului ("precizez că nu am asistat la vinderea mieilor"). Mai mult, recurenta nu a contestat diagnosticul și recomandările medicale pentru intimatul-contestator, ci a invocat doar faptul că acesta a desfășurat activități lucrative pe durata incapacității temporare de muncă.
Din toate aceste acte reiese intenția acesteia de a-l cercetata și a-l sancționa pe intimat pentru desfășurarea de activități lucrative pe perioada concediului medical, nu pentru falsul certificatului medical. Acest aspect a fost susținut de către pârâtă și în cadrul concluziilor orale pe fondul cauzei. Însă, în ciuda susținerilor recurentei, precum și a înscrisurilor depuse la dosar, instanța a admis contestația intimatului.
Apoi, în ceea ce privește temeinicia sancționării intimatului-contestator de către pârâtă, apreciază că această sancționare a fost fondată și a fost dovedită cu înregistrarea video depusă la dosar și cu înscrisurile care formează dosarul de cercetare disciplinară.
În ceea ce privește motivele de ne legalitate ale deciziei de sancționare invocate, în primul rând faptul că s-au aplicat două sancțiuni pentru aceeași abatere, corespunde adevărului faptul că s-au aplicat două sancțiuni inițial, însă ulterior societatea a revocat parțial decizia nr. 152/_, respectiv cea de-a doua sancțiune: "neacordarea bonusului de producție pe o perioadă de 6 luni". Decizia menționată mai sus a fost revocată parțial prin decizia nr. 208/_ care a fost comunicată contestatorului și produce efecte retroactive, astfel încât acest motiv de nulitate nu mai subzistă. De altfel, instanța de fond a constatat nefondată excepția nulității pentru acest motiv.
Apoi, raportat la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, respectiv că recurenta nu ar fi respectat criteriile aplicării sancțiunii pentru abaterea săvârșită, criterii prevăzute de art. 266 din Codul Muncii, această susținere este lipsită de temeinicie, societatea în mod corect apreciind fapta contestatorului raportat la criteriile menționate. Astfel, angajatul a săvârșit o faptă prevăzută de Regulamentul Intern cu intenție, nu și-a recunoscut fapta, cu toate că există o înregistrare care atestă activitățile prestate, a mai avut sancțiuni disciplinare, iar Regulamentul Intern prevede pentru această faptă cea mai grea sancțiune: concedierea.
În ceea privește faptul că pentru fapta săvârșită contestatorului i s-a aplicat o altă sancțiune decât cea prevăzută de Regulamentul Intern, mai puțin
severă, apreciază că nici acesta nu este un motiv de nelegalitate a deciziei de sancționare. În art. 268 al. 2 din Codul Muncii se prevede nulitatea deciziei în condițiile în care nu s-au precizat prevederile din statutul de personal, Regulamentul Intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, nu și dacă s-a aplicat o sancțiune mai puțin severă decât cea prevăzută de Regulamentul Intern, în condițiile în care angajatorul a apreciat că se impune sancționarea în această manieră. Nu există nici o prevedere legală care să interzică angajatorului de a aplica o sancțiune mai ușoară sau mai severă unui angajat decât cea prevăzută de normele interne dacă această măsură se impune.
Astfel, nu există nici un motiv de netemeinicie sau nelegalitate a deciziei de sancționare în discuție în prezenta cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia nr. 152/_ emisă de societatea recurentă s-a aplicat contestatorului intimat T. V. I. sancțiunea disciplinară constând
În reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, la salariul aferent lunii mai, iunie și iulie 2012, în temeiul art. 248 lit. "c"; C.muncii și neacordarea bonusului de producție pe o perioadă de 6 luni fiind consemnată și avertizarea că în cazul nerespectării ROI se va lua măsura desfacerii contractului individual de muncă.
S-a reținut prin decizia de sancționare faptul că angajatul se face vinovat de desfășurarea de activități lucrative pe perioada incapacității temporare de muncă, încălcând astfel prevederile Regulamentului Intern Categoria IV punctul 12: "Concedii medicale false";.
În acord cu concluziile primei instanțe, Curtea reține că în prezenta cauză rămâne în discuție prima sancțiune aplicată salariatului, cea a reducerii salariului pe o durată de 3 luni, cea de a doua sancțiune a menționată în decizia contestată nefiindu-i aplicată salariatului ca urmare a revocării parțiale de către angajator a acestei decizii, prin Decizia nr. 208/_ .
La baza aplicării sancțiunii disciplinare a reducerii salariului cu 10% pe o durată de 3 luni a stat referatul nr. 1767/_ în care s-a consemnat faptul că pe perioada concediului medical_ -_, respectiv la data de_, salariatul a fost filmat în piața de animale dând un interviu postului local de televiziune, prin care a furnizat informații despre vânzarea mieilor.
Cu ocazia cercetării disciplinare, prin nota explicativă nr. 1949/_, contestatorul a recunoscut faptul că s-a aflat în piața de animale la data menționată precum și interviul dat postului local de televiziune, dar a motivat prezența sa în acel loc prin aceea că și-a vizitat tatăl și prietena care se aflau în piața de animale cu miei de vânzare și nu a asistat la vinderea mieilor.
Prevederile art. 247 alin. 2 din C.Muncii definesc abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potrivit Regulamentului Intern, categoria IV, pct. 12, constituie abatere disciplinară "concedii medicale false";.
Prima instanță a apreciat că nu se poate reține în sarcina contestatorului săvârșirea abaterii disciplinare menționate la categoria IV, pct. 12 din ROI întrucât certificatele de concediu medical seria CCMAD nr. 1596290 și CCMAE nr. 1247672 nu au fost declarate false, cu privire la acestea nu s-a constatat că ar fi fost eliberate cu nerespectarea prevederilor legale.
Curtea constată ca fiind greșită interpretarea instanței de fond dată sintagmei "concedii medicale false";, ca abatere disciplinară menționată în ROI, Pentru a putea fi considerată abatere disciplinară, încadrată în prevederea menționată, fapta săvârșită de salariat, nu este necesară declararea în prealabil ca fals a certificatului de concediu medical. De altfel, o astfel de constatare a caracterului fals nici nu intră în atribuțiile angajatorului.
Prin Regulamentul Intern de la nivelul angajatorului sunt definite fapte sau atitudini, permise sau interzise, ce definesc conduita salariatului la locul de muncă în vederea respectării disciplinei muncii, astfel că, interpretarea dată diferitelor prevederi din conținutul regulamentului trebuie să fie în sensul în care acestea au un înțeles raportat la drepturile și obligațiile ce le revin angajatorului sau salariatului și care intră în conținutul raportului de muncă stabilit între părți.
În concret, prin "concedii medicale false"; angajatorul a înțeles să definească, ca fiind abatere disciplinară, acea atitudine a salariatului de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor de serviciu, prin absențe de la locul de muncă motivate prin așa zise concedii medicale, care însă sunt luate în alt scop decât acela de a beneficia de un tratament medical ce presupune și repaus la domiciliu.
Tocmai de aceea s-a reglementat în favoarea angajatorului, în calitatea sa de plătitor de indemnizații de asigurări sociale, posibilitatea de a verifica realitatea stării de incapacitate temporară de muncă reclamată de salariat, exercitarea unei astfel de verificări constituind în același timp o condiție pentru ca salariatul să poată beneficia de concediu medical, potrivit dispozițiilor art. 31din OUG nr. 158/2005, introdus prin pct.1 al art. I din OUG nr. 36/2010, în forma în vigoare la data săvârșirii abaterii disciplinare reținută în sarcina contestatorului.
În cazul dedus judecății, verificarea s-a concretizat prin aceea că angajatorul a constatat că salariatul, în perioada concediului medical, în care ar fi trebuit să se afle în stare de repaus la domiciliu, a desfășurat alte activități, cu caracter lucrativ, fiind filmat în piața de animale unde a dat un interviu presei locale despre vânzarea mieilor. Susținerea contestatorului în sensul că se afla doar în trecere prin piață, întrucât de vânzarea mieilor se ocupa în concret tatăl și prietena lui, nu prezintă relevanță, în condițiile în care durata de timp efectiv alocată pentru această activitate nu schimbă în niciun fel starea de fapt.
În realitate contestatorul nu a fost sancționat pentru activitatea de vânzare a mieilor, în timp ce se afla în concediu medical, perioadă în care contractul individual de muncă era oricum suspendat, ci pentru faptul că a reclamant o stare de incapacitate temporară de muncă, pentru care a beneficiat de concediu medical, în alt scop decât acela de a-și trata vreo afecțiune medicală.
În raport de fapta comisă și obligațiile ce reveneau contestatorului potrivit dispozițiilor legale și a Regulamentului intern, față de conținutul concret al faptei comise, în mod corect angajatorul a procedat la reindividualizarea sancțiunii disciplinare aplicate acestuia prin decizia contestată, în raport de prevederile art.
248 C.muncii, acordând preferință unei sancțiuni mai puțin severe decât cea indicată în Regulamentul intern ca fiind specifică abaterii disciplinare săvârșite.
Într-adevăr, măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă este una extremă la care trebuie sa se recurgă numai atunci când, față de circumstanțele, conținutul și urmările lor, faptele culpabile impun concluzia că, menținerea persoanei vinovate în cadrul colectivului de muncă nu mai este posibilă, ținându-se seama de interesul bunului mers al unității și ale asigurării disciplinei de muncă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat, urmând a fi modificată sentința atacată în sensul respingerii contestației.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei SC I. R. S. B. M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC I. R. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1650 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul T. V. IULIAN.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei SC I. R. S. B. M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond C. V.
