Decizia civilă nr. 3547/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3547/R/2013
Ședința publică din data de 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. R. împotriva sentinței civile nr. 8629 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. N. DE CĂI F. C. SA - S.
"C. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. Lupu Ana, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate și reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 august 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantului recurent, care depune la dosar Hotărârea nr. 8/_ a Consiliului de Administrație al pârâtei, la care se face referire în motivele de recurs, potrivit căreia numirea comisiei de cercetare se face de către Consiliul de Administrație. Depune și chitanța privind plata onorariului avocațial și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, pentru motivele arătate pe larg în motivele de recurs, pe care le susține și oral, arătând în esență că raportat la obiectul cauzei și textele de lege incidente, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică. Din toate probele depuse la dosar de către pârâtă rezultă că angajatorul nu a efectuat o cercetare disciplinară, ci a făcut un control de fond asupra gestionării și gospodăririi mijloacelor materiale și bănești, precum și modul de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv la S. CREIR CF C., în perioada 21.05._ . Acest control nu a avut ca scop cercetarea disciplinară a reclamantului. Numirea comisiei de cercetare disciplinară este atributul angajatorului, care abia prin hotărârea din_ a numit o astfel de comisie. La data de 1 iunie 2012, pârâta a emis o notă prin care se acredita ideea că a fost numită comisia de cercetare, însă angajatorul nu putea să declanșeze acțiunea disciplinară întrucât la acea dată faptele nu au fost constatate de echipa de control și nu au fost sesizate angajatorului. Constatând lipsa elementelor care trebuie menționate în cuprinsul deciziei de sancționare,
instanța de fond trebuia să aplice sancțiunea nulității. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. 9926/117/_
, reclamantul B. R. a formulat contestație împotriva deciziei nr.41/B/522/2012 emisă de pârâta C. N. DE CĂI F. C. SA BUCUREȘTI - S. C. R. DE E., Î. ȘI R. CF, solicitând
instanței anularea deciziei nr.41/B/522/2012 și obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute cu titlu de sancțiune.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:
În calitate de angajat al pârâtei, pe funcția de șef serviciu, în cadrul Serviciului buget analize indicatori, a fost sancționat, în temeiul art. 248 lit.d din Codul muncii, cu reducerea salariului și a indemnizației de conducere de 10% pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de_ .
Se invocă faptul că decizia de sancționare este nulă pentru următoarele motive:
Reclamantul nu a fost convocat în vederea efectuării cercetării prealabile și nu s-a efectuat o cercetare prealabilă.
În acest sens se susține că, deși reclamantul a fost convocat de o echipă de control pentru a da relații pe marginea controlului efectuat, aceasta nu echivalează cu efectuarea unei cercetări disciplinare.
Se mai arată că decizia de sancționare nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.252 alin.2 lit.b) din Codul muncii.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că, în speță, au fost respectate prevederile în Codului muncii în materie de stabilire a răspunderii disciplinare.
Prin sentința civilă nr.8629 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. R., în contradictoriu cu pârâta C. N. DE CĂI F. C. S.A. - S. C. R. DE E., Î. ȘI R. CF.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al pârâtei, ca și șef serviciu I, în cadrul Serviciului Buget, analize, indicatori (fila nr. 25 dosar de fond).
În perioada 21.05-_, la societatea pârâtă s-a desfășurat un control financiar de gestiune de către Revizoratul General de Siguranța Circulației și Control Serviciul Control Financiar de Gestiune (fila nr.110 dosar de fond).
Prima instanță a reținut că în data de_ s-a numit o comisie de cercetare a deficiențelor constatate cu ocazia acestui control (fila nr.18 dosar de fond).
De asemenea, s-a mai constatat de către tribunal că, prin convocatorul din data de_, reclamantul a fost chemat să dea relații cu privire la "facturi de lucrări emise de SC COP CONSTRUCȚII SRL; elaborare caiet sarcini prestări servicii centrale termice";. În cuprinsul convocatorului s-au menționat prevederile art. 251 alin. 3 și ale art. 251 alin. 4 din Codul muncii (fila nr.24 dosar de fond).
Ca urmare a acestei convocări, reclamantul a dat o notă de relații în data de_ (fila nr.31-32 dosar de fond).
În data de_ s-a formulat o notă privind propunerile de sancționare disciplinară a salariaților răspunzători de deficiențele constatate în procesul verbal de control financiar de gestiune încheiat în data de_ la S. CREIR
CF C. (filele nr.15-17 dosar de fond), printre care și reclamantul (fila nr.16 dosar de fond).
În data de_ s-a emis decizia atacată prin acțiunea care face obiectul prezentei cauze (fila nr.8 dosar de fond).
Raportat la această stare de fapt, prima instanță a constatat că susținerea reclamantului că nu ar fi fost convocat în vederea efectuării cercetării este neîntemeiată.
Astfel, s-a reținut că, convocatorul din data de_, semnat de către reclamant, conține solicitarea adresată acestuia de a da relații cu privire la fapta pentru care a fost ulterior sancționat și citează articole din Codul muncii referitoare la cercetarea disciplinară, respectiv art. 251 alin. 3 și ale art. 251 alin 4.
În aceste condiții, instanța a apreciat că a fost evident că acest convocator a fost întocmit în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de sancționare s-a precizat expres că potrivit art. 251 alin.3 din Codul muncii neprezentarea salariatului (…) dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, tribunalul a apreciat că și pentru reclamant trebuia să fie clar că, în speță, s-a procedat la convocarea sa, în vederea cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, tribunalul a reținut că, în speță, angajatorul și-a îndeplinit obligația de a-l convoca pe reclamant în vederea cercetării sale. Instanța a reținut de asemenea, că decizia de sancționare s-a emis ca urmare a cercetărilor efectuate cu ocazia controlului din perioada_ -_ și după ce reclamantul a dat o notă scrisă de relații în urma convocării sale. În aceste condiții, instanța a constatat că au existat toate elementele unei cercetări disciplinare prealabile, și a reținut că decizia de sancționare a fost emisă după efectuarea acestei cercetări.
Cu privire la conținutul deciziei de sancționare, prima instanță a constatat că: "…luată individual această decizie nu a conținut toate elementele prevăzute de art. 251 din Codul muncii. După cum a arătat și reclamantul, aceasta nu arată care sunt prevederile din statutul personal, contractul individual de muncă, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă au fost încălcate și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.";
Prima instanța a apreciat însă că nu s-a impus anularea deciziei de sancționare pentru faptul că aceasta nu a arătat care sunt prevederile din statutul personal, contractul individual de muncă, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă au fost încălcate, deoarece în cuprinsul notei de constatare conținând propunerea de sancționare au fost cuprinse punctual atribuțiile din fișa postului pe care acesta și le-a încălcat, respectiv pct. 2, 15 și 23 dintre sarcinile sale (fila nr.16 verso și filele nr. 26, 27 dosar de fond).
Cu privire la cerința expunerii motivelor pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, prima instanță a observat că într-adevăr formula cuprinsă în decizia de sancționare, adică "nu se verifică apărările formulate de dumneavoastră"; a fost atât de generală încât echivalează cu o lipsă a expunerii acestor motive.
Instanța a constatat de asemenea că nici în cuprinsul notei privind propunerile de sancționare nu a fost cuprinsă propriu-zis o expunere a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.
Cu toate acestea, tribunalul a constatat că, după cum a rezultat din cuprinsul notei de relații formulate de reclamant (fila nr.18 dosar de fond), cu ocazia audierii sale, acesta a arătat doar care a fost motivul care a dus săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, respectiv neurmărirea dispozițiilor legale în
materie. În aceste condiții, instanța a apreciat că reclamantul nu a formulat apărări propriu-zise cu privire la faptele reținute în sarcina sa, recunoscând practic săvârșirea acestora.
În plus, tribunalul a apreciat că, din cuprinsul deciziei și al propunerii de sancționare oricum a rezultat cu claritate care sunt motivele pentru care a fost sancționat reclamantul.
Nu în ultimul rând, tribunalul a constatat că reclamantul nu a formulat apărări propriu-zise cu privire la fapta care a fost reținută în sarcina sa ca abatere disciplinară nici prin acțiunea formulată în fața instanței de judecată.
Pentru motivele expuse anterior, tribunalul a apreciat că nu se impune anularea deciziei de sancționare pentru lipsa expunerii motivelor de înlăturare a apărărilor reclamantului.
Din punctul de vedere al individualizării sancțiunii, tribunalul a apreciat că aplicarea unei sancțiuni de reducere a salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni a fost întru totul adecvată, ținând cont de criteriile prevăzute de art.250 din Codul muncii. O sancțiune mai puțin severă cum ar fi avertismentul sau o reducere mai mică a salariului nu s-ar justifica având în vedere că o conduită cum a fost cea a reclamantului conduce la pierderi patrimoniale importante pentru angajator.
S-a reținut astfel de către prima instanță că a fost important ca, fără a fi excesivă, sancțiunea aplicată să fie suficient de severă pentru a determina nerepetarea pe viitor de către reclamant a faptei pentru care a fost sancționat.
În consecință, tribunalul a apreciat că niciunul dintre motivele invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii sale nu au fost de natură să atragă anularea deciziei de sancționare, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. R., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul arată că, prin contestația formulată, a invocat nulitatea deciziei de sancționare pentru neefectuarea cercetării disciplinare, atât în considerarea prev.art.251 alin 1 și 2 din Codul muncii dar și a prev. cap. X art.9:3:9;5:9;6;9;10 și 9; 11, din Regulamentul intern pentru aparatul propriu al sucursalei CREIR - înregistrat sub nr.47/B/2012.
Se consideră că soluția instanței de respingere a acestei excepții este nelegală și netemeinică, raportat la prevederile legale invocate, instanța făcând o interpretare greșită a acestora.
Astfel cum rezultă din actele depuse în probațiune de către pârâta intimată, acte care confirmă susținerile recurentului, pârâta intimată prin Revizoratul General de Siguranța Circulației - Serviciul Control Financiar de Gestiune, a demarat un control numind la data de_, prin delegația 4/_ o echipa de control formată din 3 revizori centrali.
Scopul acestei echipe de control a fost acela de a efectua un control de fond asupra gestionarii și gospodăririi mijloacelor materiale și bănești precum și modul de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv la S. CREIR CF.C. .
Deci, se arată că acest control a fost dispus de Revizoratul General de Siguranța Circulației, cu scopul de a verifica, de a controla modul în care la S. CREIR CF C. s-a desfășurat activitatea de gestionare și gospodărire a mijloacelor materiale și bănești în intervalul 1.04-_ și nicidecum acest control nu a avut ca scop cercetarea disciplinara a recurentului pentru faptele săvârșite în legătura cu munca, cercetare care se efectuează în anumite condiții.
Recurentul arată că numirea comisiei de cercetare disciplinară, care procedează la cercetarea disciplinară a salariatului pentru faptele săvârșite de
acesta, în cazul în speță pentru abaterile constatate în cadrul controalelor financiare de gestiune efectuate de Revizoratul General de Control Financiar de Gestiune, la oficiile sucursalei CREIR CF, este atributul angajatorului.
Conform prevederilor OUG nr.109/2011 și ale HG nr.581/1998, numirea unei astfel de comisii de cercetare disciplinară a salariaților din CNCF C. SA, care să îl cerceteze disciplinar pe salariat pentru abateri constatate în cadrul controalelor financiare de gestiune efectuate de Revizoratul General de Control Financiar de Gestiune este atributul Consiliului de Administrație.
Ori, se arată că, abia prin Hotărârea nr.8/22 martie 2013, Consiliul de Administrație a numit o astfel de comisie de cercetare disciplinară a salariaților din cadrul CNCF C. pentru abateri constatate în cadrul controalelor financiare de gestiune.
Se susține că, pentru abaterile constatate în urma controlului financiar de gestiune ordonat de Revizoratul General de Siguranța Circulației prin Serviciul CFG la S. CREIR CF, control care a avut loc în intervalul 21.05 -_, Consiliul de Administrație nu a numit o astfel de comisie de cercetare disciplinară.
Se mai invocă în acest sens faptul că Nota nr.4/1/285/1 iunie 2012, de care se prevalează intimata a fost emisă de Revizoratul General de Siguranța Circulației și Control, Serviciul CFG și nu de Consiliul de administrație.
De altfel, recurentul arată că, așa cum rezultă prin această notă, a fost numită o comisie de cercetare pentru clarificarea deficientelor constatate cu ocazia controlului, comisie formată din cei trei controlori, delegați prin Delegația nr.4/1/ 227/_ și nu o comisie de cercetare disciplinară a salariaților pentru abaterile constatate în cadrul controalelor efectuate de Revizoratul General de Siguranța Circulației prin Serviciul CFG.
Mai mult, se arată că, la data de 1 iunie 2012, când a fost emisă acea Notă nr.4/_, prin care se încerca a se acredita ideea că a fost numită comisia de cercetare, (în persoana acelorași 3 revizori centrali, delegați să efectueze controlul,) angajatorul nu putea, nu avea cum să declanșeze acțiunea disciplinară împotriva recurentului, deoarece la aceea dată 1 iunie 2012 - faptele săvârșite nu existau, ele nici măcar nu au fost constatate de echipa de control și nu au fost sesizate angajatorului.
Se arată că aceste fapte au fost constatate abia în cursul controlului, au fost consemnate în procesul verbal de control nr.41/2282/_ și aduse la cunoștința angajatorului prin Nota nr. 4/l/309/_ întocmită de Șeful Serviciului CFG.
Controlul financiar de gestiune și controlul financiar preventiv, efectuat de echipa de control formata din cei 3 revizori centrali -(având scopul menționat în delegația nr.4/_ ), în perioada_ -_, s-a desfășurat în conformitate cu prevederile HG nr.720/1991, pentru aprobarea normelor metodologice 63943/1991 privind modul de organizare și exercitare a controlului financiar de gestiune.
În acest act normativ au fost reglementate în mod expres modul de organizare și exercitare a acestui control, atribuțiile organelor de control, astfel că, în conformitate cu punctul 17 din Normele Metodologice mai sus amintite, echipa de control formată din cei 3 revizori centrali, au consemnat cele constatate cu ocazia controlului în actul de control bilateral, respectiv, procesul-verbal înregistrat sub nr.41/2282/_, semnat de echipa de control și reprezentanții Sucursalei CREIR C. .
Raportat la acest punct 17 din Normele metodologice mai sus amintite, cei trei revizori care au efectuat controlul au menționat în acest proces-verbal de
control: care au fost obiectivele și verificările supuse controlului constatările efectuate, măsurile dispuse, termenele de remediere a deficientelor, persoanele care urmăresc și răspund de remedierea acestor deficiente.
Conform punctului 17 din Normele metodologice nr.63943/1991, persoanele vinovate de abaterile constatate de echipa de control vor fi ascultate cu privire la faptele reținute în sarcina lor și li se vor verifica apărările.
Deci, se arată că revizorul Barac M. V. l-a convocat pe recurent în timpul controlului, mai precis în ziua de 12 iunie 2012, pentru a da o notă de relații, însă această notă de relații a fost dată în cadrul controlului în legătură cu faptele constatate cu ocazia controlului în sarcina sa, "nicidecum nu a fost convocat să dea o notă explicativă în cadrul vreunei cercetări disciplinare.
Recurentul arată că, potrivit prev.art.251 alin 2 din Codul muncii, în convocator trebuia să fie precizat obiectul acesteia, adică trebuia să i se facă cunoscut salariatului că a fost convocat în vederea cercetării sale disciplinare și care sunt abaterile disciplinare, astfel încât indicarea unor temeiuri de drept din legislația muncii nu pot suplini lipsa acestuia.
Se mai arată că Nota 4/1/309/_ - întocmita de Șeful Serviciului CFG din cadrul Revizoratului General de Siguranța Circulației, în conformitate cu prevederile punctului 18 din Normele Metodologice 63943/1991 aprobate prin HG 720/1991 este actul de sesizare a pârâtei, ca angajator, în legătura cu faptele săvârșite de salariații menționați în acesta.
Astfel, se consideră că, angajatorul, luând la cunoștința la data de_, prin această nota, că recurentul și ceilalți salariați indicați în act au săvârșit o faptă în legătură cu munca, în conformitate cu art.251 din Codul muncii, trebuia să sesizeze comisia de cercetare disciplinară, care să cerceteze dacă faptele săvârșite de recurent întrunesc elementele unei abateri disciplinare menite să atragă sancțiunea disciplinară.
Recurentul mai invocă că decizia de sancționare emisă încalcă prev.art.252 alin 2 b) și c) din Codul muncii.
Prima instanță, deși a constatat că aceasta decizie nu conține elementele prev.de art.252 alin 2 lit. b și c din Codul muncii, cu raportare la prev. cap. X art. 9.10;9.11 din Regulamentul Intern pentru aparatul propriu al Sucursalei CREIR CF C., respectiv că în aceasta decizie nu se arată care sunt prevederile din statutul de personal, contractul individual de munca regulamentul intern sau CCM care au fost încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, a apreciat că nu se impune aplicarea sancțiuni nulității deciziei de sancționare, deoarece, chiar dacă aceste elemente nu sunt arătate în cuprinsul deciziei de sancționare, ele rezultă din cuprinsul notei de constatare prin care a fost propusă sancțiunea, respectiv din nota de relații dată de recurentă cu ocazia prezentării în fața revizorului central.
Se consideră că soluția instanței este nelegală, deoarece, întrucât legiuitorul, în art. 252 alin 2 din Codul muncii, sancționează cu nulitatea absolută lipsa oricărora din elemente care trebuiesc cuprinse în decizia de sancționare, trebuia să anuleze decizia de sancționare pentru lipsa acestor elementelor obligatorii.
De asemenea, recurentul mai arată că angajatorul nu a făcut o temeinică justificare a aplicării sancțiunii, în sensul că nu a ținut cont de prev.art.250 din Codul muncii, nefiind indicate criteriile care au determinat aplicarea acestei sancțiuni, având în vedre faptul că sancțiunea disciplinară este stabilită de angajator ținând cont de elementele de individualizare, ori, în condițiile în care abaterea reținută în sarcina sa nu a provocat nici un prejudiciu pârâtei și în activitatea recurentului de peste 25 de ani în cadrul pârâtei, recurentul a avut un comportament ireproșabil și este la prima abatere, apreciază că sancțiunea
aplicată este mult prea gravă raportat la condițiile concrete în care a fost săvârșită.
Intimata C. N. DE CĂI F. C. SA - S. "C. R. DE E., Î.
ȘI R. CF"; C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat de reclamantul B. R.
, în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză
, se reține că acesta este fondat,
pentru următoarele considerente:
Curtea reține că, în faza cercetării disciplinare prealabile a salariaților, legiuitorul a prezumat vătămarea drepturilor acestora în cazul nerespectării disp.art.251 din Codul muncii republicat.
Conform art.251 din Codul muncii republicat
:";(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură…nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vedere a desf ășur ăr ii d isc ipl in are pre al ab ile , salariatul va fi convocat în scris de pers o an a î mp u tern ic ită d e c ătre ang ajator s ărealizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(4) In cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa susțină toate apărările in favoarea sa si să ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivațiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.";
În speță, se reține că nu a existat o legală convocare a recurentului conform disp.art.251 alin.2 din Codul muncii republicat, pentru următoarele motive:
Astfel, prin convocatorul din data de_ (fila nr.24 dosar de fond), reclamantul a fost chemat să dea relații, la data de_, cu privire la:
"FACTURI DE LUCRĂRI EMISE DE SC COP CONSTRUCȚII SRL; ELABORARE C. ET SARCINI PRESTĂRI SERVICII CENTRALE TERMICE";.
Acest convocator a fost emis de către Serviciul Control Financiar de Gestiune din cadrul Revizoratului General de Siguranța Circulației șiControl ș i nu de către o persoană împuternicită de către angajator să
realizeze cercetarea disciplinară a recurentului.
De altfel, singura împu tern ic ire ex is ten tă l a dos ar es te ce a d e l a f il a nr.17 - verso-dosar de fond, respectiv, delegația nr.4/1/227/0_, prin care au fost desemnați revizorii pentru efectuarea, în perioada 21.05-_, a unui control de fond "..asupra gestionării m ijloacelor materiale și bănești
precum și modul de organizare ș i exercitare a co ntrolului financiarpreventiv la S. CREIR CF C. ";,în temeiul OMFP nr.946/2005, HG nr.581/1998 și a Procedurii PO 0-6.1-17, printre aceștia figurând și revizorul Barac M. V. , care a emis și semnat convocatorul.
Se mai reține că, același Serviciu Control Financiar Gestiune, mai emite și o notă nr.4/1/085/_, fila nr.18 dosar de fond, prin care numește o comisie de cercetare formată din trei revizori,"; În vederea clarificării deficiențelor constatate…";, fără a se specifica dacă aceasta ar fi fost numită pentru cercetarea, în vederea clarificării, a deficiențelor financiar-contabile constatate sau pentru cercetarea disciplinară a unor salariați.
Analizând convocatorul mai sus menționat, se constată că obiectul acestuia constituie de fapt o enumerare de acte financiar-contabile
: facturi de lucrări emise de SC COP CONSTRUCȚII SRL, caiet sarcini prestări servicii centrale termice, astfel încât se reține că acesta privea elucidarea acestor acte, în cadrul controlului financiar de gestiune
, nefiind prevăzută nicio faptă ilicită pretins a fi fost săvârșită de către recurent.
De fapt, o ab atere d isc ipl in ar ă, astfel cum aceasta este definită înart.247 alin.2 din Codul muncii republicat,
respectiv, o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, a putut fi constatată de
c ătre ang ajator, în speț ă, ab ia l a f in al iz are a controlului financiar de gestiune, respectiv, la data de _,
astfel după cum rezultă și din Nota 4/1/309/_
în toc mita de Șef ul Serv ic iulu i CFG d in c adrul Rev izor atulu i Gener al de S igur anț a
C ircul aț ie i, prin acest act aducând-se pr ac tic l a cu noș tinț ă per so ane i dec iden te d in
c adrul ang ajatorulu i pre tinsele f ap te il ic ite s ăv âr ș ite de c ătre recurent.
Astfel, rezultă cu cer titud ine c ă ac tul in titul at " convocator";, din data de_, nu a fost emis în vederea cercetării disciplinare a salariatului reclamant.
Astfel, conf or m ar t. 247 al in.1 ș i 248 al in.1 d in Codul munc ii repu blicat,angajatorul, în temeiul prerogativei sale disciplinare, are dreptul de a aplica salariatului o sancțiune disciplinară, după parcurgerea unei proceduri legale de cercetare disciplinară, do ar dup ă ce c ons tată c ă aces ta a s ăv ârș it o ab ateredisciplinară, ori, în cauză, până la data la care Nota 4/1/309/_ a fost adusă
l a cunoș tinț a conduc er ii u n ităț ii, nu ex is ta n ic i cel puț in o sesiz are leg al ă cu pr iv ir e
l a pre tins a ab atere d isc ipl in ar ă s ăv ârș ită de c ătre recuren t.
Faptul că pentru emiterea convocatorului mai sus menționat s-a folosit de către persoanele abilitate să efectueze un control financiar de gestiune un formular tipizat, în care s-au menționat dispozițiile art. 251 alin.3 și ale art. 251 alin. 4 din Codul muncii, nu pot transforma acest act în cel expres solicitat de către legiuitor în cadrul cercetării disciplinare, ce trebuia emis doar în cazul în care angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea de către salariat a unei fapte ilicite și, în consecință, nici nu poate acoperi lipsurile de esență ale acestui act.
Astfel, coroborând dispozițiile imperative ale art.251 alin.2 din Codul munciirepublicat
, privind emiterea legală a unui convocator și stabilirea de către angajator a obiectului cercetării în cuprinsul actului de convocare, cu cele alealin.4 din acest articol,
privind dreptul salariatului de a-și formula toate apărările, susținerile și a oferi toate probele pe care le consideră necesare în legătură
obiectul cercetării, s e reț ine c ă legiuitorul a avut în vedere stabilirea/fix are a cer tă,
în scr is, a f ap telor c e f ac ob iec tul cerce tăr ii, c a o g ar anț ie a ap ăr ăr ii drep tur ilor
s al ar iatulu i î mpo tr iv a even tu alelor ac te abuz ive ale ang ajatorulu i, f aț ă de c are
aces ta se af lă în tr -o poz iț ie de subordon are, per miț ând aces tu ia preg ătire a ef ectiv ă
a ap ăr ăr ii în r apor t c u f ap tele menț ion ate în convoc ator.
Angajatul poate să-și formuleze și să susțină toate apărările în cunoștință de cauză și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, bucurându-se de toate garanțiile alin.4 al aceluiași articol, doar în situația în care prin convocare angajatorul îi comunică în concret care sunt faptele pentru care va fi cercetat.
Curtea reține că această cerință imperativă a legii este realizată și în condițiile în care angajatorul îi comunică salariatului, odată cu convocatorul și referatul superiorului ierarhic, respectiv actul de control din care rezultă faptele ce i se impută angajatului și pentru care acesta va fi cercetat.
În speță însă, nu au fost precizate în convocator faptele pentru care salariatul va fi cercetat, precizându-se doar necesitatea de a se da relații privind actele financiar-contabile menționate și nici nu s-a făcut dovada că, odată cu actul de convocare, angajatorul ar fi comunicat angajatului și actul de control din care să rezulte faptele disciplinare pretins a fi săvârșite de către acesta.
De altfel, întrucât, astfel cum am menționat anterior, convocatorul a fost emis în data de_, iar Nota nr.4/_, prin care au fost menționate pentru prima dată faptele ilicite pretins a fi fost săvârșite de către reclamant a fost întocmită de Șeful Serviciului CFG din cadrul Revizoratului General de Siguranța Circulației, la data de_, nici nu era posibilă o astfel de comunicare.
Prin această Notă, întocmită după încheierea procesului-verbal de control financiar de gestiune, se arată că în sarcina salariatului B. R. s-ar fi constatat următoarele "Deficiențe:
";Introducerea în componența devizului de calcul a tarifului orar, Anexa F la poziția "Coeficient minim de ierarhizare - Muncitori calificați";, a coeficientului de 1,2, aplicat la salariul minim pe economie, conform caietului de sarcini aferent acordului-cadru de servicii nr.443/_ încheiat între S. CREIR CF C. și SC Termo-Energetica BANATUL SRL obiect prestarea de servicii de utilizare, exploatare, revizie și întreținere centrale termice.
acceptarea la plata a unor situații de lucrări, in care era inclus comisionul ITM in procent de 0,75%, executate dupa_, data de la care acesta a fost abrogat;";.
S-au menționat în această notă și consecințele acestor deficiențe, precum și sarcinile de serviciu nerespectate.
Rezultă, prin urmare, că în vederea sancționării reclamantului au fost avute în vedere fapte ilicite care nu sunt defel menționate în convocatorul comunicat reclamantului, pentru ca acesta să-și poată formula apărări în cunoștință de cauză, fiind astfel încălcate disp.art.251 alin.2 și 4 din Codul muncii republicat, nefiind efectuată în cauză o cercetare disciplinară legală a recurentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.251 din Codul muncii, se impunea constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară nr.41/B/_ emisă de către intimată și obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute cu titlu de sancțiune.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea reține ca fiind de prisos analizarea motivelor de recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia deciziei de sancționare.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul B. R., se va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată de reclamantul B. R. în contradictoriu cu C. N. DE CĂI F. "C. "; SA București - S. "C.
R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C., și în consecință, se va dispune anularea deciziei nr. 41/B/_, cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor reținute cu titlu de sancțiune disciplinară.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimată, aflată în culpă procesuală în prezenta cauză, va fi obligată să plătească recurentului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs, reprezentând onorarii avocat, pe care Curtea le-a considerat ca fiind necesare, echitabile și utile soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE:
Admite recursul declarat de reclamantul B. R. împotriva sentinței civile nr. 8629 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul B.
R. în contradictoriu cu C. N. DE CĂI F. "C. "; SA București - S.
"C. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C., și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 41/B/_ și dispune restituirea către reclamant a sumelor reținute cu titlu de sancțiune disciplinară.
Obligă pe intimată să plătească recurentului suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată parțiale fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
3 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalului C.: B. G. Z.
